Revista Art-emis
Prim?var? cu fantome iredentiste (2) PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Miercuri, 07 Mai 2014 21:12

Corneliu Florea, art-emisPactul Habsburgilor cu Romanovii, din Mai 1849

Destituita Casa Habsburgic? din toate drepturile ei asupra Ungariei, în biserica reformat? din Debre?in, în loc s? accepte situa?ia, d? fuga la Casa Romanovilor ?i amarnic ce se plânge, pân? ce romanovii impresiona?i o mângâie pe cre?tet ?i-i promit mare ajutor militar împotriva lui Kossuth! O veste foarte proast?, citind numai cifra for?elor: 194.000 de ru?i împreun? cu 176.000 de austreci împotriva a 170.000 de unguri! Chiar dac? ?inem cont de mult trâmbi?ata vitejie ungureasc? - care de-a lungul istoriei s-a demonstrat numai împotriva popula?iei civile, s?race ?i neînarmate - în acest an, 1849, întrev?d un deznod?mânt ce nu le va fi favorabil. Aceste cifre sunt dintr-o istorie ungureasc?, care nu men?ioneaz? nimic de num?rul combatan?ilor ?i luptele celorlalte na?iuni ce li se opun, îi ignor? din grandomanie, s? scoat? în eviden?? c? dou? mari imperii se împotrivesc libert??ii ?i drepturilor lor sfinte. S? continu?m ideea grandomaniei ungure?ti pân? la sfâr?it, citind din Apel c?tre popoare, al guvernului revolu?ionar de la Debre?in adresat ??rilor europene: „Pe p?mântul Ungariei se decide soarta Europei. Cu acest p?mânt, libertatea lumii pierde o mare ?ar?, cu aceast? na?iune se pierde un erou credincios”. Nu comentez modestia c? pe p?mântul Ungariei se decide soarta Europei fiindc? puteau afirma c? soarta lumii st? pe umerii eroului credincios, m? simt obligat s? prezint sursa citatului: Paul Lendvai în „Ungurii’’ Editura Humanitas pag.249 ?i s? v? dau un exemplu de cum libertatea lumii pierde o mare ?ar?. Tot mai strâmtorat ?i disperat, în Mai 1849, eroul credincios al libert??ilor - Kossuth - trimite la Câmpeni un emisar al s?u, Ion Drago?, s? medieze o pace cu Avram Iancu ?i legionari lui, cu promisiunea c? pe timpul tratativelor nu vor avea ostilit??i din parte armatei sale. Avram Iancu, accept? masa tratativelor, în acela?i mod pa?nic de întreruperea ostilit??ilor ?i de la Câmpeni trece la Abrud împreun? cu prefec?ii lui. În timpul tratativelor, Maiorul Hatvani cu honvezii s?i se n?pustesc asupra Abrudului asediindu-l, c?lcând în?elegerea f?cut?. Ca prin minune Avram Iancu scap? dar perfec?ii Ion Buteanu ?i Petre Dobrea, care erau la masa tratativelor, sunt lua?i prizonieri, iar honvezii, în majoritate secui, se dedau la jafuri ?i omoruri a românilor din Abrud ?i Ro?ia Montan?. Un masacru cumplit de dou? zile pân? ce se întoarce Avram Iancu cu legionarii s?i. Izbitura mo?ilor a fost atât de puternic? încât pân? seara num?rul honvedzilor a fost înjum?t??it. A doua zi, pierzând din nou, Maiorul Hatvani se retrage în mare grab?, dup? ce îl arunc? de la etaj, pe fereastr?, pe prefectul Petre Dobre iar pe Ion Buteanu îl iau cu ei ca ostatic, ca s?-l spânzure când scap? de urm?rire mo?ilor. Aceasta este un exemplu tipic de libertate a lumii la care se d?dea Kossuth zis eroul credincios, pe care mo?ii, pe bun? dreptate, o ?in minte ca pe o înc? tic?lo?enie ungureasc?. Mo?ii acum, dezlega?i de în?elegere, ?i-au f?cut dreptate cum au crezut fa?? de unguri, ba l-au g?sit ?i pe Ion Drago? pe care l-au considerat tr?d?torul lui Avram Iancu ?i ai prefec?ilor mo?ilor ?i i-au spus: „Zii, m?, Tat?l Nost’ c? trebe s? mori” ?i-au b?gat l?ncile în el. Victoria mo?ilor la Abrud nu o durat mult, fiindc? în câteva zile Maiorul Hatvani s-a întors cu trei mii de honvedzi ?i tunuri ?i a fost cea mai neagr? zi a mo?ilor din acest an, pân? ce au sosit noi legiuni în ajutor. Au urmat luptele decisive în Abrud ?i pe v?ile pe care honvedzii birui?i de legionari încercau s? scape. Istoricii, din documentele vremii, scriu: „din cei trei mii de honvedzi au mai sc?pat cu via?? nu mai mul?i de o sut?, dou?”. Iar în cele trei lupte de la Abrud, Honvedseg-ul a pierdut în jur de cinci mii de militari. Mul?i mor?i au fost ?i de partea mo?ilor, mai ales printre familiile locuitorilor r?sfira?i în care au n?v?lit honvedzi în c?utare de aur, scriu istorici. Despre pierderile aduc?torilor de libertatea lumii, un istoric ungur, s-a sc?pat ?i, a scris c? la Cerbul, „valea s-a transformat într-un sicriu deschis pentru o mie ?apte sute de honvedzi”, iar Avram Iancu noteaz? în jurnalul s?u: „o pierit toat? turma lui Hatvani”. Dup? ani, un b?trân mo? legionar tot spunea: A?e o vrut Dumnezeul unguresc s?-i pedepseasc? aspru pe ungurii lui, s?-i înve?e minte s? se ?in? de leg?mânt. F???rnicia ungurilor îngâmfa?i s-a întors împotriva lor ?i o parte din soarta kossuthi?tilor s-a hot?rât în ?ara Mo?ilor. Adev?rul istoric din ?ara Mo?ilor este omis de istorici unguri.

