Revista Art-emis
Criza din Ucraina - consecin?a secolelor de arbitrariu geopolitic PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 05 Martie 2014 18:08
General br. (r) Aurel rogojan, art-emisAbrogarea unei legii de folosire a limbilor minorit??ilor na?ionale în ?coli, o amenin?are ?i la adresa identit??ii na?ionale a românilor
 
Mai devreme sau mai târziu, chestiunea ucrainean? necesita un pachet de solu?ii, fiindc? într-o asemenea construc?ie geopolitic? eterogen?, pe care, numai în ultimul secol, Lenin, Stalin ?i Hru?ciov au remodelat-o, fiecare cu alt scop, sunt numeroase problemele litigioase înghe?ate, prin tratate impuse împotriva unor realit??i istorice, etnice ?i culturale. Ucraina tradi?ional? este puternic na?ionalist?, în sensul cel mai periculos posibil, iar construc?ia geopolitic? a venit în întâmpinarea orgoliilor na?ionaliste. Nici un român adev?rat nu se poate resemna în fa?a faptului c? Ucrainei i-au fost date p?r?i din patria sa str?bun? ?i o modificare a status quo-lui construc?iei geopolitice nu ne poate fi indiferent?. Dimpotriv?! Unitatea de teritoriu a congenerilor, crearea condi?iilor de afirmare ?i consolidarea propriei identit??i etno-culturale române?ti trebuie s? ne preocupe în cel mai înalt grad. Prima m?sur? adoptat? de puterea provizorie de la Kiev a fost abrogarea unei legi care permitea folosirea limbilor minorit??ilor na?ionale în ?coli, ceea ce denot? clar o amenin?are ?i la adresa identit??ii na?ionale a românilor. Spre deosebire de Polonia, prezent? în miezul evenimentelor, în primul rând, din asemenea motive, diploma?ia româneasc? este posibil s? nu fi avut temeritatea unei implic?ri pe m?sura mizelor. În arealul est-european avem în ultimul sfert de secol experien?a indedit? a reculului istoriei. Când nu e?ti corect pozi?ionat pentru a atenua for?a de recul a istoriei, po?i fi lovit în plin. Rusia a fost sistematic provocat?, izolat? ?i vulnerabilizat?. N.A.T.O. a ajuns departe pe flancul sudic al Rusiei, apropiindu-se ?i de China. Frontierele imense ale Rusiei se afl? sub presiuni f?r? de precedent. În consecin??, de câ?iva ani, Rusia face un foarte mare efort de preg?tire pentru o ap?rare militara de propor?ii, comparabil? cu perioada celui de Al Doilea R?zboi Mondial.
 
Impotriva României au fost lansate repetate ?i violente atacuri imagologice
 
Teza românismului agresiv în Republica Moldova ?i în vestul Ucrainei a devenit o marot? a na?ionali?tilor ru?i ?i a celor ucraineni.[1] În ultimii ani, împotriva României au fost lansate repetate ?i violente atacuri imagologice, într-o campanie coerent orchestrat? cu evolu?iile negative periculoase din Transnistria ?i G?g?uzia.O dezagregare a statu quo-ului Ucrainei va dezghe?a violent ?i alte conflicte din regiune ?i ar putea conduce la tran?area lor potrivit voin?ei „pacificatorului”.Rusia nu va mai permite „exportul de democra?ie” în numele securit??ii Statelor Unite ale Americii, dincolo de spa?iul s?u de siguran??. Un spa?iu pe care ?i-l va impune ?i consolida, potrivit conceptului vecin?t??ii apropiate, consacrat în doctrina ap?r?rii militare a Federa?iei Ruse.Din p?cate, într-un astfel de moment hot?râtor, România, din cauza propriilor vulnerabilit??i politice interne, se manifest? indecis, f?r? un concept solid al interesului na?ional, sus?inut de o diploma?ie inteligent? ?i activ?, cu ?inte strategice de securitate corect identificate.
 
Anex? documentar?:
Ce trebuie s? ?tim despre Ucraina în context istoric?
 
