Revista Art-emis
Mul?umescu-?i, ?ie, Doamne! PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 23 Aprilie 2014 23:58

Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emisO veche vorb? româneasc?, pe care o g?sim ?i la alte neamuri, spune c? în tot r?ul e ?i un bine. Ea face serie cu alte vorbe precum nu-i dracul chiar atât de negru sau r?u cu r?u, dar mai r?u e f?r? r?u. Ultima, ciudat? r?u, nu m-a? mira s? nu aib? echivalent în alte limbi. E firea omului pretutindeni aceea?i, care face din speran?? izvor al vie?ii! Dup? unii teologi, pierderea speran?ei ar fi p?catul cel mai mare. Ne-a vindecat de acest p?cat „misiunea” cristic?, deschizându-ne ochii min?ii ?i baierele sufletului asupra ?ansei de a ne mântui, ?ans? cu care ne na?tem fiecare... Mântuirea sufletului fiind, probabil, „institu?ia” cea mai democratic?, deschis? ?i accesibil? chiar oricui, oriunde ?i oricând. F?r? nicio restric?ie de ordin social, economic, estetic, intelectual, etnic etc. Mântuirea, adic? salvarea scânteii nemuritoare care ne în-sufle?-e?te, ne înso?e?te de la na?tere întru vecie, urmând ca noi, fiecare, s? decidem, s? alegem, c?rei eternit??i ne încredin??m, c?ci sunt dou?: o eternitate a luminii ?i o eternitate a întunericului. Mai mult de atât ce ne putea oferi bunul Dumnezeu? Nu poate fi imaginat? o „ofert?” mai generoas?, mai rodnic? pentru rostul omului de a fi întruchiparea Domnului! De a fi ?i el Creator de valori ?i de a fi r?spunz?tor pentru faptele sale.

Bunul Dumnezeu este „r?spunz?tor” de toate cele ce se întâmpl? în lume, în lumea cea mare ?i în lumea cea mic?, adic? în via?a fiec?ruia dintre noi. În chip asem?n?tor Tat?lui, purt?m ?i noi r?spunderea faptelor noastre ?i va fi s? d?m socoteal? atunci când va fi s? se aleag? hotarul peste care vom p??i f?r? de întoarcere: hotarul luminii ?i al vie?ii ve?nice sau hotarul întunericului ?i al mor?ii des?vâr?ite. Fiecare dintre noi încearc? s? vad?, s? recunoasc? mâna Domnului în tot ce ni se întâmpl?! Iar când descoperim coada pe care ?i-a vârât-o între noi Ne-fârtatele, g?sim de fapt confirmarea aceleia?i interven?ii supreme! Are Dumnezeu motivele sale ca s?-l accepte printre oameni pe cel mai perfid du?man al Omului. Nu ne sunt clare aceste motive, dar ele exist?! Este evident? func?ionarea lor! Chiar dac? în?elegerea noastr? este limitat? ?i sfâr?e?te prin a conchide c? neb?nuite ?i ne?tiute sunt c?ile Domnului!

S? încerc?m s? le în?elegem totu?i, dar s? nu disper?m dac? deseori perplexitatea este starea la care ne aduce spectacolul lumii, aceast? lume minunat? în care suntem deopotriv? actori ?i spectatori, juc?tori ?i suporteri, într-un joc ale c?rui reguli suntem nevoi?i s? le descoperim singuri, pe parcursul meciului.

