Revista Art-emis
P?pu?i manevrate, interese na?ionale spulberate? PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Duminică, 16 Martie 2014 19:55
Prof. univ. dr. Nicolae Radu, art-emisS? lu?m aminte: Transilvania, p?mânt românesc!
 
Îmi place s? cred c? realitatea noastr? nu cap?t? dimensiunea unui poligon pentru trageri sau pentru experimente. Privim în trecut ?i respectul trebuie s? înso?easc? faptele celor ce s-au jerfit pentru ?ar?. Prezentul este din ce în ce mai mult cuprins de patimile penru putere ale unor români ce se dau români, dar care uita sa mai gândeasc? si s? simt? române?te. Viitorul, in pofida optimismului specific nou? românilor, se anun?? sumbru. Va mai exista România peste 100 de ani? Va mai exista Transilvania p?mânt românesc? Inten?iile mele nu sunt de a determina polemici cu puterea. Un demers bazat pe probe ?tiu c? deranjeaz?, îns? cred c? istoria românilor nu este un joc între cei puternici ?i cei slabi. Istoria nu este o ?tiin?? f?r? efecte, nici o discu?ie care r?mâne în cadru academic. Deturnarea ei ajunge s? aib?  efecte juridice ?i s? justifice opera?iunea de preluare a p?mântului ardelenilor chiar de sub picioarele lor. Românii au murit cu sutele de mii în cele dou? r?zboaie mondiale ca s?-?i dobândeasc? libertatea ?i proprietatea asupra ??rii lor, jefuite samavolnic secole întregi. Nu putem r?mâne indiferen?i la reluarea jafului. Tocmai de aceea nu avem voie s? t?cem cu privire la falsificarea istoriei noastre, care se prelunge?te în falsificarea actelor de proprietate, a st?pânirii altora asupra p?mânturilor ?i a pierderii unor întregi buc??i din ?ara noastr?.[1] Într-un material publicat recent, m?rturiseam c? m? încearc? un sentiment de gol interior, cu atât mai mult cu cât am sentimentul c? ne-am uitat eroii ?i p?rin?ii, c? ne-am uitat fra?ii ?i surorile, cât de curând vom uita ?i România, dac? nu cumva am ?i f?cut acest lucru. Nu fac politic?! Nu îmi doresc s? fiu în?eles gre?it, dar nu pot s? îmi ascund am?r?ciunea. Europa ne este prezentat? ca fiind o mare familie. Poate c? a?a ?i este, îns? nu am înv??at nimic din lec?iile tr?ite. Fie c? amintim vremurile istorice ?i fastul Cancelariei de la Viena, fie c? privim spre Bruxell-ul zilelor noastre, uit?m c? locul nostru nu a fost niciodat? la masa celor puternici! Str?mo?ii no?tri erau lega?i de glie. Iobagi sau ??rani aservi?i. Ce se întâmpl? acum? Istoria î?i pretinde dreptul la reflec?ie, dar cine s? aud?? Cine s? în?eleag?? Cine mai vrea s? asculte? Cine mai poate s? în?eleag? ceva?
 
Trist, dar s? fie ?i adev?rat?!
 
Dac? ini?ial ne-am fi gândit c? în 1989 am doborât o dictatur? pentru a o înlocui cu o democra?ie, faptele sunt cele care ne spun c? trebuie s? ne revizuim perspectiva. Mai degrab? ni se demonstreaz?, an de an, lun? de lun?, zi de zi, eveniment cu eveniment, c? am sc?pat de un sistem în care un dictator hot?ra singur (bine sau gre?it) ceea ce el credea c? este în interesul na?ional, cu un agrenaj în care decizia este difuz?, iar rezultatul este mai întotdeauna în paguba ??rii ?i întru câ?tigul unor categorii privilegiate nelegitime. Urm?rirea interesului na?ional pare a fi fost definitiv abandonat?, iar de putere se spânzur? ni?te p?pu?i manevrate, mai mult sau mai pu?in direct, de puteri str?ine.[2]
 
Vremurile nu sunt deloc u?oare!
 
