Revista Art-emis
A. Cioroianu rescrie istoria PDF Imprimare Email
Radu Iacoboaie   
Duminică, 15 Iunie 2014 22:30

Adrian Cioroianu, urmasul lui RollerS? arunc?m o privire asupra volumului „excep?ional” în materie de istorie, intitulat sugestiv „Cea mai frumoas? poveste. Câteva adev?ruri simple despre istoria românilor”. Credem c?, nu î?i trebuie cine ?tie ce doctorate sau studii academice, ca s? descoperi adev?rul despre o lucrare. Aceste volum ne prezint? momente importante din istoria noastr? într-o manier? inedit?, mai atractiv?, edulcorat?, dar sub masca c?reia se petrece un fapt extrem de grav pentru istoria unui neam ?i pentru un istoric: rescrierea în continuare a istoriei României, deja rescris? de c?tre comuni?ti ?i prezentarea lor inadecvat? ca simple pove?ti (într-o ac?iune perfid? de demitizare a istoriei). Potrivit acestei noi viziuni istorice, sunt elogia?i mai mult sau mai pu?in regii Carol I, Carol al II-lea ?i Mihai I (nu degeaba a fost recent unul dintre invita?i la aniversarea principesei Margareta). Este exonerat îns? de orice r?spundere regele Carol I, pentru interven?ia armat? aprobat?, în masacrarea a mii de ??rani în timpul R?scoalei din 1907 (afirmând subtil c? de fapt nu arenda?ii evrei au fost de vin?, ci globalizarea economic?, care a f?cut s? scad? pre?ul grânelor, datorit? p?trunderii celor americane pe pia?a mondial?).

Avem surpriza s? descoperim povestea Liderul legionarilor - Corneliu Zelea Codreanu (1899-1938) ?i chiar cuvintele rostite în „celebrul” ?i de trist? amintire episod din „5 minute de istorie” de pe TVR 1 la adresa posterit??ii liderului Mi?c?rii Legionare, chiar lâng? mormântul acestuia. Iat? ce ne spune (sublinierile apar?in autorului): „Povestea ce urmeaz? ne va ar?ta c?, în istoria unui neam, personajele politice charismatice joac? deseori un rol nefast. Cel despre care voi vorbi aici a fost într-adev?r un personaj charismatic - dar aceasta nu l-a împiedicat s? fie un criminal. Pentru unii, respectivul personaj a fost un Salvator al neamului. (sugerând abil echidistan?a sa fals?, inexistent? de altfel fa?? de subiect - n.a.). Pentru al?ii, el a fost un ?arlatan politic. A?adar, cel despre care scriu aici este Corneliu Zelea Codreanu. […] Mai apoi a devenit un student turbulent al Facult??ii de Drept din Ia?i, unde s-a remarcat ini?ial prin calit??ile sale de lider, dar s-a ?i dovedit a fi un spirit virulent anticomunist, ultraortodox ?i antisemit. […] La Berlin ?i mai apoi la Jena, Codreanu a neglijat studiile, dar a fost fascinat de mi?carea hitlerist? aflat? atunci la începuturi (o inep?ie care s?-l poat? culpabiliza, ca argument al antisemitismului! - n.a.). […] Promovând un na?ionalism cu accente mistice (varianta comunist? - n.a.), un antisemitism ?i un anticomunism virulente (ca ?i când anticomunismul ar fi ceva r?u în sine – n.a.), legionarismul a atras mul?i români – intelectuali, preo?i, muncitori sau ??rani (aici spune adev?rul, numai c? sugereaz? c? ei au fost „atra?i”, adic? am?gi?i, în?ela?i – n.a.). Codreanu nu a fost un mare orator, dar avea în mod cert un sim? al spectacolului. Îmbr?cat în ie alb? ?i c?lare pe un cal alb (ce basm frumos! – n.a.), apari?ia lui îi înfl?c?ra pe adep?ii mi?c?rii. Crima politic? era parte din arsenalul legionarilor - printre victimele lor num?rându-se inclusiv prim-ministrul Ion Gh. Duca (cel care, la ordinul regelui,  a dezl?n?uit o prigoan? s?lbatic? împotriva legionarilor, pentru a-i scoate din politic? - n.a.). […] Lansat în politic? printr-o crim?, Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat la rândul s?u (ca ?i când cele dou? fapte ar fi echivalente, adic? cu uciderea în legitim? ap?rare a Prefectului Poli?iei din Ia?i, care îi tortura pe studen?ii români într-un ora? unde jum?tate din popula?ie era constituit? din evrei, fiind în cârd??ie cu evreii radicali?ti - n.a.). Moartea lui n-a rezolvat nimic (de?i prin martiraj, a devenit erou al neamului pentru mul?i - n.a.), ci, dimpotriv?, a condus la o alt?, lung?, spiral? a crimelor (un argument inventat pentru a-?i sus?ine pledoaria - n.a.). Morala pove?tii noastre (masonice - n.a.) apare inclusiv în Biblia pe care Codreanu o purta cu el: cine ridic? sabia are toate ?ansele s? piar? sub o alt? sabie.” (oare domnitorii no?tri, Tudor Vladimirescu ?i al?ii, care au ridicat sabia pentru a-?i ap?ra ?ara, credin?a ?i neamul, au avut cu to?ii soarta de a fi uci?i ?i pentru c? au gre?it f?când aceasta? - n.a.)

