Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Duminică, 06 Octombrie 2013 18:51

Prof. univ. dr. Ilie B?descu, art-emisStatul român invitat în sala de a?teptare.

Un primar de la Miercurea Ciuc ne spunea c? în ora?ul „s?u” limba oficial? este maghiara. Statul român comunicase tuturor „cet??enilor” din toat? România c? în spa?iul public (institu?ii ?i servicii publice) limba oficial? este româna, tot el precizând c? nu se amestec? sub nicio form? în decizia oamenilor cu privire la limba pe care o vorbesc acas?, în familie, la biseric?, în grupurile de prieteni, la col?ul str?zii, în ziarele comunit??ii, în romanele scriitorilor etc. Po?i vorbi acas? orice limb? dore?ti, dar la parlament, la prim?rie, la tribunal, la prefectur? etc., ai dreptul s? folose?ti limba oficial? a statului. Altminteri spus, cet??eanul pentru care se pune garant statul are dreptul s? utilizeze în spa?iul comunitar orice limb? voie?te, dar în spa?iul public, va utiliza limba statului (sau, dac? statul e federal, poate adopta dou? limbi oficiale, ca în cazul Elve?iei). Aceasta este regula universal? în Europa, în America (stat federal), în lume, inclusiv în acele state federale europene, precum Germania. Domnul primar de la Miercurea Ciuc vine ?i r?spunde: Nu! Limba oficial? la Miercurea Ciuc este limba maghiar?. Altminteri spus, la Miercurea Ciuc este frontiera statului român. Punct! În sens mai general, dac? am aplica ra?ionamentul d-lui primar de la Miercurea Ciuc, ar urma c? frontiera lingvistic? a statului român poate fi mutat? de c?tre comune, ora?e, ?inuturi etc. dup? voia proprie. A decreta limba oficial? într-un spa?iu este un exerci?iu de voin?? politic?, adic? totuna cu arogarea dreptului de a trasa frontiere dup? voia ta proprie, ceea ce înseamn? stat în stat. Ceea ce face d-l primar de la Miercurea Ciuc. A dispune de marginea comunei rurale, urbane etc. este un fapt care decurge din ?i atest? drept ?i putere de negociere asupra atributelor suveranit??ii în acel teritoriu. Altminteri spus, pentru domnul primar de la Miercurea Ciuc frontiera României este o realitate negociabil?.

Concep?ia aceasta privind regionalizarea ?i subsidiaritatea este împ?rt??it? de to?i cei ce compun frontul militan?ilor pentru autonomie teritorial?. În esen?a ei aceast? concep?ie sun? astfel: „Dac? o comun? dispune, statul se supune”. Ceea ce înseamn? anarhie ?i finalmente disolu?ia statului. Statul român, cu limba sa oficial?, cu institu?ia sa, cu administra?ia sa devin realit??i negociabile. Dac? primarul ?i consiliul vor s? primeasc? vizita statului, o primesc, dac? nu îl poftesc s? a?tepte. La Miercurea Ciuc, statul român este invitat în sala de a?teptare. S? admitem scenariul absurd c? statul român n-ar avea t?ria s? aplice legea în toate unit??ile sale teritoriale ceea ce-ar preschimba atributul statalit??ii într-o fic?iune. Într-o asemenea comun?, Constitu?ia ?i legea statului ar fi suspendate. S-ar constitui acolo un stat în stat. Nu este problema noastr? s? examin?m dosarul juridic al unor asemenea chestiuni pe care, între altele, le ?i consider?m umbra prefigurat? a unei regionaliz?ri artificiale, adic? rodul otr?vit al unei politici care mizeaz? mai mult pe subguvern?ri regionale decât pe guverne na?ionale. Lucrul grav pentru cei ce locuiesc în asemenea comune urbane care cer atribut de statalitate, a?a cum voie?te primarul acestui ora?, este îns? în alt? parte: în extremismul etnocratic al concep?iei unor asemenea entit??i. Ar avea nevoie Uniunea European? de asemenea entit??i? Sunt ele tolerabile în periferia Uniunii, dar inacceptabile în metropola Uniunii? Ce efecte secundare pot s? survin? dintr-o concep?ie neatent?, artificial? a regionaliz?rii putem intui. Ceea ce ne însp?imânt? este ceea ce ne-a ar?tat filmul difuzat de Antena 3 referitor la crimele hortiste în Ardealul Dictatului de la Viena. O simpl? compara?ie între tehnica de r?zboi a armatelor române care au eliberat Budapesta de primejdia bo?eviz?rii în 1919 ?i tehnica de r?zboi a trupelor hortiste din Ardealul ocupat este de natur? s? ne avertizeze asupra celor dou? formule mentale. Gestul de onoare militar? a regelui Ferdinand Întregitorul, care n-a permis trupelor române s? arboreze drapelul românesc pe Parlamentul de la Budapesta spre a nu aduce vreo atingere sensibilit??ii poporului maghiar, ori copiii fl?mânzi ai str?zilor Budapestei hr?ni?i de trupele române, de o parte, ?i cumplitele atrocit??i hortiste, de alta, iat? dou? atitudini care trebuie consemnate pentru ca s? se redescopere toleran?a, dialogul, fr??ietatea, structura identitar? deschis?. Ar mai fi ceva legat de constatarea c? fr??ietatea are leg?tur? cu ra?iunea inimii, nu cu trufia intelectului, încât între domnul Frundo ?i domnul primar de la Miercurea Ciuc abia de sesiz?m vreo f?râm? de fr??ietate. Prin oameni precum domnulFrundo ?i al?ii ca s? sim?i bucuria s? spui: „fratele meu, ungurul”, lâng? cei ca domnulprimar, deopotriv? unguri sau români, sim?i un fior de spaim?. Este un lucru binecuvântat s? descoperi o a?a de mare distinc?ie între d-l primar de la Miercurea Ciuc ?i marea mas? a maghiarimii exprimat? a?a de demn de c?tre personalit??i precum domnulFrundo. Cu unii str?ba?i drumul fr??iet??ii, cu cel?lalt, drumul pustiirii.

