Revista Art-emis
Na?iunea, eterna iubire (1) PDF Imprimare Email
Dr. Vlad Hogea   
Miercuri, 21 Mai 2014 11:36

Dr. Vlad Hogea, art-emis„Sunt român ?i, ca român, m? socot buricul p?mântului. C? dac? n-a? fi român, n-a? fi nimic. Nu m? pot imagina francez, englez, german. Adic? nu pot extrapola substan?a spiritului meu la alt neam. Sunt român prin voca?ie. Tot ce gândesc devine românesc”[1] , sim?ea ?u?ea, ca ?i Mircea Vulc?nescu, de altfel: „A fi român înseamn? a fi om într-un anumit fel. Ca atare, no?iunea de român nu este o solu?ie alterabil?. ?i totu?i, în realitate, fiecare din noi este alterabil. Aici se impune o distinc?ie de planuri. Românitatea e o caracteristic? spiritual? imuabil?. Ce po?i face este s-o recuno?ti, s-o identifici, s? i te subordonezi sau s-o înl?turi. În ce m?sur? po?i s-o faci într-adev?r f?r? a te rata e altceva! Dar, în vreme ce fiecare individ viu (sau chiar colectivitatea, ca via?? social?, ca realitate sui-generis între spirit ?i natur?) este alterabil, adic? î?i poart? o dat? cu via?a riscul nefiin?ei (?i pur ?i simplu ?i spiritual) - românitatea, ea, e inalterabil? în firea ei. I te po?i subsuma sau te po?i distruge, dar nu o po?i schimba”. Se ?tie c? soldatul adev?rat lupt? nu pentru c? ur??te ce e în fa?a lui, ci pentru c? iube?te ce are în urm?”[2]  Nu de pu?ine ori ne-am întrebat de unde venim ?i încotro ne îndrept?m, care sunt resorturile intime capabile s? ne dea t?ria de a merge mai departe, c?tre atingerea obiectivului propus. Factorul intern, acumularea datorat? genera?iilor anterioare, ?tafeta nev?zut? pe care am preluat-o de la mo?ii ?i str?mo?ii no?tri – aceasta este enigma pe care vom încerca s-o descifr?m. Na?iunea este un termen, o no?iune, o entitate de care auzim foarte des, dar, din p?cate, sursele oficiale de informare sunt inapte s-o defineasc? în mod corect. Str?daniile cercet?torilor de a face lumin? (iar unii, din contra, întuneric!) în problematica na?iunii au fost încununate de succes par?ial, lucr?rile rezultate f?când, în mod sistematic, obiectul unor furtunoase polemici ulterioare.

Cu atât mai mare este controversa, cu cât autorii care particip? la aceste dueluri intelectuale provin din ramuri diferite ale ?tiin?ei. Astfel, trebuie s? ar?t?m c? nu mai pu?in de 9 (nou?!) discipline ?tiin?ifice dezvolt? teorii asupra na?ionalismului ?i a statelor-na?iuni: geopolitica, rela?iile interna?ionale, ?tiin?ele politice, antropologia cultural?, psihologia social?, filozofia politic?, dreptul na?ional ?i interna?ional public, sociologia ?i, nu în ultimul rând, istoria. Cinci autori au dominat discu?iile academice despre na?ionalism în ultimele dou? decenii: Ernest Gellner (Nations and Nationalism, 1983), Eric Hobsbawm (Nations and Nationalism since 1780, 1992), Benedict Anderson (Imagined Communities: Reflection on the Origin and Spread of Nationalism, 1983), Anthony D. Smith (The Ethnic Origins of Nations, 1986), Walker Connor (Ethnonationalism: The Quest for Understanding, 1994). Gellner preda filosofia sociologiei, Anderson – rela?ii interna?ionale, Hobsbawm era un socio-istoric, Smith – sociolog, iar Connor – profesor de ?tiin?e politice.[3]S? pornim în odiseea identific?rii unei defini?ii potrivite pentru na?iune. Etimologic, termenul de na?iune vine de la natio, care în latin? înseamn? na?tere. Într-o manier? simplist?, am putea spune c? na?ionalismul este doctrina comunit??ii de origine a indivizilor.[4] În încercarea de a furniza o defini?ie a na?iunii trebuie avute în vedere urm?toarele aspecte:
