Revista Art-emis
Prim?var? cu fantome iredentiste (1) PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Miercuri, 30 Aprilie 2014 20:53

Corneliu Florea, art-emisÎn fiecare început de prim?var?, de dou?zeci ?i trei de ani, România e bântuit? de fantomele iredentismului unguresc ce se apuc? s? bat? pe la u?ile ?i ferestrele cet??enilor români de etnie ungureasc?: „Hei, voi, vitejilor, urma?i ai lui Atilla ?i-ai arpadienilor, trezi?i-v?, ridica?i-v? ?i pune?i mâna pe ce apuca?i ?i lua?i Ardealul de la puturo?ii de valahi, ce au fost slugile noastre o mie de ani! Este 15 Martie” Anul acesta, fantomele iredentismului unguresc au venit ?i cu un steag secuiesc! De dou?zeci ?i patru de ani românii, dar mai ales ungurii, nu au lini?tea p?cii ?i a concordiei inter-etnice, ce abia începuse, de un timp, s?-?i arate binefacerile reciproce. Da, se poate tr?i în concordie româno-ungureasc? în România, dac? nu apar fantomele, dep??ite de mult de vremurile actuale. Se poate tr?i, spun ?i eu, care am tr?it în acest climat inter-etnic, de în?elegere social? civilizat? primii dou?zeci ?i patru de ani la Timi?oara, trei ani medic în Maramure?, doi în Raionul Satu Mare, doi ani medic secundar la Cluj ?i înc? zece ani în Bistri?a de N?s?ud, ca medic specialist. Pân? la plecarea din România în 1980, am avut bune rela?ii, deschise ?i de ajutor reciproc cu to?i ungurii, de la colegii de ?coal? sau profesie pân? la pacien?i ?i concitadini. Acum to?i au devenit distan?i, duplicitari, conspirativi, udemeri?ti cu steag secuiesc în vârf de suli??. Ce p?cat de ei, au dat cu piciorul unei decente rela?ii inter-etnice împin?i de fantomele iredentiste.

Din Martie 1990, de la Târgu Mure?, Harghita ?i Covasna, se aude din nou, ?i tot mai tare, z?ng?nitul s?biilor, fantomele iredentismului de la 1848-1849 rede?teptând visul unei Ungarii Mari prin acapararea, prin orice forme, de teritorii de la statele vecine, teritorii pe care cred, nici mai mult nici mai pu?in, decât c? le-ar fi adus str?bunii lor pe cai, când au venit aici, în Europa.  

Fantomele revolu?iei ungure?ti din 1848-1849

În Martie 1848, în Pesta era un grup de tineri cu idei ardente de independen?? fa?? de Viena, numit „Societatea celor zece” care, la izbucnirea Revolu?iei Franceze, îndemna?i de slovacul Lajos Kossuth, s-a transformat într-o avangard? revolu?ionar? „Tinerii Unguri”’ ?i a elaborat un manifest revolu?ionar cu o duzin? de puncte. Manifestul începea cu libertatea presei, desfiin?area cenzurii, deplin? egalitate cet??eneasc? ?i religioas? - s? ?ine?i minte voi, români ardeleni acest punct din manifestul democrat al ungurilor - urmeaz? înfiin?area unei g?rzi na?ionale, a unei armate na?ionale, retragerea trupelor str?ine - habsburgice ?i croate - din Ungaria, eliberarea de?inu?ilor politici ?i unirea Transilvaniei la Ungaria. Acest manifest revolu?ionar a fost tip?rit, r?spândit ?i f?cut public de pe treptele Muzeului Na?ional, în ziua de 15 Martie de c?tre tân?rul actor ?i poet, de origine sârb?, Sandor Petöfi, dup? care a recitat o poezie patriotic? înfl?c?rat? ce începea cu „Sus! Patria c?tre maghiari strigat-a/ E timpul pentru lupt? s? fi?i gata/ Ce alege?i, libertatea sau robia?” ?i se încheia cu „S? juram pe Dumnezeul marilor str?buni!” Înfl?c?rare, entuziasm, exaltare, cuvinte mari ?i jur?minte pe Dumnezeul marilor str?buni ?i a?a a început revolu?ia tinerilor unguri. B?trânii unguri s-au înfierbântat ?i ei, dar au ales alt? cale, calea Vienei la împ?rat, care era ?i regele Ungariei. Trei sute dintre ei, cei mai nobili ?i avu?i, ?i-au pus pe ei îmbr?c?mintea cea scump înfirat?, p?l?riile cu pene mari ?i viu colorate s-au încins cu s?bii lungi pân?-n p?mânt, str?lucitoare ?i au descins în parad?, z?ng?nind din s?bii, pe str?zile Vienei în drum spre palatul împ?r?tesc. Au cerut împ?ratului s? le aprobe independen?? total?, pe cea par?ial? o primiser? din 1791, pe lâng? celelalte dolean?e. Împ?ratul le-a ascultat ?i aprobat dorin?ele printre care unirea cu Transilvania, suveranitatea asupra Croa?iei ?i Sloveniei, încorporarea zonelor de grani??! Era 17 Martie 1848, practic ziua victoriei revolu?iei ungure?ti ?i la Viena.

