Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 23 Februarie 2014 21:04
Liviu Beri? HolocaustUn bine-meritat fiasco - Extras din partea întâia
 
Luni, 17 februarie 2914, în Aula Academiei Române s-a ?inut o reuniune pe tema ve?nic vie a Holocaustului. A holocaustului din România, desigur. Era a nu ?tiu câta holocaustologeal? - termenul nu-mi apar?ine, g?zduit? în cea mai prestigioas? institu?ie ?i incint? dedicat? adev?rului istoric. Numai c? de data asta era prima reuniune a holocaustologilor dup? penibilul (pentru ei!) moment, petrecut cu câteva luni în urm?, când profesorul universitar Vladimir Iliescu, istoric român stabilit în Germania înainte de 1990, excedat de prostiile pe care le auzise de la câ?iva antevorbitori, s-a ridicat ?i a declarat c? el, ca istoric ?i ca bucovinean, ca persoan? care a întemeiat o fericit? ?i onorabil? familie mixt? româno-evreiasc?, ?tie bine c? „în România nu a fost Holocaust”! Probabil c? acesta a fost motivul organiz?rii reuniunii de luni, 17 februarie 2014: pentru revan??. Li s-a oferit holocaustologilor prilejul de a veni cu noi argumente, cu noi „informa?ii istorice ?i m?rturii privind holocaustul din România”. ?i s? infirme astfel declara?ia intempestiv? ?i „iresponsabil?” a domnului profesor din Germania! [...] S-au r?spândit o sut? de mape care au ajuns la fiecare academician prezent în sal?, precum ?i la o bun? parte din publicul ne-academic. Mul?i dintre ei viitori academicieni. Un public cum nu se putea mai bun! ?i mult mai numeros decât publicul care l-a aplaudat cu frenezie pe domnul Iliescu! A?a c? fiecare persoan? din aul? a avut ce citi în timpul plicticoaselor fonf?ieli holocaustologizante, de la pupitrul Academiei, pâng?rit? înc? o dat? de minciunile arhi-cunoscute! Fiecare map? con?inea textul prezentat aici. Vede?i partea I-a a textului, publicate în edi?ia precedent?. (Redac?ia ART-EMIS).
 
Un document care ar trebui s? pun? cap?t discu?iilor ?i acuza?iilor privitoare la suferin?ele evreilor în vremea guvern?rii Mare?alului Ion Antonescu. Reproducem în întregime a?a zisul „Testament al lui Filderman”. În realitate este vorba de o declara?ie oficial?, sub jur?mînt, dat? de Wilhelm Filderman în procesul desf??urat în Elve?ia avându-i ca inculpa?i pe tinerii români, membri ai P.N.?., afla?i în exil, care au efectuat celebrul atac asupra Lega?iei României de la Berna. De maxim interes este m?rturia pe care o depune Filderman cu privire la perioada guvern?rii Mare?alului Ion Antonescu: „Subsemnatul Wilhelm Filderman, doctor în Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost pre?edinte al Federa?iei Uniunilor Comunit??ilor Evreie?ti din România ?i pre?edinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, SUA, Hotel Alamac, Broadway at 71st St., declar urm?toarele: În opinia mea, actul de violen?? al celor cinci tineri refugia?i români care au luat cu asalt Lega?ia comunist? de la Berna, la 14-15 februarie 1955, este produsul disper?rii în care întregul popor român a fost azvârlit, ca urmare a ocupa?iei str?ine ?i a terorii exercitate de regimul comunist impus cu for?a. În calitate de reprezentant al cet??enilor români de religie mozaic?, am fost în situa?ia excep?ional? care mi-a permis s? urm?resc îndeaproape evenimentele care au dus la actuala situa?ie din România. ?i, întrucât eu consider c? aici trebuie c?utat? sursa exploziilor psihologice de felul celei petrecute la Berna, va trebui s?-mi dirijez aten?ia asupra acestor evenimente. Pentru a scoate în eviden?? diferen?a dintre situa?ia de dinainte ?i de dup? instalarea comuni?tilor la putere, de c?tre Armatele Sovietic, voi aminti doar câteva fapte:
- A fost mereu acuzat regimul Mare?alului Ion Antonescu c? a fost un regim înfeudat nazismului ?i însu?i Mare?alul a fost executat de agen?ii de la Moscova pentru c? ar fi fost fascist. Adev?rul este c? Mare?alul a fost acela care a pus cap?t mi?c?rii fasciste în România, oprind, cu începerea anului 1941, activit??ile teroriste ale G?rzii de Fier ?i suprimând toate activit??ile politice ale acestei organiza?ii. Eu însumi, r?spunzând unei întreb?ri a lui Antonescu la propriul proces, montat de comuni?ti, am afirmat c? teroarea fascist? de strad? a luat sfâr?it în România la data de 21 ianuarie 1941, ziua în care Mare?alul a luat m?suri draconice ca s? opreasc? anarhia fascist?, provocat? de aceast? organiza?ie, ?i s? restabileasc? ordinea în ?ar?.
