Revista Art-emis
Istoria, exerciţiu planificat PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacşu   
Duminică, 13 Aprilie 2014 19:20
Col. (r) Marin Neacşu, art-emisÎn ultimul timp se înmulţesc exerciţiile „planificate” ale NATO în Marea Neagră. De când cu EuroMaidanul, americanii şi-au adus aminte că există marginea estică a imperiului N.A.T.O. şi că acesta trebuie să se extindă. România, Bulgaria, Turcia, Polonia, statele Baltice, tot ce înconjoară Rusia au devenit brusc priorităţi de instruire, exerciţii şi antrenamente pe diferite „subiecte” şi militarii şi tehnica militară au început să se reverse spre aceste ţări într-o hemoragie „planificată”. Dacă ne luăm după declaraţiile înalţilor oficiali N.A.T.O. şi S.U.A., toate aceste mişcări de trupe şi tehnică nu au absolut nici o legătură cu Ucraina, cu încercarea de a muşca un pic din influenţa Rusiei în zonă, toate sunt „planificate”. Pe data de 8 Aprilie suntem anunţaţi că şase avioane F-16 ale Escadrilei 31 Vânătoare de la Baza Aeriană Aviano, din Italia, vor participa la exercitiu în România, şi vor adăsta la Câmpia Turzii. Ambasada Statelor Unite precizează că „exerciţiul a fost planificat anterior evenimentelor actuale din Ucraina.” Acest anunţ poate să însemne că a acest exerciţiu nu are nici o legătură cu situaţia din Ucraina, dar poate să mai însemne ceva. Ni se mai spune că „Scopul exerciţiului este creşterea interoperabilităţii şi a nivelului de pregătire pentru operaţiuni aeriene combinate, inclusiv aer-aer, aer-sol şi pregătire pentru controlori de trafic aerian pentru operaţiuni tactice intrunite”. Să te apuce râsul şi alta nu! Interoperabilitate între ce? Conform declaraţiilor oficialilor români la ora asta Aviaţia Română este la pământ, la propriu, nu la figurat, că la figurat nu mai are ce să ridice. Pe 2  Martie domnul Duşa anunţa cu jumătate de gură: „Am precizat de acum două săptămâni că, împreună cu N.A.T.O., cu acel avion AWACS, efectuăm zilnic misiuni de supraveghere aeriană şi poliţie aeriană”. Asta însemna - pe lângă altele -, nu numai că americanii efectuau operaţiuni aeriene „planificate” în spaţiul aerian românesc şi ucrainean, ci şi că România nu prea mai avea cu ce să facă asta. De altfel, pe 26 martie aflam că: „Ministrul Apărării din Cehia anunţă că poartă negocieri privind modul în care va fi apărată graniţa României cu Ucraina, în cazul unui conflict militar în ţara vecină. Cehia este dispusă chiar să trimită avioane de vânătoare pentru astfel de misiuni în toate statele care au frontieră cu Ucraina.Cehia e gata să trimită avioane JAS 39 Gripen pentru a proteja graniţele României cu Ucraina. Aceeaşi ofertă a fost făcută şi Poloniei. Declaraţia aparţine Ministrului Apărării ceh, Martin Stropnicky, şi a fost făcută la televiziunea de stat.”
 
În spiritul celor afirmate de confraţii noştri americani, dar cu un gust amar, aş putea să spun, că şi această situaţie este tot una planificată... şi nu aş greşi cu nimic. Fostul, ministru al apărării, Corneliu Dobriţoiu atrăgea atenţia asupra acestui fapt încă dinainte de a deveni ministru, iar prin 2010 chiar preşedintele statului menţiona că „România nu-şi va mai putea asigura securitatea spaţiului aerian începând din 2013.” Se mai spunea încă de atunci, că „România îşi va pierde pe lângă securitatea aeriană şi credibilitatea de actor militar semnificativ în cadrul NATO.” Deci, stimaţi concetăţeni, staţi liniştiţi, nu am fost luaţi prin surprindere, situaţia din Ucraina nu are nici o legătură cu starea dezastruoasă în care se afla Armata României pe care - culmea -, „unii scriitoraşi” activi, mânuitori de condee prin presa militară oficială, nu o văd. Totul decurge conform planului sau, cum spunea domnul Duşa, au fost doar „devansate” unele exerciţii şi aş adăuga eu, şi situaţii critice, prin grijă şi înţeleaptă cârmuire.
 
Pe data de 7 aprilie 2014, acelaşi ministru Duşa ne anunţa nonşalant, că „mai multe avioane americane F-16 vor veni săptămâna aceasta în România, urmând să participe la exerciţii în spaţiul aerian românesc.” Apoi, într-o intervenţie la un post de televiziune, ne liniştea de tot, spunând că pe lângă aceste acţiuni, Bucureştiul are şi alte solicitări privind N.A.T.O., care vizează dislocarea unor escadrile în România până când, în 2017, va deveni operaţională escadrila noastră de F-16, care sunt achiziţionate din Portugalia. Ceea ce a uitat să spună domnul ministru este că până în 2017, când noi vom avea piloţii pregătiţi pentru ele, ele, avioanele vor trebui înlocuite şi vom mai sta câţiva ani până se va stabili cine semnează contractele şi ia comisionul de contract.  Deci dormiţi liniştiţi, Duşa veghează! Asta este situaţia în care ne-a adus conducerea acestei ţări de-a lungul anilor. Se ştia din 2010 că din 2013 nu vom mai avea aviaţie  militară, dar s-a mers „pe burtă”.  Au stat toţi cu mâinile în sân sau s-au certat ani de zile între ei, care să pună mâna pe contractul de cumpărare al unor sicrie zburătoare şi să încaseze parandărătul. Bună planificare, stategică nu zic nu. Culmea este că partenerii noştri strategici, în loc să fie preocupaţi de apărarea aeriană a flancului estic al N.A.T.O., se interesau şi dădeau indicaţii cine să fie pus procuror şef la D.N.A. şi procuror general, cum să rezolvăm problema gazelor de şist în favoarea firmelor interesate dar şi cum să „retrocedăm” unele clădiri şi terenuri către cultele bisericeşti din Transilvania. Asta spune totul despre interesele S.U.A. şi N.A.T.O. în România!
 