Privesc la evenimentele din ultimele zile ?i nu pot decât s? retr?iesc acela?i sentiment de gol interior. Parade cu cai ?i cu politicieni veni?i de pe meleaguri str?ine, imnuri ?i cântece greu de în?eles pentru cei ce simt ?i gândesc române?te, declara?ii cu caracter revizionist ?i separatist, reac?ii ale autorit??ilor romane. Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a defilat c?lare al?turi de pre?edintele Consiliului Jude?ean Covsna, Tama? Sandor.[3]Toate acestea sunt subiecte de prim plan ce dau contur realit??ii colorate în care tr?im. În timp ce drepturile românilor din jurul grani?elor sunt înc?lcate flagrant ?i programat, ungurii î?i ap?r? cona?ionalii, creeaz? ?i aplic? legea maghiarilor de pretutindeni, în ciuda criticilor Europei. În timp ce noi nu mai ?tim ce legi s? mai facem, transformând în obliga?ii simple recomand?ri privind minorit??ile, extremi?tii unguri agita steagul separatismului ?i incit? nu numai simplii maghiari, ci ?i secuii ?i ceang?ii.[4]
 
Ce mai înseamn? patriotism?
 
Dincolo de orice interpretare, minorit??ile au dreptul firesc la exprimare. Ca român, subscriu majorit??ii ?i m? întreb totu?i dac? ziua de 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, a fost s?rb?torit? cu acela?i fast la Budapesta, a?a cum este s?rb?torita ?i ziua de 15 Martie, Ziua maghiarilor de pretutideni, în majoritatea ora?elor din Transilvania ? Pe cine mai intereseaz? adev?rata semnifica?ie a Monumentului celor 14 generali maghiari din Arad ? Cine mai are interesul s? readuc? adev?rul istoric în grani?ele sale fire?ti, atunci când ne gândim la atrocit??ile de la Ip, Moisei ?i Traznea? Cine mai are vreme s? aud? strig?tele de durere ale celor 29 de ??rani romani, ar?i de vii într-o cas? în comun? Moisei din Maramure?? „Lui Dumitru Sarca i-au t?iat mâinile, lui Dumitru Chi? i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot s? uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte ?i so?ia acestuia, care era în durerile facerii. B?rbatul a plecat dup? moa??, dar pe drum a avut ghinionul s? se întâlneasc? cu echipa criminal?. Ace?tia, sub amenin?area armelor, l-au întors din drum, iar odat? ajun?i în curtea casei l-au împu?cat. So?iei i-au scos copilul din burt? cu baionet?. O alt? tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani ?i Maria Olla, de 15 ani. Cu toate c? nu erau înc? moarte au fost aruncate în groap? comun? ?i îngropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe strad? sau g?sit acas? a fost împu?cat”.[5]
 
Faptele r?mân fapte, chiar ?i atunci când acestea nu sunt asumate. Am toat? admira?ia pentru Evreii din România care ?i-au plâns mereu ?i î?i plâng p?rin?ii, fra?ii, surorile ?i copiii, victime nevinovate împu?cate doar pentru faptul c? erau evrei. Cine î?i mai aduce aminte ?i de românii împu?ca?i doar pentru vina de a fi români? Cine î?i mai aduce aminte de protopopul Aurel Munteanu din Huedin, care a fost torturat în pia?a ora?ului timp de mai multe ore, dup? care i s a înfipt un ??ru? în gur?, care a ie?it prin ceaf?? Cine mai vrea s? î?i aduc? aminte c? pe 22 decembrie 1989, maiorul Aurel Agachi, ?eful mili?iei economice din Târgu Secuiesc este lin?at în plin? strada de mul?ime, într-un ochi având înfipt o moned?, în cel?lalt emblema de pe caschet?, iar pe gur? i s-a pus un ?obolan mort, în final încercându-se arderea cadavrului prin aprinderea îmbr?c?mintei?[6] Cine se mai gânde?te oare la plutonierul Cheuchi?an Liviu Teofil, din comuna Dealu, ucis în mod bestial, în prezen?a so?iei ?i a celor doi copii mici, criminalii s?i încercând s?-l jupoaie cu furculi?a ?i s? dea foc cadavrului ? Firesc, nu sunt adeptul de a ne hr?ni din ur? sau de a cere aplicarea „Legii Talionului”: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”! Avem voie s? iert?m, dar nu avem voie s? uitam niciodat?. Trebuie doar s? înv???m din gre?elile noastre ?i s? ne p?str?m nealterat dreptul istoric de a fi români. Un meritoriu material documentar, realizat de adev?rul.ro, aduce în prim planul existen?ei noastre pe românii din Ungaria. Micherechi este singura localitate din Ungaria unde românii sunt majoritari. Doar c? ?i ungurii sunt majoritari. La recens?mântul din 2011, dintre cei 2.000 de micherecheni, 1.700 s-au declarat români ?i 1.600 - unguri. Câteva întreb?ri puse anapoda una dup? alta în chestionar au legitimat dubl? identitate: români cu limba matern? maghiara, unguri cu româna ca limb? matern?. Unde-i numeri când tragi linie? 
 