Budapesta frem?ta în frenezie de marele succes revolu?ionar câ?tigat cu atâta u?urin??, acum când toate visele lor neîmplinite de sute de ani, de la Mohacs din 1526, s-au împlinit aproape peste noapte, c?zute ca din cer, de la Dumnezeul marilor str?buni. Au format un nou guvern, în care Lajos Kossuth învârtea toate ro?ile cu oratoria lui na?ional?, în timp ce nobilii na?ionali?ti erau încânta?i de independen?a fa?? de habsburgi, dar temându-se de eventualitatea unei r?scoale ??r?ne?ti, ca cea din Polonia, au acceptat s? pl?teasc? ?i ei ceva impozite, de gura democra?iei ce era pe toate uli?ele în aceast? prim?var?, ?i s? aboleasc? iob?gia, dar nu le-au dat p?mânt, deci ??ranii au r?mas dependen?i de ei. Legi peste legi, poezii ?i cântece patriotice cu care au mers la închisori pentru eliberarea de?inu?ilor politici, dar nu au g?sit decât unul singur: Mihaly Tancsics, un simplu agitator socialist. Dar revolu?ionarii ?i-au f?cut datoria fa?? de patrie. În vremea asta la Viena, guvernan?i, ?efii militari ?i ai serviciilor secrete se învârteau în jurul împ?ratului, în schimb continuu, s?-l trezeasc? la realitatea ce va urma, dup? ce a f?cut din Ungarie o ?ar? independenta mai mare ca Austria habsburgic?, format? din mai mul?i neunguri, de na?ionalit??i diferite, decât din unguri a c?ror n?rav de dominare cu orice pre? era cunoscut? de acum în istorie. Pân? la urm?, b?trânul împ?rat, s-a trezit la realitatea prezentat?, le-a dat dreptate ?i tacit a aprobat ideea lor de trezire a celorlalte na?iuni (precizare: în Anul 1848 nu se folosea termenul de etnii ci de na?iuni ) la ce îi va a?tepta sub st?pânirea ungurilor. Zis ?i început, iar u?urin?a victoriei revolu?ionare a tinerilor ?i-a b?trânilor unguri se va transforma într-un ?ir de lupte ?i b?t?lii cu neungurii, Din acest moment, împ?ratul trezit la realitate a l?sat pe unguri s? scoat? castanele din focul luptelor pentru m?re?ia imperiul habsburgic.

Sârbii, cuprin?i în perimetrul Ungariei, sunt primii care declan?eaz? ostilit??i, în felul lor violent ?i crud, împotriva guvernului revolu?ionar de la Budapesta, care prin legile pe care le promulga, reducea ?i mai mult decât habsburgii drepturile tuturor celorlalte na?iuni. Sârbii din Ungaria au fost imediat sprijini?i de sârbii din Principatul Sârbesc, ce avea preten?ii teritoriale a zonelor limitrofe locuite în majoritate de sârbi. Astfel s-a iscat prima confruntare armat? dintre sârbi ?i unguri.

Croa?ii nu au vrut s? recunoasc? suveranitatea Ungariei asupra Croa?iei ?i Sloveniei ?i au declan?at ostilit??i armate împotriva guvernului de la Budapesta, având în frunte pe Josip Jelacic , general imperial, recunoscut strateg ?i du?man îndârjit împotriva revolu?ionarilor unguri, tineri ?i b?trâni, care au avut preten?ia de la împ?rat ca ei s? fie liberi, independen?i, dar Croa?ia ?i Slovenia s? nu fie la fel. Aceasta era democra?ia revolu?ionarilor unguri.