Vorbind despre planificare şi acţiuni de rutină, încerc să îmi reamintesc când am mai avut noi două distrugătoare parcate în Constanţa aşa de amorul artei. Bine, se spune că Truxtun ar fi părăsit Marea Neagră, probabil acuma are exerciţii „planificate” pe undeva prin apropiere, dar în locul lui vine altul, ca să nu se răcească locul şi să îl ţină ocupat pentru următorul: „Am decis să trimitem o navă în Marea Neagră. Ne aşteptăm ca aceasta ajungă acolo într-o săptămână”, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, colonelul Steven Warren. Numele noului oaspete este U.S.S. Donald Cook, un distrugător cu rachete ghidate. Ca o paranteză, de pe acest distrugător au fost lansate rachete Tomahawk  împotriva Irakului, în 2003. După ăsta va veni altul, sau altă navă de război, probabil toate navele americane îşi vor face stagiul în Marea Naeagră, „planificat”, fără nici o legătură cu situaţia din Ucraina. În curând nu se va mai mira nimeni, nici presa nu va mai menţiona, pentru că aşa cum spun acum partenerii noştri, totul va fi rutină, iar Românai va deveni o frumoasă bază militară N.A.T.O., dacă tot are armata în descompunere. Şi de undeva, de la minister, prin presa militară, cineva ne va spune că suntem psihopaţi şi nu vedem în ce culori roz se îmbracă Sistemul Naţional de Apărare.
Să revin puţin la planificare, recapitulând:
- exerciţii militare cu nave de război în România;
- exerciţii militare N.A.T.O. în  Bulgaria;
- portavioane prin Pireu;
- suplimentarea trupeţilor americani la Kogălniceanu, nu din Afganistan, cum se spusese iniţial ci de la baze din Germania, deci nu vorbim de o defluire a celor din misiuni ci de noi misiuni;
- exerciţii în Polonia;
- exerciţii în Cehia;
- exerciţii în Ţările Baltice;
- AWACS şi F16 zburdă la graniţa româno- ucraineană;
- N.A.T.O. ne anunţă că toate aceste exerciţii şi prezenţe lor,  în aer, pe mare şi pe uscat, nu au nici o legătură cu situaţia din Ucraina şi că ele erau planificate cu mult timp înainte. Ca un om de bună credinţă sunt gata să înghit această explicaţie, deşi eu de la 11 septembrie 2001 nu mai cred în coincidenţe. Eu sincer chiar cred acest lucru, pentru că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina confirmă acest lucru. Din câte se poate vedea, acţiunile din Ucraina nu au nici o legătură cu ucrainienii şi sunt tot aşa, planificate cu mult timp înainte de a se declanşa. Privind înapoi fără mânie, replica doamnei Nuland referitoare la U.E. parcă are alte conotaţii. Nu mai este chiar atât de nevinovată, se pare că acel „F**k the U.E.” nu se referea la problema interceptării telefoanelor doamnei Merkel, care pe vremea când era interceptată era în mari tandreţuri cu Putin,  ci la modul de acţiune în Ucraina. Cele două părţi nu se înţelegeau cît de departe să se ajungă, adar uite că a rămas cum au vrut americanii.
 
Să ne amintim cu această ocazie că pe 6 februarie 2012, doamna Nuland discuta cu ambasadorul S.U.A. în Ucraina despre numirea lui Arseni Iaţeniuk ca premier al Ucrainei, iar pe 26 februarie anul acesta era nominalizat. Bineînţeles, că numirea nu a avut nici o legătură cu situaţia din Ucraina. A fost, ca şi exerciţiile militare, planificată cu mult timp înainte ca ucrainienii să ştie pe cine vor avea ca premier. Eu cred în acestă planificare, că prea o spun cu foc, oficialii americani şi N.A.T.O. şi la fel şi cu activităţile din România. Ministerul de Finanţe lucrează la bugetul de război, dar reprezentanţii acestuia spun ca este vorba de o simulare, iar bugetul de razboi este realizat din patru în patru ani, deci este o activitate planificată. În judeţele Moldovei, oamenii sunt chemaţi la C.M.Z. şi la Poliţie pentru „clarificarea unor probleme de evidenţă”. Totodată consiliile judeţene lucrează şi ele la bugetul de război, dar au loc şi alte activităţi, specifice planului de mobilizare,  de la starea adăposturilor până la aprovizionarea cu alimente şi utilităţi. Dar  preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, Florin Ţurcanu spune şi el ca şi oficialii americani, că „nu are nici o legătură cu Ucraina”. Mâine, poimâine o să aflăm că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina nu a avut nici o legătură cu Ucraina, că a fost o activitate planificată, aşa că dragi concetăţeni, nu vă mai inflamaţi. Nimic din ceea ce se întâmplă nu este întâmplător, totul este planificat din timp, nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi. Soldaţii americani care vor veni la Kogălniceanu, nu vin pentru a invada Ucraina, Doamne fereşte, ei vin doar să îi instruiască pe cei români să facă asta dacă va fi cazul, că nu sunt proşti să moară ei pentru drepturile tătarilor sau găgăuzilor.
Aşa se face istoria stimaţi concetăţeni, aşa trece pe lângă noi, ca un exerciţiu planificat.

Bibliofrafie web:
footer