Când copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi român?
 
Lipsa constant? de interes din partea autorit??ilor, în special a celor române, a înlesnit procesul de asimilare a românilor din Ungaria, proces ajuns acum în faz? terminal?.  ?i de ce s? prezinte interes o comunitate dezbinat?, care num?r? când 8.000, când 35.000 de români care n-au cet??enie ?i nu pot vota, reprezenta?i în fa?a autorit??ilor de la Budapesta de lideri mai degrab? autoproclama?i, care nu ?tiu nici m?car s? vorbeasc? limba român?? Pân? la dizolvarea comunit??ii ?i pierderea limbii st? acum o cale mai scurt? de - o genera?ie. Ardelean a devenit Argyelàn, Costea s-a transformat în Csotye, Mihu? în Mihucz, P?tca? în Patka, iar familia Sava a început s? se isc?leasc? Szàva. Pe Munteanu Petre l-au îngropat Muntyán Péter, Mihai s-a transformat în Mihaly. Maghiarizarea numelor române?ti a fost combinat? cu urcarea vertiginoas? a prenumelor precum Jessica, Nicholas, Briana ?i Eric în preferin?ele p?rin?ilor tineri. Preotul Ioan Bun de la Micherechi a vrut s? ridice un steag românesc în biserica ortodox? de acolo, frecventat? doar de români, enoria?ii s-au opus. „Nu. N-are ce s? caute steagul românesc la noi în biseric?. De ce a?i pus steagul r?mânesc la noi în biseric?? C? ast? biseric? e pe p?mânt unguresc, nu r?mânesc”, au spus unii dintre ei! 
În mod cert, potrivit adev?rul.ro, identitatea romanilor s-a dublat ?i pierdut demult. Când copiii care înva?? acum în ?colile cu predare în limba român? vor fi crescut, se va mai vorbi limba în satele pe care to?i le numesc române?ti, aflate la câte 10-20 de kilometri de grani?e? „N-a fi cine s? mai vorbeasc?”, spunea Tiberiu Iova. La fel de categoric era ?i viceprimarul din Micherechi: „Când copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi român?”. „Sigur c? asta duce la dispari?ia ?i la dizolvarea comunit??ii. Cum s? nu?! Sigur c? da! ?i este trist c? se întâmpl? asta lâng? grani?ele ??rii-mam?”, spunea Eva Iova, membru al comunit??ii istorice de români din Ungaria.
 
Mai poate fi ceva care s? ne surprind??
 
Cu pu?in timp în urma c?l?toream cu un Green Bus într-un tur de noapte, prin Budapesta. Lumini aprinse pretutindeni, cur??enie ?i o stare de bine, dincolo de aparen?e, dar ?i un ghid ce ?inea s? ne aminteasc? faptul c? „se spune în România ca Transilvania ar fi p?mânt românesc!” Am ascultat ?i m-am gândit c? acesta este doar începutul. În timp ce România î?i r?t?ce?te autoritatea, prin ezit?ri ?i declara?ii belicoase, Ungaria cre?te, fie doar ?i prin simple declara?ii. Pân? unde trebuie s? ajungem? Plecând de la premiza fals? c? Transilvania le-a apar?inut ungurilor, sute de mii de hectare de p?dure, conace, dar ?i un sat întreg din Arad, Nad??, au ajuns s? fie „retrocedate” unor interpu?i, de?i statul român le-a r?scump?rat o dat? pe vremea regelui Ferdinand. Ne vom trezi astfel c? vom pierde Transilvania nu prin autonomie politic?, ci prin retroced?ri arbitrare![7]
 
R?spunsurile nu întârzie s? apar?
 
