Revista Art-emis
Patria (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Mircea Druc, ex Prim-ministru, Chşinău   
Miercuri, 18 Decembrie 2013 22:50
Prof. dr. Mircea Druc, art-emisMoscova - „magazin unional
 
Nu sunt născut în U.R.S.S.. Nici în Republica Moldova. Am văzut lumina zilei la Pociumbăuţi, judeţul Bălţi, când au venit românii. Era într-o vineri, 25 iulie 1941. La acea dată, „eliberatorii” sovietici fuseseră alungaţi din teritoriile româneşti, răpite în iunie 1940. Se dădeau lupte grele, departe de locurile noastre, undeva dincolo de Nistru. Încă de copil, părinţii mă luau adesea la Cernăuţi. Chişinăul l-am văzut întâia oară după terminarea şcolii de zece ani. La începutul anilor 60, veneam la părinţi, în vacanţă, din oraşul nopţilor albe, din Veneţia nordică. În anii 70 îmi petreceam luna de concediu în Basarabia sau Bucovina. Lucram în capitala Imperiului Sovietic, botezată în epoca „socialismului dezvoltat” a lui Brejnev - „oraş comunist exemplar” («Москва - образцовый коммунистический город»). Veneam   acasă cu familia, soţia şi două fiice, de la Moscova ceea, care niciodată „nu crede în lacrimi”. În deceniul opt, din Cernăuţi, „oraşul meu natal”, călătoream frecvent spre capitala „Moldovei însorite”. Făceam rost de produse alimentare. În perioada stagnării, oameni ai muncii de la sate şi oraşe, cutreierau imensitatea „patriei sovietice”. Nişte „lăcuste cu traista” («саранча мешочников»). Aşa ne etichetau locuitorii capitalei imperiale, privilegiaţi şi egoişti. Noi, oamenii simpli sovietici, aveam o preocupare de bază, mai ales în ajunul sărbătorilor: produsele deficitare. Mărfuri de larg consum puteai cumpăra la Moscova, în capitalele republicilor unionale, aprovizionate ca centre de prima categorie. Şi aceasta, până la un timp. În multe oraşe, unele produse le puteau achiziţiona doar cei cu viză de reşedinţă. M-am nimerit la Moscova, în vara lui 1990, când apăruse un ucaz: cumpărătorul, în mod obligatoriu, să prezinte paşaportul. Erai moscovit, cu acte în regulă, cumpărai, dacă nu, vânzătorii te trimeteau la plimbare. Marea majoritate a moscoviţilor aclamau decizia autorităţilor. Însă locuitorii regiunilor centrale din Federaţia Rusă se arătau indignaţi peste măsură. Aceştia, pe parcursul anilor, s-au deprins să perceapă Moscova drept „magazin unional”, nicidecum un model de urbe comunistă.
„Gâştele sălbatice” şi „Gâştele colhoznice”
 
Mihail Gorbaciov încerca să restructureze un regim comunist osificat. Internaţionaliştii ne blestemau pe noi, naţionaliştii, înfierau fronturile populare din coloniile sovietice. Noi atacam birocraţia de partid si de stat, corupţia, degenerarea, mafia, cenzura. Evidenţiam punctele vulnerabile ale realităţii sovietice. Ei respingeau   descentralizarea, transparenţa, pluripartitismul, libertatea presei, migraţia, emigraţia, privatizarea, investiţiile străine. După două decenii şi ceva urmaşii internaţionaliştilor continuă să se manlfeste cu aroganţa lor tradiţională. Ei, unicii apărători ai libertăţii! Progeniturile „eliberatorilor” mişună prin oraşele Basarabiei cu panglica imperială la piept, cu secera şi ciocanul pe fondul roşu însângerat, cu trandafiri sau garoafe la petliţă. Nu-i stinghereşte faptul că sunt reprezentaţii unor doctrine în numele cărora au fost deja decimate milioane de oameni. „Gâştele sălbatice” vor să ştie ce a însemnat cu adevărat paradisul internaţionalist. „Gâştele colhoznice” neagă invazia militară sovietică, comportamentul colonial al nomenclaturii P.C.U.S., deportările, deznaţionalizarea, crimele, care au însoţit procesul de edificare a lagărului socialist.
 
