Revista Art-emis
„O scrisoare pierdută”, versiunea Barbu 2013 PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Vineri, 25 Octombrie 2013 16:54
Raport Oxford - Roşia MontanăRaportul experţilor de la Oxford despre Roşia Montană, declarat „pierdut” de către Ministrul culturii, Daniel Barbu a fost găsit
Concluziile raportului contrazicR.M.G.C.: „Roşia Montană îndeplineşte criteriile U.N.E.S.C.O.!” Totb.ro a publicat raportul profesorilor Andrew Wilson, David Matingly şi Michael Dawson, de la Universităţile din Oxford şi Leicester, referitoare la patrimoniul cultural de la Roşia Montană. Cei trei experţi au realizat acest audit pentru Ministerul Culturii, în 2010, cu o finanţare asigurată de către Fundaţia Pro Patrimonio şi Şerban Cantacuzino. Concluziile raportului sunt precise: deşi îndeplinirea numai a unui singur criteriu era suficientă, situl de la Roşia Montană îndeplineşte patru criterii pentru includerea în lista U.N.E.S.C.O.. Raportul, realizat în perioada în care Ministrul al Culturii era Kelemen Hunor, s-a „volatilizat” din arhivele Ministerului Culturii, iar actualul ministru, Daniel Barbu a afirmat că nu ştie nimic de existenţa acestuiact. O dovadă în plus că, în România, Minciuna stă nu numai cu regele la masă, ci şi cu membrii guvernului.[1] 

Prefață

„Luarea de Poziție Privind Importanța Obiectivului Roșia Montană a fost scrisă într-un interval scurt, de-a lungul a două luni, între august și septembrie 2010. Autorii au integrat dovezile găsite la Roșia Montană în contextul internațional. Am examinat, de asemenea, și potențialul zonei, observând și dezvoltarea altor situri din Patrimoniul Mondial, după înscrierea lor în UNESCO, pentru a arăta că Roșia Montană are importanța și potențialul necesare de a deveni la rândul ei sit al Patrimoniului Mondial. Raportul a fost relansat în 2011, fiindu-i adăugat un Rezumat Executiv extins. Acesta nu reprezintă nicio schimbare de fond a raportului în sine. El pune laolaltă declarațiile scrise privind importanța specifică a principalelor zone investigate de RMGC și examinate de specialiști în timpul unui demers de trei zile în teren, în august 2011. Rezumatul subliniază însă interrelațiile acestor dovezi care pun în lumină semnificația unică a Roșiei Montane la cultura mondială. Această regiune nu este numai importantă pentru istoria Imperiului Roman și a provinciei Dacia, ci și pentru dezvoltarea mineritului de aur în Imperiul Austro-Ungar, ba chiar și mai târziu, în timpul regimului represiv din secolul 20. Coroborarea elementelor punctuale, ce vorbesc despre importanța specifică locului subliniază totodată natura investigației actuale. Raportul subliniază importanța unei abordări legate de patrimoniul Roșiei Montane care să ia în calcul peisajul. Mai arată, de asemenea, care sunt perioadele pentru care documentația actuală este fie săracă, fie inexistentă, cum sunt, de pildă, tranzițiile de la Dacia pre-romană, la provincia Romană, de la Dacia Romană, la Transilvania medievală timpurie, iar mai apoi la perioadele austro-ungare medievale târzii. Acest document susține explicit protejarea peisajului și conservarea, precum și punerea în valoare a unei valori universale excepționale.

