Revista Art-emis
Reflecții la început de an, 2014 PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Duminică, 05 Ianuarie 2014 20:13

Prof. univ. dr. Nicolae Radu, art-emisPrin prezentul articol, domnul prof. univ. dr. Nicolae Radu mi-a reamintit că începând cu 1993 am reînviat o publicaţie a tatălui meu[1], Românul şi jurnalistul Dumitru C. Măldărescu (veteran al Primului Război Mondial şi participant la luptele de la Odesa din cel de-Al Doilea Război Mondial. Acolo am publicat o serie de articole sub genericul „Gânduri despre Neam şi Ţară”, iar cel de faţă, semnat de domnul prof. Nicolae Radu se pliază cât se poate de bine pe rubrica menţionată. (Ion Măldărescu)

„Gânduri despre Neam şi Ţară”

Din ce în ce mai mult îmi este dat să suport pe ecranele Tv apariții exotice și nocturne ale unor sfertodocți” ce pretind că apără interesele naționale. Este dureros și trist. Mă încearcă un sentiment de gol interior. Ne-am uitat eroii, ne-am uitat frații și surorile, cât de curând vom uita şi România, dacă nu cumva am și făcut acest lucru. Nu fac politică! Nu îmi doresc să fiu înțeles greşit, dar nu pot să îmi ascund durerea. Europa ne este prezentată ca fiind o mare familie. Poate că așa și este, însă nu am învățat nimic din lecțiile trăite. Fie că amintim vremurile istorice și fastul Cancelariei de la Viena, fie că privim spre Bruxell-ul zilelor noastre, uităm că locul nostru nu a fost niciodată la masa celor puternici! Strămoșii noștri erau legați de glie. Iobagi sau țărani aserviți. Ce se întâmplă acum? Istoria își pretinde dreptul la reflecție, dar cine să audă? Cine să înțeleagă? Cine mai vrea să asculte? Cine mai poate să înteleagă ceva ?

România are valori.

Nu mă mai gândesc la Roșia Montană. Momentan! Mă gândesc la cei ce vin după noi. Avem tineri care uimesc o lume întreagă prin inteligența și rezultatele obținute la Olimpiadele Internaționale. Îi pierdem însă mult prea repede, în condiţiile în care ajung să lucreze pentru corporații străine, lipsiți fiind de orice șansă în țara noastră. Avem și modele demne de urmat. Românul şi jurnalistul Dumitru C. Măldărescu, prof. univ. dr. Mihai Golu, etnologul Ion Chelcea, etnograful Ion Ghinoiu, dar și prof. univ. dr. Septimiu Chelcea sunt doar o parte dintre cei care și-au dedicat viața pentru cercetări prestigioase despre neam și țară. Academician Solomon Marcus este un om remarcabil. Academician Alexandru Surdu surprinde prin inteligență și forța faptelor concretizate in pentamorfoza artelor și teoria formelor prejudecative. Același lucru pot să-l afirm și despre Academician Dan Berindei. Prof. univ. dr. Ioan Godea a reușit să spargă minți înghețate și să deschidă porțile Culturii naționale spre Europa. Prețul plătit nu a fost deloc usor, fiind lovit chiar de catre cei in a crezut. O lecție frumoasă de viață am primit și primesc de la ing. Paul Schwartz. Modestie, eleganță și un suflet rar întâlnit. Un om pentru România si un român adevărat pentru Europa. Cu regretul de a nu-l mai avea printre noi, îl amintesc în mod deosebit pe Florin Constantiniu, academician și istoric frământat pănă în ultima clipă a vieții sale de neputința românilor în a-și aşeza destinul pe calea cea dreaptă.

Se stinge România? Sunt sigur că nu! Este însă foarte greu să mai avem de spus un cuvânt la masa celor puternici, unde nu vom fi invitaţi atâta vreme cât capii Ţării sunt lipsiţi de demnitate naţională. Când pierzi un teritoriu, greu mai poți să-l recucerești. Privim către Republica Moldova, amintită ca pământ romanesc, poate doar în scop electoral. Frații noştri de peste Prut se zbat cu deplină speranță. Privim spre producția internă. Fabricile sunt la pământ, specialișii - pentru că aveam destui - ne-au plecat în ținuturi străine! România așteaptă, iar noi am devenit din producatori, consumatori de bunuri, piaţă de desfacere a produselor altora. Contează? Eu cred că da!

Românii sunt amprentanți și expulzați!