Platforma candidatului
 
În decembrie 1989, spuneam într-un amplu interviu, publicat în „Literatura şi Arta”, cam ce aş întrepide, dacă ajung deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M.. Nu aveam de unde să ştiu că mătuşa va deceda în curând şi vom deveni „Republica Moldova”. Dar, ce-mi doream atunci? Ceva utopic! Citez din platforma candidatului la deputaţi, Druc Mircea Gheorghe, circumscripţia electorală nr. 316 Lozova:
„- Reconsiderarea evenimentelor importante din istoria Moldovei, în special anii 1775, 1812, 1918, 1940. Unirea tuturor pământurilor moldave din URSS într-un stat suveran de iure şi de facto, integrat într-o Europă liberă de la Atlantic până la Ural. Urgentarea reformei teritorial-administrative, lichidarea raioanelor urbane şi rurale, revenirea la judeţe, editarea hărţilor Moldovei Sovietice în care să fie incluse şi judeţele anexate de Ucraina în mod arbitrar.
- Accelerarea procesului de tranziţie la economia de piaţă; promovarea relaţiilor financiar-valutare şi comerciale internaţionale directe; asigurarea drepturilor egale în activitatea de cooperare economică internă şi externă pentru toţi producătorii de mărfuri şi servicii. Recăpătarea şi reabilitarea statutului social al ţăranului, renaşterea şi revitalizarea treptată a sentimentului de stăpân al pământului; reamplasarea capacităţilor de producţie la sate, asigurând procesarea materiei prime şi a resurselor locale, atenuând implicit problemele şomajului şi a crizei de spaţiu locativ.
- Demontarea definitivă a sistemului administrativ de comandă şi îngust tehnocrat în favoarea unuia participativ, informatizat şi ergonomic, fără piramide ierarhice, fără ministere şi structuri generatoare de îngrădiri biurocratice, în care deciziile să fie rezultatul unei reale şi democratice competiţii a valorilor. Adoptarea unor legi şi elaborarea unei strategii menite să asigure o fortificare a vitalităţii Moldovei ca Etnosistem, consolidarea tuturor resurselor disponibile (biologice, ecologice, creative, productive) şi orientarea lor către diminuarea mortalităţii, creşterea natalităţii şi longevităţii, ameliorarea fondului genetic şi o nouă calitate a vieţii materiale şi spirituale.
- Intensificarea procesului de atracţie a tinerilor de talent la formarea intelectualităţii, a Sistemului Creator Naţional (savanţilor, oamenilor de artă, managerilor, medicilor, pedagogilor, specialiştilor din toate domeniile legate de economia inovaţională şi tehnologiile viitorului); creşterea ponderii moldovenilor în sfera conducerii de la 49,8% în prezent, până la, cel puţin, 65% în viitorii cinci ani. Acordarea unui statut prioritar copiilor şi tinerilor în procesul general de prosperare a tuturor cetăţenilor republicii; renunţarea la actualul sistem de educaţie şi învăţământ bazat pe valori străine de aspiraţiile moldovenilor şi ale celorlalte grupuri etnice conlocuitoare; fondarea unei asociaţii „Dacii Liberi” a tuturor copiilor şi tinerilor români „moldoveni” din U.R.S.S.”
 