Rezumat executiv

Luarea de Poziție privind Importanța Obiectivului, care se concentrează pe Masivul Cârnic de la Roșia Montană, constituie o parte mai amplă a peisajului cultural de mare importanță, comparabil, ca amploare, cu criteriile de ”valoare universală excepțională” din statutul Patrimoniului Mondial UNESCO. Dovezile despre mineritul roman de la Cârnic sunt parte dintr-un serie de complexuri miniere subterane foarte extinse și de mare importanță din cadrul Imperiului Roman. Din acest punct de vedere, este unic. Dovezile subterane legate de minerit, galeriile, abatajele și tehnologiile folosite capătă un surplus de valoare, atâta vreme cât sunt asociate unui peisaj cultural suprateran, care poartă încă dovezi ale metodelor de procesare, alezărilor, ritualurilor și comunităților. Alte dovezi, de la epigrafii, la tăblițe cerate, până la depozite arheologice precis datate sporesc semnificativ importanța Roșiei Montane, ca fiind unul dintre bunurile culturale excepționale ale patrimoniului mondial. Încă de la început, autorii aumaseră că Luarea de Poziție privind Importanța Obiectivului se va concentra, asemenea demersurilor Roșia Montană Gold Corporation, în principal asupra dovezilor din perioada romană. Inspectarea sitului, atât la suprafață, cât și în subteran, a reliefat imediat faptul că Roșia Montană reprezintă un peisaj de o complexitate, cel mai probabil, inegalabilă, de o mare importanță istorică și pentru alte perioade. În văile Corna și Roșia Montană, precum și în munții de la Cârnic, Cetate, Cârnicel și Jig-Vaidoaia, minele romane, medievale, de secol 18 și 19, precum și galeriile și instalațiile perioadei comuniste, au creat laolaltă un palimpsest unic al exploatării. Mai mult, fazele Daciei pre-romane și post-romane nu au fost studiate deloc. Chiar și la nivelul actual de înțelegere, ele reprezintă o resursă unică de semnificații. Acest raport, produs pe baza muncii de teren și am literaturii de specialitate, în august-septembrie 2010, plasează Roșia Montană în contextul său internațional. Concluzionăm că peisajul cultural de la Roșia Montană este de o importanță internațională excepțională.
Minele romane de la Roșia Montană reprezintă cel mai extins și mai important complex de mine aurifere subterane din perioada romană cunoscut în lume. Totodată, amenajările subterane, peisajul de suprafață din zone de procesare a minereurilor, așezările, locurile religioase și cimitirele, precum și istoria documentată a zonei aferente, constituie o istorie extraordinar de bine documentată a exploatării miniere din perioadele romană, mediavelă, din modernitatea timpurie și din perioada comunistă. Dat fiind potențialul adițional de a pune în lumină tranziția de la perioada pre-romană, la cea post-romană, ele constituie o bază solidă pentru a considera minele de la Roșia Montană ca având o importanță echivalentă cu a siturilor incluse în Patrimoniul Mondial. Confruntată cu setul de criterii pentru stabilirea valorii universale excepționale (dintre care numai unul trebuie satisfăcut pentru ca un sit să fie eligibil pentru statutul de sit al Patrimoniului Mondial), regiunea Roșia Montană întrunește fără îndoială următoarele patru criterii:
(I) arată o relație importantă de schimb al valorilor umane, de-a lungul unei perioade îndelungate sau într-o zonă culturală a lumii, în ceea ce privește dezvoltarea arhitecturii sau a tehnologiei, a artelor monunentale, planificării urbaniste sau a concepției peisagistice;
(II) poartă o mărturile unică sau cel puțin excepțională a unei tradiții culturale sau ale unei civilizații, care încă există sau a dispărut;
(III) este un exemplu deosebit pentru un anume tip de ansamblu sau peisaj arhitectural sau tehnologic, care ilustrează o etapă importantă din istoria umanității;
(IV) este un exemplu deosebit pentru o așezare umană tradițională, pentru folosirea pământului sau a mărilor, reprezentativ pentru una sau mai multe culturi, pentru interacțiunea umană cu mediul, mai ales când acesta a devenit vulnerabil sub impactul schimbărilor ireversibile.
Masivul Cârnic, în deosebi, conține cele mai extinse complexuri miniere subterane din zona Roșia Montană, iar acestea trebuie conservate ca ansamblu, în totalitate. Evaluarea făcută de noi asupra semnificației elementelor individuale din peisaj se configurează după cum urmează, însă ănainte de toate este esențial să aducem la cunoștință că semnificația totală a peisajului minier ca ansamblu este mai mare decât suma părților sale. Permiterea dezintegrării arheologice a unuia dintre aceste situri ar constitui un prejudiciu ireparabil adus integrității peisajului minier ca ansamblu. În cele ce urmează, vă prezentăm câteva dintre precizările specialiștilor care au realizat acest raport, în legătură cu obiective particulare din zona Roșia Montană, fiecare dintre ele fiind evaluat individual, în funcție de semnificația istorică și relevanța în materie de patrimoniu mondial. Totodată, observațiile acestora referă nu doar la valoarea zonelor relevante pentru perioada pre- și post-romană, ci și importanța lor pentru istoria medievală și a modernității timpurii, analiza experților mergând până în secolul al XX-lea.