1) memoria colectiv? a trecutului comun;
2) un p?ienjeni? de leg?turi lingvistice ?i culturale care înlesnesc comunicarea social? mai degrab? în interiorul grupului, decât în afara lui;
3) o concep?ie vizând egalitatea tuturor membrilor grupului, organizat ca o societate civil?.[5] Herder ar?ta c? na?iunea înseamn? unitate. Unitatea cultural? a unei na?iuni intemeiat? pe istorie, limb?, literatur?, religie, art? ?i ?tiin?? constituie poporul ca individ, ca un corp unic înzestrat cu propriul s?u suflet spiritual, cu propriile facilit??i ?i for?e. De?i fiecare na?iune are o individualitate specific? ?i inexplicabil?, se poate spune c? fiecare na?iune este, în felul ei, unic?. Fiecare na?ionalitate este un popor care are propria sa cultur? na?ional? ?i propria sa limb?. Este o mic? lume în sine, care cuprinde în interiorul ei centrul fericirii. De?i se schimb? de-a lungul secolelor, î?i p?streaz? propria identitate spiritual?. Istoria umanit??ii poate fi spus? în termenii dezvolt?rii ?i declinului organismelor na?ionale ce interac?ioneaz? unele cu altele. Nu exist? pe lume dou? na?iuni care s? aib? aceea?i istorie; fiecare na?iune î?i are propria finalitate, potrivit talentelor ?i darurilor specifice cu care a înzestrat-o Dumnezeu. Nu numai c? Dumnezeu nu dore?te amestecul diferitelor na?iuni, ci vrea ca fiecare na?iune s?-?i urmeze propriul drum, refuzând s? adopte modele artificiale, care i-ar afecta unitatea ?i identitatea spiritual? bazat? pe acea unitate”.[6] 

Filosoful german este considerat p?rintele na?ionalismului modern, al istoricismului ?i al no?iunii de Volksgeist (spirit na?ional), unul dintre conduc?torii revoltei romantice împotriva clasicismului, ra?ionalismului ?i credin?ei în omnipoten?a metodei ?tiin?ifice.[7]  Datorit? lui s-a dezvoltat acel tip de na?ionalism cultural care prefer? defini?iilor politice (sublinieri de libertate, egalitate ?i fraternitate) ritualurile comune ?i istoria colectiv?.[8]  Trei idei noi se ivesc la Herder: populismul, convingerea c? oamenii se pot împlini pe deplin numai ca membri ai unei culturi identificabile cu r?d?cini în limb?, tradi?ie, istorie; expresionismul, ideea c? lucr?rile oamenilor sunt mai presus de orice voci care vorbesc, forme de comunicare care transmit o viziune total? a vie?ii; pluralismul, recunoa?terea unei variet??i indefinite de culturi ?i sisteme de valori, a?a încât credin?a într-o cale universal valabil? pentru împlinirea uman? devine incoerent?. Herder credea în rudenie, în solidaritatea social?, în Volkstum, na?ionalitate, dar, pân? la sfâr?itul vie?ii sale, a detestat ?i a denun?at orice form? de centralizare, constrângere ?i cucerire, care erau întruchipate ?i simbolizate, atât pentru el, cât ?i pentru profesorul lui, Hamann, în statul blestemat. Natura creeaz? na?iuni, nu state. Statul este un mijloc de fericire pentru un grup, nu pentru oameni ca atare. Nu exist? nimic împotriva c?ruia s? tune ?i s? fulgere mai elocvent ca imperialismul - zdrobirea unei comunit??i de c?tre o alta, eliminarea culturilor locale, c?lcate în picioare de cizmele vreunui cuceritor. Pentru Herder, a apar?ine nu e condi?ie pasiv?, ci o cooperare activ?, o munc? social?; a fi membrul unui grup înseamn? a gândi ?i a ac?iona într-un anumit mod, în lumina scopurilor, valorilor, imaginilor particulare ale lumii. Aceast? proprietate comun? nu este ocult?, nefiind nevoie de nici o facultate special?, non-empiric?, pentru a o detecta; este un atribut natural ?i e deschis? investiga?iei empirice. A corespunde unui asemenea model înseamn? a apar?ine ?i, din moment ce fiecare grup are dreptul de a fi fericit în felul s?u, e o arogan?? teribil? s? afirmi c?, pentru a fi ferici?i, to?i trebuie s? devenim europeni.