Pentru istoricii serio?i din România, care au cercetat cât de cât istoria ?i doctrina Mi?c?rii Legionare, precum Gheorghe Buzatu, aceste scurte ?i incisive comentarii la adresa unor momente istorice se pot citi doar în cheia de „poveste”, de basm pentru adormit copiii, dar pe care copiii nu le gust?, credem, la vârsta lor. De fapt, constat?m c? acest volum a fost scris pentru a fi pe placul, nu al lui Ceau?escu, ci al evreilor radicali din Institutul Na?ional pentru Studierea Holocaustului din România -  Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.), în scopul denigr?rii totale a posterit??ii lui Corneliu Zelea Codreanu, dar mai ales a Mi?c?rii Legionare, care face chiar obiectul actual al proiectului de lege antilegionar, supus în procedura vot?rii de c?tre cele dou? Camere ale Parlamentului României (la ini?iativa slugarnic? a lui Crin Antonescu - n.r.). Mai urmeaz? ?i alte pove?ti r?sun?toare despre asasinatele legionare. Red?m doar dintr-una din acestea: „Ipoteza implic?rii lui Stalin în omorârea lui Nicolae Iorga este spectaculoas? (fantezist?, conspira?ionist?, ca ?i când era imposibil?, de?i comuni?tii ru?i, cu agen?ii lor infiltra?i chiar aveau tot interesul s? î?i înl?ture oponen?ii, pe legionari, datorit? c?rora, în special P.C.R.,  a fost interzis timp de dou? decenii ?i s?-i discrediteze prin acuza?ii grave inventate - n.a.), dar, din p?cate, adev?rul e cu mult mai banal – ?i mai crud. R?mâne cu totul credibil c? asasinarea savantului Iorga a fost rodul fanatismului unor legionari români, care doreau astfel s? r?zbune moartea lui Corneliu Zelea Codreanu ?i s?-i pedepseasc? pe cei care lucraser? cu Regele Carol al II-lea (regele, cu majuscul? - n.a.). […] Morala pove?tii noastre e una veche de când lumea: oricând, câteva gloan?e pot ucide un savant; dar, pe termen lung, spiritul e mereu mai puternic decât sabia. Fantasmele legionare au ajuns printre de?eurile Istoriei, dar c?r?ile lui Nicolae Iorga se afl? în casa oric?rui român care se respect?.” (oare a?a stau lucrurile?; Iorga a fost un na?ionalist la început, ca ?i Codreanu - n.a.)

Urmeaz? teribila poveste intitulat? Scurta istorie a Statului Na?ional-Legionar (1940-1941), din care spicuim: „Mi?carea legionar? a fost una dintre cele dou? forme de politic? extremist? care au marcat istoria româneasc? a secolului XX. Dac? cealalt? mi?care de extrem? - adic? regimul comunist - a condus România vreme de 42 de ani, în schimb legionarii s-au aflat la conducerea ??rii doar 5 luni de zile. […] Pe 23 ianuarie 1941, rebeliunea legionar? (a?a-zisa - n.a.) a fost înfrânt?. Lua astfel sfâr?it scurtul episod al guvernului na?ional-legionar. Din acest moment, Ion Antonescu a r?mas singur la putere. El are merite reale în stoparea insurec?iei legionare (insurec?ie?! - n.a.), dar acest detaliu nu-l va ajuta foarte mult în anii urm?tori (în fa?a evreilor sioni?ti ?i comuni?tilor; ne putem întreba de ce oare îns?, nu l-au judecat atunci, la procesul s?u stalinist, împotriva „extermin?rii evreilor”? - n.a.). În cele cinci luni cât au fost la conducerea ??rii, legionarii au ar?tat c? erau amatori într-ale politicii, iar pofta lor de revan?? a fost mai mare decât dorin?a de a stabiliza ?ara (revan?? împotriva cui?, a masonilor, în mod evident, tr?dându-se - n.a.). Crimele pe care le-au comis în rândul politicienilor ?i în rândul armatei (de ce implic? armata, doar pentru c? un lider legionar avusese impruden?a s? amenin?e la sfâr?itul lunii ianuarie 1941 c? va dezv?lui nume de tr?d?tori, inclusiv din armat?, ceea ce l-a înfuriat ?i pe Antonescu? - n.a.) îi dezonoreaz? ?i mai mult. Astfel încât morala pove?tii noastre este simpl? (totul este simplu la Cioroianu - n.a.): legionarii au venit la putere, în septembrie 1940 (neprecizând c? au fost propulsa?i de numero?ii patrio?i români, dup? pierderea Basarabiei ?i Ardealului de nord - n.a.), având legenda de Salvatori ?i în ianuarie 1941 au plecat de la putere cu legenda de criminali. (una din cele mai cinice ?i iresponsabile remarci f?cute de Cioroianu - n.a.)”