Hăbad (așezare romană și clădiri religioase)
Foarte important: Așezarea Hăbad cuprinde vestigiile clădirilor, importante de reținut, dar poate nu merită conservare și prezentare. Totuși, zonele religioase Hăbad Brădoaia sunt o altă chestiune, întrucât clădirile de aici sunt asociate cu altare care oferă informații importante despre comunitatea minieră și credințele religioase, precum și toponime antice și informații despre bresle. Comparația cu valea Nanului sugerează că mai există, în apropiere, și alte structuri religioase și altare. Nu este sigur dacă excavațiile au explorat complet aceste zone, iar legătura dintre zonele sfinte și așezările de aici nu este clară.
Valea Nanului (sit roman religios)
Foarte important. Structurile religioase din Valea Nanului au o importanță culturală foarte mare, atât în context românesc, cât și în context european. Există complexuri de “temple” romane extraordinare și neobișnuite, cu o pleiadă de zei reprezentați în mai multe altare ridicate aici. Din punct de vedere al arheologiei romane, siturile sunt foarte neobișnuite. Publicarea completă a acestor situri va fi de foarte mare importanță și e posibil ca și alte structuri și inscripții să fi rămas de descoperit.

Carpeni (lucrări subterane romane, clădiri de suprafață)
Foarte important. Dealul Carpeni a fost pe bună dreptate identificat ca având o importanță extrem de mare în cadrul întregului complex de la Roșia Montană. Steampurile sunt o descoperire unică și excepțională, iar clădirile cu hypocaustum (încălzire în pardoseală, n.r.) de pe deal sunt, până astăzi, cele mai prestigioase complexuri arhitecturale din timpurile romane, chiar dacă interpretarea lor nu este clară încă. Este nevoie de investigații suplimentare.

Cârnic (lucrări subterane romane)
Foarte important. Acesta este cel mai extins și cel mai important sistem minier roman din tot Imperiul. În plus față de complexitatea și întinderea lucărilor miniere subterane de aici, galeriile romane din masivul Cârnic conțin cel puțin trei tipuri de lucrări unice: camere de lucru sprijinite de piloni, galerii cu scări în spirală și spații de lucru verticale. Un al patrulea tip – galerii de comunicare de coborâre – se mai regăsește la Țarina și la Kosmaj, în Serbia. Lucrările romane de la Cârnic sunt de o importanță excepțională internațională și trebuie conservate in situ în întregime.

Cercetările arheologice subterane din perioada 2000-2006 sunt prezentate în rapoarte ca fiind „o cercetare topografică aproape completă privind lucrările subterane din zona de sud a masivului, reprezentând 16 kilometri de lucrări, dintre care 4 km sunt romane (12 km reprezintă lucrări moderne deschise cu ajutorul explozibililor și datând din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea)”. Aceste rezultate sunt cu adevărat impresionante, dar partea de nord a masivului nu pare să fi fost supusă explorărilor. Este posibil să mai existe lucrări romane în această parte neexplorată a masivului. Nu e nicio îndoială că e posibil ca, în viitor, noi cunoștințe despre tehnologia minieră romană și ulterioară romanilor să sugereze interpretări alternative și reconstrucții. Dar distrugerea acestor zone ar face această revizuire imposibilă.
Alte zone de importanță semnificativă: zona Corna, Coș-Lety, Jig-Vădoaia (cimitire romane și situri de procesare a aurului), Țarina (cimitir roman, zone de procesare a aurului, probabil așezări), Orlea (lucrări subterane romane).
[…]

Exploatările de subteran din perioada cuprinsă între secolele al XVII-lea şi al XIX-lea au o foarte mare importanţă. Este vorba de una dintre cele mai vaste exploatări miniere din Imperiul Austro-Ungar şi s-au păstrat multe dintre uneltele şi tehnologiile folosite atunci, precum şinele de lemn, spre exemplu, care ilustrează tehnica mineritului din acea epocă (era modernă timpurie - n.r.). Un aspect crucial al perioadei a fost folosirea explozibililor în galerii deschise, ceea ce permitea o pătrundere mai adâncă şi mai extinsă a rocii decât până atunci. Analiza detaliilor din această perioadă ar putea ajuta la înţelegerea organizării şi dezvoltării sectorului minier în perioada Imperiului Austro-Ungar.

Mineritul din perioada începutului epocii moderne merită o analiză detaliată. În Masivul Cârnic, cele mai multe dintre galeriile aparţinând acestei perioade au rămas neexplorate şi neînregistrate, ceea ce reprezintă o omisiune arheologică gravă. Este clar că, şi numai pe acest motiv, acordarea descărcării de sarcină arheologică pentru regiune ar fi problematică. Ar implica distrugerea unei bucăţi semnificative de moştenire arheologică industrială, fără ca aceasta să fie analizată şi înregistrată, ceea ce ar ridica semne de întrebare asupra aplicării strategiei conservării (prin înregistrare). Per ansamblu, peisajul minier al epocii moderne timpurii are o semnificaţie deosebită, iar Roşia Montană şi împrejurimile sale pot ilustra în detaliu moştenirea minieră românească din acea perioadă. Acest lucru nu este realizat prin lucrările din prezent şi datele adunate până acum. Până când nu se va realiza o muncă mai aprofundată, este dificil de etichetat fiecare componentă a unui sit cu un grad mai mare sau mai scăzut de importanţă, dar, în mod clar, Roşia Montană, Corna şi alte sate asimilate celor două centre sunt de importanţă ridicată. La fel sunt şi cimitirele, unde monumentele funerare şi inscripţiile ar trebui înregistrate pentru a se vedea evoluţia comunităţii (faze, cronologie, compoziţie). Nici spaţiile de procesare a minereului nu au fost explorate corespunzător şi suficient, spre exemplu iazurile artificiale (tăurile) sau canalele care aduceau apa care punea în funcţiune steampurile. Extragerea şi procesarea altor minerale, precum argintul, mai ales, trebuie să fie investigate arheologic pentru a ajuta la o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tehnologiilor implicate atunci în minerit. În ceea ce priveşte secolul 20, industria minieră din perioada comunistă nu a fost cercetată din perspectivă arheologică şi componentele ei dispar rapid, pe măsură ce clădirile se degradează, instalaţiile se distrug şi minele sunt ameninţate cu dispariţia. Şi această perioadă face parte din istoria mineritului în România şi reprezintă a treia fază de mare importanţă în istoria exploatării miniere de la Roşia Montană, iar tehnicile folosite merită studiate în detaliu. În viitor, interesul istoric se va concentra pe această perioadă şi este important ca sursele documentare să fie însoţite de înregistrări şi dovezi arheologice. Un program mai ambiţios de colectare a datelor privind aceste mine şi tehnologia de minerit ar trebui să fie demarat, urmând, spre exemplu, modelul muzeului mineritului din Bochum (Germania), unde fiecare perioadă din istoria mineritului este prezentată ca având semnificaţie egală.”
Quod erat demonstrandum!

footer