Revista Art-emis
Erată PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Luni, 16 Decembrie 2013 19:02
Marian Ioan, art-emisNenumărate au fost împrejurările (sau împrejmuirile?!) în care eu am susținut că poporul român o să dispară. Au fost nenumărate, pentru că nici dracu' nu numără până la unu, sau până la doi.

Astăzi, mă văd nevoit să scriu o erată la ceea ce am susținut. Mă suii în mașina timpului, cum fac eu când n-am ce face, dar, într-o clipă de neatenție, în loc să dau îndărăt, ca de obicei, dădui înainte. Așa se-ntâmplă că ajunsei în viitor, nu în trecut cum ajung eu mai mereu. Și ce văzui eu acolo, în viitor? Văzui că, nici România, nici românii, nu dispăruseră, cum zisesem eu.
Eram acolo. Doar că, în loc de Republica România, ne numeam Rezervația România, iar suprafața ni se redusese. Ne întindeam pe suprafața de teren care mai rămăsese necumpărată de străini. Era în zona Dăbuleni, acolo unde-s dune de nisip. Pe alea nu vrură să le cumpere străinii. Fraieri, nu știau ce pepeni se fac acolo! Doar aia mai rămăsese în proprietatea unui român, anume a lui Băsescu. U.E. îi dăduse lui acel teren la schimb cu ăla de la Nana, iar el acceptase afacerea pentru că îi mai dădeau și niște bani pe deasupra, bani cu care putea să achite creditul de la CEC.

Pentru că rămăseserăm foarte puțini și pentru că majoritatea eram republicani, ni s-a dat voie să ne autoguvernăm ca republică, nu ne-au obligat să ne alegem rege, sau împărat… rom. Iar președinte era Băsescu, pentru că al lui era pământul pe care se ridica, mândră, Rezervația România. El era singurul care avea pașaport de liberă circulație până la Calafat, că numai de acolo se putea aproviziona cu produse tradiționale cum ar fi Whiskey, Vodka, Kiwi și altele. Se deplasa acolo cu o barcă cu motor, pe care o conducea singur, având carnet de marinar. Când se ducea la Calafat, Nuți rămânea și-l aștepta în port, unde exersa… așteptarea. Noi, ăilalți români, aveam drept de liberă circulație doar pe teritoriul rezervației. Mă gândesc cum să fac, cui să-i dau ceva, ce să promit să-mi dea și mie pașaport până la Podari, să mai văd și eu locurile în care mi-am rupt pantalonii în fund.

În concordanță cu evoluția noastră demografică și cu conduita noastră ca cetățeni, ni s-a dat voie să schimbăm Constituția în consens cu noile realități. Astfel, unicat pe plan internațional, s-a prevăzut în Constituție că românii au dreptul dublu de a vota, sau de a nu vota, în funcție de cum se scoală în dimineața alegerilor președintele, urmând ca el să ne precizeze, prin intermediul televizunii locale, care dintre cele două drepturi suntem obligați să ni-l manifestăm în ziua respectivă.

În deplină concordanță cu aspirațiile noastre, fusesem numiți membri ai tuturor organizațiilor internaționale de securitate. Adică, oricine vroia să fie în siguranță, trebuia să aibă acord cu noi, în baza căruia putea să evite facilitatea de la Deverselu. Acolo ne deversam noi toate cele, astfel că pe o rază de câțiva zeci de kilometri, respectiv cât suprafața rezervației, orice muscă pătrundea în spațiul aerian, cădea lată din cauza mirosului.
Pentru prima dată în istoria noastră zbuciumată, Rusia, Turcia, Ungaria, Austria și Israelul au declarat oficial că, în viața lor, nu vor mai dori să cucerească România, declarațiile în acest sens fiind făcute de la tribuna O.N.U., vorbitorii, începând cu Putin,  terminând cu Laszlo Tökeș și încheind cu formula „Să moară mama!”. Iar președintele pe viață și dincolo de viață al Republicii Moldova, Voronin, a declarat „Dom’le, eu m-aș uni cu Băsescu, că are vin bun și ține la beție, da’ să sape el canalul subteran de unificare, că dacă încerc pe deasupra mă doboară ăia de la Deverselu”.
Cam până aici am reușit să văd, că m-a trezit nevastă-mea. Cică sforăiam. Adică eu încerc să scrutez viitorul omenirii și ea…
footer