Revista Art-emis
Războiul americano-rus din Ucraina PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Sâmbătă, 26 Aprilie 2014 19:52

General Br. (r) Aurel Rogojan, art-emisAdevărul, până la capăt

Pentru cunoscătorii subtilităţilor limbajului diplomatic, evenimentele din Ucraina sunt debutul unei noi confruntări majore. Marele perdant al Războiului Rece, revenit din buimăceala înfrâgerii, şi-a făcut bilanţul, constatând că soldul de casă rămas de pe urma târguielilor lui Gorbaciov şi Elţîn cu Reagan, Bush Sr., Mitterand, Kohl şi Thacher este în „creştere negativă”. Deficitul major al balanţei relaţiilor Federaţiei Ruse cu Occidentul a fost interpretat de către liderii de la Moscova drept rezultatul unei foarte mari şi periculoase înşelătorii strategice, administrate pe fondul prabuşirii economico-demografice şi politico-militare a locomotivei unui sistem mondial, în prezent, în cea mai mare parte, absorbit în sistemul global aflat sub protectoratul absolut al Statelor Unite ale Americii. Alianţele create de S.U.A. în numele războiului împotriva terorismului, au facilitat încorsetarea Federaţiei Ruse şi ameninţarea Chinei, Indiei şi Iranului de avansul capetelor de pod ale N.A.T.O. către Orientul Îndepărtat.

Manipulatorii istoriei

Corsetul Islamic de pe flancul sudic, dominat de S.U.A., Turcia şi Arabia Saudită, plus cca. 25% populaţie islamică în interiorul frontierelor federaţiei, complică mult ecuaţia securităţii Rusiei. Cu o experienţă în Afganistan, anterioară celei americane, la Moscova se ştie mai bine ca oriunde altundeva, cine şi cu ce scop a inventat reţeaua mondiala al-Qaeda. Adam Curtis, un cunoscut realizator britanic de documentare „super-îndrăzneţe” pentru B.B.C., a aruncat în aer argumentaţia Administraţiei S.U.A. cu privire la al-Qaeda. Contra-argumentele şi întrebările sale tulburătoare au rămas fără replică, din anul 2005, când a fost difuzat „The Power of Nightmares: The Rise of the Politics of Fear”, până azi. În definitiv, ce altceva, decât miturile şi ideologiile utopice au fost, dintotdeauna, mai bine folosite de manipulatorii istoriei, pentru mobilizarea energiilor popoarelor, nu doar în direcţiile prestabilite, ci şi cu alimentarea iluziei că acestea îşi înfăptuiesc propriile aspiraţii?

Rămăşiţe încă fumengânde

Puterile care au perceput acest avans al „exportului de democraţie şi securitate” ca pe o ameninţare directă, au proiectat o reacţie de răspuns, în expresia unei aparente comuniuni de interese economice, dar şi a unei posibile mobilizări dure, la un moment oportun, împotriva supremaţiei mondiale a monedei americane. În paralel, revenirea economica a Federaţiei Ruse a permis relansarea unui program de dezvoltare şi consolidare a puterii militare a Moscovei, comparabil cu cel din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. În faţa crescândei ameninţări, de această dată reciproce, a fost atins primul prag critic periculos: amorsarea unei confruntări a comunităţii occidentale cu rămăşiţele încă fumengânde ale ale unei lumi pe care o credea demult învinse. Fără să se ştie prea bine, însă, ce se mai află sub focul mocnit şi dacă furtuna nu va stârni vâlvătăile unui nou război.

Păstori de împrumut

Răzoiul americano-rus a fost declarat formal la 4 aprilie 1949 şi a trecut prin mai multe etape. Cea prezentă este, nu numai cea mai periculoasă, dar se anunţă a fi şi decisivă. La Moscova se ştie, mai bine azi, decât ieri, că interesele Washingtonului nu-şi au limita geopolitica la frontierele Federaţiei Ruse. Puterea actuală de la Kremlin are reprezentarea corectă a dimensiunilor şi forţei opoziţiei interne, a cărei încurajare şi susţinere externă deranjează mai mult ca oricând. În toată această zbatere a omenirii între nebunie şi raţiune, ne-a fost dat să auzim şi o voce aparte, cea a tânărului minstru de Externe al Austriei, Sebastian Kurz (născut la 27 August 1986), care, mult mai nuanţat decât celelalte voci ale diplomaţiei occidentale, a declarat: „[...] Eu cred că, în trecut, tocmai această distanţă mai mare între U.E. şi Rusia a reprezentat un concept fals. [...] Ar fi trebuit să încercăm mai devreme să promovăm o apropiere a U.E. de Rusia. U.E. s-a extins tot mai mult, iar Putin a lucrat, în paralel, la contramodelul său - Uniunea Vamală Eurasiatică. Posibilitatea ca în state ca Ucraina, Republica Moldova sau Georgia să se ajungă la o criză era previzibilă. A fost Putin provocat într-o măsură prea mare? Cel puţin s-au luat prea puţin în calcul efectele acestei strategii europene asupra Rusiei [...]”.

Ca în atâtea alte împrejurari istorice importante, omenirea se află iarăşi într-un moment în care liderii mondiali puternici şi înţelepţi nu-i prisosesc, iar unele popoare, ale căror aspiraţii sunt folosite ca pretexte ale neînţelegerilor, au păstori de împrumut.

footer