- În perioada domina?iei hitleriste în Europa, am fost în leg?tur? sus?inut? cu Mare?alul Antonescu. Acesta a f?cut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expu?i la persecu?ia germanilor nazi?ti. Trebuie s? subliniez c? popula?ia româneasc? nu este antisemit?, iar vexa?iile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera nazi?tilor germani ?i a G?rzii de Fier.
- Am fost martor al unor mi?c?toare scene de solidaritate între români ?i evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa.
- Mare?alul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea m?suri dure împotriva evreilor. A? aminti doar urm?toarele dou? exemple:
- Gra?ie interven?iei energice a Mare?alului a fost oprit? deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pa?apoarte în alb pentru a salva de teroarea nazist? evreii din Ungaria, a c?ror via?? era în pericol.
- Gra?ie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie c?rora, l?sând impresia c? sunt date altora, le era asigurat? conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.
Men?ionez acestea pentru a sublinia faptul c? poporul român, atât cât a avut, chiar în m?sur? limitat?, controlul ??rii, ?i-a demonstrat sentimentele de umanitate ?i de modera?ie politic?. Dar când ocupa?ia sovietic? a impus tirania totalitar? dirijat? de Moscova, condi?iile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare s? aib? nici cea mai mic? autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne.Wilhelm Filderman, art-emis
Asemenea situa?ie poate fi în?eleas?, cu u?urin??, într-o ?ar? aflat? sub ocupa?ie militar? de Soviete - cum e ?i ast?zi România - administrat? de o echip? de comuni?ti, cei mai mul?i aservi?i ordinelor Kremlinului.
În ansamblul s?u, popula?ia româneasc? a suferit ?i sufer? cele mai îngrozitoare opresiuni sub regimul comunisto-sovietic. Ea a fost lipsit? de orice drepturi ?i libert??i. I-au fost confiscate toate bunurile mobiliare, i-a fost expropriat?, f?r? compensare, proprietatea imobiliar?. Prin a?a zise reforme monetare, a fost supus? regimurilor de confisc?ri periodice, dându-i-se iluzoriu speran?a de reconstituire, cât de cât, a independen?ei materiale, necesare unei vie?i omene?ti sc?pate de sclavie. Regimul comunist a distrus mai ales profesiunile liberale, privând zeci de mii de oameni de dreptul de a-?i exercita meseria, fiind astfel redu?i la mizerie ?i la degradare.
Am fost martor tuturor acestor tragedii. Am fost martor persecu?iilor politice dirijate de la centru împotriva oamenilor politici democra?i, am fost martor întemni??rilor f?r? judecat? ?i a judec??ilor f?r? justi?ie. Omnipoten?a ?i ubicuitatea poli?iei secrete ?i a informatorilor au f?cut din teroare tr?s?tura permanent? a existen?ei zilnice a românilor. Cât despre extorcarea sub amenin??ri, ?antaj ?i pu?c?rie, evreii au constituit subiect special al aten?iei din partea comuni?tilor. Orice devenea motiv ca evreii s? fie fura?i, jefui?i, pr?da?i pân? la ultimele lor bunuri. Persecu?ia împotriva evreilor s-a manifestat prin multiple obstacole ce li s-au ridicat celor care voiau s? emigreze în Israel ?i prin ru?inoasa exploatare c?reia i-au devenit obiect.”
 
Comentariu:
 
1. Existen?a acestui text a fost mereu contestat? de a?a zi?ii holocaustologi, care sus?in c? este vorba de un text inventat în redac?ia revistei „Baricada”, unde a fost prima oar? publicat, imediat dup? decembrie 1989. Dac? nu m? în?el, „Baricada” a publicat numai fragmentul despre Mare?alul Ion Antonescu, de departe cel mai interesant.
