Revista Art-emis
Guvernarea globală şi Roşia Montană PDF Imprimare Email
Col. (r) Vasile Zarnescu   
Miercuri, 27 Noiembrie 2013 23:33
Col.(r) Vasile Zărnescu, art-emisAveţi uneori simţământul că în jurul vostru se petrec lucruri asupra cărora parcă nu aveţi nici un control? Aveţi, uneori, impresia că sunteţi neputincioşi în faţa unor evenimente ori tendinţe care apar peste noapte şi se extind fără ca cetăţenii să aibă vreun cuvânt de spus? Vă simţiţi, uneori, alienaţi de lucrurile care se petrec în jurul vostru? Aveţi impresia că istoria se derulează în faţa ochilor voştri fără a putea face ceva? Sunteţi frustraţi că diverse organizaţii neguvernamentale din afara României uneori par să aibă mai multă influenţă asupra legiuitorilor ori statului român decât noi, cetăţenii ei? Vă preocupă că liderii noştri par să asculte mai mult de vocea unor grupuri străine decât de noi?  Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, vă asigurăm că nu sunteţi singurii care gândesc aşa. La fel gândesc tot mai mulţi cetăţeni din întreaga lume. La noi acasă părem a fi neputincioşi privind exploatarea resurselor noastre naţionale şi parcă nu avem nici un cuvânt de spus. Fie că e vorba de aurul nostru, adică Roşia Montană, de gazele noastre de şist, adică Vaslui, ori gazele naturale din Marea Neagră, toţi suntem afectaţi de o influenţă pare-se invizibilă, dar reală. Parcă Chevron şi Exxon au mai multă influenţă în ţara noastră decât noi şi parcă la fiecare târg pe care îl facem cu occidentalii pierdem. Gândiţi-vă la ideea că planeta ar fi suprapopulată [1], idee apărută undeva, cândva, generată de cineva, şi îmbrăţişată de elita secularistă a lumii [2], de organizaţii internaţionale [3], de Uniunea Europeană şi se manifestă în genocidul global numit avort [4]. Gândiţi-vă că, dacă dorim să ne opunem influenţelor nocive care vin din afara României, ni se spune că nu suntem în pas cu lumea ori chiar habotnici.
 
Guvernarea globală 
 
Tot mai mulţi cetăţeni şi cercetători sunt preocupaţi de subminarea suveranităţii naţionale de la un capăt la altul al Pământului, de erodarea statului de drept şi a democraţiei şi de diminuarea treptată a influenţei individului în societate în folosul grupurilor suprastatale. Ei numesc acest fenomen guvernarea globală, tendinţă în faţa căreia chiar şi marile puteri par să fie neputincioase. Guvernarea globala ne preocupă şi pe noi, mişcarea pro-familie din România şi din întreaga lume, pentru că ea afectează valorile. Le modifică contrar voinţei cetăţenilor lumii şi le împinge într-o direcţie radical opusă. Celor care sunt îngrijoraţi ori doresc să cunoască mai mult despre guvernarea globală le recomandam cartea lui John Fonte, „Sovereignty or Submission (Suveranitate ori supunere), publicată în 2011. John Fonte e un autor american, iar argumentele cărţii lui, cu toate că sunt adresate mai mult americanilor, sunt valabile pentru orice individ îngrijorat de erodarea democraţiei şi a suveranităţii naţionale. Asta ne vizează şi pe noi, cetăţenii Uniunii Europene şi ai României. Subtitlul cărţii lui Fonte atrage atenţia asupra subiectului cât se poate de serios al cărţii: Will Americans Rule Themselves or Be Ruled by Others? (Se vor guverna americanii pe ei înşişi ori vor fi ei guvernaţi de alţii?) [5]. Această întrebare trebuie să ne-o punem şi noi, cetăţenii României, la fel ca şi cei care ne conduc: ne vom guverna noi, românii, pe noi înşine ori vom fi guvernaţi de alţii?
 