În august 1991 Imperiul s-a dezagregat
 
În august 1991, la Moscova am avut parte de un puci. Imperiul s-a dezagregat. La Chişinău, la 27 august, parlamentul a votat independenţa. România, în aceeaşi zi, a recunoscut noul stat - Republica Moldova. M-am pronunţat atunci public, mi-am exprimat temerea: încurând se va produce uzurparea! Tot mai des instigatorii, conştienţi, inconştienţi, vor spune şi vor scrie pur şi simplu „Moldova”. Uzurpatorii post-sovietici îşi dau seama perfect de situaţie, reanimează abordarea imperială şi subminează aspiraţiile noastre legitime. Acum e limpede - doresc Moldova Mare. Grecia, într-o situaţie ceva asemănătoare cu a României, a luat din timp măsuri de siguranţă. Nu a recunoscut nici o Macedonie, nimic. A obţinut ca la O.N.U. să fie înmatriculată „Fosta Republică Iugoslavă Macedonia”. Da, Republica Moldova este o realitate incontestabilă. Dar noţiunea „Moldova” reprezintă o cu totul altă esenţă. Ne putem permite denumirea Moldova de Vest, ca parte componentă a României moderne. Şi Moldova de Est care, după 1812, a fost botezată de către administraţia imperială Gubernia Basarabia. A urmat apoi dezmembrarea Basarabiei, în 1940, în urma invaziei Imperiului Sovietic. Şase judeţe româneşti incomplete au fost atribuite R.S.S.M., înfiinţată ad hoc. Iar trei judeţe din sudul şi nordul Basarabiei, precum şi o parte din nordul Moldovei, ocupată de Imperiul austro-ungar la 1775, au fost incorporate arbitrar în componenţa Ucrainei. De Moldova de Est aparţin şi unele teritorii de peste Nistru. Tot acest spaţiu geografic şi istoric se cuvine luat în calcul, când, ostentativ, pronunţăm cuvântul „Moldova”.
 
Atunci, în 1940, Armata Roşie refăcea Imperiul ţarilor. Astăzi, comandourile clericale ruse îşi coordonează acţiunile cu pravoslanicii ucraineni.
 
După două decenii, internaţionaliştii au regenerat pe tot cuprinsul dispărutei Uniuni Sovietice. Acum ei formează o mare castă de politologi. Unii provin direct din rândurile foştilor exegeţi în catehismul sovietic. Specialişti în ştiinţele sociale: istoria P.C.U.S., bazele marxism-leninismului, comunismul ştiinţific, ateismul ştiinţific. Aceşti profesionişti reciclaţi inundă acum mass-media. Au portaluri, site-uri, bloguri şi continuă să propage tipul de colonialism sovietic. „Experţii” în cauză ne servesc politica de rusificare a Kremlinului, drept rezolvare ideală a problemei naţionale, ca un proces firesc de „globalizare”. Mulţi dintre ei cer ostentativ reabilitarea abordării marxiste sau leniniste a naţiunii. Alţii vor o revenire la metodele staliniste, în general, precum şi la renaşterea Imperiului. Fie ţarist, fie comunist, fie neoliberal sau ortodox-pravoslavnic, dar imperiu să fie. Nu mai avem de a face cu „Internaţionala proletară”, ca după invazia din 1940. Nu comisarii cu steluţă roşie în frunte, nu sacerdoţii statului-partid ne bagă în paradis. Astăzi suntem în situaţia din 1812, când armatele ţarilor ne eliberau de sub jugul otoman. Astăzi clerul Rusiei olgarhice, extrem de numeros şi opulent, vrea mintea şi sufletul basarabenilor. Biserica Ortodoxă Rusă (BOR) a declanşat suprema bătălie pentru renaşterea Imperiului rus. Armatele în sutane aurite au intrat deja, cu toate armele din dotare, în scena politică a Rusiei. Atunci, în 1940, Armata Roşie refăcea Imperiul ţarilor. Acum B.O.R. fortifică frontierele geopolitice ale Uniunii Vamale, viitorul Imperiu ortodox-pravoslavnic. Ofensiva asupra Ucrainei şi Basarabiei are drept obiectiv torpilarea cursului proeuropean al acestor două state pravoslavnice. BOR asaltează Transnistria bastionul imperialismului rus în zona Mării Neagre. A dispus recent construcţia a cinci noi biserici în zonă. Depozitele sovietice de armament şi pacificatorii Moscovei vor fi de mare ajutor. Separatiştiii de la Tiraspol somează, agită, şantaşeză Kievul şi Chişinăul: „Renunţaţi   la vectorul european!”. Infiltrarea comandourilor clericale ruse e simţită peste tot în spaţiul ex-sovietic. Când se ocupă însă de Basarabia, Nordul Bucovinei şi Transnistria   acestea îşi coordonează acţiunile cu pravoslanicii ucraineni.
 