2. Textul a fost integral publicat (pentru prima oar??) în volumul Memorial anticomunist din închisoare, de Oliviu Beldeanu, Editura Jurnalul Literar, 1999. Volumul relateaz? amplu cele petrecute la Berna, cu ocazia acelui atac, ?i tot ce a urmat. Sau aproape tot. La Bucure?ti, adic? în România, circula înainte de 1990 zvonul c? acel atac avusese o ?int? precis?: documentul care cuprindea lista parlamentarilor francezi pl?ti?i de Moscova s? blocheze diverse proiecte ?i mai ales proiectul legislativ de înfiin?are a Pie?ei Comune, punctul de plecare al Uniunii Europene de azi! Documentul a fost g?sit în geanta pe care bietul Aurel ?e?u, ?inta ?i victima atacului, colonel K.G.B. sub acoperirea de ?ofer al Lega?iei, nu a vrut s-o dea de bun? voie atacatorilor s?i. Se povestea c? pre?edintele de atunci al forului legislativ francez, înarmat cu acest document, i-ar fi chemat la el în birou pe to?i parlamentarii în cauz?, i-a comunicat fiec?ruia c? numele s?u figureaz? pe lista cu pricina, dar c? el nu crede c? acea list? poate fi adev?rat?. Cum s? existe parlamentari francezi în solda Kremlinului?! De aceea a?teapt? plin de încredere votul! Iar votul celor de pe list?, abil ?antaja?i, a fost în favoarea înfiin??rii Uniunii Europene de azi. Ordinul Moscovei nu a putut fi urmat gra?ie acelor români! Petre ?u?ea tr?gea concluzia: fl?c?ii aceia, cu pre?ul vie?ii lor, au salvat Europa de la bol?evizare pe cale parlamentar?. E greu de ?tiut dac? chiar a?a s-au petrecut lucrurile. Francezilor le vine peste mân? s? recunoasc?, dac? au ce recunoa?te!
3. Revin la declara?ia lui Filderman. E nea?teptat? referin?a sa la Ion Antonescu, mai ales c? este atât de ampl? ?i f?r? nicio leg?tur? cu procesul. Care s? fie explica?ia? Eu a? pune-o în leg?tur? cu faptul c? evreii chema?i s? depun? m?rturie în ap?rarea celor acuza?i în „Procesul Marii Tr?d?ri Na?ionale” au avut atunci, în 1946, o presta?ie penibil?. Cei mai mul?i, în frunte cu Marele Rabin Alexandru ?afran, nu s-au prezentat, iar cei care s-au prezentat, în frunte cu Wilhelm Filderman, au dat declara?ii marcate de teama de a nu fi considera?i complici ai regimului defunct. Cine are timp, s? compare aceast? declara?ie, din 1955, cu declara?ia aceluia?i Filderman de la procesul din 1946. ?i s? pun? pe dou? coloane declara?iile lui Filderman.  S? vedem ce iese!
Vreau s? zic c? prin aceast? declara?ie Filderman ?i-a potolit probabil niscai mustr?ri de con?tiin??. La fel cum s-a întâmplat ?i cu Alexandru ?afran, când a revenit în ?ar?, în 1995, ?i a ?inut s? se vad? cu ?erban Alexianu, vechi prieten, fiul lui George Alexianu, înmânându-i acestuia la sfâr?itul întâlnirii urm?torul înscris: „Lui ?erban Alexianu, amic din tinere?ea noastr?, în amintirea ilustrului s?u p?rinte, care în întreaga-i via?? ?i activitate profesional? ?i mai ales în perioada neagr? a r?zboiului a f?cut din inim? ?i total dezinteresat atât de mult pentru comunitate. A pl?tit la comanda comunist? cumplit ?i total nedrept. Întreaga-i suferin?? s?-i fie izb?vit?.”
 
Comisia Wiesel a pus la îndoial? autenticitatea acestei declara?ii ?i l-a trimis la Geneva pe nepotul rabinului ?afran, s? afle dac? declara?ia este olograf?. A aflat c? este, dar nu s-a învrednicit s? publice ?i s? comenteze în raportul comisiei acest înscris, atât de clar ?i atât de important. Evident, bietul ?afran a avut de suferit dup? aceast? declara?ie. El, s?racul, o d?duse cu în?elegerea de a fi publicat? dup? moartea lui. Îmi fac mea culpa c? nu am respectat promisiunea pe care i-o f?cuse în acest sens domnul ?erban Alexianu. De îndat? ce am ob?inut o copie xerox a înscrisului l-am publicat f?r? nicio remu?care, f?r? s? a?tept acordul domnului ?erban Alexianu. De la Vérité avant toute chose!
