Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Duminică, 16 Februarie 2014 18:33

European Military Capabilities Report 2013-2025Din documente: Pentru prima dat? de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a purtat o dezbatere pe tema ap?r?rii. Au fost identificate ac?iuni prioritare pentru o cooperare mai strâns?. Dezbaterea a fost precedat? de o reuniune cu Secretarul General al N.A.T.O.. Acesta a prezentat evaluarea sa cu privire la provoc?rile actuale ?i viitoare la adresa securit??ii ?i a salutat eforturile în curs ?i angajamentele asumate de U.E. ?i de statele sale membre ca fiind compatibile cu N.A.T.O. ?i benefice acesteia. Nu voi intra în detalii tehnice, ne intereseaz? perspectiva strategic?, de viitor. Cert este faptul c? pân? acum, securitatea european? s-a bazat aproape în exclusivitate pe N.A.T.O., a c?rui principal? putere r?mâne S.U.A.. Dar luând în considerare strategia acestei ??ri, conform c?reia aten?ia american? se va îndrepta pe viitor mai mult pe regiunea Pacificului, europenii au ajuns în sfâr?it la concluzia c? va trebui pe viitor s? se preocupe mai mult de securitatea lor proprie f?r? a-i lua în calcul pe americani. Este destul de dificil, din moment ce timp de 45 de ani ap?rarea european? în R?zboiul Rece s-a bazat pe S.U.A., la fel ?i ulterior. Dar a venit vremea ca U.E. s?, ca ?i entitate politic?, s? se gândeasc? ?i la componenta de ap?rare comun?. Cam târziu, zic eu, dar mai bine mai târziu decât niciodat?. R?mâne de v?zut dac? concluziile din decembrie 2013 se vor materializa, ?inând cont de faptul c? au mai fost ini?iative în acest sens, e adev?rat, mult mai timide. Un lucru este cert, S.U.A. încurajeaz? crearea unui spa?iu de securitate european, în care membrii U.E. s? poat? reac?iona cu capabilit??i militare la orice provoc?ri f?r? s?-i mai a?tepte pe americani s? intervin?. S? ne amintim de interven?ia aerian? din Libia din 2011, când statele europene au fost în prim-plan, dar de fapt S.U.A. a asigurat 60% din tot ce a însemnat asta, inclusiv logistic?, recunoa?tere ?i component? militar?. În 1999, în Kosovo, un oficial militar european recuno?tea c? f?r? S.U.A., statele europene nu ar fi fost în stare s? pun? pe picioare o ac?iune nici m?car pe sfert fa?? de cea din Kosovo. Revenind la Libia, în câteva zile puterile europene participante ?i-au epuizat complet stocul de muni?ii ?i rachete inteligente, fapt care a dus la o sincop? în continuarea ac?iunilor militare! În aceast? situa?ie, întrebarea de baz? este: poate U.E. s? se apere, sau poate s?-?i impun? militar statutul, în caz de nevoie?

U.E. nu are nevoie s? atace pe nimeni, nici nu are de ce. Este o uniune de state liber consim?it?, nu încearc? s? includ? alte state în componen?a ei, ba dimpotriv?, sunt alte state care vor s? intre benevol în structurile U.E.. Dar asta nu înseamn? c? U.E., ca entitate de state, s? nu aib? în viitorul apropiat capacitatea de r?spuns militar unitar. Pre?edintele, ca participant la acest consiliu, a men?ionat o serie de concluzii ?i hot?râri luate aici referitoare la ap?rarea comun?, la modul în care industriile de ap?rare vor trebui s? colaboreze în interiorul U.E. pentru o cauz? comun?, ap?rarea comun?. Dar la noi, obi?nui?i cu disputele interne, au trecut neobservate. Sunt lucruri esen?iale de politic? extern? care ne influen?eaz? ?i ne vor influen?a pe viitor, fie c? ne place sau nu, fie c? dorim asta sau nu. Ar trebui s? le re?inem, deoarece ?in de securitatea noastr? na?ional? pe viitor. Priorit??ile principale: securitatea cibernetic?, securitatea maritim?, crima organizat? ?i sprijinul care trebuie organizat statelor care nu-?i pot securiza frontierele (aici intr? ?i Republica Moldova?). Înfiin?area la Bucure?ti a unui Oficiu de Combatere a Criminalit??ii Informatice ca ?i agen?ie U.E., o victorie important? pentru România, dar oarecum logic? ?inând cont de ce au dovedit c? pot face hakerii români. O astfel de decizie european? i-ar angaja pe mul?i dintre ace?tia ca ?i ap?r?tori ai siguran?ei cibernetice europene, o solu?ie bun? pentru a folosi astfel de capacit??i remarcabile. Mai departe, se vorbe?te despre dotarea cu drone a armatelor europene, dezvoltarea flotei de alimentare a avioanelor din aer (din start aici vedem necesitatea l?rgirii ariei de ac?iune a avioanelor de lupt? din cadrul avia?iilor militare europene), precum ?i de integrarea tehnologiilor ?i capabilit??ilor militare ale ??rilor U.E..â