Românii ardeleni, cei mai vechi ?i mai mul?i în Principatul Transilvan au fost indigna?i ?i revolta?i la ideea de unire a Transilvaniei la Ungaria. 15 Mai 1848 , Marea Adunare de la Blaj a celor 40.000 de romani ardeleni care se opun alipirii Ardealului la Ungaria „A?a cum Ungaria vrea s? fie liber?, a?a vrem ?i noi, c? t?t oameni c? ei suntem ?i noi!’’ Adunarea a ascultat cu respect ?i pre?uire discursul lui Simion B?rnu?iu ce i-a înfl?c?rat. A fost, nu atât începutul unei revolu?ii cât mai mult începutul mi?c?rii na?ionale române de emancipare social? ?i independen?? fa?? de domina?ia feudal? din Transilvania, în care nu erau considera?i na?iune, ci doar o valahime tolerat? – olahok - din 1437 prin Unio Trium Nationum (unirea fr??easc? a ungurilor, secuilor ?i sa?ilor prop??i?i sau coloniza?i în Dacia Superioar?). Al?turi de Simion B?rnu?iu au fost corifeii bl?jeni ?i tân?rul avocat Avram Iancu. În sprijinul românilor ardeleni au venit la Blaj revolu?ionarii moldoveni Alexandru Ioan Cuza , Alecu Russo, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Din Muntenia a sosit doar Dumitru Br?tianu, celorlal?i nu li s-au mai dat pa?apoarte de intrare în Ardeal.

    

Cu toate aceste drepturi istorice ?i sociale, Dieta de la Cluj, format? din trei sute de reprezentan?i, dintre care 273 erau unguri ?i secui, 24 sa?i ?i 3 (trei) români, a aprobat unirea Transilvaniei cu Ungaria. Reprezentarea valahimei tolerate în Dieta Principatului Transilvan, dup? cum se vede nu era nici m?car cu adev?rat simbolic? ?i demonstreaz? pe deplin cât de reprimat? era na?iunea român? majoritar? în principat. Sunt istorici care strecoar? în scrierile lor ca însu?i Petofi Sandor ar fi fost surprins c? în Diet? sunt atât de pu?ini olahok ! Nu în?eleg ce scop mai are aceast? distorsiune, când se ?tie c? el a fost unul dintre cei ce au întocmit manifestul, proclama?ia de la 15 Martie 1848, în care pretindeau ca Ardealul ?i Banatul s? fie alipite Ungariei. Oricum norii unei furtunii devastatoare se adunau deasupra acestor na?iuni în lupta lor pentru drepturi egale „Salva?i patria!” a fost extraordinarul strig?t a lui Lajos Kossth în parlamentul Ungariei în data de 11 Iulie 1848, când ?i dat seama de furtuna stârnit? împotriva prin desconsiderarea celorlaltor na?iuni înglobate c?rora nu le-a recunoscut drepturile democratice ale timpului, ale revolu?iei europene. În spatele strig?tului venea cerin?a a 42 (patruzeci ?i dou?) de milioane de forin?i pentru formarea unei armate na?ionale - Honvedseg - s? înfrâng? du?manii Ungariei Mari. Istoricii unguri sus?in c? discursul lui Kossuth a fost o capodoper? oratoric?, ?i probabil a fost pentru c? imediat a primit suma cerut?, înfiin?ând o armat? de dou? sute de mii de combatan?i pentru ap?rarea patriei.

Toamna 1848 e amenin??toare. Spre Budapesta se îndreapt? cincizeci de mii de militari croa?i, condu?i de generalul Josip Jelacic. Croa?ii pierd dou? b?t?lii cu Honvedseg-ul, ungurii jubileaz? ?i Kossuth devine pre?edintele Ungariei. Dar triumful e efemer fiindc? în cea de-a treia b?t?lie la care se al?tur? ?i trupe habsburge (!), Honvedseg-ul e învins ?i drumul spre Budapesta e deschis. Dar lovitura de teatru vine din partea împ?ratului, care se pare c? a fost trezit mai mult decât se a?tepta, fiindc? dizolv? adunarea na?ional? ungar?, ia înapoi toate concesiunile d?ruite pe tav?, ca un adormit ce a fost în prim?var?. Practic este o rupere a rela?iilor între habsburgii imperiali ?i ungurii revolu?ionari, în urma c?reia ace?tia, în frunte cu Lajos Kossuth, î?i fac valizele ?i se retrag la Debre?in.