4. Interesant? men?iunea pe care Filderman ?ine s-o fac? cu privire la confiscarea averilor evreie?ti pe vremea Mare?alului. Act pur formal, efectuat de ochii lumii, ai „Uniunii Europene” de atunci, cu sediul la Berlin… Da, dac? îl judeci pe Ion Antonescu ?i pe români pentru legile ?i decretele promulgate în acei ani, se poate vorbi de mari crime ?i abuzuri împotriva evreilor. Dac? faci apel îns? la fapte, la efectele legilor anti-semite, nu ai niciun motiv de indignare, de sup?rare, nici ca evreu, nici ca român! Scenele de solidaritate uman?, între români ?i evrei, au fost nenum?rate. Dac? este ceva ce n-am s? iert niciodat? evreilor ?i românilor care clameaz? holocaustul din Transnistria, nu este faptul c? evreii aceia spun minciuni ?i c? inventeaz? crime abjecte neîntâmplate. Îi acuz ?i niciodat? n-am s? le iert faptul c? ascund ?i las? uit?rii acele „mi?c?toare scene de solidaritate uman?” care s-au petrecut. Se pierd astfel în neantul uit?rii, r?mân neconsemnate nenum?rate fapte minunate de omenie activ?, eficient?, eroic?! Care deseori ?in de domeniul sublimului, al fantasticului în ordinea moral? a lumii! Da, exist? ?i un astfel de fantastic. Un singur exemplu: la un moment dat, de la Bucure?ti a venit în Transnistria dispozi?ia ca evreii pân? la 18 ani s? fie trimi?i înapoi, în ?ar?. Un român, jandarm, comandant de lag?r, le-a comunicat evreilor care erau viza?i prin acest ordin s?-?i fac? bagajele ?i s? se preg?teasc? de drum. S-au prezentat îns? la comandant ?i evreii care abia ce împliniser? 19 ani de câteva zile sau s?pt?mâni. Nu era p?cat, pentru o diferen?? de câteva zile, s? nu plece ?i ei înapoi?! Comandantul s-a învoit, le-a dat dreptate, ?i a ad?ugat pe lista celor disponibiliza?i ?i persoanele de 19 ani… Imediat s-au prezentat tinerii care aveau 20 de ani, cu acela?i argument. Rezultatul a fost acela?i. S-a ridicat ?i pentru ace?tia limita de vârst?. ?i tot a?a, pân? când comandantul a decis c? to?i clien?ii s?i îndeplineau condi?iile de vârst? pentru a se întoarce în ?ar?… Aveau sub 18 ani chiar ?i bunicii celor viza?i de ordinul de la Bucure?ti. Dac? nu m? în?el, în matematic? asta se nume?te regresie la infinit. Evident, germanii, ca ocupan?i, aveau acces în primul rând la textul legilor ?i decretelor anti-semite, ?i mai pu?in sau deloc la maniera româneasc? de a le aplica. Dac? ne înc?p??ânâm s? vorbim de un Holocaust în România, atunci trebuie s? preciz?m c? e vorba de Holocaustul vesel, Holocaustul luat la mi?to, în derizoriu, conform unei formule sui generis de comportament în istorie, îndelung exersat? de români! A se vedea în acest sens ?i consemn?rile evreului Nicolae Steinhardt, alt mare român.
Pare un basm c? a?a s-au petrecut lucrurile. Dar ?ine de domeniul co?marului ?i al abjec?iei umane s? consta?i c? niciunul dintre acei evrei „sub 18 ani”, câteva sute, nu a l?sat m?rturia sa la Yad Vashem despre acest „moment mi?c?tor de solidaritate uman?, dintre evrei ?i români”!  Ceva-ceva din onoarea iudaic? a salvat Wilhelm Filderman prin aceast? declara?ie dat? cu pu?in? vreme înainte de a trece ?i el în nefiin??.