Un concept nou 
 
Conceptul de guvernare globală e un concept relativ nou. Şi asta îngrijorează. Datează de la finele Războiului Rece, adică de cel mult 25 de ani, dar ramificaţiile acestei idei sunt bine înfipte peste tot, la nivel academic, politic, legislativ, juridic, ori la nivel de organizaţii internaţionale. El devine tot mai mult baza deciziilor guvernelor naţionale şi al tratatelor bilaterale ori internaţionale. Un exemplu sunt Protocoalele de la Kyoto privind încălzirea globală, ori stabilirea, în trecutul recent, a Curţii Penale Internaţionale. Mai zilnic apar articole în presă, comentarii în mass media, dezbateri televizate, ori conferinţe peste tot în lume care promovează guvernarea globală în detrimentul guvernării suverane şi naţionale. Opoziţia faţă de acest trend care se extinde cu o viteză mare este aproape inexistentă. A te opune înseamnă a risca să fii numit înapoiat. Cartea lui Fonte, însă, exprimă vocea şi îngrijorarea majorităţii covârşitoare a cetăţenilor lumii, în primul rând a americanilor de rând, care se împotrivesc guvernării globale. Cu îngrijorările exprimate de el se identifică, probabil, şi majoritatea covârşitoare a cetăţenilor României. 
Guvernarea globală este, de fapt, un sistem politic, un regim politic nou. Unul care, la fel ca acelea de dinaintea lui, se crede mai bun decât cele care au existat în trecut, mai capabil să rezolve problemele societăţii contemporane, dar nu pornind de la reţete naţionale, ci de la reţete globale. La nivel concret, guvernarea globală caută să uzurpe autoritatea parlamentelor naţionale, alese – ori demise şi realese – de cetăţeni prin alegeri libere, democratice şi să învestească această autoritate în organizaţii suprastatale, tribunale internaţionale, birocraţii transnaţionale ori organizaţii neguvernamentale internaţionale. Acestea din urmă nu dau socoteală nimănui. Cetăţenii sunt fără putere să le demită ori să le influenţeze activitatea. În sistemul de guvernare naţional, autoritatea politică decurge de la cetăţeni la Parlament, dar în sistemul de guvernare globală autoritatea decurge în sens invers, de sus în jos. Pot, oare, cetăţenii Europei să demită din funcţie membrii Comisiei Europene, aceste persoane atât de influente care ne fac viaţa mizerabilă, spunându-ne chiar şi ce putem pune în grădinile noastre, cât şi când? Câte vite pot să pască laolaltă pe un hectar de pământ? Răspunsul este negativ. Este guvernarea globală democrată? Categoric nu! 
 