Viclenia minciunii ?i anticlericalismul acestui veac.

Sunt tot mai frecvente manifest?rile n?pustite asupra Bisericii lui Hristos, cu rânduielile ei, cu preo?ii ei, cu tainele ei. Un personaj pe cât de acomodat politic, pe atât de incomodat eclesial împ?r?ea mai deun?zi la o televiziune etichete asupra clerului Bisericii Ortodoxe cu un tip special de venin pe care-l secret? viclenia insensibilit??ii. Oare ?tiu oamenii ace?tia ce vorbesc? Probabil c? nu, fiindc? altfel ar trebui s? suspect?m o atitudine programatic?, ceea ce probabil nu lipse?te, dar aceasta ?ine de o alt? încadrare tipologic? ?i anume de viclenia minciunii. În temeiul acestui tip de viclenie se minte sofistic, adic? se adopt? viclean reprezent?ri false asupra Bisericii ?i se comenteaz? concluziile ca ?i cum premisele ar fi adev?rate. Se construiesc false opozi?ii de genul biserica versus ?coal?, biserica versus spitale, se strecoar? afirma?ii ?optite despre cât de mic e num?rul de spitale fa?? de cât e de mare num?rul de biserici, ca ?i cum num?rul mic de spitale ar fi consecin?a num?rului „mare” de biserici. Sofismul este de acest tip, ?i-l auzim sâsâit de un analist la televiziunea public?: „cum s? nu fie a?a de pu?ine spitale dac? sunt a?a de multe biserici”!? Ce minte stranie, ce cap bizar, ce agresiv? impertinen??! ?tie insul acesta câte parohii sunt în România? Are leg?tur? biserica v?zut? cu serviciile medicale? Insul acesta ori nu ?tie, ori este viclean ca ?arpele ?i mincinos ca babuinul de vreme ce subtilizeaz? lucrul simplu: biserica este voit? de comunit??i pentru serviciul liturgic ?i deopotriv? pentru serviciile religioase de peste an cerute de credincio?i, de marea comunitate. Într-un singur an, de pild?, bisericile ?i deci preo?ii „presteaz?” un num?r de circa 300,000 de „servicii religioase”: peste 100,000 de botezuri, peste 130,000 de înmormânt?ri, circa 60,000 de cununii la care ar trebui ad?ugate slujbele speciale, precum cele de Sf. Maslu, ?i toate celelalte servicii legate de iconomia sfintelor taine. Raportate la num?rul de parohii din toat? România, se ob?ine un num?r de 30 de acte pastorale anuale prestate de fiecare preot peste activitatea sa liturgic? ?i misionar? de peste an. Dac? se scad cele patru perioade de post ne d?m seama c? un preot presteaz? un serviciu religios pe s?pt?mân? c?tre membrii comunit??ii peste sarcina sa liturgic? ?i misionar?. Aceast? cerere duhovniceasc? este aceea care creeaz? biserica ?i ordinea eclezial? a colectivit??ii omene?ti. Pe ce se întemeiaz? criticarea preo?ilor ?i a bisericilor radicalizat? în ultima vreme? Pe minciun? ?i viclenie. ?i pe ceea ce se vizeaz? subtextual: transformarea oastei spirituale într-o armat? f?r? ofi?eri. Ne putem imagina ce înseamn? a?a ceva: o turm? în dezordine. „Bate p?storul ?i se va risipi turma”. Acesta este subtextul atitudinii anticlericale care s-a radicalizat la unele televiziuni în ultima vreme (din p?cate ?i la televiziunea public?). Anticlericalismul a devenit un fenomen mediatic insidios ?i alarmant. O asemenea atitudine este efectul cel mai urât al vicleniei minciunii. Se minte pe seama bisericii, a preo?ilor, a tainelor spovedaniei, a celorlalte taine. Se minte cu obr?znicie, se minte cu viclenie, a?a cum s-a min?it în clipa aceea cumplit? când Nero a trecut incendierea Romei în seama cre?tinilor. Min?ile incendiate ale zilei n?zuiesc s? poat? transfera r?spunderea pentru nenorocirile vremurilor acestora în seama preo?ilor ?i s? provoace o judecat? secular? a Bisericii nevizibile, transistorice. Nu vor reu?i fiindc? singurul judec?tor legitim al Bisericii lui Hristos este însu?i Hristos-Dumnezeu. Orice altfel de judecat? este parodic? ?i apostatic?.

