Revista Art-emis
Până nu este prea târziu PDF Imprimare Email
Conf. univ. dr. Gheorghe D. Iscru   
Miercuri, 30 Aprilie 2014 21:12
Conf. univ. dr. G. D. Iscru, art-emis„Nu lăsa, Măicuţă,/ Să pierim pe cale,/ Că noi suntem fiii/ Lacrimilor tale./ Scapă-ne de patimi/ Şi de pofte rele/ Şi ne schimbă-n mândre/ Mărgăritărele”. (Grigore Leşe, 2013, vers popular)
 
Pâmântul ţării nu este de vânzare
 
Am citit cu atenţie interviul doamnei Rodica Culcer din „Formula As” nr. 1102 (3/23-30.01.2014) despre vânzarea pământului ţării la străini, ca la piaţa liberă, aşa cum ne-a impus legea Uniunii Europene. La întrebările puse, autoarea s-a exprimat cu dezinvoltură şi lejeritate, ca un negustor aflat sub imperativul profitului cu orice preţ. Şi nu este singura ziaristă care gândeşte şi vorbeşte astfel. De câtăva vreme, pe televiziuni se întrec europarlamenatrii şi nu numai, lăudând cu aceeaşi dezinvoltură „calea europeană” pe care cu bucurie ar merge ţara... Ne amintim că nu cu mult timp în urmă, un înalt demnitar, pe care dânsa îl cultivă, invita pe amatorii de chilipir din U.E. să se grăbească să cumpere pământ în România cât încă este ieftin, căci de la 1 ianuarie 2014 îl va vinde mai scump, zicea demnitarul, de parcă ar fi vândut din moşia proprie, nu din pământul ţării! Continuând cititul, am înţeles că autoarea are goluri mari de istorie naţională. Şi nu numai. Nici până acum încă dânsa n-a înţeles că pâmântul ţării nu este de vânzare la străini şi apatrizi, ca o marfă oarecare, la tarabă! Că aşa vrea U.E.!
 
„Au câştigat ciocoii războiul lor cu ţara/ şi s-au ales plugarii cu morţii şi ocara”.
 
Vodă Cuza şi generaţia de paşoptişti au făcut dreptatea istorică a împroprietăririi ţăranilor la 1864. Dar cei care l-au detronat - o „monstruoasă coaliţie” de „ciocoi vechi şi noi” -, ei şi urmaşii lor, au tot arendat pământul ţării, muncit de ţăranii noştri, la „ciocoi pribegi aduşi de vânt/ ce au cu iadul legâmânt”, până când România a ajuns o ţară de „fischer-landuri”, o ţară a bordeielor şi bolilor de subnutriţie în lumea satelor, lume care în ajunul jubileului regal striga: „Noi vrem pământ!” iar în primăvara următoare „domnii” cei „de sus” s-au trezit cu acel vijelios 1907! Dar „îngăduitorul” Vodă şi cei din preajma lui, treziţi brusc după marele jubileu, au experiementat noile tunuri pe sate. Şi astfel, „au câştigat ciocoii războiul lor cu ţara/ şi s-au ales plugarii cu morţii şi ocara”. (Tudor Arghezi).
 
„Ciocoi pribegi aduşi de vânt”
 