Gândiţi-vă la politica externă adoptată de Uniunea Europeană în privinţa promovării avortului în ţările sărace ale lumii, scop în care, recent, Uniunea Europeană a alocat 38 de milioane de euro. Pot cetăţenii U.E. să se opună? Pot ei să zică „Nu!”? Pot ei să-i tragă la răspundere pe cei puţini care au adoptat această politică antiumană? Răspunsul este acelaşi: „Nu”! Un alt exemplu e promovarea prin corpul diplomatic al Uniunii Europene a „drepturilor minorităţilor sexuale” în Lumea a Treia. Pot cetăţenii Uniunii Europene să spună că nu e bine şi că fondurile alocate pentru acest program sunt risipă de bani? Nu. Ar putea România să reintroducă pedeapsa cu moartea chiar dacă cetăţenii ei doresc? Categoric nu!  (Există o posibilitate: ieşirea din Uniunea Europeană - n.n., V.I.Z.). Aceste situaţii asupra cărora nu avem control sunt decise de un grup foarte restrâns de persoane, „elita” lumii occidentale. Plătiţi din fondurile publice, se adună pentru conferinţe care durează săptămâni la rând, iau decizii şi le transpun la nivel global prin comitetele organizaţiilor mondiale. Ne spun că scopurile lor sunt nobile: avortul protejează femeile, iar „drepturile minorităţilor sexuale” reflectă aspiraţia societăţii globale spre egalitate. Care om cu mintea întreagă, deci, s-ar putea opune acestor idealuri „nobile”? 
Aceste grupuri, bine înfipte la nivel transnaţional, sunt agresive. La sfârşitul anilor ’90 elita transnaţională a născocit noţiunea de „incitarea la ură (hate speech) cerând ca statele suverane să îngrădească libertatea de exprimare la nivel naţional care „incită la ură“ împotriva diverselor grupuri minoritare. În 2001, un comitet O.N.U. a înaintat un Memoriu Statelor Unite cerând abrogarea amendamentului la Constituţia S.U.A., care datează din anul 1780 şi care interzice autorităţilor să îngrădească libertatea cuvântului. Motivul: garanţiile constituţionale împiedică adoptarea de legislaţie internă pentru interzicerea discursurilor care jignesc. România îşi are şi ea echivalentul mişcării transnaţionale de restrângere a libertăţilor individuale: se numeşte Consiliul National pentru Combaterea Discriminării [6], care îi amendează pe cetăţenii ţării care, în opinia celor de la C.N.C.D., ofensează diverse grupuri din România. 
Cu multă agresivitate acţionează şi un alt comitet O.N.U., acela care monitorizează Convenţia de Eliminare a Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor. Scopul Convenţiei, enunţat elocvent ca fiind acela de a promova sănătatea femeii, este, de fapt, la nivel practic, acela de a promova avortul şi controlul populaţiei. În 1997, acest Comitet a atacat Slovenia pentru că doar 30% dintre copiii Sloveniei erau înscrişi la grădiniţă. Oare ce o avea asta cu guvernarea globală? Locul copiilor e la creşă şi în grădiniţă, iar al femeii la birou, după ideologia guvernării globale. 
 
Drepturile omului 
 
Aici se încadrează şi mult trâmbiţatele drepturi ale omului. Care om cu mintea sănătoasă s-ar opune „drepturilor omului”? Problema, însă, este că „drepturile omului” sunt născocite de un grup restrâns de personalităţi radicale, sunt adoptate de diverse comitete ale O.N.U., apoi, transmise pe verticală, de sus în jos, pentru a fi adoptate de statele suverane şi impuse prin intermediul tribunalelor internaţionale ori regionale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului se încadrează exact în acest perimetru. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu menţionează orientarea sexuală, dar C.E.D.O. e obsedată de promovarea agresivă a nediscriminării pe bază de orientare sexuală şi a drepturilor „minorităţilor sexuale”. Pur şi simplu a trecut peste voinţa statelor suverane şi a inserat în jurisprudenţa ei nediscriminarea orientării sexuale. Curtea Inter-Americană a Drepturilor Omului, echivalenta de dincolo de Ocean a C.E.D.O., face ravagii în Lumea Nouă. Condamnă toate statele din Emisfera Vestică pentru tot felul de încălcări de drepturi ale omului. Din fericire, însă, spre deosebire de C.E.D.O., deciziile ei nu sunt obligatorii pentru statele membre. Inflaţia „drepturilor omului” creşte în timp ce penuria obligaţiilor creşte. Cu alte cuvinte, inflaţiei drepturilor omului îi corespunde o penurie a obligaţiilor. 
În vara anului trecut un grup de ideologi bine cunoscuţi ai guvernării globale, printre ei Noam Chomsky şi Richard Falk, au lansat un „Manifesto for a Global Democracy” (Manifest pentru o democraţie globală). A fost lansat la London School of Economics. Printre ideile sugerate de ei se află şi stabilirea unei Adunări Parlamentare a Naţiunilor Unite, care, în timp, să se transforme într-un Parlament Mondial. „Cerem, zic ei, fiecărei fiinţe umane să participe la constituirea unei democraţii globale” (We ask every human being to participate in the constitution of a global democracy) [7].
 