O pic?tur? de revolu?ie vienez?, nu iau decât ipotetic? ideea c? de data aceasta ungurii au pus scânteia revolu?iei la Viena între studen?i, de la ei s-a extins la lucr?torii vienezi ?i a atins ?i un batalion din garnizoana Vienei. Zaver? în toat? legea îl sperie pe b?trânul împ?rat ?i cu toat? curtea, în mare panic?, o ?terg din Viena. Dar, în scurt timp, armata î?i face datoria fa?? de împ?rat ?i r?scoala e în?bu?it?. Un mic am?nunt: generalul polonez Iosif Bem. Un general deosebit ce nu s-a predat ru?ilor, în 1832, ci a trecut cu o parte din combatan?ii s?i în imperiul habsburgic ?i s-a pus în slujba împ?ratului, care l-a ?i decorat. Dar, acum, la Viena a fost de partea revolu?ionarilor vienezi, pierzând, ?i-a f?cut lada de campanie ?i împreun? cu câ?iva combatan?i a trecut de partea lui Kossuth la Debre?in, garantându-i loialitate. Excep?ional? carier? militar?: din loialitate în loialitate! Kossuth, strâmtorat ?i plouat la Debre?in, dup? o b?t?lie pierdut? cu armatele croato-habsburgice, l-a primit cu bra?ele deschise ?i îl pune s? organizeze, ?i s? conduc?, o armat? de zece mii de secui din Transilvania cu care va face pr?p?d printre românii ardeleni.

Schimb de ?tafet? habsburgic?, în Decembrie 1848, b?trânul împ?rat Ferdinad al V-lea e pu?in sf?tuit, ?i un pic împins s? demisioneze în favoarea nepotului s?u de 18 ani abia împlini?i, Franz Joseph. Mare fast habsburgic, fiindc? e mult mai bine o schimbare decât o înmormântare. Dar Kossuth ?i ai lui de la Debre?in nu-l recunosc ca rege, pentru c? nu a depus jur?mânt fa?? de Ungaria. Adev?rat, adolescentinul împ?rat, nu a dat fuga pân? la Debre?in s? îngenuncheze, musai, ?i Kossuth s?-i pun? pe cap coroana Sfântului ?tefan lui Franz, ce trebuia s? jure, musai, credin?? Ungariei. În schimb Franz Joseph ?i-a pus pe cap o p?l?rie tirolez? de vân?tor de cerbi ?i a dat iama în ei prin p?durile imperiului, l?sându-l pe Kossuth s? dea iama cu Honvedseg-ul în Transilvania. La Por?ile Apusenilor în Ianuarie 1849. La Debre?in, Kossuth este tot mai îngrijorat fiindc? dinspre Budapesta vin ve?ti tot mai rele ?i cu ele parc? aude tobele armatei imperiale venind. Generalul Bem este singurul care, prin victoriile sale militare, îi aduce speran?e, de data aceast? dup? cucerirea Clujului din mâna habsburgilor, ceea ce i s-a p?rut victoria st?pânirii Principatului Transilvan, cu câteva excep?ii. Cu aceast? victorie asupra Clujului, Kossuth nume?te înalt comisar al Clujului pe ungurul s?u de încredere, Ladislau Csany, care, prin noile ordine revolu?ionare, porunce?te slugilor s? se supun? în opt zile ! A?a numea el pe românii ardeleni: slugi. Cum slugile nu s-au supus Honvedseg-ului , format în Transilvania în majoritate de secui, ace?tia s-au apucat de ce ?tiau ei cel mai bine ?i mai bine: jaf, torturi ?i viol?ri, omoruri ?i incendii. Avram Iancu noteaz? în jurnalul s?u c? acum, în Ianurie 1849, ungurii intr? pe Valea Some?ului Rece, deci în ?ara Mo?ilor. Întâi, mo?ii lua?i prin surprindere de agresivitatea bestial? a ungurilor sufer? mult, au pierderi omene?ti sunt jefui?i ?i incendia?i. La a doua incursiune a ungurilor, mo?ii sub comanda centurionului Indrei Ro?u îi biruiesc pe unguri, care o iau la fug? l?sând în urma lor mul?i r?ni?i ?i mor?i. În aceste lupte ale mo?ilor de pe Valea Some?ului Rece, încununate de succese, legionarii lui Indrei Ro?u primesc un mare ajutor din partea femeilor, a moa?elor care sub comanda Pelaghiei Ro?u se îmbrac? în haine b?rb?te?ti ?i în cete c?lare de pe culmi dau impresia unor alte for?e ce se preg?tesc s? atace. În timpul luptelor apari?ia lor c?lare pe culmi a dezorientat ?i descurajat pe ungurii ce au crezut c? vor fi încercui?i de noi for?e ?i au început retragerea în panic? ceea ce a fost de mare ajutor mo?ilor s?-i biruie, s?-i înving?.