De mai mul?i ani, destul de curând dup? explozia de optimism ?i speran?? din decembrie 1989, noi, românii, tr?im cu sentimentul c? Dumnezeu a uitat de noi, ne-a întors spatele ?i ne-a l?sat la bunul plac al tuturor r?ilor de pe lumea asta. Ni se întâmpl? o mul?ime de ne-mai-întâmplate pân? acum ?i mai toate ne lovesc f?r? cru?are, f?r? menajamente, f?r? s? ne lase r?gazul de a ne trage sufletul m?car! Nu sc?p?m bine de un necaz c? ne potopesc altele, mai multe, mai dureroase. Tot mai acut tr?im sentimentul pr?bu?irii ?i distrugerii f?r? leac de îndreptare, de revenire, de remontare. Tot mai mul?i sunt românii care î?i strig? dezn?dejdea, iar cei mai mul?i dintre noi ?i-o tac. Li se pare inutil efortul... Cui s? ne plângem? Cine ne mai ascult?? Nimeni! Domnul ?i-a luat ochii de pe noi, ne-a l?sat prad? izbeli?tilor! Nu ne-a r?mas decât s? pricepem c? ne lu?m astfel r?splata cuvenit? pentru p?catele noastre cele multe ?i grele... Numai limba româneasc?, numai graiul str?bun nu se leap?d? de noi, iertându-ne de toate cele f?cute ?i nef?cute cu p?cat ?i ne îmbie, de Învierea Domnului, cu vorba de mai sus: în tot r?ul e ?i un bine, fra?ilor! Din r?ul care s-a s?vâr?it când Iisus a murit pe cruce, un r?u de s-au cutremurat t?riile cerului ?i ale p?mântului, un r?u ?i un p?cat decât care nu-?i po?i imagina unul mai mare ?i mai dureros pentru omenime, acum ?tim bine ce mare a fost binele astfel descoperit ?i dobândit: credin?a în Iisus Hristos! Credin?a în Dumnezeu cel adev?rat, Tat?l Fiului! Descoperirea Sfintei Treimi! Hotar între începuturi confuze ?i împlinire l?murit?!

?i am f?cut zi de praznic, de s?rb?toare, din r?ul cu care oamenii l-au r?spl?tit pe Binef?c?torul lor. A trebuit s? ne sim?im cum nu se poate mai vinova?i ca s? putem iubi apoi f?r? rest, f?r? încetare. F?r? r?ul, f?r? durerea, f?r? umilin?ele îndurate an de an în S?pt?mâna Patimilor, nu ar fi fost conving?toare ?i mântuitoare pentru Om trecerea lui Iisus pe p?mânt, printre noi! Cuvintele ?i pildele sale. Lucrarea sa nu ar fi rodit. Drept care m? întreb: Doamne al milelor ?i al cinstitei judec??i, care s? fie binele de care avem noi parte azi? Noi, românii! Binele de care avem parte azi, adic? în anii, deja atât de mul?i, de dup? decembrie ro?u? Ro?u de atâta sînge nevinovat!... Oare vom fi vreodat? ierta?i pentru acel sânge?

M? întorc la limba român?... Nu cunosc alt? limb? care s?-i ?in? pe vorbitorii ei atât de aproape de Dumnezeu, în contact permanent ?i nemijlocit cu Domnul! ?i limba român? ne ?ine aproape de Dumnezeu atunci când ne îndeamn? s? nu uit?m binele de care Dumnezeu ne face parte în orice moment, la orice r?scruce a vie?ii, la orice necaz sau cump?n?, ca individ sau neam. ?i asta pentru c? în tot r?ul e ?i un bine! În tot ce ni se întâmpl? e cineva responsabil cu Binele, care-?i las? pecetea. Care-i, deci, binele de care avem parte azi? Azi, când p?rem potopi?i de toate belelele ?i relele din lume? Deplângem cu to?ii mai ales ?ansa mare pe care am avut-o ?i pe care am pierdut-o: România avea în 1990 un poten?ial economic care o situa printre economiile cele mai dinamice, mai performante! Nu intru în detalii. Dau un singur exemplu: portul Constan?a, l?rgit s? fie înc? de atunci al doilea port din Europa, era gândit pe m?sura unei economii care aspira ?i ea la unul dintre primele locuri din Europa. Aveam o armat? de ingineri, tehnicieni ?i muncitori califica?i, câteva milioane, care erau capabili s? pun? în valoare poten?ialul economic ?i tehnic dobândit dup? 50 de ani de priva?iuni! 50 de ani am strâns cureaua, noi, românii, ca s? ajungem la poten?ialul economic care ne singulariza printre celelalte ??ri a?a zis comuniste ?i nu numai. Când am ajuns s? ne bucur?m c? datoriile sunt pl?tite, c? al?ii ne sunt datori, c? am intrat în rândul ??rilor prospere, c? putem întoarce foaia istoriei, putem deschide un nou capitol în Istoria Neamului, capitolul abunden?ei ?i al performan?ei la nivel planetar, taman atunci lucrurile au luat o turnur? complet nea?teptat?, aducându-ne în situa?ia de azi, de neconceput în 1990! Imposibil de imaginat de mintea vreunui om, român s?n?tos, dar nu ?i de mintea diabolic? a celor care au fost strategii dezastrului post-decembrist!