Victor Roncea, de la Jurnali?ti Online, nu s-a r?t?cit niciodat? prin cotloanele puterii. Progresiv în gândire, spune ceea ce gânde?te ?i îndeamn? la respect fa?? de adevarul istoric ?i demonstreaz? c? a fi român nu este o ru?ine. Ion M?ld?rescu, de la ART-EMIS, duce mai departe mo?tenirea tat?lui s?u, neobositului jurnalist Dumitru M?ld?rescu, sparge t?cerea ?i prezint? suflete ?i fapte de români autentici. Generalul Gheorghe Vaduva, pe cât de intelligent pe atât de modest, î?i exprim? durerea de a vedea România ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i spre o pr?pastie! Regretatul Academician Florian Constantiniu ne lipse?te din ce in ce mai mult. Marcel B?rbatei, jurnalist la Cotidianul.ro, se manifest? ca un adev?rat iubitor de ?ar? ?i demn urma? al lui Avram Iancu. I?i asum? riscuri ?i vorbe?te despre satul Nades ?i despre jafuri la care participa chiar statul roman prin reprezentan?ii lui în teritoriu! (B?rbatei, Cum s? ?tergi Transilvania de pe hart?, Realitatea TV). Autonomia teritorial? este din ce în ce mai des invocate. Post de vicepremier ?i func?ii ministerial pentru minoritatea maghiar? exist?, p?mânt românesc scos la vânzare avem! Unde este preocuparea pentru securitatea na?ional? ? Bate deja clopotul in dung? pentru România?
 
Cum se poate vinde ?ara
 
De la 1 ianuarie 2014, România este obligat? s? permit? str?inilor reziden?i în Uniunea European? s? cumpere terenuri agricole în România. Cu aceast? ocazie, Ungaria a pus la punct o strategie prin care s? cumpere cât mai mult teren din Transilvania. Planul a fost dezv?lui de c?tre Szabo Jozsef Andor, ata?at pe probleme de agricultur? la Ambasada Ungariei la Bucure?ti: „avem un program în acest sens, al c?rui element esen?ial este c?, în situa?ia în care cineva dore?te s?-?i vând? terenul, poate încheia un contract cu statul maghiar în temeiul c?ruia v? primi o rent? viager?. Mai mult, terenul va r?mâne în proprietatea sa pân? la sfâr?itul vie?ii”. Planul maghiar nu se opre?te îns? doar la terenuri agricole, ci se refer? ?i la izvoarele de ape minerale, dar ?i la p?durile din Ardeal.[8] Oficialul maghiar ignor? riscul unui conflict diplomatic cu statul român ?i spune c? legea funciar? româneasc?, o copie dup? cea din Ungaria, are porti?e ?i este prost f?cut?, astfel c? nu exist? nicio problem? pentru statul ungar s? cumpere p?mântul românesc. „Nu e atât de serioas? ca legea din Ungaria. În Ungaria, doar str?inul care domiciliaz? în Ungaria poate cump?ra teren. Ei, în România nu este a?a. În România poate cump?ra teren ?i str?inul care nu locuie?te pe teritoriul României”. Planul a fost dezv?luit într-un interviu acordat publica?iei „Kronika“ din Târgu Mure?, dar ulterior a negat c? ar fi acordat interviul. ?i ambasadorul Ungariei la Bucure?ti a spus c? acest interviu nu exist?. „Adev?rul” de?ine interviul dat de oficial jurnalistului Szucher Ervin ?i înregistrat de acesta din urm?.[9]
 
Care este miza p?mântului?
 