Pal Vasvari supranumit Kossuth cel mic

Dup? prim?vara cea sfânt? în care guvernul de la Debre?in, nerecunoscut la Viena, a înregistrat ni?te victorii vremelnice în fa?a croa?ilor ?i-a imperialilor a urmat vara pierzaniei! Târziu ?i degeaba Kossuth a în?eles ceea ce a respins seme? tot timpul, el, tinerii unguri, guvernul lui c?: 1848 a fost anul în care to?i oamenii trebuiau s? devin? liberi ?i egali în drepturi, ei ?i na?iunile lor. A acceptat târziu ?i nu din convingere ci din instinct de conservare, începând s? caute apropiere de conduc?torii revolu?ionari din ??rile vecine. Trebuie s? cunoa?tem istoria a?a cum a fost ?i din ea subliniez un pasajul în care Nicolae B?lcescu, în 1848, a încercat s? negocieze democratic cu Kossuth situa?ia românilor ardeleni, iar r?spunsul scris al slovacului Lajos Kossuth a fost: „Libertatea voastr? este spânzur?toarea, drepturile voastre de egalitate, înseamn? ca popoarele care împart teritoriile cu Ungurii, vor trebui s? fie absorbite de elementul maghiar’’ (Din „Transilvania sub Maghiari ?i Români” de Vasile M. Teodorescu, Bucure?ti 1941, pag.60, reprodus ?i în „extra hungarian non est vita” - o recenzia extins?, ap?rut? la Editura Nagard 1983, a Istoriei Na?iunii Maghiare de dr. Gorog Ferenc) Verifica?i. În 1849, în plin? var? a pierzaniei, Koosuth î?i aduce aminte de Nicolae B?lcescu ?i apeleaz? la el s? mijloceasc? o în?elegere între românii ardeleni ?i ungurii lui! Gros obraz de mare revolu?ionar absorbit, dup? ce a întins cursa de la Abrud lui Avram Iancu ?i-a perfec?ilor s?i veni?i la masa tratativelor. Nereu?ind, încearc? s? se r?zbune, s? cucereasc? citadela Mun?ilor Apuseni cu orice pre?. Preg?te?te o campanie condus? de generalul Pal Vasvari , unul dintre tinerii unguri care a contribuit la redactarea manifestului revolu?ionar din 15 Martie 1848, devenit un înfl?c?rat sus?in?tor a lui Kossuth, motiv pentru care i-a mers numele de Kossuth cel mic. Planul militar era s? p?trund? în Mun?ii Apuseni pe Valea Some?ului Rece, s? treac? prin foc ?i sabie tot ce este românesc, s? înfrâng? rezisten?a legiunilor întâlnite ?i peste Muntele Mare s? coboare ?i s? asedieze Câmpenii lui Avram Iancu. Campania a fost minu?ios organizat? format? din trei mii de honvedzi bine echipa?i ?i cu tunuri. Au intrat pe vale, au jefuit ?i incendiat toate a?ez?rile române?ti pân? ce au ie?it în munte, la Fântânele, unde Avram Iancu cu tribunii ?i legionarii lui fixaser? b?t?lia. A fost înc? un dezastru total pentru unguri, în care Kossuth cel mic , trei comandan?i ?i opt sute de honvezi ?i-au g?sit sfâr?itul vie?ii lor. În asemenea încle?t?ri pe via?? ?i moarte sunt pierderi de ambele p?r?i, dar ungurii au pierdut-o ?i s-au retras în mare spaim? urm?ri?i ?i secera?i de mo?i, pân? la ie?irea din Mun?ii Apuseni. Aceasta a fost ultima încercare a lui Kossuth de-a cuceri ?ara Mo?ilor pentru a supune slugile în opt zile. Vara pierzaniei lor venea din toate p?r?ile cu mari dezastre pentru Honvedseg ?i Kossuth a trebuit s? se refugieze din nou, de data asta la Szeged. Ultimul refugiu în Ungaria.