6. De la Wilhelm Filderman ne-au r?mas ?i ni?te memorii, scrise minu?ios ?i l?sate în p?strarea secretarului s?u Grinberg(?), care a tr?it la Paris pân? dup? 1990. În?elegerea era ca aceste Memorii s? fie predate Academiei Române, spre p?strare ?i publicare, imediat ce în România va înceta regimul comunist. Când, dup? 1990, la Bucure?ti, la Academie, s-a aflat de acest veritabil tezaur, preluarea a fost t?r?g?nat? din motive înc? neelucidate, r?stimp în care Mossadul a putut s? fie informat de existen?a Memoriilor lui Filderman ?i s? intervin? în for??, ridicând materialul respectiv din casa bietului evreu, care ar fi avut dreptul s? intre în Istoria Poporului Român dac? apuca s? predea pre?iosul document. Î?i f?cuse datoria, p?strase cu grij? acel document ?i a transmis Academiei mesajul venit de la Filderman, evreul despre care în presa american? se afirma deseori c? este „cel mai important evreu din Europa”! Cel mai probabil este c? informa?ia c?tre Mossad a plecat de la o persoan? din conducerea Academiei Române. Pentru cine încearc? s? afle adev?rul, motivele pentru care am ratat însu?irea ?i publicarea unui document de maxim? importan?? pentru istoria României, am un singur sfat, „antic ?i de demult”: „cherchez la femme!” Nu bag mâna în foc, ci doar emit o supozi?ie.
7. Declara?ia de la Berna a lui Filderman ne permite s? ?tim cam cum arat? în Memorii m?rturia sa despre Transnistria, despre a?a zisul Holocaust. Este foarte probabil c? nu vom citi niciodat? aceste memorii. Sau le vom citi cu multe modific?ri, a?a cum s-a întâmplat ?i cu alte texte de acela?i fel. M? refer în primul rând la Memoriul f?cut de Siegfried Jagendorf, fost ?ef al lag?rului de la Moghil?u - Moghilev. Memoriul a fost scris imediat dup? r?zboi, în SUA, unde a emigrat familia Jagendorf. ?i a fost predat la Yad Vashem, a?a cum se obi?nuie?te. ?i tot a?a, precum se obi?nuie?te, memoriul a fost returnat autorului cu indica?ii precise ce anume s? scoat? ?i ce s? mai adauge, pentru ca aminitirile sale s? se potriveasc? cu versiunea oficial? a Transnistriei. Autorul, înc?p??ânat ?i rebel, a?a cum pu?ini sunt evreii când e vorba de Holocaust, a refuzat s? revin? asupra textului. Pagub? în ciuperci! Dup? moartea sa, u?or suspect?, în 1970, s-a g?sit cine s? fac? modific?rile respective. Le-a f?cut îns? atât de stângaci încât miros de la o po?t? a f?c?tur?. Prost?nac? ?i murdar?, ca ?i modific?rile operate asupra celebrului Jurnal semnat de Mihail Sebastian. Semnat, dar nu ?i scris în întregime de marele Sebastian. Unii zic - dar eu nu cred -, cum c? Vicu Mândra ar fi acceptat sarcina de mare onoare ?i încredere de a colabora atât de intim cu un mare scriitor. O p?l?rie mult prea mare pentru capul fostului meu coleg de partid. Dar pentru cine n-ar fi fost prea mare?! Atât p?l?ria, cât ?i neobr?zarea gestului!
8. În fine, despre pozi?ia afirmat? de Filderman în aceast? declara?ie mai g?sim o confirmare în c?rticica scris? de Filderman în colaborare cu Sabin M?nuil?, un raport prezentat la Conferin?a Mondial? de Statistic? ?inut? la Stockolm în 1957, dac? nu m? în?el. Tot a?a, nici urm? de Holocaust. Dar, din p?cate, cu cifre total inexacte cu privire la legionari- Le trecem cu vederea, mul?umi?i s? constat?m c?, la nivelul celei mai înalte func?ii din interiorul comunit??ii evreie?ti din România acelor ani, teza Holocaustului a fost complet infirmat?, sub toate aspectele în care ea a fost imaginat? ?i scornit?.
9. O ultim? precizare: declara?ia a fost dat? de Wilhelm Filderma în limba englez? ?i se afl? la dosarul cauzei amintite. Traducerea pe care am publicat-o mai sus are vizibile stâng?cii. Este de interes na?ional ca autorit??ile române?ti s? intervin? în Elve?ia pentru a ob?ine o copie autentificat? a acestui act. Autenticitatea acestui document a fost confirmat? în urm? cu câ?iva ani de un tân?r istoric care a cercetat în arhiva justi?iei elve?iene. Fragmente din acest text ar merita cu prisosin?? s? figureze la locul cuvenit în manualele de istorie. Nu de istorie a Holocaustului, ci de istorie a României!
- Va urma -
 
footer