Revista Art-emis
Na?iunea, eterna iubire (3) PDF Imprimare Email
Dr. Vlad Hogea   
Miercuri, 04 Iunie 2014 22:14
Dr Vlad Hogea, art-emisC?ci lupta noastr? nu este împotriva trupului ?i a sângelui, ci împotriva încep?torilor, împotriva st?pânirilor, împotriva st?pânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor r?ut??ii, care sunt în v?zduhuri. (Apostolul Pavel)
 
Tr?irea na?ionalist? este legat? de cea religioas?: „Istorice?te, na?ionalismul poate fi privit ca fiind for?a care a succedat religiei ca putere de domina?ie a vie?ii individului; cele dou? nu trebuie confundate, cum se întâmpl?, de exemplu, cu na?iunea ?i cu limba. S-a p?strat, îns?, o leg?tur? incon?tient? ?i indirect? între na?ionalism ?i religie. În na?ionalism pot fi g?site multe dintre manifest?rile mistice ?i emo?ionale asociate în mod curent cu religia: idolatrizarea pioas? a na?iunii, venerarea martirilor ?i eroilor neamului, depunerea jur?mintelor militare, intonarea de imnuri patriotice, ridicarea de monumente, crearea unor mituri na?ionale, dorin?a de a-?i v?rsa sângele pentru na?iune, impulsul intern de ap?rare a obiceiurilor ?i tradi?iilor na?ionale împotriva tendin?elor cosmopolite. Ap?rarea p?mântului str?mo?esc este adesea înf??i?at? ca voin?a lui Dumnezeu; ideea unei misiuni na?ionale este ?i ea îmbr?cat? în termeni religio?i...”.[1] Într-adev?r, inclusiv Cioran folosea un asemenea limbaj: Na?ionalismul nostru trebuie s? plece din dorin?a de r?zbunare a somnului nostru istoric, dintr-un gând mesianic, din voin?a de a face istorie...”.[2] A fost formulat? ?i teza care îl consider? pe Sfântul Bartolomeu ca fiind patronul spiritual al na?ionalismului: „Nu ?tim prea multe despre el ca om, ceea ce, de fapt, se potrive?te cu trecutul neclar al na?ionalismului. Dar ?tim c? a fost unul dintre cei 12 apostoli, c? întruchipeaz? r?spândirea credin?ei ?i apostolatul altora, c? a fost martirizat, jupuit de viu ?i c? moa?tele sale s-au p?strat peste veacuri, pân? în vremurile când na?ionalismul a izbucnit însufle?it de pasiunea pe care ?i-o d? credin?a. S? nu uit?m c? unul dintre momentele cruciale ale r?zboaielor religioase duse de Fran?a, care a influen?at decisiv na?ionalismul timpuriu, a fost masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu a anului 1572. Icoan? a credin?ei, na?ionalismul bartolomeic s-a p?strat viu, dar incomplet, în memoria colectiv?. Îns?, peste tot ?i toate, relicvele sale rezist?”.[3] În context, ne reamintim ce spunea Nietzsche: “Oamenii cei mai de spirit, în ipoteza în care sunt ?i cei mai curajo?i, au parte ?i de tragediile cele mai dureroase; dar ei pre?uiesc via?a tocmai pentru c? aceasta le opune cea mai mare rezisten??. Cele dou? tipuri superioare de om pe care le-am întâlnit personal au fost: cre?tinul perfect - socotesc c? este o onoare pentru mine s? m? trag dintr-un neam care în toate privin?ele ?i-a luat în serios cre?tinismul - ?i artistul perfect al idealului romantic, artist pe care eu l-am g?sit cu mult sub nivelul cre?tin. Luat individual, fiecare cre?tin este un om la fel cum a fost Christos însu?i pe p?mânt, ?i în probleme divine poate guverna întreaga lume... Deci cre?tinii sunt adev?ra?i salvatori ?i mântuitori, ba chiar st?pâni ?i zei ai lumii”. Tot genialului filosof german îi dator?m ?i urm?torul poem superb, al c?rui tâlc l-am putea redirec?iona c?tre martiriul Sfântului Bartolomeu, dar ?i c?tre orice alt erou al credin?ei: „A murit a?a/ Cum l-am v?zut cândva murind/ Pe-al meu prieten ce arunca zeie?te/ Fulgere ?i priviri în noaptea tinere?ii mele./ Zburdalnic ?i profund,/ Un dansator în lupt? -/ Dintre r?zboinici cel mai radios,/ Cel mai greoi dintre înving?tori/ Destin el însu?i, în picioare pe propriul destin, / Sever, cu gândul z?bovind, anticipând -/ Temându-se, c?ci a învins/ În plin delir, c?ci a învins murind...”.[4]
 