„Gâştele colhoznice” nu admit simetria şi pluralismul proiectelor
 
Comunistul Vladimir Voronin, înainte de a fi propulsat de mafia economică transnaţională, agita lozinca „Uniunea Rusia-Belarus-Republica Moldova!”. La un interval de patru ani, acelaşi partid atârna o altă pancartă: „Moldova - în Uniunea Europeană!”. Straniu, electoratul „comunist” a lui Voronin rămânea calm. Mergem înainte, tovarăşi! Ideologii „moldovenismului” parcă n-ar fi avut probleme cu Homintrenul şi Uniunea Europeană, care începe la Prut. Iată însă că Vitalia Pavlicenco, parlamentară la Chişinău, anunţă deschis o altă opţiune: „Uniunea România-Republica Moldova!”, ca o modalitate de integrare mai rapidă în Uniunea Europeană. Erupţie: „Nu! Pe aici nu se trece! Doar de-om muri noi!”. „Gâştele colhoznice” nu admit simetria şi pluralismul proiectelor. Deşi, participanţii la un sondaj de opinie pe un site antiromânesc de limbă rusă[1] la întrebarea - „Cum depăşim impasul moldovenesc?” - au indicat „Alipirea la România!”. Din şapte remedii posibile, „Unirea” a primit cele mai multe voturi - 42,05%.
Până la 50 de ani am locuit în diferite colţuri ale Imperiului sovietic. După 1992, mai merg în Basarabia şi Nordul Bucovinei cu diverse ocazii. Când mai plăcute, când mai triste. Din când în când, mă caută experţi mass-media neofiţi. În general, evit ocaziile de „a sta de vorbă”. Sufăr, că suntem cam logoreici. Prea multă vorbă şi puţine fapte în tot spaţiul românesc. Mai nou, unele jurnaliste de la mass-media de limbă rusă, au plăcerea incursiunilor psihanalitice. Vor „sondaje de profunzime” şi, în disputa rusofoni versus românofoni, se declară promotoare a pluralismul de opinii. Atunci accept şi eu să punem de un interviu. Iată întrebările frecvente:
- De ce veniţi atât de rar prin Moldova?
- Care sunt cele mai puternice impresii din copilărie?
- Ce semnificaţie are pentru dumneavoastră noţiunea de „patrie”?
 
Unde sunt simbolurile Moldovei, eternizate în cronici?
 
Prin Moldova, zic, mă aflu destul de des. La Suceava şi Iaşi, capitale istorice ale Moldovei medievale. Ajung pe la Botoşani, Galaţi. Merg, de fapt, în toate judeţele Moldovei din dreapta Prutului. Am o mare mulţumire când stau în casa unor moldoveni de omenie, pe malul Moldovei. Cu picioarele în apa râului, admir frumuseţea naturii şi… polemizez, în gând, cu feluriţi „moldovenişti” şi „statalişti”: „Pardon, onoraţi compatrioţi de croială bolşevică! Sunteţi nişte uzurpatori! Unde e Moldova noastră? Doar la Bălţi, la Chişinău pe Bâc? Dar aici, unde mă aflu acum, nu este Moldova? Ce fel de Moldovă fără Putna? Fără Hotin, Boian şi Vatra Dornei? Fără Reni şi Mămăliga? Unde sunt simbolurile Moldovei, eternizate în cronici, în opera clasicilor? Cât am fost U.R.S.S. n-am prea auzit de moldovenişti în ambalajul de astăzi. Majoritatea alogenilor, ne băgau pe gât referendumul lui Gorbaciov: „Păstrăm măreaţa Uniune!” Când s-au convins că U.R.S.S. nu mai poate fi reanimată, au devenit „statalişti” mânioşi. Bine, acum e democraţie, se admite pluralism de opinii… Haideţi să batem câmpii, că nu ne costă bani! „Gâştele colhoznice!” ar fi avut vreo şansă?… Poate, dar să nu fi fost nişte separatişti ordinari. Ruşii, ucrainenii, găgăuzii din fosta R.S.S.M., nu trebuia să lupte cu arma în mână pe malurile Nistrului. Cineva i-a convins că în Transnistria a fost lansat un apel istoric. Startul pentru refacerea Uniunii Sovietice! Să fi îmbrăţişat chiar eI proiectul Moldova Mare? Primii, din timp, în toiul reformelor din 1985-1990. Dacă avea un simţ al Viitorului, Tiraspolul putea lesne iniţia demersul pentru refacerea R.A.S.S.M.. În hotarele ei iniţiale, desigur. Concomitent, liderii separatişti Igor Smirnov şi Grigorii Maracuţa n-aveau decât să editeze actul de curaj al conducerii de stat şi de partid a R.S.S.M.
.
Problema reîntoarcerii în componenţa R.S.S. Moldoveneşti a judeţelor basarabene Hotin, Akkerman şi Ismail, care fac parte din R.S.S. Ucraineană
 
După război, în 1946, conducerea comunistă de la Chişinău cerea şi motiva retrocedarea teritoriilor basarabene date Ucrainei. Iată documentul de arhivă. L-am intercalat integral fiindcă este de actualitate, sugestiv, pentru toţi liderii noştri, de ieri şi de azi:
„Chişinău, 12 iunie 1946 - La CC al PC (b) din Uniunea Sovietică, tovarăşului Stalin
Dragă Iosif Visarionovici,
C.C. al P.C. (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti adresează C.C. al P.C. (b) din Uniunea Sovietică, Guvernului U.R.S.S. şi Dumneavoastră personal rugămintea de a reîntoarce în componenţa R.S.S. Moldoveneşti judeţele Basarabiei Hotin, Akkerman şi Ismail.
- În 1940, după eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de sub jugul boierilor români, în baza unei părţi a raioanelor fostei R.S.S. Autonome Moldoveneşti şi a unei părţi a judeţelor Basarabiei eliberate, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
- La formarea R.S.S. Moldoveneşti, în componenţa ei au fost incluse şase din cele paisprezece raioane ale fostei R.A.S.S. Moldoveneşti şi şase din cele nouă judeţe ale Basarabiei. Iar opt raioane ale R.A.S.S.M. şi trei judeţe ale Basarabiei - Hotin, Akkerman şi Ismail au fost transmise în componenţa R.S.S. Ucrainene.
- Transmiterea către Ucraina a acestor judeţe ale Basarabiei, care au constituit istoric şi economic parte integrantă a Basarabiei, a fost motivată prin faptul că în ele ar prevala populaţia ucraineană faţă de cea moldovenească; componenţa etnică a populaţiei în momentul transmiterii către Ucraina a judeţelor basarabene Ismail, Akkerman şi Hotin se prezenta aşa precum urmează:
- În judeţul Akkerman moldovenii alcătuiesc 18%, ucrainenii - 20%; în judeţul Hotin - 35% şi 41,6%; în judeţul Ismail - 31% şi 4,7%, iar în două judeţe în ansamblu moldovenii alcătuiesc 28,6%, ucrainenii 25,4%.
- În regiunea Ismail, formată de RSS Ucraineană din judeţele Akkerman şi Ismail, ucrainenii alcătuiesc 11,9%, moldovenii 18,3%.
- După cum se vede din datele prezentate, populaţia ucraineană din judeţele basarabene transmise Ucrainei este minoritară celei moldoveneşti.
- La soluţionarea problemei transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţelor Basarabiei Hotin, Ismail şi Akkerman a ieşit din câmpul vizual comunitatea, istoric constituită, a teritoriilor Basarabiei; comunitatea economică a judeţelor de sud, centrale şi de nord ale Basarabiei, comunitatea lingvistică, culturală şi etnică a poporaţiilor ce locuiesc în aceste judeţe.
- Se ştie că limba vorbită a populaţiei din judeţele Basarabiei, trecute la Ucraina, este limba moldovenească. Toate poporaţiile, inclusiv ucrainenii, ce locuiesc în judeţele Basarabiei - Ismail, Akkerman şi Hotin, vorbesc în limba moldovenească autohtonă a Basarabiei. În virtutea faptului că populaţia judeţelor Basarabiei Ismail, Akkerman şi Hotin vorbeşte în limba moldovenească, pentru ea se creează o serie de dificultăţi legate de învăţarea limbii ucrainene, ceea ce se răsfrânge negativ asupra creşterii în continuare a nivelului cultural-politic al întregii populaţii din aceste judeţe.
- Dezmembrarea politico-administrativă a Basarabiei, care s-a produs în urma transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţului Hotin din nordul Moldovei şi a judeţelor Akkerman şi Ismail din sudul Moldovei se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice şi culturale ale Republicii Moldoveneşti. Republica este lipsită de porturile dunărene şi de cele de pe Marea Neagră (Bugaz, Akkerman, Chilia, Ismail, Vâlcov, Reni). Republica este privată de interacţiunea economică şi culturală a sudului şi nordului Moldovei cu raioanele ei centrale.