M? întreb, a?adar, care mai poate fi binele din r?ul imens provocat ??rii de a?a zisa revolu?ie/reform?? Care s? fie, a?adar, aspectele pozitive, reversul salutar al medaliei calpe b?tute în decembrie 1989? Desigur, fiecare facem un exerci?iu de imagina?ie atunci când regret?m c? nemerncii ne-au distrus ?ara. ?i ne imagin?m fiecare o Românie alta decât cea de azi. O Românie f?r? ?omeri, f?r? cer?etori la fiecare col? de strad?, cu pensionari care-?i tr?iesc în demnitate vârsta în?elepciunii, o Românie întemiat? pe recunoa?terea ?i cultivarea competen?ei profesionale, acea Românie la care s? te ui?i ca la soarele de pe cer!

Dumnezeule mare, oare exist? vreun motiv s? ne par? bine c? acea Românie de vis r?mâne mai departe o fantasm?, o n?luc? pentru mintea n?uc? a unor români incurabil de optimi?ti? Mi-e team? c? da!

M? bucur, de fapt, m? bucur c? da! Avem motive s? identific?m un revers pozitiv al e?ecului nostru. E de ajuns pentru asta s? ne întreb?m ce s-ar fi întâmplat dac? România î?i valorifica poten?ialul economic, dup? ce începea s? culeag? roadele celor sem?nate vreme de 50 de ani, ani de priva?iuni ?i suferin?e de tot felul? Ce s-ar fi întâmplat cu o Românie în care suferin?ele ?i priva?iunile ar fi ajuns amintire, subiect de literatur?, de istorii pentru nepo?i, s? nu uite de unde am pornit, oricât de sus vom fi ajuns? ?i care-i binele din faptul c? „nu am ajuns sus” totu?i? Care-i câ?tigul de pe urma dezastrului post-decembrist? Un câ?tig la care, nemernicii care au tr?dat ?i vîndut ?ara nu s-au gândit?! Simplu de aflat acest revers la care m? gândesc tot mai mult cu recuno?tin??, murmurând în sinea mea Mul?umescu-?i, Doamne!

Oameni buni, România noastr? ar fi fost din ce în ce mai pu?in a noastr?! O Românie prosper? ar fi devenit, dup? regula jocului planetar, o ?int? a emigra?iei economice, a emigran?ilor din ??rile s?race ale lumii, a emigran?ilor neferici?i ?i nenoroco?i, care bântuie pe fa?a P?mântului mâna?i de foame, de s?r?cie, de lipsa speran?ei. România devenea un „El Dorado” pentru milioane de afro-asiatici, cohorte nesfâr?ite de oameni f?r? patrie, mul?i dintre ei ?i f?r? Dumnezeu, ne-ar fi n?boit ca un „Tsunami uman” imposibil de controlat, de st?vilit! Las pe fiecare român s? dezvolte singur imaginea acestei Românii suprapopulate de alogeni nedori?i, c?ci contextul interna?ional de dup? 1990 nu ne-ar fi permis s? legifer?m pentru a ne proteja de o asemenea invazie. E drept, avem ?i azi parte de alogeni nedori?i, c?zu?i pe capul nostru dup? 1990, dar num?rul acestora nu este prea mare. Iar ??tia au venit s? fure, s? se pricopseasc? prin corup?ie ?i jaf! De îndat? ce se vor institui în ?ar? legi corecte ?i guverne capabile s? le aplice, borfa?ii care se dau azi investitori strategici î?i vor lua zborul spre alte z?ri.