Iulie 1849 - un dezastru jur împrejur

Honvedseg-ul lui Kossuth se confrunt? cu armata habsburgic? condus? de generalul Haynau, un du?man de moarte al kossuthi?tilor, de armata patrio?ilor croa?i condus? de vajnicul general Josip Jelacic, de sârbii dezl?n?ui?i f?r? mil? ai lui Kuzman Todorovic, în timp ce legiunile lui Avram Iancu cur??au Mun?ii Apuseni de ultimele r?m??i?e ungure?ti ?i secuie?ti, care cum venir? se f?cur? tot o ap? ?i-un p?mânt. Armata ?arist?, condus? de prin?ul Paskievici, a zdrobit, la Albe?ti – Sighi?oara, Honvedseg-ul condus de generalul Josef Bem. În timpul acestei b?t?lii dezastruase a disp?rut Petofi Sandor pentru c? ori cât a fost c?utat nu s-a g?sit. Au ap?rut p?reri; luat de ru?i r?nit fiind sau ca prizonier valid. O alt? variant?, tot ungureasc?, dar mai pu?in de luat în seam?, este c? ar fi trecut la ru?i fiind spionul lor. Ru?ii au luat prizonieri o mie ?ase sute de honvedzi, to?i trimi?i în Siberia, printre ace?tia se crede c? ar fi fost ?i Petofi Sandor. De aici încep legendele ce îl eternizeaz? în istoria celor mai proeminente personalit??i ungure?ti. N?scut sârb, Petrovics dup? tat?, se transform? în poetul maghiar Petofi Sandor fiind considerat scânteia revolu?iei ungure?ti de la 15 Martie 1848 ca s? sfâr?easc? ca poet siberian, Aleksandr Petrovici. Dac? ar fi fost spion rus nu s-ar fi c?s?torit cu fata unui po?ta? siberian ci cu o mare prin?es? rus? din Petersburg. Cât prive?te soarta Generalului Bem, pe care subordona?ii lui secui îl alintau „Bem apó” - adic? tata Bem, pentru c? le permitea toate atrocit??ile împotriva românilor ardeleni, a avut o presim?ire sumbr? prin dispari?ia misterioas? a aghiotantului s?u, Sandor fiom, sim?indu-se deprimat. Din aceast? stare de înfrânt moral, l-a trezit la realitate ordinul lui Kossuth, de-a se retrage în Banat cu Honvedseg-ul ce i-a mai r?mas, pentru ultima s-a b?t?lie asupra Timi?oarei. În acest timp, la Sezeged, Kossuth î?i f?cea bagajele de refugiu extra hungariam ?i preg?tea epilogul trist al Ungariei Mari.

Tags: Corneliu Florea, Laszlo Tokes, Mihai Eminescu,Liviu Maior,Emil Roman,Marko Bela, Frunda Gyory, Takacs Csaba, Georgia, Atlanta, Bucure?ti,Honvedseg,Eugen de Savoia, Al Doilea R?zboi Mondial, Trianon,Kossuth Lajos