După ce România a devenit întreagă, în acea „oră astrală” din 1918, în principal prin noile jertfe ale ţăranilor în „războiul reîntregirii”, ţărani care-i obţinuseră şi Independenţa în 1877-1878, ca şi cu jertfele urmaşilor lor, ţara le-a dat din nou pământ, substanţial, cu interdicţia ca acest pământ să nu li se mai poată lua sub nici un motiv, aşa cum procedase şi Cuza Vodă. Dar în 1928, căzând guvernul noii mari reforme agrare, murind şi Ionel Brătianu, au venit PNŢ-iştii lui Maniu şi Mihalache care nu au avut grija ţării ci alte griji: să-l aducă rege pe un aventurier şi un Mefisto al vieţii politice şi să vândă active economice şi resurse naţionale la alţi „ciocoi pribegi aduşi de vânt”, cum au procedat şi guvernele „tranziţiei” de după 1989! Iar pentru lumea satelor, în care invalizii de război, orfanii şi văduvele de război, ca şi cei care scăpaseră din măcelul primului război şi primiseră pâmânt, neavând cu ce-l cultiva - vite, atelaje, bani, forţă de muncă, epuizate în marea încleştare a Reîntregirii -, au intrat în vizorul stăpânilor vremelnici ai guvernelor. Astfel, noul guvern, P.N.Ţ.-ist, a găsit o „soluţie”... mai „liberală” ca şi cea de a acum, aceasta fiind „ultraliberală”. „Conu” Maniu, şefu’, l-a pus pe „conu” Mihalache, „ţărănistul”, să facă el un proiect de lege care a devenit repede lege pentru „liberalizarea circulaţiei bunurilor rurale în scopul selecţionării cultivatorilor serioşi”, anulând şi „ingrata” interdicţie din calea vânzării. Şi atunci au venit alţi „ciocoi pribegi aduşi de vânt” de au cumpărat pământul dat prin reforma din 1921 şi lăsat paragină de acei amărâţi dar „neserioşi” din lumea satelor, de s-a „îmbogăţit” ţara în scurt timp cu încă un milion de „proletari agricoli” în vremurile crâncene ale crizei generale; şi când „bătea la uşă” noul cataclism mondial în care urma să fie din nou chemată, pentru o nouă reîntregire, lumea satelor în principal şi omul de rând al oraşelor.
 
Holocaust împotriva poporului român
 
După ce comuniştii, fiii spirituali ai unor „maeştri” ai răului, au naţionalizat activele şi resursele vândute atunci de P.N.Ţ.-işti, ţara, în urma complotului internaţional împotriva României, din decembrie 1989, sprijinit de o „coloană a V-a” internă, a plătit bani grei celor care în etapa interbelică le cumpăraseră sau urmaşilor lor. Ţara a plătit, lumea satelor şi omul de rând al oraşelor! Căci guvernele şi parlamentele „tranziţiei” postdecembriste au continuat cu noua calamitate numită „restitutio in integrum”, impusă din afară dar şi prin cointeresarea unor factori interni şi a noilor „ciocoi noi cu bodyguard”, care îşi zic acum „clasă politică”; „restitutio” şi către „Casa regală” revenită pentru a... salva ţara şi pentru nimic altceva, conform propriilor declaraţii iniţiale! În timp ce guvernanţii au reînceput să-i ridice statui şi să-i bată medalii scumpe. Pentru satele ţăranilor, în schimb, a apărut şi a fost pusă direct în Constituţie „marea invenţie” a vânzării pământului ţării la străini şi la apatrizi, în paralel cu cea mai cumplită vânzare a activelor economice şi a resurselor naţionale către noii „coiocoi pribegi aduşi de vânt”, numiţi acum „investitori startegici”, aceasta sub umbrela aşanumitelor „privatizări”. Faimoasa „restitutio” a funcţionat şi în cazul „optanţilor” maghiari şi a „status”-ului catolic după primul război mondial, deşi problema fusese rezolvată în etapa interbelică. Pe ansamblu, s-a trecut la deposedarea naţiunii de proprietatea lăsată din moşi strămoşi şi menţinută cu jerfe de muncă şi de sânge iar acum ajunsă la discreţia harpagonilor străini, în numele unei „liberalizări” la nivel european şi mondial - „principiu” inventat cândva chiar de părinţii spirituali, din tată în fiu, ai „maeştrilor” de azi ai „globalizării”. Iar Statul nostru naţional urmează a fi „mărunţit” prin „regionalizare” şi „euroregionalizare”, România putând să ajungă în următoarii ani Euroregiunea nr.... de la Dunărea de jos, conform unui plan himeric şi diabolic pentru un „imperiu global” condus de un guvern mondial, într-o aşazisă „Nouă Ordine Mondială” - „ordinea” sclaviei „moderne” a popoarelor, cum i s-a spus. Semnale de alarmă s-au tras. Ce se urmăreşte cu noi, românii? Un lider politic patriot, prof. dr. Gh. Funar, a spus-o cu claritate într-o carte masivă în două volume, cu date, fapte şi argumente: Holocaustul împotriva poporului român! Aceasta urmăresc cei aflaţi la timona „globalizării”, crescuţi în ură şi lăcomie fără saţ!
 
