Revista Art-emis
Nu compromite! PDF Imprimare Email
Ben Todică, Australia   
Luni, 16 Decembrie 2013 18:49

Ben Todică, Australia, art-emisÎn revista Flacăra, din 22-28 noiembrie 2013 a lui Adrian Păunescu, Alexandru Ştefănescu spune despre Eminescu că a fost orbit temporar atunci când, în poezia „Epigonii” a omagiat pe unii scriitori fără valoare astăzi, aşezându-i undeva sus, în panteonul poeziei. Cred că Alex Ştefănescu îl simplifică prea mult pe Eminescu fără a încerca să se plaseze în vremea poetului şi să-şi imagineze, măcar, că ar avea capacitatea intelectuală şi sclipirea geniului românesc. Este o impietate să-l „toci” pe Eminescu. Nu vreau să-l ofensez pe autor, însă mulţi, atunci când căţărându-se pe umerii monştrilor sacri şi „râcâind” în aura lor, se iluzionează că praful de stele se pogoară pe creştetul lor şi-i înnobilează. Dar, ei, săracii, coboară în bezna prozaică. Azi, mai mult ca niciodată, avem nevoie de a scoate în evidenţă esenţa neamului şi dacă n-o facem, este o violare a eticii proprii, ca om. Trebuie să-mi duc cu demnitate şi cu fruntea sus onoarea şi respectul pentru aproapele meu. În guverne avem azi oameni nepotriviţi pentru fotoliile pe care le ocupă şi este vina noastră că am scăpat de sub control astfel de poziţii importante ocupate de oameni total incompetenţi, lipsiţi de măsură şi de morală. Am pus contabili în funcţii de ingineri şi miliţieni în funcţii de contabili, am făcut din securişti, popi şi din popi, nebuni. Dacă evreii l-ar avea pe Eminescu în panteonul lor nu s-ar mai folosi de holocaust pentru publicitate ci s-ar mândri cu Eminescu cum se mândresc englezii cu Shakespeare, ruşii cu Tolstoi, italienii cu Leonardo da Vinci sau americanii cu industria lor militară.

Guvernele lovesc în cetăţenii care i-au ales, iar Poliţia care e plătită din contribuţia populaţiei în scopul protecţiei ei este folosită de interese străine ca să-şi înlesnească exploatarea şi sporirea profiturilor prin abuz, arestări şi intimidare a proprietarilor de drept din moşi strămoşi. Compania „Chevron” a intrat ca „porcu-n cucuruz” în zona Vasluiului pentru exploatarea gazelor naturale. Nu trebuie să ne ascundem. A sosit timpul să spunem lucrurilor pe nume. Hoţia nu se va opri dacă noi nu o vom cere. Până nu demult, Mandela era considerat mare terorist şi întemniţat pentru 27 de ani, iar la înmormântarea sa s-au grăbit să fie prezenţi cei mai mulţi dintre conducătorii lumii. De ce? Pentru că el a crezut până la capăt în idealul său, în eliberarea semenilor săi şi pentru că nu s-a dat bătut, azi este respectat. A demonstrat că dreptatea şi adevărul învinge, că „teroristul” de ieri poate fi preşedintele de mâine. Adevărul face parte din sănătate. Minciuna îmbolnăveşte. Suntem înconjuraţi de minciună prin toate formele posibile de propagandă încât oamenilor le e lehamite să le mai urmărească. Mai nou, au început să-i folosească pe cei tineri, singura, naiva, sincera şi inocenta categorie pe care o mai poate atrage şi au început s-o exploateze şi pe asta. Să nu mai compromitem şi să nu uităm, astfel repetăm istoria. Ce se întâmplă în Egipt, se întâmplă pentru că oamenii şi-au pierdut legătura cu trecutul şi asta e noua politică promovată pe toată planeta - trăirea „doar” în prezent. Ni se distrug valorile culturale şi credinţa, iar noi continuăm să fim pasivi. Biserica e o mare forţă, însă stă pasivă, nu vrea să ţină pasul cu evoluţia diavolului. Dumnezeu nu e un moş cu barbă şi un baston în mână. Dumnezeu e creatorul întregului univers şi El ne ajută să-L cunoaştem, să ne cunoaştem. El ne-a dat Biblia prin aleşii Săi ca îndrumar spre El şi spre noi înşine. În înţelegerea mea, Biblia este o carte multicodificată. Marile lucrări ale marilor oameni au fost inspirate de ea. Ceea ce înseamnă că lucrări multidimensionale necesită un volum incredibil de mare de cunoştinţe ca să poată fi înţelese şi cuprinse în întreaga lor măreţie. O măreţie de o inestimabilă valoare şi însemnătate universală. E nevoie de dragoste pentru carte. Cunoştinţele incredibile necesită înţelepciune şi maturitate intelectuală incredibile, deci de dragoste incredibilă pentru carte. Trebuie învăţat treptat şi în timp. Asta nu vine dintr-o dată. Nu putem sări dintr-o dată la funcţii algebrice sau trigonometrie fără adunare şi scădere. Cunoştinţe nu înseamnă inteligenţă, iar inteligenţa nu înseamnă înţelepciune. A avea cunoştinţe nu înseamnă altceva decât că eşti familiarizat cu anumite date şi fapte (descoperiri ştiinţifice, principii matematice, istorie, politică etc. Toate acestea ne spun că o persoană este capabil să-şi amintească şi să redea o cantitate mare de informaţii. Al doilea aspect al acestei ecuaţii este inteligenţa sau abilitatea de a înţelege faptele şi relaţia sau înterconexiunea dintre ele. Doar cunoscându-le nu e îndeajuns ca să le conectezi deoarece pentru asta ai nevoie de înţelegere şi, din nefericire majoritatea oamenilor duc lipsă de ea şi asta se întâmplă pentru că ei cred că ştiind totul e suficient şi că acesta e capătul cunoaşterii.