În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de ast?zi era populat? de ru?i, care formaser? statul Rusia Kievean?. În secolele al X-lea ?i al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare ?i mai puternic din Europa. În secolele care au urmat, acesta a pus bazele identit??ii na?ionale a mai multor popoare slave r?s?ritene, iar Kievul, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important ora? al Rusiei. Invazia mongol? din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kievean?. Kievul a fost distrus complet în anul 1240. Pe teritoriul ucrainean, Rusia Kievean? a fost urmat? de principatele Halici?i Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia. La jum?tatea secolului al XIV-lea, Halici-Volînia a fost supus? regelui polon Casimir cel Mare, iar centrul fostei Rusii Kievene, inclusiv Kievul, a fost preluat de Marele Ducat al Lituaniei.
În 1386, are loc o uniune dinastic? între Polonia ?i Lituania, iar mare parte din teritoriul Ucrainei a fost controlat de nobilii lituanieni ruteniza?i. Din acest moment, termenii de Rutenia?i ruteni au devenit folosi?i pe scar? mai larg? pentru a denumi regiunile Ucrainei ?i oamenii ce le locuiau, ca versiuni latinizate ale cuvântului „rus”. Dup? 1569, Uniunea de la Lublin a format Uniunea statal? polono-lituanian?, ?i o parte semnificativ? a teritoriului ucrainean a trecut din mâinile nobililor lituanieni ruteniza?i în administrarea polon?, acesta fiind transferat coroanei polone. Sub presiunea cultural? ?i politic? a poloniz?rii, mul?i membri ai claselor superioare rutene s-au convertit la catolicism, devenind confundabili cu nobilii poloni. Astfel, ucrainenii de rând, lipsi?i de protectorii lor din rândurile nobilimii rutene, au recurs la protec?ia cazacilor, care r?m?seser? permanent ortodoc?i ?i aveau tendin?a de a recurge la violen?? împotriva celor percepu?i de ei ca du?mani, în particular împotriva statului polon ?i reprezentan?ilor acestuia.
La jum?tatea secolului al XVII-lea, a fost înfiin?at un cvasistat militar c?z?cesc de c?tre cazacii de la Nipru ?i ??ranii ruteni care fugeau de iob?gie. Suprimarea Bisericii Ortodoxe i-a împins pe cazaci departe de Polonia. Aspira?iile lor erau de a avea reprezentare în Seimul polon, recunoa?tere a tradi?iilor ortodoxe ?i cre?terea treptat? a prezen?ei cazacilor în armat?. Aceste aspira?ii au fost refuzate cu vehemen?? de regii poloni. În cele din urm?, cazacii s-au aliat cu Rusia ortodox?, decizie ce a condus, mai târziu, la dec?derea statului polono-lituanian ?i la p?strarea cre?tinismului ortodox în Ucraina.
În 1648, Bohdan Hmelni?ki a condus cea mai mare r?scoal? c?z?ceasc? împotriva Uniunii Polono-Lituaniene ?i împotriva regelui polon Ioan al II-lea Casimir. Teritoriul de pe malul stâng al Niprului a fost integrat în Rusia, sub forma Hatmanatului Cazac. Dup? moartea lui Hmelni?ki, Ucraina c?z?ceasc? decade. Izbucnind Marele R?zboi Nordic dintre Rusia?i Suedia, Ivan Mazepa rupe alian?a cazacilor ucraineni cu ru?ii, aliindu-se cu Suedia. Victoria ru?ilor a pus cap?t visului de independen?? a lui Mazepa, independen?? pe care o promiseser? suedezii în schimbul ajutorului acordat de ucraineni. Dup? moartea lui Kirilo Rozumovski, ultimul hatman, Ucraina intr? sub st?pânirea rus?. În pofida promisiunilor de autonomie a Ucrainei f?cute cu ocazia Tratatului de la Pereiaslav, cazacii ?i nobilii ucraineni nu au primit niciodat? libert??ile ?i autonomia pe care le a?teptau de la Imperiul Rus. Totu?i, în cadrul imperiului, ucrainenii au ajuns s? ocupe func?ii înalte în administra?ia de stat ruseasc? ?i în Biserica Ortodox? Rus?. Mai târziu, regimul ?arist a dus o politic? de rusificare a teritoriilor ucrainene, suprimând folosirea limbii ucrainene în tip?rituri ?i în administratie.
În Primul Razboi Mondial, ucrainienii au luptat atât de partea Puterilor Centrale, sub Austria, cât ?i de partea Antantei, sub Rusia. În timpul r?zboiului, autorit??ile austro-ungare au format Legiunea Ucrainean?, al?turi de Legiunea Polon?, pentru a lupta împotriva Imperiului Rus. Aceste legiuni au stat la baza armatei polone interbelice ?i a armatei gali?iene ucrainene ce a luptat împotriva bol?evicilor?i a polonilor în perioada imediat urm?toare Primului R?zboi Mondial (1919–1923). Odat? cu pr?bu?irea imperiilor rus ?i austro-ungar în urma Primului R?zboi Mondial ?i al Revolu?iei Ruse, a ap?rut o mi?care na?ional? ucrainean? pentru independen??. În perioada 1917–20, au ap?rut câteva state ucrainene: Republica Popular? Ucrainean?, Hatmanatul, Directoratul?i Republica Sovietic? Socialist? Ucrainean? (probol?evic?), state ce au ocupat teritorii din fostul Imperiu Rus; de asemenea, pe fostul teritoriu austro-ungar s-a format Republica Popular? Vest-Ucrainean?. În mijlocul R?zboiului Civil Rus, s-a dezvoltat ?i o mi?care anarhist? ucrainean?, numit? Armata Neagr?, condus? de Nestor Mahno. Totu?i, în urma înfrângerii Ucrainei de Vest în R?zboiul Polono-Ucrainean, urmat de e?ecul invaziei polone respinse de for?ele ruse ?i ucrainene pro-sovietice, Ucraina ?i-a pierdut independen?a.
În urma P?cii de la Riga, prin tratatul semnat de Rusia Sovietic?, Ucraina Sovietic? ?i Polonia, vestul Ucrainei a fost împ?r?it ?i încorporat în Polonia, iar p?r?ile centrale ?i estice au format, în martie 1919, Republica Socialist? Sovietic? Ucrainean?, care a devenit, în decembrie 1922, republic? fondatoare a U.R.S.S.. În urma invad?rii Poloniei, în septembrie 1939, trupele germane?i sovietice?i-au împ?r?it teritoriul Poloniei. Astfel, Gali?ia ?i Volînia, cu popula?ia lor majoritar ucrainean?, au fost unite cu restul Ucrainei. Unificarea reu?it? de Ucraina pentru prima oar? în istoria sa a fost un eveniment decisiv în istoria acestei ??ri.
 