La finalul c?r?ii, în povestea „Despre patriotism - De la CarolI la Ceau?escu”, scrie: „Din patriotism, s-a înrolat voluntar pe frontul Primului R?zboi Mondial (e vorba de C. Z. Codreanu - n.a.), pe când avea doar vârsta de 16 ani. În schimb, viziunea lui despre viitorul României nu era numai una patriotic? - ci era una înc?rcat? de un na?ionalism primitiv (dac? ar fi fost Iorga în locul lui, era unul superior… - n.a.), în care antisemitismul ?i obscurantismul jucau un rol esen?ial (acuza?ii nefondate ?i complet false, având adeziunea unor mase largi ?i din toate categoriile sociale - n.a.). Conservatorul Petre P. Carp (la al c?rui ziar, „Timpul” a lucrat din nefericire na?ionalistul Mihai Eminescu - n.a.) ?i legionarul Zelea Codreanu au fost personaje foarte diferite în istoria noastr?. Dar amândoi ne conduc spre aceea?i lec?ie: patriotismul, în sine, nu reprezint? o re?et? a succesului.” Nu ?tiu dac? a?i observat ?i dumneavoastr?, faptul c? nu se pomene?te nimic despre idealurile lui Codreanu ?i rela?ia sa cu ortodoxia. De ce oare? Pentru c? Adrian Cioroianu nu este ortodox. Se vede clar acest lucru ?i din scrierea „Isus Cristos”. Se subîn?elege din opiniile sale pro monarhie, admira?ia c?tre regii pe care i-a avut România (mai pu?in regele Ferdinand, care s-a dovedit a fi mai apropiat de români), dar ?i din pre?uirea ar?tat? în mod deosebit fa?? de Papa Ioan Paul al II-lea, sanctificat de catolici. M?rturisim c?, pentru a combate punctual toate aceste neadev?ruri din aceast? carte, toate mistific?rile acestea ale unui om care parc? se autoexclude din rândul românilor, volum foarte bine promovat în ?ar? prin marketing ?i publicat de Editura Curtea Veche în 2013, având pe coperta principal? un triunghi alb (sugerând piramida masonic?, mai pu?in probabil pe cea egiptean?), ar trebui s? scriu mai multe articole. În fapt, aceast? carte se dore?te un argument pentru legea antilegionar? (care este antina?ionalist? în esen?a ei!), se dore?te a fi ?i un preambul la incriminarea lui Ion Antonescu ?i a poporului român „vinova?i” pentru „exterminarea evreilor” în România, pentru care s? pl?tim zeci de miliarde de euro desp?gubiri. În plan secundar poate, se dore?te a fi ?i un gen inedit de manual de istorie, dar în care istoria este rescris? dup? interesele ?i pe placul evreilor extremi?ti sioni?ti, cei care poart? o ur? ancestral? împotriva legionarilor antimasoni dar ?i anticomuni?ti. În ultimul rând, se dore?te a fi pe placul amatorilor de pove?ti. Când am r?sfoit-o prima dat?, prima mea impresie a fost aceea c? m? aflu în „O mie ?i una de nop?i”.

Aplecarea lui Cioroianu spre fic?iune, nemaiîntâlnit? la istoricii adev?ra?i (care nu amestec? lucrurile) rezult? ?i din propriile-i m?rturisiri afi?ate ostentativ în autobiografia din coperta interioar? a c?r?ii: „?i toate acestea ?i pentru c?, în copil?rie, i-au pl?cut pove?tile. Mai întâi numai pove?tile, apoi guma de amestecat ?i pove?tile, apoi romanele lui Jules Verne ?i pove?tile, apoi benzile desenate ?i pove?tile, apoi Istoria ?i pove?tile, apoi Marylin Monroe ?i pove?tile, apoi parfumurile ?i pove?tile… În prezent  tr?ie?te el însu?i o poveste frumoas?: are un fiu admirabil ?i iube?te o femeie admirabil?. (va urma)” Cui sunt de fapt adresate aceste cuvinte? Subiectivit??ii omului? Femeilor pe care le ador? în general? S? fi ajuns ?i Istoria României doar o simpl? ?i frumoas? poveste? Unde este obiectivitatea ?i spiritul critic necesare unui istoric? Întreb?ri la care ne putem r?spunde personal. P?rerea mea este c? ei, cei de la I.N.S.H.R.-E.W. ?i-au gre?it omul ?i c? nu vor reu?i s? prosteasc? pe fa?? un întreg popor, care niciodat? nu a exterminat pe nimeni…
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer