Revista Art-emis
Alţi actori, aceiaşi piesă PDF Imprimare Email
Prof. Mihai Beltechi   
Duminică, 24 Noiembrie 2013 23:17

Prof. Mihai BeltechiRegizorul şi scenaristul de geniu care a pus în scenă spectacolul decembrist se ascund pe undeva prin subsolurile din Piaţa Liublianka în sediul fostului K.G.B., azi F.S.B.. În Decembrie 1989, scenariul a prevăzut intoxicarea cu plumb a celor doi Ceauşeşti, de oare ce aceştia ştiau multe şi trebuiau făcuţi să tacă (Perestroika, „conturile Ceauşeştilor”, conturile „Securităţii” etc.). Fiindcă totul mergea pe principiul costurilor minime, regizorul a apelat la actori alogeni din trupa „emanaţilor” şi au trasat pentru România un traiect republican, aplicabil după planuri bine stabilite: 

Planul „A” 

Conform scenariului, în Dumnica Orbului „ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră - „emanatul roşu” a acaparat puterea şi a pregătit domnia de „o mie de ani” a celor ce zbierau: „Noi muncim, noi nu gândim!” în timp ce alţii, sub pulpana celui „sărac şi cinstit”, în linişte, organizat şi cu metodă se pregăteau să fure. Şi au furat pe rupte! Mai fură încă.
Planul „B” - măsuri asiguratorii - Raţiu, Coposu, Mihai I, nu mâncaseră atunci „salam cu soia”. Scenaristul şi regizorul spectacolului erau constienţi de faptul că anticomunismul, idea monarhică şi pluripartitismul rezultat sub presiunea străzii reprezintă ameninţări mortale pentru planurile lor referitoare la România, aşa că a fost dezlănţuit un atac concertat pentru contracararea acestor ameninţări:
- Hăituirea ex-regelui de către miliţieni motorizaţi şi înarmaţi cu AK47, urmată de expulzarea intrusului.
- „Nu ne vindem ţara!”
- „Noi muncim, nu gândim!”
- Ei „nu au mâncat salam cu soia”.
- Plantarea pionului otrăvit - Duda - în alcovul Margaretei şi în anturajul ex-regelui.
- Hoardele huilei plantând flori pe asfalt în Piaţa Universităţii.

Limitele planului „A” şi utilitatea măsurilor asiguratorii din Planul „B”

Edificiul construit conform Planului „A” s-a dovedit şubred. Energia celui numit Corneliu Coposu, pusă în slujba ideii monarhice a dus la victoria neaşteptată a C.D.R. iar Emil Constantinescu ajunge preşedinte prin roata norocului. După ce, iniţial, jurase că va lupta pentru reinstaurarea monarhiei, figura tragic-comică s-a văzut cu sacii în căruţă şi a uitat repede de jurământ. Scenaristul şi regizorul şi-au unit însă eforturile şi ajutaţi din nou de aceiaşi figuranţi alogeni l-au transformat pe bietul Umilică zis „Ţapul” într-o babă zăbăucă, într-o fantoşă de câlţi în stare vegetativă, la Cotroceni. La scurtă vreme după momentul în care Traian Băsescu a obţinut primul mandat, acesta a început să aplice lovituri de berbec mogulilor, cu simpatii şi interese contrare jocurilor lui. Antologică este, de pildă, scena cu Patriciu, marele mogul având insomnii plânse pe priciul Kremlinului. A sunat clopoţelul de alarmă, după care ştiţi ce s-a întâmplat.

Planul „ C” - forjarea braţului autocrat al cleştelui F.S.B.

Unii, în timp ce făceau câte o pauză între tunurile financiare date „boborului”, mai scormoneau şi prin cărţi. Astfel, au fost descoperite perspectivele luminoase ale sintagmei „Regele domneşte, dar nu guvernează!” drept care, pentru prima dată Patriciu, apoi Tăriceanu au început să aibă vise morganatice gândindu-se că rolul de „Brătieni”-emineţe cenuşii ale Monarhiei le-ar veni ca o mănuşă.  Exista însă un impediment: pehlivanul de Iliescu, cel cu secera şi ciocanul tatuate pe obraz a avut proasta inspiraţie de a impune trecerea în prevederile constituţiei iorgovane nesupunerea revizuirii articolului constituţional ce prevedea forma de stat republicană. Tăriceanu credea însă posibilă revizuirea constituţiei, apoi, proasăt convertiţii la monarhism s-au abătut de la scenariu şi s-au implicat în suspendarea marinarului-şef, actualul şef al statului. Ideea s-a dovedit a fi fostneinspirată, soldându-se cu consecinţe dezastruoase pentru autori. Intenţia a intrat în „adormire” fără a se renunţa însă la ea, dovadă fiind frenezia cu care s-a trecut la retrocedarea de proprietăţi şi la pomparea de zeci de milioane de euro în pernele de sub augustele şezuturi regale. Nu insist asupra acestui aspect, a facut-o Rahoveanu cu mai mult talent decăt mine.

Nu este întâmplător nici faptul că la mult mediatizata nuntă de aur au fost prezenţi, printre alţii: Patriciu, Tăriceanu, Voiculescu, republicanul Iliescu... În opinia mea inclusiv găselniţa cu sasul Johannis saucandidatura lui Duda la prezidenţiale au făcut parte din acelaşi scenariu „monarhic”. În fine, cireaşa de pe tort a reprezentat-o invitarea, de către Preşedintele Federaţiei Ruse a lui Mihai, însoţit de Duda - în uniforma Armatei Române -, la ceremonia din „Piaţa Roşie” unde s-a sărbătorit, între altele, şi victoria comunismului împotriva poporului român - victorie obţinută inclusiv prin trădările şi laşităţile fostului rege. Asupra acestui aspect nu insist acum, am făcut-o pe alt thread .

Testamentul ţarului Petru I încă mai inspiră unora vise eroice, pentru a căror materializare, cizma muscălească vrea să tropăie peste muşuroaiele de furnici din jurul fostului bârlog al U.R.S.S..

footer