În urma ultimatumului sovietic la adresa României, din 26-28 august 1940, R.S.S. Ucrainean? a încorporat nordul ?i sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, ?i ?inutul Her?a
 
În urma ultimatumului sovietic la adresa României, din 26-28 august 1940, aceasta a predat Basarabia, iar R.S.S. Ucrainean? a încorporat nordul ?i sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, ?i ?inutul Her?a, ocupat de sovietici. Vestul fostei Republici Autonome Moldovene?ti a fost cedat de Ucraina sovietic? nou-createi R.S.S. Moldovene?ti. Aceste anex?ri teritoriale au fost recunoscute de tratatele de pace din 1947. De?i marea majoritate a ucrainenilor (intre 4,5 ?i 7 milioane) au luptat de partea Armatei Ro?ii ?i a rezisten?ei sovietice, unii na?ionali?ti ucraineni au creat o forma?iune antisovietic? în Gali?ia, Armata Insurec?ional? Ucrainean? (1942), care s-a ciocnit, uneori, cu for?ele naziste; în timp ce o alt? mi?care na?ionalist? a luptat de partea nazi?tilor. Ini?ial, germanii au fost primi?i ca eliberatori de unii ucraineni din vest, adic? din teritoriile anexate de U.R.S.S. în 1939 ?i 1940. Dar administra?iile teritoriilor ocupate nu au exploatat nemul?umirile ucrainenilor fa?? de politicile staliniste. Dimpotriva, nazi?tii au p?strat sistemul fermelor colective, au dus politici sistematice de exterminare a evreilor, au deportat oameni în Germania pentru munc? ?i au început o politic? de depopulare a Ucrainei pentru a o preg?ti pentru colonizare. În aceste condi?ii, în mare parte, cei r?ma?i în teritoriul ocupat s-au opus, activ sau pasiv, nazi?tilor. Pierderile totale de popula?ie suferite de Ucraina în timpul r?zboiului sunt estimate a fi între cinci ?i opt milioane, inclusiv peste o jum?tate de milion de evrei uci?i de Einsatzgruppen, uneori cu ajutorul colaboratorilor locali. Din 8,7milioane de solda?i sovietici care au murit în luptele contra nazi?tilor, 1,4milioane erau etnici ucraineni.
 