Na?ionalismul s-a interferat cu religia cre?tin? în mod str?lucit: “luat în sine, nici nu mântuie, nici nu pierde. Dar, în practic?, orice na?ionalism sau mântuie sau pierde, dup? cum este str?b?tut de credin?a cre?tin?”.[5] Nu întâmpl?tor, atacurile interna?ionaliste, revan?arde, imperialiste împotriva na?ionalismului au fost, în egal? m?sur?, ?i anticre?tine. “Sunt oameni care ur?sc cre?tinismul ?i care-?i numesc ura - iubire pentru toate religiile”[6], scria G. K. Chesterton, tot el tr?gând ?i o concluzie aforistic? a unor lungi ?i dureroase experien?e de via??: „Biblia ne înva?? s? ne iubim vecinii ?i de asemenea, s? ne iubim du?manii. Probabil pentru c?, de obicei, sunt aceia?i oameni”.[7] De altfel, nici nu se poate explica, pe cale ra?ional?, ura unor autori care afirm? c? na?ionalismul este o doctrin? inventat? în Europa, la sfâr?itul Secolului al XIX-lea[8] (sic!), avansând chiar ?i periodiz?ri ale istoriei na?ionalismului:
- na?ionalismul unificator (1815-1871);
- na?ionalismul de autodeterminare (1971-1920);
- na?ionalismul agresiv (1920-1945);
- na?ionalismul contemporan (dup? 1945).[9]
 
Într-o succint? trecere în revist? a perspectivelor diferite asupra fenomenului na?ionalist, merit? amintite ?i teoriile primordialiste ?i sociobiologice asupra na?ionalismului.[10] Cea dintâi consider? c? identitatea etnic? are r?d?cini adânci în evolu?ia istoric? a fiin?elor umane, astfel încât este, practic, un dat al naturii, o predestinare.[11] Adep?ii sociobiologiei au mers ?i mai departe, prin afirmarea caracterului biologic al etnicit??ii.[12] Nu în ultimul rând, prezint? un deosebit interes teoria etnosimbolismului, care “î?i propune s? descopere mo?tenirea simbolic? a identit??ilor etnice pentru anumite na?iuni ?i s? arate cum na?ionalismele ?i na?iunile moderne redescoper? ?i reinterpreteaz? simbolurile, miturile, memoriile, valorile ?i tradi?iile etnoistoriilor lor, când se confrunt? cu problemele modernit??ii”.[13]
 
În timpurile moderne putem distinge dou? modele principale ale na?ionalismului european: lockean ?i herderian (dup? numele gânditorilor despre care se afirm? c? ar fi dat tonul celor dou? orient?ri: John Locke ?i Johann Gottfried Herder). Locke a fost un pionier al afirm?rii libert??ii individului ?i legitimit??ii autorit??ii politice care eman? din consensul celor guverna?i. Na?ionalismul lockean sus?ine integrarea fiec?rui cet??ean, în mod individual, indiferent de originea sa; dac? ne raport?m la etnie, nu putem decât s? constat?m c? avem de-a face cu un na?ionalism total. Dimpotriv?, herderienii restrâng calitatea de membru al unei na?iuni la persoanele care au o anumit? origine, vorbesc o anumit? limb? ?i au anumite tipare culturale. Integrarea se bazeaz?, a?adar, pe descenden?? ?i este esen?ialmente colectiv?; în loc s?-i spunem integrare herderian?, am putea-o numi eligibilitate etnic?. Acest tip de na?ionalism este prin natura lui exclusivist, pentru c? are o arie limitat? de recrutare a componen?ilor na?iunii, prin impunerea anumitor criterii.[14]
 