- Atracţia evidentă a judeţelor Basarabiei Akkerman, Ismail şi Hotin către Moldova, reflectarea lor în economia naţională a R.S.S. Moldoveneşti, este vizibilă cel puţin din următoarele exemple:
1. Potrivit datelor de până la revoluţie (din anii 1911-1915), 30% din producţia globală de struguri din cele nouă judeţe ale Basarabiei reveneau celor două judeţe sudice ale Basarabiei - Akkerman şi Ismail. Acestea furnizau vinuri brute de înaltă calitate, care, în îmbinare cu cele din alte soiuri de struguri, dădeau posibilitatea de a produce cunoscutul „vin basarabean”.
2. După aceleaşi date de până la revoluţie, în întreaga Basarabie, inclusiv în judeţele Ismail şi Akkerman, se semănau cu culturi cerealiere 2,6 mln. ha de pe care se dobândea o roadă de 24 mln. chintale de cereale; judeţelor Ismail, Akkerman şi Hotin revenindu-le în acest sens 49,9% din suprafaţa însămânţată şi 41,5% din recolta globală de culturi cerealiere.
O asemenea necorespundere dintre suprafaţa însămânţată şi recolta de producţie globală, ce revenea judeţelor Akkerman şi Ismail şi restul teritoriului Basarabiei, se explică prin faptul că centrul actualei R.S.S. Moldoveneşti (fosta Basarabie) era acoperit de codri (dealuri, acoperite în trecut cu păduri virgine), iar judeţele Akkerman şi Ismail dispuneau de vaste terenuri de pământ fertil.
3. Limanul nistrean, aflat în judeţele Ismail şi Akkerman, Dunărea, litoralul Mării Negre şi numeroasele lacuri sunt bazine de apă bogate în peşte, care lipsesc RSS Moldovenească de a asigura, cel puţin în proporţii minime, populaţia cu produse piscicole.
4. Imensele zăcăminte de ghips, cărbune brun şi de alte bogăţii subterane, aflate în judeţele Ismail, Akkerman şi Hotin, care nu prezintă pentru Ucraina o valoare deosebită, sunt de mare importanţă pentru R.S.S. Moldovenească, căci duce o lipsă acută de ele etc.
Structura economică a Basarabiei, ce s-a constituit istoric, este de aşa natură, încât, rămânând inalienabilă în componenţa R.S.S. Moldoveneşti, în cazul prezenţei unei îmbinări fireşti a pieţei economice, culturale şi etnice a sudului, centrului şi nordului Basarabiei, va conduce la o dezvoltare rapidă a raioanelor Moldovei şi va da posibilitate republicii de a lichida mai repede urmările războiului, rămânerea în urmă în dezvoltarea economică şi culturală şi de a ieşi în rândul republicilor avansate ale U.R.S.S..
C.C. al P.C. (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti Vă roagă să examinaţi problema reîntoarcerii în componenţa R.S.S. Moldoveneşti a judeţelor basarabene Hotin, Akkerman şi Ismail, care în prezent fac parte din R.S.S. Ucraineană.
Alăturăm la această problemă harta R.S.S. Moldoveneşti în graniţele proiectate.
Secretarul CC al PC (b) din Moldova
N. Salagor
Preşedintele Consiliului de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti
N. Koval”.
Prin 1959, cu un demers similar s-a adresat lui Nichita Hruşciov şi academicianul Artiom Lazarev, ministru al culturii din R.S.S.M., un autentic „moldovenist”. Merită căutat în arhive ce a răspuns biurocraţia imperială de la Kremlin la demersul „bunilor moldoveni”. Din câte ştiu, Lazarev a fost tras pe linie moartă.
- Va urma -
------------------------------------
footer