Cel care are puterea are economic? o dobânde?te pe cea politica! Cel care va avea p?mântul, casele va hot?rî ?i cine conduce ?ara dup? aceea [mai precis de care ?ar? apar?in acele p?mânturi, n.n.] - În Ardeal se v? reconstitui trecutul prin cump?rarea p?mânturilor.  Vom ajunge din nou slugi în propria ?ar??[10] Pre?edintele Traian B?sescu a respins legea care reglementeaz? cump?rarea de terenuri agricole de c?tre cet??enii europeni. Cu toate acestea, fostul negociator al României cu Uniunea European?, Leonard Orban, sus?ine c? nimeni nu poate s? interzic? statelor s? cumpere p?mânt în alte ??ri UE? „Legisla?ia european? nu are prevederi care s? interzic? institu?iilor de stat s? cumpere terenuri agricole în alte ??ri UE. Exist?, în schimb, o întreag? legisla?ie privind dreptul persoanelor juridice de a cump?ra p?mânt”.[11] În aceste condi?ii “ respingerea legii vânz?rii terenurilor de c?tre pre?edintele B?sescu nu con?ine nimic substan?ial, fiind o formalitate care nu va schimba realitatea vânz?rii terenurilor c?tre str?ini. E ultima lovitur? puternic? dat? României.[12]
 
La ce s? ne mai a?tept?m?
 
„Tr?dare, furt, corup?ie, minciun?, nepotism, incompeten??, lips? de demnitate na?ional? sunt câteva din atributele care o caracterizeaz?”, scria distinsul ?i regretatul Academician Florian Constantiniu.[13] Cum o facem s? dispar?? Mo?tenirea multisecular? a lui hatâr ?i bac?i? a r?mas atotputernic?. Cum s? îndrep?i o ?ar? când cet??enii ei se gândesc fiecare la sine, ?i nu la binele comun?! Vremurile sunt grele, timpurile devin triste, îns? optimismul nu trebuie s? ne p?r?seasc?. R?spunsul se afla la fiecare dintre dumneavoastr?. Personal, îmi doresc ca România s? r?mân? o ?ar? liber? ?i frumoas?!
 
În loc de concluzii
 
Retragerea legiunilor ?i administra?iei romane din Dacia la sud de Dun?re, în anul 271 d.Hr., nu a însemnat ?i migrarea autohtonilor, cum gre?it s-a încearcat ?i se încearc? s? se argumenteze. Continuitatea daco-romanilor în ?inutul carpato-danubian este pus? sub semnul întreb?rii, într-un mod mai mult sau mai pu?in interesat, de istorici precum R. Roessler, P. Hunfôlvy, L.Tamás.[14] Lipsi?i de sprijinul unor dovezi autentice, ace?tia sus?in c? majoritatea locuitorilor Daciei a p?r?sit ?ara dup? retragerea aurelian?. Cu toate acestea, putem afirma c? dup? retragerea grani?ei dincolo de Dun?re (271-275 d.Hr.) în timpul domniei lui Aurelian, procesul de romanizare a popula?iei din Câmpia Munteniei a continuat, mul?i cet??eni ai imperiului preferând s? tr?iasc? în afara grani?elor lui, din cauza d?rilor mult mai mici, a libert??ii religioase ?i a propriet??ilor de p?mânt ce le de?ineau. Aceast? stare de lucruri este redat? de scriitorul antic Salvianus: „într-un glas se roag? ??ranii romani s?-i lase a tr?i cu barbarii”.[15] Dup? cum se poate observa aceste informa?ii ?i argumente contravin teoriilor îmbr??i?ate de istoriografia maghiar? ?i nu numai, conform c?rora „p?r?sirea Daciei a fost integral?, dup? retragerea aurelian?, romanizarea oricum superficial?, a acestei provincii marginale fiind total nimicit? de n?v?lirile barbare din secolul al III-lea”.[16] Punctul de plecare al amplei controverse cu privire la originea ?i continuitatea românilor este, fire?te, reprezentat de interesele maghiarilor în a-?i sus?ine argumentul vechimii ?i priorit??ii dreptului de st?pânire asupra teritoriilor locuite de români din cele mai vechi timpuri. „Teza imigra?ionist?, îmbr??i?at? printr-o unanimitate suspect?, devine în prima jum?tate a secolului al XX-lea, pentru istoricii maghiari, dogma politic? ?i cea mai mica abatere de la ea înseamn? dezertare”. [17]
 
