Revista Art-emis
Tricolorul îşi cere stema, România revendică bogăţiile PDF Imprimare Email
Constantin Rotaru   
Miercuri, 29 Decembrie 2010 10:25
Rotaru Constantin21 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 şi peste doua decenii de ruinare a României şi de rătăcire a românilor

Fiecare naţiune, fiecare popor are istoria sa, are simbolurile sale, mai mult sau mai puţin bogate în semnificaţii şi evenimente trăite de-a lungul timpurilor. Drapelul este şi va rămâne un simbol sacru care „vorbeşte" tăcut, înţelept şi înălţător despre un neam, o ţară. Îi trăieşte prezentul şi viitorul, îi luminează fiinţa sa ca popor de sine stătător.Din toate vremurile şi până azi, la toate popoarele, pe drapel s-a depus şi se depune cu venerare jurământul de credinţă. Omul de sub drapel are datoria sfântă de a lupta jertfindu-şi viaţa pentru apărarea independenţei şi suveranităţii poporului său. Ca simbol al păstrării fiinţei naţionale, Drapelul României, înnobilat cu stemă a fost şi rămâne „icoana sfântă" care, alături de imn, creează „trinitatea statorniciei" şi a existenţei universale a unui popor între popoare. Drapelul României are una dintre cele mai bogate istorii şi este unul dintre cele mai vechi între stindardele naţiunilor lumii. Cele trei culori vin din tradiţiile, spiritualitatea şi religia înaintaşilor traco-daci şi, prin simbolistica lor, putem „citi" originea poporului nostru. Marile momente istorice prin care a trecut poporul român din vremuri străvechi şi până astăzi au fost marcate de prezenţa tricolorului sub faldurile căruia s-a luptat cu dârzenie pentru apărarea pământului strămoşesc.

Drapelul, în întregul său, reprezintă o naţiune, o ţară. Prin codul internaţional al steagurilor, se impune oricărui stat să respecte atât propriul drapel dar şi pe cel al altor ţări. Nu-i este permis nimănui să folosească un drapel şifonat, decolorat, găurit sau rupt. Există, de asemenea, un cult prin care, acel popor care-şi pierde stindardul în luptă, se consideră învins şi capitulează, iar dacă cineva dezonorează propriul drapel prin găurire, rupere sau ardere, acel sau acei indivizi sunt trataţi ca mari trădători care, prin faptele lor, acţionează împotriva integrităţii, independenţei şi suveramităţii statului. Drapelul României a fost sfârtecat în chiar „inima lui", iar acea parte care simboliza bogăţiile ţării a fost înlăturată. Se cunoaşte că acest act a fost realizat de duşmanii acestui neam care nu urmăreau altceva decât destrămarea statului.Românii au crezut că în locul stemei creată din elemente specifice spaţiului dintre Dunăre, Mare şi Carpaţi, îmbinate cu elemente cosmice (soare, stea), a aşa-zisei steme comuniste, va fi introdusă stema cu elemente istorice care, prin simbolurile din cele patru cartiere şi din instituţiune, va reprezenta statul unitar şi indivizibil format din cele cinci provincii româneşti. Dar, interesant de reţinut este faptul că aceleaşi forţe care au privat poporul român de dreptul de a fi stăpân în propria ţară continuă lupta împotriva îmbinării celor două simboluri naţionale - drapelul şi stema. Inserarea pe drapel a stemei cu acvila cruciată, ar corespunde cerinţelor fundamentale şi constituţionale de stat naţional suveran, independent, unitar şi indivizibil. În acelaşi timp, drapelul cu stemă ar face ca România să-şi recapete identitatea între statele lumii. Drapelul actual, în culorile albastru-cobalt, galben-crom şi roşu-vermillon, este identic cu drapelul statului african Ciad. Astfel că, pe scuarul sediului Organizaţiei Naţiunilor Unite, în faţa sediilor instituţiilor Internaţionale, în sălile marilor congrese sau în cadrul manifestărilor, culturale, sportive şi politice mondiale, drapelul României se confundă cu drapelul Republicii Ciad.

Prin inserarea stemei istorice cu simbolurile provinciilor româneşti reunite, steagul nostru ar putea deveni o adevărată carte de identitate naţională şi un simbol inconfundabil între drapelele statelor lumii. Cei care au rupt Stema de pe DRAPELUL ROMÂNIEI pot fi catalogaţi fără nicio reţinere căDrapel Ro au atentat la integritatea, independenţa şi suveranitatea României. Nu poate fi vorba nicio clipă de faptul că s-a dorit eliminarea stemei comuniste. Munţii, petrolul, grânarul Europei şi apele, toate scăldate în lumina binefăcătoare a soarelui, nu erau nici comuniste şi nici de altă factură. Erau bogăţiile acestui popor. Comuniştii au avut marele merit că le-au ridicat la nivel de simbol național prin reprezentarea în stema acelor timpuri. Ei, găuritorii drapelului, au dorit ca prezenţa stemei pe tricolorul românesc să nu ne mai amintească de faptul că suntem proprietarii petrolului românesc, gazelor româneşti, grânarului european, a întreprinderilor şi hidrocentralelor construite cu multă trudă şi sacrificii de acest popor, să nu mai cutezăm să credem că suntem stăpâni în ţara noastră. În 1989 au eliminat stema de pe drapel şi acum, după douăzeci de ani, constatăm că au luat şi bogăţiile acestui popor. Unii au găurit TRICOLORUL. Alţii au bravat defilând sub steagul găurit. Şi unii şi alţii, dacă nu sunt români, sunt duşmanii declaraţi ai poporului român, iar românii care au săvârşit aceste fapte sunt complici ai duşmanilor şi trădători ai neamului nostru. Cei mai vinovaţi au fost şi sunt cei care au acceptat să conducă ţara sub faldurile DRAPELULUI GĂURIT. Poporul român nu-și poate reveni din rătăcirea care l-a cuprins odată cu lovitura de stat din 1989 decât atunci când Tricolorul îşi va găsi stema, şi numai începând cu acel moment România îşi va putea revendica bogăţiile. footer