August 1849 - Epilogul negru

Cetatea Timi?oarei nu a putut fi cucerit? de Honvedseg-ul lui Kossuth în 114 zile de asediu, iar acum trebuia s? se întoarc? cu spatele la Cetate fiindc? trebuia s? fac? fa?? trupelor ?ariste ?i habsburgice ce veneau în ajutorul asedia?ilor afla?i la cap?tul puterilor. Ultima b?t?lie, dat? undeva lâng? o comun?, a dus la o înfrângere ungurilor de c?tre cele dou? armate imperiale. În data de 9 august, solda?ii armatei habsburgic? sub comanda generalului Haynau intr? victorio?i ?i eliberatori în Cetatea Timi?oarei. Dou? zile mai târziu Honvedseg-ul format din 11 generali, 1.426 de ofi?eri ?i 32.569 de solda?i se predau generalului Haynau la ?iria, lâng? Arad. A fost alegerea ungurilor, a fost marea lor gre?eal? fiindc? generalul austriac, Haynau, a fost cel mai mare du?man al kossuthi?tilor, îi ura cu o înver?unare de moarte, ceea ce s-a v?zut de la început, când a condamnat to?i generali la moarte, unii prin spânzurare ?i pe al?ii prin împu?care. Nu v?d vreo diferen??, se ?tie doar ca generalii ce s-au predat erau de diferite na?ionalit??i: cinci erau unguri, care nu prea ?tiau bine s? vorbeasc? ungure?te, trei erau germani, doi armeni, un croat ?i un sârb, nici asta nu a mai f?cut vreo diferen?? în fa?a necru??torului Haynau. Generalul Bem, de?i r?nit în luptele de lâng? Cetatea Timi?oarei, nu acceptat ideea prizonieratului ?i din nou a ales vechea lui cale de a disp?rea cu un moment mai devreme din n?past?. Împreun? cu o mân? de combatan?i devota?i a trecut în imperiul otoman, unde bravul catolic s-a convertit la islamism, pre? pl?tit sultanului care l-a numit Amurat Pa?a ?i l-a trimis înalt func?ionar undeva la cap?tul imperiului, unde s-a ?i pr?p?dit destul de repede. Ungurii au ?inut mult la „Bem apó” îndeosebi cei zece mii de secui, pentru c? li s-au trecut cu vederea atrocit??ile abominabile împotriva românilor ardeleni f?r? ap?rare. Sursele istorice enumer? sute de sate române?ti r?v??ite, distruse, incendiate ?i sute de mii de români pa?nici, f?r? ap?rare, omorâ?i. Prin?ul Paskievici, conduc?torul armatei ruse?ti a raportat ?arului Ungaria se afl? la picioarele Majest??ii Voastre ?i s-a pus pe petreceri pân? ce a ajuns la Petersburg, unde a fost primit ca un erou ?i decorat. Tipic la acele vremuri cu imperii ?i imperatori, ?i apropo, Franz Ioseph, tân?rul împ?rat habsburgic, dup? înfrângerea lui Kossuth, a dat o fug? pân? la Petersburg s?-i pupe mâna lui ?arului Nicolae Întâiul, pentru ajutorul militar acordat. Cât prive?te slovacul Lajos Kossuth din mare revolu?ionar ungur s-a pr?bu?it în jalnic fugar, r?zându-?i podoaba fe?ii sale - barba ?i musta?a ungureasc? - deghizându-se în valet polonez ?i cu pa?aport fals a trecut în Turcia, apoi a r?t?cit mul?i ani prin via??, tot f?cându-le ungurilor planuri de Ungarii, una mai mare ca alta, pân? s-a stins. Este un mare simbol pentru unguri, fiind un du?man de moarte a tot ce nu era unguresc ?i a celor ce nu au acceptat supunere fa?? de el ?i asimilarea ungureasc?. Un fel de cerber al mitologiei ungure?ti. A devenit o fantom? istoric? care, împreun? cu celelalte fantome ale revolu?iei din 1848-1849, ies în fiecare Martie din negura trecutului mort ?i a?â?? pe unguri s? refac? Ungaria Mare cu orice pre?, împotriva timpurilor în care tr?iesc. ?i nu sunt singure, se tot înmul?esc de atunci întruna, fiindc? de mici, în continuu, sunt înv??a?i c? sunt superiori fa?? de ceilal?i din jurul lor, din toat? lume, sunt îndoctrina?i temeinic cu vitejie arpadian? ?i o ira?ional? preten?ie de Ungarie Mare. De?i de la acea revolu?ie, pierdut? din îngâmfare ungureasc? prin desconsiderarea vecinilor între care s-au aciuit, au trecut 165 de ani ei nu vor s? înve?e nimic din mersul omenirii, care le-a spus de dou? ori NU! ambi?iei de Ungarie Mare, prin supunere ?i asimilarea vecinilor: Trianon 1921, Paris 1947. Degeaba, nu vor s? înve?e nimic din istorie, nici din vremurile pe care le tr?iesc.

- Va urma -

footer