Ucraina a fost grav afectat? de r?zboi ?i a fost nevoie de eforturi semnificative pentru a î?i reveni. Peste 700 de ora?e ?i 28.000 de sate au fost distruse. Situa?ia a fost înr?ut??it? de o foamete cumplit?, în 1946–47, cauzat? de secet?. Rezisten?a antisovietic? a continuat mul?i ani dup? r?zboi, mai ales în vestul Ucrainei, teritorii proasp?t ocupate de U.R.S.S., dar ?i în alte regiuni. Armata Ucrainean? Insurgent? a continuat s? lupte împotriva U.R.S.S. pân? în anii '50, folosind tactici de gheril?. În urma mor?ii lui Stalin, în 1953, Nikita Hru?ciov a devenit noul lider al U.R.S.S.. În calitate de fost Prim Secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din R.S.S. Ucrainean? în perioada 1938-49, Hru?ciov cuno?tea în detaliu situa?ia acestei republici ?i, dup? preluarea puterii la Moscova, a pus accent pe prietenia dintre popoarele rus ?i ucrainean. În 1954, aniversarea a 300 de ani de la Tratatul de la Pereiaslav a fost s?rb?torit? cu fast, ?i în acel an, Crimeea a fost transferat? de la R.S.F.S. Rus? la R.S.S. Ucrainean?. Pân? în anii '50, Ucraina a dep??it nivelul de produc?ie industrial? dinainte de r?zboi. De asemenea, a devenit un important centru al produc?iei sovietice de armament ?i al cercet?rii ?tiin?ifice. Acest rol important a avut drept consecin?? ob?inerea unei influen?e majore de c?tre elita local?. Mul?i membri ai conducerii sovietice proveneau din Ucraina, cel mai de seam? fiind Leonid Brejnev, care l-a înl?turat pe Hru?ciov ?i a devenit lider al Uniunii, între 1964 ?i 1982.
La 16 iulie 1990, noul parlament a adoptat Declara?ia Suveranit??ii de Stat a Ucrainei. Declara?ia stabilea principiile de autodeterminare a na?iunii ucrainene, democra?ie, independen?? politic? ?i economic?, ?i prioritatea legii ucrainene pe teritoriul ucrainean în fa?a legii sovietice.
La 24 august 1991, parlamentul ucrainean a adoptat Declara?ia de Independen??, în care Ucraina era declarat? stat democratic ?i independent. Un referendum ?i primele alegeri preziden?iale au avut loc la 1 decembrie 1991. În acea zi, peste 90% din ucraineni ?i-au exprimat sus?inerea pentru independen?? ?i l-au ales pe pre?edintele parlamentului, Leonid Kravciuk, ca pre?edinte al ??rii. La întâlnirea de la Brest (Belarus), din 8 decembrie, ?i apoi la întâlnirea de la Alma Ata, din 21 decembrie, liderii Belarusului, Rusiei, ?i Ucrainei, au dizolvat, oficial, Uniunea Sovietic? ?i au format Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.). Ucraina a fost, ini?ial, v?zut? ca o republic? cu condi?ii economice favorabile, în compara?ie cu celelalte regiuni ale fostei URSS. Totu?i, ?ara a suferit o sc?dere economic? mai profund? decât alte foste republici sovietice. Economia ucrainean? s-a stabilizat pân? la sfâr?itul anilor '90. O nou? moned?, grivna, a fost introdus? în 1996. Din 2000 ?ara a avut o cre?tere economic? medie de 7% pe an. O nou? Constitu?ie a Ucrainei a fost adoptat? în 1996, ceea ce a transformat Ucraina într-o republic? semipreziden?ial?. Pre?edintele Kucima a fost, îns?, criticat de adversari pentru c? a concentrat prea mult? putere în func?ia preziden?ial?, pentru corup?ie, transferul propriet??ii publice în mâinile unei oligarhii loiale lui, descurajarea libert??ii de exprimare ?i fraud? electoral?.
În 2004, Viktor Ianukovici, pe atunci prim-ministru, a fost declarat câ?tig?tor al alegerilor preziden?iale, care au fost fraudate masiv, dup? cum a constatat ?i Curtea Suprem? de Justi?ie a Ucrainei. Rezultatele au cauzat nemul?umiri ?i demonstra?ii în favoarea candidatului opozi?iei, Viktor Iu?cenko, care a contestat rezultatele ?i a condus Revolu?ia Portocalie. În urma repet?rii alegerilor, Viktor Iu?cenko a devenit pre?edinte ?i Iulia Timo?enko prim ministru. ?ase ani mai târziu, Ianukovici a fost ales în func?ia de pre?edinte al Ucrainei în 2010, dup? un tur doi de scrutin extrem de disputat cu Iulia Timo?enko.
Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------
footer