[9] P?rintele na?ionalismului german considera c? energia vital? nu era întrupat? într-un a?a-zis europenism” („Pe cei separa?i de natur? prin limb?, obiceiuri, caracter s? nu-i uneasc? nici un om în mod artificial prin chimie!”), ci în crea?iile geniului colectiv al popoarelor: legende, poezie eroic?, mituri, legi, obiceiuri, cântece, dansuri, simbolismul religios ?i laic, temple, catedrale, ac?iuni rituale – toate erau forme de expresie ?i de comunicare create nu de autori individuali sau de c?tre grupuri identificabile, ci de imagina?ia ?i voin?a colectiv? ?i impersonal? a întregii comunit??i, ac?ionând la diferite niveluri ale con?tiin?ei; erau generate acele leg?turi intime ?i impalpabile în virtutea c?rora o societate se dezvolt? ca un tot organic. Putem considera, ca o concluzie la aceast? minimal? analiz? a gândirii herderiene, c? na?ionalismul modern s-a n?scut, într-adev?r, pe p?mânt german, dar s-a dezvoltat oriunde condi?iile s-au asem?nat suficient cu efectul moderniz?rii asupra societ??ii tradi?ionale germane.[10] 

Cel?lalt mare profet al na?iunii, Fichte, eviden?iaz? elementul lingvistic: “Cei care vorbesc aceea?i limb? sunt uni?i între ei de o infinitate de leg?turi; ei se în?eleg unii pe al?ii ?i au puterea s? se fac? în?ele?i din ce în ce mai clar; ei apar?in aceleia?i entit??i ?i formeaz?, de la natur?, un întreg unic ?i indivizibil”.[11]  Spengler pune ideea de na?iune sub zodia culturii: Un popor ce are un stil cultural, prin urmare un popor istoric, se nume?te na?iune. Atâta cât tr?ie?te ?i lupt?, o na?iune are un stat, nu numai ca stare a mi?c?rii, ci, mai întâi ca Idee. În sensul cel mai elementar al cuvântului, statul poate fi la fel de b?trân ca ?i via?a în general, aflat? în mi?care liber? în spa?iu, astfel încât stolurile ?i turmele, chiar genurile foarte simple de animale, au o constitu?ie” anumit?, care la furnici, albine, unii pe?ti, p?s?ri migratoare ?i castori atinge o perfec?iune uimitoare: dac? este un stat de mare stil, vârsta lui este întotdeauna vârsta celor dou? ordine - nobilimea ?i clerul, ?i nu mai mult. Ele se nasc odat? cu cultura ?i mor împreun? cu ea, destinele lor fiind în mare m?sur? identice. Cultura este existen?a na?iunilor sub form? de state”.[12] Cultura unui popor este, a?adar, cartea lui de identitate, respira?ia lui spiritual? ?i pa?aportul pentru un viitor care ia forma destinului.[13] Na?ionalitatea, puterea creatoare a culturii umane, este dat? de locul na?terii (jus soli) ?i de origine (jus sanguinis) ?i se deosebe?te de cet??enie, care este non-etnicizat?, individualist? ?i universal?.[14]  Na?iunea este un suflet ?i un principiu spiritual - posesiunea comun? a unei bogate mo?teniri de amintiri, dar ?i în?elegerea prezent?, dorin?a de a tr?i laolalt?, voin?a de a perpetua valorile indivize ale trecutului istoric mo?tenit. De?i reprezint? puteri diferite ?i adeseori opuse, na?iunile particip? la opera comun? al civiliza?iei; fiecare este o not? în marele concert al umanit??ii, care, ca rezultant?, este cel mai înalt ideal pe care aspir?m s?