Da, am pierdut poten?ialul industrial pentru care, vrând-nevrând, s-au sacrificat milioane de români! Dar ne-am p?strat poten?ialul genetic, zestrea biologic?. Ne-am p?strat intact? ?ansa de a ne apropia de mult visata Românie a românilor, a tuturor românilor ?i numai a românilor! Ideal de neatins, ?tiu bine, dar spre care avem datoria s? tindem, chiar dac? asimptotic. O Românie a tuturor românilor ?i numai a românilor este o imposibilitate, practic vorbind, dar ?i teoretic, îns? ea trebuie s? existe în mintea noastr? ?i în mintea na?ionali?tilor de pretutindeni pentru a înt?ri rezisten?a noastr? la globalizare, la politica de metisaj rasial ?i etnic pe care o urm?resc cu program ?i cu mari eforturi for?ele r?ului din aceast? lume!

Dumnezeu a l?sat policromia de na?ii ?i rase ca pe o podoab? de cel mai mare pre? a Lumii. Diversitatea Crea?iei divine, inamic? uniformiz?rii ?i depersonaliz?rii atât de pl?cut? Ne-fârtatelui, include ?i aceast? component?: diversitatea de stiluri ?i chipuri generate de diversitatea etnic? ?i rasial? care a încununat desf??urarea istoriei universale. Aceast? cunun? trebuie ferit? ?i prezervat?. Sunt false valorile în numele c?rora se face propagand? pentru nesocotirea specificului rasial ?i etnic al comunit??ilor umane istorice?te constituite. Nu sunt de la Domnul! Nicio religie nu sus?ine aceast? strategie de anulare a diversit??ii, a unicit??ii fiin?ei umane, a unicit??ii culturii ?i spiritualit??ii fiec?rei etnii. De aceea avem suprema datorie ca români s? ne p?str?m ca români! S? fim români atunci când va sosi ceasul supremei Judec??i finale! C?ci la acea judecat? chemate vor fi neamurile, limbile p?mântului, iar nu persoanele! Mântuirea va fi a Neamului, mai presus de cea a individului! Din aceast? perspectiv? privind ce s-a întâmplat ?i ce nu s-a întâmplat dup? 22 decembrie 1989, avem motive s? spunem cu toat? încredin?area Mul?umescu-?i, Doamne!

Un alt necaz care ne-a lovit dup? 1989 îl constituie exodul românilor spre Occident! Din cauza pr?bu?irii economiei, din cauza ?omajului galopant, milioane de români au plecat în lume s?-?i afle un rost! Mul?i dintre români au plecat nu de nevoie, ci de voia lor, împin?i de dorin?a de a-?i m?sura for?ele, de a-?i verifica poten?ialul creator ?i pe alte meridiane, în condi?ii de concuren?? mai aspre, a?a cum este pe placul celor care se nasc cu temperatment ?i calit??i de lupt?tor, de întreprinz?tor. Într-un fel sau altul, ?ara a fost p?r?sit? de români dintre cei mai performan?i, mai capabili, mai utili. Câteva milioane! F?r? s? discut sub toate aspectele acest fenomen care ne-a întristat pe to?i voitorii de bine ai Neamului Românesc, m? întreb direct, f?r? alte introduceri: care este reversul pozitiv al acestei veritabile hemoragii, ce poate fi bun în aceast? abandonare în mas? a vetrei str?mo?e?ti?