Uniunea Europeană şi guvernarea globală 
 
Uniunea Europeana este experimentul cel mai radical cunoscut până în prezent, privind guvernarea globală. Se vorbeşte mult despre ceea ce se recunoaşte pe faţă: Uniunea Europeana suferă de un deficit democratic. Uniunea Europeană nu e o democraţie, ci o birocraţie suprastatală care reglementează cele mai mici detalii din viaţa cetăţenilor europeni. Aici noi, românii, avem, deja, o experienţă neplăcută. Din lacul comunist am căzut în puţul birocraţiei suprastatale unionale. Parlamentarii noştri îşi petrec majoritatea timpului implementând în România directivele unionale adoptate împotriva voinţei naţionale la nivel unional de către o elită transnaţională neloială statelelor membre ori cetăţenilor Europei. Ei sunt loiali numai guvernării globale. 
Guvernarea globală se simte şi în România, în contextul actual de revizuire a Constituţiei. Ideologia care se manifestă în spatele acestui demers e una a guvernării globale. E bine ca cetăţenii ţării să fie circumspecţi faţă de intenţia de regionalizare a ţării şi de abrogare a caracterului suveran al României. Alianţa Familiilor din România (A.F.R.) a propus câteva amendamente constituţionale, care să împiedice exercitarea guvernării globale în România, printre care se află şi supunerea la referendum a tratatelor de integrare europeană, ori nerecunoaşterea în România a deciziile C.E.D.O. care contravin Constituţiei României.
Parteneriatele civile în România
Vă informăm asupra situaţiei la zi a proiectului de legiferare în România a uniunilor civile între persoane de acelaşi sex, iniţiat de domnul Remus Cernea în iunie 2013. Proiectul acesta se înscrie şi el, de fapt, în programul guvernării globale. Noţiunea de parteneriate civile îşi are originea în afara României, în ţările Occidentale, fiind promovată de sus în jos şi este deja acceptată de organizaţii transnaţionale. Propunerea a fost trimisă la comisiile Senatului. (Alianţa Familiilor din România)
 
Addenda
 
Întrebări fireşti:
- Pentru care merite profesionale şi intelectuale a fost numit Remus Cernea consilier al premierului Victor Ponta?
- Pentru care merite profesionale, intelectuale şi politice a fost propus şi ales deputat în Parlament pe listele P.S.D., ţinând cont că nu a exercitat nici o meserie, că nu a avut niciodată serviciu, s-a dovedit a fi un traseist partinic [8] şi că, până la angajarea lui în Guvernul Ponta 2 şi, apoi, până la pricopsirea lui cu sinecurile de la Parlament, de la „Hidroelectrica” şi „Nuclearelectrica” şi de cine mai ştie unde [9], a trăit ca o căpuşă pe spinarea părinţilor?
- Dacă pledoaria deputatului ex-P.S.D.-ist, Remus Cernea, în favoarea sodomiştilor şi a lesbienelor – indicaţi, eufemistic, aici, precum şi în textele legislative interne şi internaţionale prin expresia inadecvată şi obscură „minorităţi sexuale” este determinată de faptul că ar fi „băiat bun”, adică ar fi şi el pederast, mai ales că în sprijinul acestei supoziţii pledează şi ideea lui că în România „va fi democraţie atunci când preşedintele României va fi o ţigancă lesbiană şi atee” [10]?
Cu alte cuvinte, nu ştiu cum se face, dar se pare că mondialismul este impus de homosexualii de la Uniunea Europeană, de finanţiştii şi politicienii depravaţi din Occident, adică de nişte minoritari! Iar când minoritatea dictează majorităţii, atunci nu mai este democraţie, ci dictatură! Lumea s-a săturat de dictaturi şi caută să instituie democraţia. Să instituim democraţia şi să punem minorităţile la locul care li se cuvine, aşa cum e firesc!
-----------------------------------------------------------------------
footer