Na?ionalismul Luminat nu poate fi confundat cu vreo ideologie a inechit??ii, a bigotismului sau a discrimin?rii, iar aten?ia acordat? Interesului Na?ional nu trebuie interpretat? ca o reac?ie contra moderniz?rii. Totodat?, se impune precizarea c? na?ionalismul unei na?iuni oprimate este altceva decât „na?ionalismul” (de fapt, ?ovinismul) opresorului. Alain de Benoist accentueaz?, ?i el, voca?ia democratic? ?i civilizat? a na?ionalismului: „Dreptul la diferen?? este un principiu valabil doar când se supune generaliz?rii. Cu alte cuvinte, pot s?-mi ap?r diferen?a în mod legitim numai dac? recunosc ?i respect diferen?a celorlal?i”. În consecin??, na?ionalismul cultivat într-un climat de pace, civiliza?ie ?i respect pentru libertate este o necesitate moral? ?i un imperativ spiritual. Na?iunile, sedimentate de-a lungul istoriei, au nevoie de un sistem de ap?rare împotriva poten?ialelor abuzuri ale interna?ionalismului (mondialismului) birocratic, tehnocratic ?i centralist, care poate degenera în imperialism ?i totalitarism. Pe de alt? parte, na?ionalismul trebuie s? fie niciodat? un factor de automul?umire ?i izola?ionism, ci unul de cooperare cu celelalte na?iuni. Petre ?u?ea nu era nici el departe de aceea?i concluzie, pe care o exprim? în manier? socratic?: „Na?ionalismul poate fi practicat ?i cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor s?-?i tr?iasc? tradi?ia ?i istoria cu gloriile ?i înfrângerile ei. Pârvan zice: Etnicul e punct de plecare ?i universul e punct de sosire. Eu, ca na?ionalist, am gândit mult? vreme c? na?iunea e punctul terminus al evolu?iei universale. Când dispar popoarele, intr?m în Turnul Babilonului. […] În celebra Déclaration des Droites de l’Homme et du Citoyen a Revolu?iei franceze, prima propozi?ie e o idio?enie absolut? sau în cel mai bun caz un sofism: «Oamenii sunt egali de la natur?». Oamenii sunt inegali de la natur?. Sunt inegali în?i?i membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru ?i altul imbecil. Substan?a ereditar? e un mister. Egalitatea e cel mai mare du?man al libert??ii”.[15] Gellner nuan?a în felul urm?tor: Na?ionalismul predic? ?i ap?r? diversitatea cultural?, dar, de fapt, impune omogenitatea, atât în interiorul, cât ?i, în mai mic? m?sur?, între unit??ile politice”.[16]
 
Prin na?ionalism, unii autori în?eleg sentimentul de apartenen?? la o comunitate ai c?rei membri se identific? cu un ansamblu de simboluri, credin?e ?i stiluri de via??, având, totodat?, voin?a de a hot?rî asupra destinului lor politic comun[17], avându-se în vedere, în esen??, credin?a în fundamentele sociale ale autorit??ii politice.[18] În epoca modern?, statalitatea nu poate fi legitimat? decât în termeni ca na?iune ?i na?ionalism. De aceea, statele care nu au un nucleu etnic, sunt dezavantajate ?i vor e?ua în autoritarism ca s?-?i mascheze lipsa de unitate.[19] În acest context, amintim c? na?ionalismul este definit ?i ca acel curent ideatic care vizeaz? p?strarea autonomiei, unit??ii si identit??ii unui grup social, considerat de unii dintre membrii s?i na?iune deja existent? sau în curs de constituire”.[20] E vorba despre o convingere, un act de con?tiin??[21], un fenomen firesc, s?n?tos ?i inevitabil[22], o colec?ie de idei care privesc na?iunea, ale c?rei interese sunt considerate a simboliza binele suprem.[23] Na?ionali?tii care au deja un stat spun c? acest suflet ?i teritoriul s?u geografic sunt sfinte, c? nu pot fi puse în discu?ie sau atinse; ceilal?i na?ionali?ti care vor s? ajung? sa aib? un stat al lor, spun c? sufletul lor popular nu va fi respectat decît cînd va reu?i s? se statalizeze.[24]
 