Acesta este un deziderat important, care nu trebuie neglijat. Marile puteri militare ale lumii au un num?r redus de tipuri de armament, de capabilit??i terestre, navale ?i aeriene. Dac? ne uit?m la statele U.E., diversitatea acestor capabilit??i militare ar putea constitui ?i va constitui, în cazul unui viitor conflict, un impediment major. S? ne imagin?m o situa?ie ipotetic?, în care for?ele armate europene sunt dispuse um?r la um?r pe câmpul de b?t?lie. P?i s? vedem cu ce probleme ne-am confrunta atunci! Chiar dac? numai o parte din statele europene ar desf??ura for?e militare aici, ne-am putea trezi cu o mare problem?: peste zece tipuri de tancuri, peste cincisprezece tipuri de transportoare blindate, peste zece calibre de artilerie, f?r? s? mai vorbim de armamentul de infanterie. Numai din aceast? descriere reiese un co?mar logistic de aprovizionare care dep??e?te capacit??ile oric?rui geniu în acest domeniu! Ce faci, de exemplu, dac? românii sunt angaja?i pe front mai serios ?i au un consum ridicat de muni?ii, fiind pe cale s? le epuizeze, iar tu nu ai prev?zut asta, ai în spatele frontului muni?ii ?i armament compatibil cu armamentul vecinilor, s? zicem olandezi ?i spanioli? Alte tipuri de tancuri, alte calibre la muni?ia de artilerie, altele ?i altele! E clar c? va fi o problem?. Tocmai în acest sens, Consiliul European vine cu ideea de a omogeniza ?i uniformiza treptat armamentul pentru ??rile Uniunii Europene.

De aici vine o oportunitate imens? pentru industria româneasc? de ap?rare, cea neglijat? ?i aflat? abia pe linia de plutire. ?inând cont de aceast? tendin??, de unificare a industriilor militare europene, cum ar fi dac? fabrici ale noastre ar produce, al?turi de dou?-trei state, armament sau muni?ie pentru toate ??rile din Uniunea European?? Nu este ceva deplasat, avem baza material? ?i personal calificat, plus costurile noastre de produc?ie sunt mai sc?zute decât în vestul Europei, atunci de ce nu am putea face asta? De ce nu am produce, s? zicem, obuze de tun de un anumit calibru pentru întreaga industrie de ap?rare european?? Sau armament de infanterie, sau chiar transportoare blindate? Exist? fereastra de oportunitate, mai lipse?te ceva unde noi suntem clar deficitari. Am mai avea nevoie de ni?te politicieni clar dedica?i acestei idei, sus?inu?i de profesioni?ti în domeniu, care s? sus?in? pân? în pânzele albe atuurile României în acest domeniu, oameni care s? se bat? pentru interesele României la forurile europene. O astfel de comand? ar ajuta enorm economia româneasc?, ar crea sute de locuri de munc?, ar revigora industria noastr? de ap?rare. Este adev?rat, unii ar zice c? sunt doar vise. Da, vise care ar putea deveni realitate, dac? s-ar g?si oameni care s? urmeze aceste vise. Dar sunt sceptic, deoarece nu suntem capabili s? cheltuim fondurile puse la dispozi?ie de UE pentru dezvoltarea noastr?, nu a altcuiva. Iar aici nu trebuie s? d?m vina pe nimeni, decât pe noi în?ine, noi nu suntem capabili, nu al?ii ne ?in în loc. Dar s? fim bine în?ele?i, lumea nu st? în loc c? noi nu suntem preg?ti?i, UE nu st? pe loc c? noi nu suntem în stare s? venim cu proiecte viabile, iar de asemenea U.E. nu va sta în loc c? noi nu suntem capabili s? facem o ofert? pentru industria de ap?rare european?. Dac? m? ve?i întreba cine este de vin?, nu este greu, fra?i români, voi vota?i ?i voi decide?i, iar cei ce decid pentru viitorul vostru sunt cei vota?i de voi, cu mâna voastr? cu care pune?i ?tampila v? decide?i viitorul. E simplu ?i clar.