-l atingem”.[15] Se vede c? nu e nici o incompatibilitate de coabitare între na?ional ?i universal, dac? lumea în ansamblu este o lume a specificit??ii, a diferen?ei, ?i nu una a uniformiz?rii ?i asimil?rii for?ate. Na?iunea este gruparea uman? cea mai cuprinz?toare întemeiat? pe mitul unor str?mo?i comuni sau, altfel spus, na?iunea este compus? dintr-un grup de indivizi care au convingerea unor leg?turi ancestrale. Na?ionalismul înseamn? loialitate fa?? de un grup etnic; aceasta poate fi analizat?, dar nu poate fi explicat? pe cale ra?ional?.[16]  Ideea de na?iune presupune o comuniune de sânge, un str?mo? comun (care poate fi o figur? istoric? dar, de cele mai multe ori, este doar un personaj mitologic)[17], adic? o comunitate care împ?rt??e?te mitul originii comune, posed? o memorie colectiv? asupra istoriei sale ?i o cultur? de mas? comun?, un teritoriu demarcat ca atare, economie comun?, precum ?i drepturi ?i obliga?ii legale asumate în comun.[18]  

„Lipsa r?d?cinilor e cel mai mare dintre p?cate, iar termenii ca dezr?d?cinat sau cosmopolit poart? inc?rc?tura celui mai mare oprobriu. Tipii de o inteligen?? superficial? ?i cu o ?mecherie urban? de suprafa??, care pot s?-?i asume orice limb?, dar f?r? s? fie obliga?i fa?? de nici una, alc?tuiesc modelul patologiei morale. Ace?tia, înainte de toate, urmeaz? a fi dispre?ui?i, evita?i ?i exclu?i. Omul trebuie de?teptat s? vad? identitatea sa na?ional? ?i imperativele politice pe care aceasta le implic?, nevoia de a proteja cultura na?ional?, înzestrând-o cu propriul s?u strat protector, nevoia de a demasca, neutraliza ?i elimina str?inii care vor s-o destabilizeze ?i s-o distrug?. Na?iunea noastr? a existat dintotdeauna, este o entitate etern?, indestructibil?, mai presus de fiin?ele ?i genera?iile în care este tranzitoriu încarnat?. Na?iunile sunt pietrele de temelie ale omenirii, iar existen?a lor nu e un fapt neesen?ial ?i irelevant din punct de vedere moral, ci, dimpotriv?, unul esen?ial pentru împlinirea uman?”.[19] Ne raliem ?i noi acestei teorii, cum c? tot ceea ce este bun vine dintr-o mo?tenire.[20] „Adev?ratul eu, eul spontan”,  spunea Maurras, “este un noi, sau este lipsit de sens. Un om obi?nuit s? reflecteze cu rigoare, care gânde?te cu aten?ie tot ceea ce este în afara sinelui, este îngrozit de îngustimea ?i mizeria micului s?u domeniu strict personal. Suntem str?mo?ii no?tri, înv???torii no?tri, înainta?ii no?tri. Suntem c?r?ile noastre, tablourile noastre, statuile noastre; suntem peisajele noastre, suntem c?l?toriile noastre. Ideea de na?iune nu înseamn? gloat?, cum spun anarhi?tii, ci este reprezentarea în termeni abstrac?i a unei realit??i concrete. Na?iunea este cel mai larg dintre cercurile comunitare puternice ?i durabile. Dac? spargem acest cerc, individul va r?mâne gol-golu?, î?i va pierde sistemul imunitar, leg?turile ?i reazimul din trecut. Tot ce este, tot ce are, tot ce iube?te - e condi?ionat de existen?a na?iunii. Într-un cuvânt, na?iunea este promontoriul ideilor politice. Ea trece înaintea tuturor grupurilor, întrucât ap?rarea întregului se impune asupra p?r?ilor. În ordinea fireasc? a lucrurilor, mai întâi sunt na?iunile”.[21] 