Unii au mers pân? la a afirma chiar c? na?ionalismul este cel mai important lucru din lume - mult mai important decât civiliza?ia, umanitatea, decen?a, bun?tatea, mila, mult mai important decât via?a ca atare[25], din moment ce define?te, pe plan social ?i politic, însu?i echilibrul uman, este comandat din adânc ?i n-ar fi posibil s? ne desp?r?im de el decât strâmbându-ne numai sau mutilând realitatea noastr?, e un fluid care purcede din substan?a îns??i a lucrurilor naturale. Na?ionalismul nu semnific? nimic altceva decât ridicarea intereselor unit??ii ?i autodetermin?rii na?iunii la statutul de valoare suprem?, în fa?a c?reia toate celelalte considera?ii trebuie s? cedeze întotdeauna. De aceea, unii ideologi nu în?eleg prin na?ionalism doar mândria str?mo?ilor, ci mult mai mult: convingerea c? oamenii apar?in unui grup uman particular ?i c? modul de via?? al grupului se deosebe?te de cel al altor grupuri. Indivizii care compun grupul au caractere definite în termenii unui teritoriu, obiceiuri, legi, memorii, credin?e, limbaj artistic ?i expresie religioas?, institu?ii sociale, moduri de via?? comune, c?rora unii le adaug? ereditatea, rudenia, caracteristici etnice; ace?ti factori modeleaz? fiin?ele umane, scopurile ?i valorile lor. Modelul de via?? al unei societ??i este similar cu acela al unui organism, care are nevoie de propria sa dezvoltare. Ra?iunea principal? de a avea o convingere aparte, de a urma o politic? aparte, de a servi un ?el aparte, de a tr?i o via?? anume, este c? aceste ?eluri, convingeri, politici, vie?i sunt ale noastre.[26]
 
Esen?a unei na?iuni este tr?s?tura psihologic? dominant? care este comun? unor oameni ?i, totodat?, îi diferen?iaz? în mod radical de to?i ceilal?i (diferen?? care este perceput? de to?i fiii na?iunii în subcon?tientul lor). Hasdeu ne înv??a c? “f?r? na?ionalism, progresul poate ajunge la apogeu, dar numai progresul material, progresul brut, progresul vitei. Na?ionalismul este o condi?iune esen?ial? a tuturor crea?iunilor mari în sfera ideii. Ceea ce-i originalitatea pentru un individ, este na?ionalitatea pentru un popor. Redu?i la caracterul general de bipede umane, noi ne învârtim exclusivamente în preocupa?iunea curat zoologic? de a satisface materia prin materie: s? tr?im bine, s? mânc?m bine, s? ne-mbr?c?m bine, s? ne mi?c?m bine, toate bine în sim?ul vulgar al cuvântului”.[27]
 
Na?ionalism înseamn? iubire pentru na?iunea ta. Obiectivul prioritar al na?ionalismului este crearea unui stat na?ional bazat pe principiul justi?iei sociale, în interesul na?iunii întregi, ?i nu acordarea de pozi?ii privilegiate unor anumite categorii de cet??eni. Na?ionalismul înseamn? credin?a c? na?ionalitatea este centrul identit??ii politice, iar statul-na?iune este focarul loialit??ii politice: Pentru vitalitatea unui na?ionalism este foarte important? sursa din care izvor??te ?i se alimenteaz?. Dac? este închis în sine ?i steril în r?d?cini, el pleac? dintr-o inutil? con?tiin?? de conservare, f?r? sprijinul instinctului ?i f?r? vreo posibilitate de ancorare în universal. Dac? este prea deschis spre lume, îi lipse?te rezisten?a concret? ?i tensiunea agresiv? care stau bine oric?rui na?ionalism. Formele de via?? ale unei na?iuni trebuie s? fie constituite dintr-o sum? de elemente, care s? graviteze toate în jurul a dou? focare: for?a ?i justi?ia social?. Un na?ionalism care crede c? poate rezolva problema unei na?iuni, f?r? s? solu?ioneze conflictele ?i inegalit??ile sociale este nu numai reac?ionar, dar ?i imposibil”.[28] 
 