15 Martie 1849

A ?i trecut un an de când Petofi de pe treptele Muzeului Na?ional f?cea public? democratica, revolu?ionara lor proclama?ie deplina egalitate cet??eneasc? ?i religioas?   devenite vorbe goale, revolu?ionare de moment. Acum, aici nu se mai aud discursuri înfl?c?rate, în care jurau victorie pe Dumnezeul str?mo?ilor lor, nici poezii ?i cântece patriotice sfor?itoare, acum Budapesta este ocupat? de for?ele militare imperiale ?i prim?var? este rece, trist?, în rug?ciune. În aceste zile, la Debre?in conduc?torii revolu?ionari stau în?epeni?i în îngrijorare în fa?? Constitu?iei de la Viena prin care li se iau vechile drepturi ?i li se contest? orice autoritate asupra Croa?iei, Sloveniei, Dalma?iei ?i Transilvaniei, ce este o puternic? lovitur? pentru kossuthi?ti. Este ?i o indirect? declara?ie de r?zboi împotriva lor ?i totodat? o legalizare a luptelor pentru drepturi cet??ene?ti ?i de autodeterminare a celorlalte na?iuni pe care ungurii vor s? le domine în Ungaria lor mare, care, în aceast? prim?var?, este practic încercuit?. ??rile apusene s-au îndep?rtat, nu îi ajut?, nu le acord? nici m?car sprijin moral, revolu?ionar cu excep?ia lui Friedrich Engles ce îi laud? ?i atât.

Pe Valea Some?ului Rece a Mun?ilor Apuseni, Honvedseg-ul sunt la a treia încercare nereu?it? de a supune slugile conform ordinului înaltului comisar Ladislau Csany, adic? pe români. În aceast? încercare au trimis o mie ?ase sute de solda?i ?i armament greu pentru a-i rade de pe fa?a p?mântului pe „az oláhokat”. S-a întâmplat tocmai invers, cu rasul de pe p?mânt, fiindc? legionarii lui Indrei Ro?u, ajutat de pe margine de cetele de moa?e conduse de Pelaghia Ro?u ce simulau noi for?e de iminent atac, i-au b?tut cumplit, înjum?t??indu-i. Prim?vara sfânt?, a?a a numit-o Kossuth în oratoria lui de încurajare a revolu?ionarilor s?i ?i ca r?spuns la Constitu?ia de la Viena au preg?tit o Declara?ie de independen??. Prin aceasta au dovedit c? sunt dep??i?i de situa?ie ?i nu-?i dau seama de sumbrele perspective, r?mânând plini de ei, ?i în ei de idealul unei Ungarii Mari, au vrut s? le demonstreze habsburgilor cine sunt ei, cât de viteji pot fi, adunându-se în marea biseric? reformat? din Debre?in, unde în stil pompos împletit cu rug?ciuni ?i jur?minte iau o mare hot?râre anti-habsburgic? ce le va fi fatal?. În declara?ia lor de independen?? destituie Casa Habsburgic? ?i pe Kossuth îl proclam? guvernator pre?edinte. Bravo ?i urmeaz? marele osp?? unguresc cu palinc? ?i vorbe mari patriotice, gula? gras, cearda? ?i cântece de vitejie, pân? sub mas?. Asta este, asta îmi place la revolu?ionarii kossuthi?ti: ?ara arde ?i ei se îmbrac? str?lucitor, se încing cu s?bii ?i merg la biseric? s? destituie Casa Habsburgic? care i-a eliberat de sub turci. Clasicul ridicol unguresc prin grandomanie.    

- Va urma -

footer