Na?iunea este acea entitate capabil? s? inspire loialitate general? ?i, cel pu?in din punct de vedere teoretic, atât creativitate cultural?, cât ?i ac?iune politic? de mas?, singurul garant al drepturilor sociale ?i politice ale tuturor celor amenin?a?i de procesul mondializ?rii capitaliste. Simplul fapt al na?ionalit??ii comune îi une?te pe oameni, le d? profunzimea apartenen?ei ?i a r?d?cinilor str?vechi. Matricea etnospiritual?, tiparul mo?tenit din genera?ie în genera?ie, întrep?trunderea profund? ?i permanent? - toate acestea duc la concluzia c? tr?s?turile indivizilor care compun grupul sunt acelea?i cu cele ale grupului ?i nu pot fi în?elese în mod separat. Modelul de via?? în societate este similar cu acela al unui organism biologic, iar nevoile acestui organism social determin? idealul suprem al tuturor membrilor s?i. Nu suntem to?i pl?m?di?i din aceea?i bucat? de lut celest, a?a c? fiin?ele umane nu sunt indivizi ?i atât, nu sunt membri anonimi ai unei umanit??i abstracte, ci, în virtutea unei identit??i multifactoriale, se grupeaz? în comunit??i na?ionale ?i culturale. Na?iunile sunt diferite între ele, asemenea indivizilor. Exist? gigan?i ?i pitici, tineri ?i vârstnici, schilozi ?i oameni bine-f?cu?i; unii sunt supersti?io?i, prost?naci, lene?i, neinstrui?i, barbari; al?ii sunt lumina?i la minte, activi, descurc?re?i ?i civiliza?i. Statul este expresia suprem? a colectivit??ii na?ionale[22]  ; statul nu vede în clase indivizi deosebi?i, ci un complex de organe sociale, un individ: na?iunea[23] -  format? din oameni care au con?tiin?a unit??ii lor în cadrul unui grup social omogen, bazat pe aceea?i origine, aceea?i limb?, aceea?i cultur? ?i aceea?i religie. S-a spus c? defini?ia cea mai bun? pentru o na?iune este aceea a con?tiin?ei na?ionale: O na?iune este con?tiin?? na?ional?; cât valoreaz? una, atât valoreaz? cealalt?. Con?tiin?a a ceea ce este hot?rârea ferm? de a fi este puterea cea dintâi a unui popor. Cum ?i-o manifest? el, astfel î?i a?az? rolul ?i rostul în mijlocul neamurilor”.[24]  Interesant este ?i firul logic al unei teorii contemporane: „Doi oameni sunt de aceea?i na?ionalitate dac? ?i numai dac? împ?rt??esc aceea?i cultur? (unde cultura semnific?, pe rând, un sistem de semne, idei ?i asocia?ii, tipuri de comportament ?i c?i de comunicare) ?i, în al doilea rând, dac? ?i numai dac? se recunosc reciproc ca apar?inând aceleia?i na?iuni. Cu alte cuvinte, na?iunile fac omul; na?iunile sunt artefactele convingerilor, devotamentelor ?i solidarit??ii oamenilor. O comunitate devine o na?iune dac? ?i când membrii categoriei î?i recunosc ferm ?i reciproc anumite drepturi ?i îndatoriri comune în virtutea apartenen?ei lor la aceea?i comunitate. Faptul c? se recunosc reciproc drept tovar??i de acest fel este ceea ce-i transform? într-o na?iune, ?i nu celelalte atribute comune, oricare ar fi ele, care doar separ? aceast? categorie de nonmembri”.[25]  Na?iunea trebuie deosebit? de popor, care desemneaz?: 1) o form? istoric? de comunitate uman?, superioar? tribului ?i anterioar? na?iunii, ai c?rei membri locuiesc pe acela?i teritoriu, vorbesc aceea?i limb? ?i au aceea?i tradi?ie cultural?;

2) totalitatea locuitorilor unei ??ri. Diferen?a esen?ial? const? în faptul c? membrii unei na?iuni au con?tiin?a comunit??ii lor de origine, limb? ?i destin (caracteristic? absent? în cazul componen?ilor unui popor, a c?ror evolu?ie în comun se poate baza pe elemente circumstan?iale, de ordin geo-politic).