În condițiile în care se spune tot mai mult că președintele Vladimir Putin nu mai stăpânește fenomenul terorist din Rusia, mă întreb și eu cu naivitatea celui care se intreabă dacă nu cumva teroristii sunt printre noi? România mai poate să facă ceva pentru starea de bine a noastră, sub embargoul F.M.I.? Lumea se schimbă! Noi? Preşedintele comitetului pentru Afaceri Externe a Parlamentului European, Elmar Brok, vrea ca imigranţii români să fie amprentaţi. Acesta susţine că persoanele care vin în Germania cu scopul de a cere ajutoare sociale trebuie trimise de urgenţă înapoi în ţara de origine. Amprentarea ar ajuta autorităţile să îi depisteze pe cei care se întorc în Germania după expulzare. Statisticile Agenţiei Federale privind forţa de muncă arată că 0,6% din ajutoarele de şomaj acordate în Germania merg la bulgari şi români (sursadestiri.ro, 04.04.2014). Eu sunt român. Tu ești European? Ce să mai înțelegem ? Suntem și noi în Europa? Unii spun că da! Alții spun că drumurile noastre sunt departe de a ajunge - cu drepturi egale - la Curțile Europene.

Scriam cândva un studiu asupra fenomenului „Gilad Sahalit” din Israel. Soldatul israelian Gilad Sahalit s-a reîntors acasă după cinci ani de captivitate în Fâşia Gaza, în urma unui schimb de prizonieri israeliano-palestinian care presupune eliberarea a 1.027 de deţinuţi din închisorile israeliene[2] Cu prețuire pentru inteligența poporului evreu, dar și cu apreciere pentru sentimentul lor de apartenență la neam, spuneam că prin Gilad Sahalit, Israelul a dovedit și dovedește că nu și-a abandonat niciodată eroii!   România mai are eroi? După cum se derulează evenimentele, greu de spus !

Şmecherii au ajuns miliardari

În cărțile de istorie locul eroilor este luat de pozele unor potentați ai zilelor noastre ce se doresc nemuritori, dar care uită că și ei sunt oameni, ca și noi. Am ajuns să ne fie rușine să vorbim despre Istoria României și despre cinstea cuvenită celor ce și-au vărsta sângele pe câmpurile de luptă. Bunicii, părinţii noştri au fost damnati că au luptat pe front la Est apoi la Vest. Pentru ce a trebuit vărsarea de sânge? Privesc spre cimitirul eroilor, de fapt al victimelor „Revoluției” din 1989. Simt că îmi fuge pământul de sub picioare când văd câte o mamă plângându-și fiul. Timpul a trecut, așa cum trecem și noi. Unii trăiesc în huzur și plictis, alții în sărăcie și dorințe de recăpătare a sănătăţii pierdute. „Şmecherii” au devenit miliardari, fie ei si de carton, în timp ce tinerii care au crezut în flacăra revoluției curate, zac uitați sub lespezile reci din marmură.

Fuga după putere amețește, sparge destine și împinge la nonvaloare

Frate se întoarce cu ură împotriva propriului său frate. Copiii își condamnă părinții și îi acuză de toate cele neîmplinite din viața lor, uitând că mama și tata sunt adevarate icoane ale sufletului. Trist, foarte trist, dar adevarat! Românii și-au schimbat sufletul și mintea? Distinsa doamnă Academician Sabina Ispas crede intr-o Românie frumoasă! Fuga după putere amețește, sparge destine și împinge la nonvaloare. Parte dintre semenii noştri vor să fie orice, dar parcă din ce în ce mai puțin români. Gândesc și eu că nu este nimic greșit să vrei mai mult. Ce înseamnă mai mult? Oare cei cu munți de aur sunt fericiți cu adevarat? Frica de procurori obosește. Din păcate, mulți dintre noi vrem sa avem cat mai repede recunoaştere, faimă, bani, putere, fără să ținem seama că timpul este cel care ne ajută să înțelegem ceea ce se petrece în jurul nostru. Nimic nu se construiește ușor, fără suflet, seriozitate și muncă. Se întreabă cineva ce lăsăm în urma noastră?

România merită mai mult!

Trăim vremuri „interesante”! Dreptul cezarienei, pregătirea moașelor pentru nașteri, moftul banilor sunt subiecte amețitoare promovate pe micile ecrane, subiecte ce mă fac să cred că travaliul nostru va fi fără de sfârşit și în anul 2014. Taxe, șpăgi acoperite în comisioane, mari „infractori” identificați sub chipul unei neinspirate învățătoare executată în piața publică pentru că a cerut o sticlă de vin pentru bodyguard-ul școlii, sunt știri de senzație ce ne țin mintea ocupată. Circ? Pâine? În vechea Romă este știut că circul ţinea loc de hrană. În România lucrurile sunt identice? Pleaca ai noştri, vin ai noştri..! Ce se va întâmpla în anul 2015?!România merită mai mult!

------------------------------------------

[1] Revista se numea „Pandurul”. A apărut în perioada 1933-1946, cu o scurtă perioadă de interzicere, pe timpul guvernării legionare. În 1946 toate publicaţiile au fost reverificate şi ce-a mai mare parte a lor şi-a încetat apariţia. A reapărut între 1993 şi 1998, apoi, din lipsă de susţinere materială, şi-a încetat apariţia.
[2] Cotidianul.ro, 2011. 
footer