Din p?cate, disputa abandonat?, aparent, numai vreme de câ?iva ani este reluata ?i în prezent, cu o înver?unare p?tima??. Formarea poporului român ?i continuitatea lui în spa?iul carpato - danubian sunt pe deplin argumentate de m?rturiile arheologice ?i de cele de ordin lingvistic ?i folcloric. Printr-o analiz? de detaliu, sprijini?i fiind ?i de m?rturiile amintite, teza cu privire la migrarea autohtonilor, odat? cu retragerea administra?iei romane sub împ?ratul roman Aurelian, la 271-275 d.Hr., nu poate fi acceptat?, cu atât mai mult cu cât imposibilitatea acestui fapt este sus?inut? de izvoare de prim? importan??, de dovezi lingvistice ?i de probe arheologice. În acest sens, I. Thunmann, în a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea amintea despre „vlahii de dincoace de Dun?re (de la nord de fluviu - n.a.) ce sunt fra?i ai celor din Macedonia, coborâtori din traci, care sub numele de ge?i ?i de daci jucar? un rol atât de însemnat [...]. Sub st?pânirea roman? au primit limba ?i obiceiurile romane ?i, dup? ce sub Caracalla au c?p?tat dreptul de cet??enie, s-au numit români. Nu se poate admite ca Împ?ratul Aurelian s? fi str?mutat peste Dun?re pe to?i locuitorii Daciei, f?r? îndoial? c? au mai r?mas înc? mul?i într-o ?ar? a?a de mare ?i a?a de muntoas?. În timpul n?v?lirii vandalilor, go?ilor, hunilor, gepizilor, slavilor, avarilor ?i bulgarilor, ei c?utau mântuire în mun?ii lor [...]. N?v?lirea maghiarilor în anul 896 i-a g?sit în Transilvania ?i în Ungaria de dincoace de Dun?re . Acest lucru îl spune notarul anonim al regelui Bela IV [...]. Vlahii locuiau din timpuri str?vechi ?i în Valahia ?i în Moldova.” [18] Continuitatea popula?iei romanice în ?inutul carpato - danubian nu a fost pus? de altfel la îndoial? de nimeni pân? spre sfâr?itul secolului al XVIII-lea, fiind considerat? un fapt normal ?i logic. Însu?i împ?ratul Iosif al II-lea al Austriei (1765 - 1790) socotea c? românii sunt, incontestabil, „cei mai vechi ?i mai numero?i locuitori ai Transilvaniei”.[19] În prezen?a dovezilor scoase la iveal? de cercet?rile arheologice, teza îmbr??i?at? de istoricii maghiari, nu poate fi sustinuta, cu atât mai mult cu cât izvoarele antice atest? faptul c? „Probus (276-282), urma?ul împaratului Aurelian, a reu?it s? fac? din dacii liberi, alia?i ai imperiului în lupta împotriva ge?ilor (omnes geticos populos in amicitiam receptam)”.[20] Acesta face dovada existen?ei unei armate daco-romane bine strcuturat?. Un alt element prin care se dovede?te continuitatea românilor în aria vechii Dacii îl constituie vocabularul religios, element ce relev? o r?spândire timpurie a cre?tinismului la români,[21] probabil înc? din timpul convie?uirii dacilor cu romanii. Cuvintele din limba român? privind no?iunile fundamentale ale credin?ei sunt, cele mai multe, de origine latin?. Astfel, biseric? vine din lat. basilica, Dumnezeu vine din lat. Domine Deus, cruce din lat. crucem, cre?tin de la lat. christianus ?i rug?ciune de la lat. ­rogationem. S?rb?toare vine din lat. dies servatorie, cimitir deriv? din lat. coemeterium, priveghere, din lat. pervigilare, a boteza din lat. baptisare. Cuvinte precum a închina deriv? din lat. inclinare, a îngenunchia din lat. ingenunculare, sfânt din lat. sanctus, înviere din lat. invivare ?i în?l?are din lat. Inaltiare. Odat? cu acestea, daco - romanii au împrumutat ?i unele numiri de s?rb?tori latine. Rusaliile deriva din latin?, Rosalia, s?rb?toarea pomenirii mor?ilor, în timpul prim?verii când înfloresc trandafirii (rosa). Floriile deriv? din lat. florarle. Cr?ciunul vine de la cuvântul lat. ­calatio, care înseamn? convocare, întrunire sau, dup? opinia altor filologi, de la lat. creatio (creare) ?i Pa?tele din lat. Paschae, pascarum (Dictionarul limbii romane moderne, 1986). In prezenta unor astfel de dovezi, cred ca orice comentariu este de prisos.
 