Peisaj sterp, pământ împărţit în ferme uriaşe ale multinaţionalelor
 
Faţă cu dezinvoltura cu care vorbiţi - ce vă pasă? - de vinderea pământului ţării, Doamnă Rodica Culcer, peste câteva numere de revistă vine un tânăr ziarist şi împătimit ecologist englez, Luke Dale-Harris, intevievat de domnul Ion Longin Popescu[1], să-i apere pe „robii” milenari ai pământului edenic al Daciei/României împotriva ofensivei „apucătorilor de pâmânt” din U.E. şi de aiurea, chemaţi şi călăuziţi de înalţi oficiali dâmboviţeni cu legile şi facilităţile lor, oferite cu generozitate interesată. Europenii lucizi au înţeles eroarea majoră a Occidentului politic care, sub marile amăgiri ale secolului, şi-au „ucis” ţăranii, cu biodiversitatea şi diversitatea culturală creată şi ocrotită de ei. Trăitor în România, în anii din urmă, pentru a o studia profesional, ziaristul britanic a înţeles că această ţară „este, fără îndoială, una din cele mai ecologice şi mai frumoase ţări din U.E.”, tocmai pentru că a avut şi încă mai are ţărani, cu felul lor de a gândi şi de a muncii, acum însă ameninţaţi să ajungă slugi, ei şi urmaşii lor, la „jupânii” străini şi apatrizi. „...şi dacă se va continua astfel - spune ziaristul -, peisajul rural românesc va mai dura doar câţiva ani”, ameninţat fiind să ajungă ca în Uruguai: sate virtual goale, peisajul sterp şi pământul împărţit în ferme uriaşe ale multinaţionalelor planetare.
 
Opriţi distrugerea Statului Naţional Unitar! Opriţi vânzarea pământului ţării la străini!
 
Asta doriţi dvs., doamnă Culcer şi cei care, colegi şi înalţi demnitari, gândesc şi vorbesc la fel iar unii se întrec, pe sticlă, în a înălţa osanale pentru o strălucită „cale europeană”!? Şi tot mergându-se pe această cale, iată, deocamdată „punctual”, se ajunge ca la Pungeşti, Vaslui.„Diktatura de la Pungeşti”, cum titrează un ziarist.[2] Şi amintiţi-vă cu toţii de imperativul oamenilor pământului din ajunul vijeliosului an 1907 reţinut şi transmis de un „suflet din sufletul Neamului”, poetul George Coşbuc, atât de rău văzut atunci de cei de „sus”. În timp ce de la un capăt la altul al planetei, din Americi în Europa, se aud chemări de trezire la realitate în faţa a ceea ce ar putea fi un adevărat dezastru în lumea pământeană. Vorba unui scriitor rus: „Ce-i de făcut? Întâi trezirea la realitate, urmată apoi de consecinţele ei fireşti”. Până atunci, până nu este prea târziu - căci perspectiva devine tot mai încrâncenată - iată câteva imperative ale momentului pentru guvernanţi şi pentru oficialii locali:
- Opriţi vânzarea pământului ţării la străini şi la apatrizi! Căci noi am răzbit în istorie cu satul! Iar satul ne-a păstrat proprietatea acestui pământ; Identitatea reală a ţării şi Suveranitatea naţională!
- Opriţi distrugerea Statului Naţional Unitar prin „reformele” de „regionalizare” şi „euroregionalizare”! Căci România de azi este expresia şi simbolul Daciei edenice, adevărata Ţară Sfântă! O distrugere a Statului ei naţional ar reprezenta o crimă în toată puterea cuvântului, cea mai mare din întreaga noastră istorie.
----------------------------------
[1] vezi „Formula AS”, nr. 106/ianuarie 2014.
[2] Ibidem, nr. 1105/02.2014.
footer