Se pare c? decizia Consiliului U.E. din decembrie 2013 are la baz? un studiu publicat în mai 2013 de c?tre Institutul U.E. pentru studii de securitate.[1]

Studiul porne?te de la capabilit??ile militare europene existente, face o analiz? asupra problemelor cu care se confrunt? armatele ??rilor componente ale U.E. precum ?i a industriilor de ap?rare ale acestora, vine cu propuneri de îmbun?t??ire, dar face ?i o trecere în revist? a viitoarelor poten?iale amenin??ri cu care U.E. s-ar putea confrunta pe plan extern, caz în care ar trebui s? intervin? ?i cum. Printre problemele identificate în acest raport sunt presiunile bugetare inclusiv în urma crizei, lipsa investi?iilor în cercetare ?i dezvoltare în segmentul militar, precum ?i absen?a unei priorit??i politice în dezvoltarea acestui sector important. Sunt scoase în eviden?? c? cea mai mare parte a bugetelor de ap?rare ale ??rilor UE merg pe cheltuieli de personal ?i între?inere a unor capabilit??i care se pot dovedi în viitor dep??ite. Raportul propune câteva solu?ii, printre care: implementarea consolid?rii pentru a ob?ine eficien?a capabilit??ilor militare, asta însemnând renun?area la cele dep??ite pentru a ob?ine economii financiare care ar putea fi folosite în alt? parte; optimizarea resurselor militare; inova?ia în domeniul militar; cooperarea regional? în domeniu; ?i nu în ultimul rând, integrarea pe viitor a structurilor militare europene.

O problem? esen?ial?, de ce ar trebui U.E. s? aib? o capabilitate militar? independent?, nu este de ajuns c? majoritatea ??rilor U.E. sunt membre N.A.T.O.? Ei, bine, ?inând cont de situa?ia actual? ?i perspectivele viitoare, poate ca nu este de ajuns. S? nu uit?m c? N.A.T.O. se bazeaz? exclusiv pe cea mai mare putere militar? mondial?, S.U.A., care ?i-a exprimat deja inten?ia de a-?i muta interesul mai mult spre zona Pacificului, nu cea european?. Este logic, ridicarea Chinei ?i complicata situa?ie de securitate în sud-estul Asiei impune aceast? mi?care. Ca ?i o consecin??, securitatea european? r?mâne pe mâna europenilor, care vor trebui s? o gestioneze într-un alt cadru, diferit de cel al R?zboiului Rece, când beneficiau de umbrela american?. Spus pe scurt, U.E. va trebui în viitor s? aib? posibilitatea s? se apere singur? ?i s?-?i promoveze interesele în regiune tot de una singur?, ?i chiar S.U.A. încurajeaz? ideea ca europenii s? aib? propria politic? de ap?rare.

Care ar fi zona în care putem spune c? ar avea U.E. interese? ?i de ce? Raportul eviden?iaz? o zon? de interes strategic european, unde o serie de evenimente sau evolu?ii ar putea dezvolta poten?ial cu efecte negative asupra ??rilor membre ale U.E.. Vom vedea în continuare aceste trenduri ?i câteva scenarii posibile. Mai întâi s? vedem cum este definit? zona de interes strategic european. În afara vecin?t??ii apropiate, cum ar fi cea sudic? ?i cea estic?, apare prin extensie ?i vecin?tatea vecin?t??ilor, din Mali în Somalia ?i din Golful Persic în Asia Central?, dar ?i c?ile de comunica?ii maritime spre oceanele Atlantic, Înghe?at ?i Indian. Ori, obiectivele U.E. în aceast? zon? strategic? de interes ar fi urm?toarele: protejarea teritoriului U.E. de poten?iale atacuri conven?ionale, neconven?ionale sau cibernetice pornind de la actori statali sau nonstatali din aceast? zon?; securizarea liniilor de comunica?ii maritime ?i a re?elelor energetice, de infrastructur? ?i telecomunica?ii; protejarea resurselor de energie ?i materii prime aflate dincolo de grani?e pentru a nu putea fi exploatate sau anexate de juc?tori externi; men?inerea balan?elor regionale de putere, în favoarea valorilor ?i reglement?rilor europene ?i în conformitate cu tratatele ?i legile interna?ionale, prin cooperarea cu O.N.U. ?i alte organisme interna?ionale.

- Va urma -

---------------------------------------------

[1] http://www.iss.europa.eu/uploads/media/Report_16.pdf

footer