Cea mai nociv? teorie asupra na?iunii îi apar?ine lui Benedict Anderson, care statueaz? c? na?iunile nu sunt date de la natur?, nu au istorie ?i nu pot fi explicate prin faptul c? membrii lor au aceea?i origine etnic? ?i împ?rt??esc aceea?i cultur?, ci mai important ar fi ata?amentul pe care ei îl dovedesc. Autorul explic?, simplist, totul prin rela?ia cauz?-efect: „Comunicarea creeaz? comunitatea. [...] Comunica?iile ?i mass-media faciliteaz? na?terea na?iunilor, [care sunt] comunit??i virtuale/imaginate/proiectate vizual. Numai contactul fizic, fa?? în fa??, este în m?sur? s? asigure existen?a comunit??ilor; na?iunile sunt, întrucâtva, o iluzie!” (sic!). Acela?i cercet?tor, total rupt de realitate, dar tenace în a-?i sus?ine cu aplomb tezele mincinoase, dezvolt? urm?toarea defini?ie ?tiin?ifico-fantastic? a na?iunii: „Na?iunea este o comunitate politic? imaginat?, limitat? ?i suveran?. Este imaginat? pentru c?, în ciuda faptului c? pân? ?i membrii celei mai mici dintre na?iuni nu îi vor cunoa?te vreodat? pe majoritatea cona?ionalilor, nu-i vor întâlni sau nici m?car nu vor auzi de ei, totu?i în mintea fiec?ruia este vie imaginea comuniunii dintre ei. Este limitat? fiindc? pân? ?i cea mai mare dintre na?iuni are grani?e limitate (chiar dac? elastice), dincolo de care s?l??luiesc alte na?iuni. Este suveran? deoarece conceptul s-a n?scut în epoca în care Iluminismul ?i Revolu?ia distrugeau legitimitatea Lumii Vechi, bazate pe principiul dinastic, pe cel ierarhic ?i pe cel al ordinii de inspira?ie divin?. În fine, este o comunitate pentru c? este conceput? ca o camaraderie profund?, organizat? pe orizontal?”.[26]  Îngrijor?tor ni se pare faptul c? o parte din a?a-zisa intelectualitate din ?ar? ?i str?in?tate se raporteaz? la ideile dubioase de mai sus ca la ni?te adev?ruri imuabile, provenite de la o surs? extrem de autorizat?. Valoarea ?tiin?ific? a unor asemenea teorii mediocre ?i otr?vitoare poate fi evaluat?, cu mintea limpede, în condi?ii de normalitate, de c?tre orice om de bun?-credin??. Dup? cum superb statua Iorga: Mai este na?iunea. Ea nu se poate umili pentru totdeauna ?i nu se poate nimici de nimeni, nici de-a lungul sutelor de ani. E lucrul primordial ?i plastic. De la dânsa vine totul. Ea întinde statul în ceasurile bune, ea, în ceasurile rele, îl resoarbe, îl ascunde în misterul ei sacru, pân? la o alt? r?s?rire în afar?, ca arborele care-?i închide vlaga în toamn? pentru o nou? prim?var?”.[27] De la na?iune ajungem la patrie. Cu secole în urm?, Friedrich cel Mare f?cuse o m?rturisire de con?tiin??: Îmi iubesc ?ara cu pasiune. Ei îi datorez educa?ia, norocul, întreaga mea existen??. Dac? a? fi avut o mie de vie?i, le-a? fi sacrificat cu pl?cere pe toate, dac? prin aceasta i-a? fi f?cut ??rii un serviciu, sau i-a? fi ar?tat întreaga mea recuno?tin??”. Charles de Gaulle, completa, peste ani: Sentimentul îmi inspir? aceast? idee în aceea?i m?sur? ca ?i ra?iunea. Ceea ce exist? la nivel afectiv înl?untrul meu î?i imagineaz? în mod natural Fran?a ca pe o prin?es? din pove?ti sau ca pe Madona din frescele murale, h?r?zit? unui destin eminent ?i excep?ional. Am, din instinct, impresia c? Providen?a a creat-o pentru des?vâr?ite succese sau pentru nenorociri exemplare”.[28]  În stilul s?u binecunoscut, Machiavelli sus?inea c? “patria e bine ap?rat? oricum ar fi ap?rat?, fie cu mijloace josnice, fie cu cinste. Unde este vorba de mântuirea patriei, acolo nu trebuie s? se ?in? seama nici de dreptate sau de nedreptate, nici de mil? sau de cruzime, nici de cinste sau necinste; ci dimpotriv?, l?sând la o parte orice alte lucruri, s? se urmeze în totul calea care o ?ine în via?? ?i îi ap?r? dreptatea”.[29] Aceea?i idee o întâlnim ?i în scrierile de tinere?e ale lui Emil Cioran: Dac? ascensiunea României ar pretinde idealuri meschine ?i compromi??toare, limitate ?i antiumane, ele ar trebui declarate absolute ?i perfecte. Ascensiunea unei ??ri este singura ei moral?”.[30] [30]. Cât? dreptate avea ?i Cicero, când proclama: „Lupta aceasta este o lupt? dreapt?, se cade s? lup?i pentru legile noastre, pentru libertatea noastr?, pentru patria noastr?“.[31  