Bibliografie selectiv?
 
Abraham, PPavel, Lucian Bolca?, Ilie ?erb?nescu, Despre vânzarea p?mânturilor c?tre str?ini, „la Ordinea Zilei” (I), www.antena3/ razbointrucuvant.ro/14.03.2014
B?rb??ei, marcel,, Cum s? ?tergi Transilvania de pe hart?, Emisiunea Jocuri de Putere, Realitatea TV/ vezi ?i razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
Butcovan, Gavril, supravie?uitor al atrocit??ilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania
- Diaconu, Bogdan, Efectele istoriei false a Transilvaniei: un sat întreg din Arad a fost „retrocedat” presupu?ilor urma?i ai unui grof, adev?rul.ro/14.03.2014
- *** Dic?ionarul limbii române moderne, Bucure?ti, 1986
- Dogaru, Mircea, De la Esculeu la Alba Iulia. Un mileniu de istorie româneasc? în cronistic? ?i istoriografia ungaro - german?, Bucure?ti, 1993
- Giurescu C.C, Giurescu C.D, Scurt? istorie a românilor, Bucure?ti, 1977
- Ghica, Sorin, Ungurii vor s? ne ia Ardealul cu banii jos, în,  http://adevarul.ro/news/ 14.03.2014
- *** Izvoarele privind Istoria României, vol. I, Bucure?ti, 1956
Panaite, Adrian Cu drag, din România capturat?, Curierul na?ional/14.03.2014
Pippidi D.M., Niceta din Ramesiana ?i originile cre?tinismului   daco–roman, în "Contribu?ii la istoria veche a României", Bucure?ti, 1967
Radu Tudor, România–cutremurata, fracturata hidraulic ?i cianurata/razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
- *** Românii din Ungaria, oameni f?r? nicio ?ar?: „De ce a?i pus steagul r?mânesc la noi în biseric?? Ast? biseric? e p?mânt unguresc, nu r?mânesc/ adev?rul.ro/ Documentar/ 14.03.2014
- Roncea Victor, Cultul-criminalilor-maghiari-ucigasii-a-40-000-de-romani/ roncea.ro/2010/10/07
- Sassu C., Românii ?i ungurii. Premise istorice, Bucure?ti, 1940
- T?ma? L., Romain, Romans et Roumains dans l'histoire de la Dacie Traiane, în „Archivum Europeae Centro - Orientalis”, vol. I, Paris, 1935
- Thummann I., Untersuchungen uber die Geschichte der ostlichen europaischen volker, Leipzig, Biblioteca Academiei Române, 1774
Toth, Z., Recherches historiques sur le? problemes roumains, în „Revue d’ histoire. Etude hongroises", vol. XXI, 1943
- V?duva. Gheorghe, „România este ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i spre o pr?pastie”. http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1185-romania-o-tara-practic-distrusa.html
- Pagini webb: adev?rul.ro. libertatea.ro
-------------------------------------------------
[1] Diaconu, adev?rul.ro/14.03.2014.
[2]Panaite, Curierul na?ional.ro/ 15.03.2014.
[3] libertatea.ro/15.03.2014.
[4] Roncea, 2007.
[5] Butcovan, supravie?uitor al atrocit??ilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania/
[6] unstory.com/linsarea-ofiterului-de-militie-aurel-agache
[7] Diaconu, adev?rul.ro/14.03.2014.
[8] adev?rul.ro  
[10] Pavel Abraham, Antena 3.
[11]Ghica, adevarul.ro/14.03.2014.
[12] Pavel Abraham, Antena 3.
[13] rgnpress.ro/ 15.03.2014.
[14] Dogaru, 1993.
[15] Giurescu, Giurescu, 1977.
[16] Tamas, 1935.
[17] Toth, 1943).
[18] Thummann, 1774.
[19] Sassu, 1940.
[20] Izvoare, 1954.
[21] Pippidi, 1967.
footer