Na?ionalismul marcheaz? rena?terea con?tiin?ei de sine ?i revelarea na?ionalit??ii ancestrale. Din p?cate, a c?p?tat, în ultimele decenii, pe nedrept, o reputa?ie proast?, pe care n-o merit?. Na?ionalismul nu este sinonim cu ?ovinismul (adic? Na?iunea mea e cea mai bun? dintre toate ?i are dreptul s? le cucereasc? ?i s? le conduc? pe ale voastre, dac? am avea puterea!). ?ovinismul duce la imperialism, iar imperialismul este opusul na?ionalismului, al c?rui obiectiv este s? organizeze statele pe baza omogenit??ii etnice/na?ionale. Este adev?rat c? na?ionalismul folose?te anumite distinc?ii (exclusivisme), de genul: Na?iunea mea e na?iunea mea; str?inii sunt str?ini! Dar, în lumea real?, orice comunitate este exclusivist?. Numai în cel mai superficial mod cu putin??, identificarea ?i loialitatea ar putea fi aplicate, prin extensie, umanit??ii percepute ca un întreg.
- Va urma -
-----------------------------------
[1] Louis L. Snyder, The Meaning of Nationalism, 1954; vezi ?i Voltaire, Patria – în Dic?ionarul filosofic, 1752; Richard Price, The Discourse on the Love of Country, 1789.
[2] Emil Cioran, Schimbarea la fa?? a României, 1936.
[3] Anthony Marx, The Patron-Saint of Nationalism.
[4] Friedrich Nietzsche, Ultima voin??.
[5] Dumitru St?niloae.
[6] G.K. Chesterton, ILN, 13 ianuarie 1906
[7] G.K. Chesterton, ILN, 16 iulie 1910
[8] Elie Kedourie, Nationalism, 1993.
[9] Vezi Louis L. Snyder, The Meaning of Nationalism, 1954 (periodizarea este u?or diferit?).
[10] Vezi Josep R. Llobera, Recent Theories of Nationalism, 1997.
[11] Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures, 1973.
[12] Pierre van den Berghe, The Ethnic Phenomenon, 1981.
[13] Anthony D. Smith, Na?ionalism ?i modernism, Ed. Epigraf, 2002; pentru detalii, a se vedea ?i lucr?rile lui John Armstrong ?i John Hutchinson.
[14] Vezi Andrew V. Bell-Fialkoff, Andrei S. Markovits, Nationalism: Rethinking the Paradigm in the European Context.
[15] 322 de vorbe memorabile ale lui Petre ?u?ea, Ed. Humanitas, 2000.
[16] Ernest Gellner, Nations and Nationalism, 1983.
[17] Montserrat Guibernau, Nationalisms: The Nation–State and Nationalism in the Twentieth Century, 1996.
[18] A. Birch.
[19] Anthony D. Smith, State Building and Nation Building.
[20] Anthony D. Smith, The Ethnic Origins of Nations, 1986.
[21] Hans Kohn, citat de Louis L. Snyder, 1990.
[22] Jawaharlal Nehru.
[23] N. Yuval–Davis, Gender and Nation, 1997.
[24] Fernando Savater, Politica pentru fiul meu, Ed. Humanitas, 1999.
[25] N. Angell, citat de Louis L. Snyder, 1990.
[26] Vezi Isaiah Berlin, Nationalism: Past Neglect and Present Power, 1972.
[27] B. P. Hasdeu, Cauzele ?i rezultatele cosmopolitismului, Bucure?ti, 1871.
[28] Emil Cioran.
footer