Energia colosal? pe care ?i-o d? proiec?ia mental? a Idealurilor Na?ionale l-a f?cut pe Iorga s? constate, pe jum?tate întristat de silniciile istoriei, pe jum?tate mândru de vigoarea Neamului Românesc: „Oricari al?ii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai pu?in se p?r?sesc ?i cele mai dulci patrii. Noi am r?mas. Cu sabia în mân? de straj? la toate z?rile, iar, cînd s-a frânt o clip?, ca s? se lege din nou, tainic, o?elul, am întins brutalit??ii arma sub?ire a inteligen?ei noastre. ?i, iat?, suntem tot acas?”.[32] Patria este, în egal? m?sur?, un izvor de drepturi, dar ?i unul de obliga?ii: “patriotismul autentic este ?i trebuie s? ramân? o pasiune arz?toare, bazat? pe cultivarea solidarit??ii organice a na?iunii conceput? ca o entitate spiritual? ce are o misiune unic? pe p?mânt. Datoria liderilor politici este de a contribui la educarea cet??enilor în acest spirit na?ionalist ?i la ap?rarea unit??ii culturale a na?iunii. Dragostea de patrie devine astfel un sinonim al ata?amentului necondi?ionat, instinctiv, fa?? de cultura, limba, religia ?i istoria na?iunii c?reia îi apar?ii. Cet??eanului de rând i se va cere de acum înainte loialitate absolut? ?i disponibilitatea de a-?i sacrifica via?a pentru a proteja la nevoie unicitatea ?i puritatea na?iunii”.[33] Mazzini împletea componenta na?ional? (etern?) cu aceea social? (prezent?): O Patrie nu e doar un teritoriu: teritoriul s?u specific reprezint? numai temelia ei. Patria este ideea c? se ridic? pe acea temelie; este sentimentul de dragoste; de tov?r??ie care-i leag? laolalt? pe to?i fiii acelui teritoriu. Atâta timp cât unul dintre fra?ii t?i nu e reprezentat de propriul vot în dezvoltarea vie?ii na?ionale – atâta timp cât fie ?i numai un singur individ vegeteaz?, needucat, printre semenii s?i educa?i – atâta timp cât fie ?i numai un individ capabil ?i dornic s? munceasc? lânceze?te în s?r?cie din lips? de lucru – nu ai o Patrie cum ar trebui ea s? fie, Patria tuturor ?i pentru to?i”.[34] Guicciardini ne dezv?luia latura trist? a patriotismului: Tot ce a fost în trecut ?i e ?i în prezent, va fi ?i în viitor; c?ci se schimb? doar numele ?i înf??i?area lucrurilor, astfel încât cel care nu are ochiul str?b?t?tor nu le recunoa?te, nici nu ?tie s? trag? înv???minte sau s? judece plecând de la asemenea observa?ie. [...] Toate cet??ile, toate statele, toate regatele sunt pieritoare; fiecare lucru, fie prin îns??i firea lui, fie prin accident, se sfâr?e?te sau î?i g?se?te cap?tul. Dar un cet??ean care vede cum patria i se pr?bu?e?te, nu trebuie s?-i plâng? soarta mai mult decât pe a sa proprie: c?ci patria ?i-a g?sit sfâr?itul, cum trebuia s? se întâmple odat?, dar cu atât mai nefericit e acela c?ruia i-a fost dat s? se nasc? în clipa când patria se g?se?te în pragul sfâr?itului”.[35] De fapt, dac? ?inem seama de preponderen?a perioadelor de insatisfac?ie ?i neîmpliniri, în raport cu acelea de fericire colectiv?, ajungem ?i noi la aceea?i concluzie. Nu e, oare, istoria na?iunilor, un lung ?ir de idealuri nerealizate sau, mai r?u, nerealizabile?! Un aforism englez spune c? “oamenii inventeaz? idealuri noi, pentru c? nu cuteaz? s? le fructifice pe cele vechi; ei se uit? înainte cu entuziasm, fiindc? le e fric? s? priveasc? în urm?”. Sau, poate c? truda neîncununat? de rezultate imediate a na?ionali?tilor din orice ?ar? ?i din orice vreme se datoreaz? faptului c? realizarea Binelui presupune perfec?iunea, pe când R?ul se întruchipeaz? pretutindeni, slut ?i imperfect, cu mult mai mult? u?urin??. Important este s? nu ne pierdem speran?a ?i s? nu uit?m, nici m?car o clip?, c? de la miezul nop?ii începe Soarele s? se ridice

(2002-2005; text rev?zut ?i ad?ugit)


[1] 322 de vorbe memorabile ale lui Petre ?u?ea, Ed. Humanitas, 2000.