Trec peste faptul c? majoritatea românilor pleca?i dau semne, semne reconfortante, c? vor reveni în ?ar? ?ii constat c? marele câ?tig de pe urma acestui „r?u” este c? românii, plecând în Occident ?i tr?ind acolo ani de zile, au avut astfel ocazia s? se compare, s? se confrunte cu „concuren?a” planetar?, la nivel global. Au avut ocazia s? constate astfel c? nu suntem deloc ultimii din lume ca poten?ial uman de efort creator, de efort fizic ?i intelectual, artistic, a?a cum unii sceptici de serviciu au încercat, genera?ii la rând, s? ne bage în cap cum c? în Occident to?i sunt ni?te supermani, ni?te mari speciali?ti, ni?te mari caractere, în compara?ie cu „pr?p?di?ii de români”. Au mers românii cu sutele de mii „la fa?a locului” ?i au constatat mai întâi c? nic?ieri în str?in?tate nu umbl? câinii cu covrigi în coad?, c? nic?ieri str?inul nu te cre?te, nu-?i vrea binele! E?ti bun pentru str?in, în ?ara lui, numai cât îi po?i fi de folos.

Întâmpina?i deseori cu ostilitate, românii au devenit imediat „folositori”. În ??ri cu ?omaj endemic, f?r? leac, românii ?i-au g?sit repede ce s? fac?, unde s? munceasc?. S-au descurcat de minune! Au dovedit altora, dar mai ales pentru ei în?i?i au dovedit, o calitate uman? neobi?nuit?, pe care n-o afli pe orice meridian. Dup? 24 de ani de confruntare cu str?in?tatea, cu str?in?tatea cea mai performant?: Occidentul, românul are motive s? nu mai fie timorat nic?ieri pe aceast? planet?! Se simte în stare s? fac? fa?? oric?rei solicit?ri, în orice ambian?? social?!

Faptul c? e?ti român constituia la începutul anilor 90 un handicap. Dup? 24 de ani, în ciuda celor care au cheltuit miliarde de dolari pentru a ne discredita mai departe, faptul c? e?ti român devine, de la o zi la alta, tot mai mult un certficat de profesionalism, de onestitate, de loialitate în rela?iile umane!

I-au trebuit Occidentului ani buni ca s? nu mai fac? confuzia dintre români ?i ?igani! O confuzie bine manipulat?, provocat? de neprieteni deopotriv? din ?ar? ?i din afar?! La fel, pentru prima oar? dup? mai bine de o sut? de ani, propaganda maghiar? anti-româneasc? este în sc?dere drastic? de credibilitate. Europa descoper? ?i se convinge tot mai mult c? românii sunt unul dintre popoarele cele mai mari ?i mai importante din Europa. Dar mai ales descoper? c? românii nu au parte de politicienii pe care i-ar merita!

Toate la vremea lor îns?!, pare c? ne spune Cineva din Înaltul Cerului. Va fi fiind vreun câ?tig ?i din faptul c? suntem guverna?i prost, de o ga?c? de nemernici, sperjuri ?i vânz?tori de neam. N-ar fi prima oar? în istorie când dintre asemenea „suflete pierdute” se va ridica pedepsitor cel s?tul la un moment dat de nevrednicia din preajma sa, precum ex ossibus ultor! A?adar, s? nu ne gr?bim s? nutrim speran?e de?arte, dar nici s? nu ne pierdem cu firea când via?a ne pune la încercare.

S? ne bucur?m atunci când, când ?i când, mai pricepem câte ceva din planul divin al Istoriei ?i vedem c? Dumnezeu nu ne-a uitat! Pricepem c? avem pentru ce s?-I fim recunosc?tori, noi ?i urma?ii no?tri, pentru toate astea rostind un smerit ?i însufle?it

Mul?umescu-?i ?ie, Doamne!

footer