Cunoştinţele au nevoie de înţelepciune pentru a le armoniza şi a le face benefice. Problema este că înţelepciunea nu poate fi învăţată prin ştiinţă, analiză sau logică. Adevărata înţelepciune poate fi cultivată doar prin experienţă, când toate dorinţele de interes personal, prestigiu şi putere sunt eliminate. Înţelepciunea mai poate fi cultivată prin sacrificiu şi suferinţă. I-a trebuit civilizaţiei 2000 de ani ca să inventeze alfabetul creând simbolurile lui după sunetele vorbirii. Fenicienii au transformat 550 de semne cuneiforme în 30 de litere pentru a le uşura munca în tranzacţiile lor comerciale, iar după mai multe adaptări de către greci şi romani s-a ajuns la alfabetul de azi. Iar noi, astăzi, dacă vom privi în interiorul nostru, ne vom speria de întuneric, pentru că nu suntem pregătiţi să vedem stelele.

Să nu ne pierdem copiii în lucruri ieftine. Pe 10 octombrie anul acesta a avut loc aniversarea a 200 de ani de la naşterea lui Giuseppe Verdi. Verdi şi-a folosit muzica pentru a-şi elibera naţiunea de sub asuprirea imperiului austro-ungar. A ridicat spiritul şi demnitatea italienilor dându-le curaj prin muzica sa să-i răstoarne pe asupritori. A fost o revoluţie fără sânge şi desigur că la moartea sa l-au dus la cimitir câteva sute de mii de oameni. Puterea muzicii şi dragostei de neam şi libertate. Unde e acest fenomen astăzi? Mai există? Ce avem noi azi nu e muzică de calibru revoluţionar. E muzică făcută la comandă pentru reacţii ieftine, comerciale. Mai investeşte azi vreunul dintre mai marii magnaţi în artă sau educaţie? Să creeze frumosul şi să restaureze umanitatea? Nu. Pentru că frumosul uneşte lumea, n-o dezbină. Ori, altele sunt azi interesele.

Vieţile noastre au devenit foarte complicate şi aglomerate. Nu mai avem timp să ne rugăm, să medităm. Chiar prepararea cafelei dimineaţa e un lucru care cere timp şi exerciţiu. Agenda noastră zilnică e atât de densă încât nu mai avem timp de gândire, dar să ne mai folosim creierul la maxima sa capacitate. Şi a nu-ţi folosi creierul este într-adevăr cel mai mare păcat. Ne rupem de modul nostru firesc de a trăi în armonie cu natura. Trăim într-o societate plină de reguli şi legi care se ascut zilnic şi când asta se întâmplă, sistemul se dărâmă, se îmbolnăveşte. Democaţia se duce în jos şi ne trage după ea. Trebuie să ne gândim la Dumnezeul nostru, al cerurilor şi pământului. Noi suntem parte din acest cosmos nu doar parte a acestui pământ. Planeta e parte a sistemului nostru solar, iar sistemul, al galaxiei şi universului şi trebuie să ne gândim la Dumnezeu în acest fel. Trebuie să înţelegem două lucruri:

- Noi toţi venim din acelaşi loc şi suntem parte din marea creaţie a lui Dumnezeu şi ca atare, nu există unii aleşi şi alţii mai puţin aleşi ci doar etnicitate şi culoare.

- Noi toţi suntem o familie care locuim pe această planetă care aparţine acestui cosmos şi aşa trebuie să gândească omul acestui pământ. În terminii întregii creaţii a Lui Dumnezeu. În aceşti termini ar trebui să ne vorbească şi conducătorii noştri politici şi spirituali.

România şi limba română, azi, mai mult ca niciodată are mare nevoie de Marele nostru poet, Mihai Eminescu. El trebuie recunoscut la adevărata sa valoare, trebuie să înţelegem şi să recunoaştem că a fost cu adevărat un geniu, care depăşeşte pe mulţi alţi aleşi şi ridicaţi la rang de Sfinţi şi Protectori de neam. Dacă Argentina crede ca Eva Peron merita să fie ridicată la rang de sfântă, dacă Australia a ridicat-o la rang de sfântă pe Mary MacKillop, atunci Eminescu are înmiit mai multe merite. Biserica Ortodoxă Română şi noi toţi avem o mare datorie pe umeri în salvarea şi protejarea Neamului Românesc. Să nu-l compromitem!

footer