[2]  G.K. Chesterton, ILN, 14 ianuarie 1911.
[3]  Paul Treanor, Structures of Nationalism, 1997.
[4] ] Sigurd Skirbekk, Nationalism – Subject of Study and Term of Abuse.
[5] Miroslav Hroch, From National Movement to the Fully–formed Nation: The Nation–building Process in Europe, 1996; vezi ?i Anthony D. Smith, Gastronomy or Geology? The Role of Nationalism in the Reconstruction of Nations.
[6]  Johann GottfriedHerder, Auch eine Philosophie; Idee zur Philosophie der Geschichte der Menschheit, in Sammtliche Werke; Briefe zu Beforderung der Humanitat.
[7]  Robert M. Burns, Classical Historicism.
[8] Cf. Grete Tartler, Europa na?iunilor - Europa ra?iunilor, Ed. Cartea Româneasc?, 2001.
[9]  Cf. Isaiah Berlin, Vico and Herder, 1976.
[10]  Vezi Isaiah Berlin, Nationalism: Past Neglect and Present Power, 1972.
[11] Johann Gottlieb Fichte,Reden an die Deutsche Nation, 1806.
[12] Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Ed. Beladi, 1996.
[13]  Tomislav Sunic, A Global Village and the Rights of the Peoples.
[14] Catherine Wihtol de Wenden, Na?iune ?i cet??enie, un cuplu de asocia?i-rivali – în vol. Na?iuni ?i na?ionalisme, Ed. Corint, 2002.
 [15] Ernest Renan, Qu’est-ce qu’une nation?, 1882.
 [16] Walker Connor, Ethnonationalism: The Quest for Understanding, 1994; vezi ?i Hans O. Melberg, Nationalism. Is it Definable, Important and Worthy of Attention?, 1997.
[17]] Peter Ravn Rasmussen, Nations or States – an Attempt at Definition, 2001.
[18] Anthony D. Smith, The Ethnic Origins of Nations, 1986.
[19] Ernest Gellner, Na?ionalismul, Ed. Incitatus, 2001.
[20] Ernst Bertram, Nietzsche – încercare de mitologie, Ed. Humanitas, 1998.
 [21] Charles Maurras, Mes idées politiques, Paris, 1937.
 [22] Mihail Manoilescu.
[23] Mihai Eminescu.
[24] Ion I.C. Br?tianu.
 [25] Ernest Gellner, Nations and Nationalism, 1983.
[26] Benedict Anderson, Imagined Communities: Reflection on the Origin and Spread of Nationalism, 1983.
 [27] Nicolae Iorga, Înapoi la na?iune! - în “Neamul Românesc”, 17 mai 1940.
 [28] Charles de Gaulle, Memoires de guerre, Paris, 1954.
 [29] Niccolo Machiavelli, Opere, în vol. Fundamentele gândirii politice moderne (coordonatori: A.P. Iliescu, E.M. Socaciu), Ed. Polirom, 1999.
 [30] Emil Cioran, Schimbarea la fa?? a României, 1936.
 [31] Cicero, Opere alese.
 [32] Nicolae Iorga, Cetind Istoria Românilor - în “Neamul Românesc”, 23 iunie 1940.
 [33] Vezi Aurelian Cr?iu?u,Patriotismul: un concept desuet? - prefa?? la cartea lui Maurizio Viroli, Din dragoste de patrie, Ed. Humanitas, 2002.
 [34] Giuseppe Mazzini, Dei doveri dell’uomo, 1885.
 [35] Francesco Guicciardini, Opere, în vol. Fundamentele gândirii politice moderne (coordonatori: A.P. Iliescu, E.M. Socaciu), Ed. Polirom, 1999.
footer