Întoarcerea lui Nero.

Au început s? apar? studii ?i c?r?i în a?a fel concepute ?i scrise ca ?i cum autorii lor s-ar fi mobilizat s? produc? documente într-un imaginar proces al ortodoxismului, al na?ionalismului, al „protocronismului”. Aceste c?r?i ori studii fac parte dintr-un curent relativ recent, c?ci nu este cu mult anterior pragului modernit??ii (?inând seama de unele malforma?ii spirituale semnalate de manifest?ri precum basna lui Simeon Dasc?lu). Toate acestea au în comun ispita nefireasc?, alunecând spre patologie ?i demonism, de a purifica o cultur? de grup?rile care n-au alt defect decât pe acela c? promoveaz? orizonturi teoretice ?i metodologice menite a pune într-o alt? lumin? valorile unei culturi ori cultura în ansamblul ei, o lumin? care spore?te str?lucirea acelor valori ?i modific? raza lor de cuprindere, sau, cu alt? exprimare, lungimea lor de radia?ie axiologic?. De data aceasta ?inta procurorilor ideologici este metoda protocronist? a profesorului Edgar Papu acuzat? de „infrac?iuni” ideologice teribile, de la acuza de a fi fost promotoarea na?ional-comunismului, la cea de a fi îndrumat la antieuropenism, la izola?ionism, iar mai recent un critic îmb?trânit în astfel de apuc?turi spurcate acuz? protocronismul c? ar fi sus?inut de-a dreptul bol?evismul. Procedeul folosit este tipic pentru mintea incendiat?. El const? în c?utarea unui citat nu în opera literar? sau teoretic? a vreunuia dintre autorii incrimina?i, ci în vreun articol epigonic ori în publicistica acuzatoare, din care se face apoi cap de acuzare pentru to?i cei a?eza?i sub eticheta atacatoare de c?tre intempestivulcritic-acuzator. Acel citat este întors pe fe?e multe ?i finalmente este etalat ca prob? a ciudatului „delict de opinie”. Fiindc? ceea ce se condamn? este, la urma urmelor, un delict de opinie. Aceasta era ?i schema kominterni?tilor epocii bol?evice, tot a?a a r?mas ?i în procedeul neocominterni?tilor actuali care se dau de ceasul mor?ii ca s? inventeze inamici ai umanit??ii, ?i dac? asta nu se poate, atunci ai europenismului, iar când ?i opera?ia aceasta este dificil?, atunci se recurge la „corectitudinea politic?” ?i aici totul se întunec? fiindc? deja ghilotina ideologic? a c?zut pe grumazul nefericitului acuzat. La etichetele de ieri - misticism, ortodoxism, legionarism, na?ionalism, reac?ionarism, burghezo-mo?ieresc, ??r?nist de-al lui Maniu, na?ional-liberal de-al lui Br?tianu etc. - se adaug?, cu ziua de azi, alte câteva: na?ional-comunist, protocronist ?i, mai recent, adept al „dughinismului ortodoxist”, o construc?ie tipic? pentru o minte incendiat? fiindc?, în realitate, o atare asociere este ininteligibil?. În fond, Al. Dughin este sociolog ?i geopolitician rus ?i nu preot ?i, în niciun caz, ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse ca s? poat? influen?a în vreun fel deciziile Patriarhului rus ori s? delan?eze în vreun fel un curent neomistic. Dar dac? am admite c-ar putea s-o fac?, ne-am putea închipui c? acestea ar trece în politica Rusiei? Nu-mi imaginez c? Parlamentul sau Guvernul rus ar ceda deciziile lor Bisericii, fie aceasta chiar ?i cea Ortodox? Rus?. Etichetarea aceasta îns? are un alt rol decât pe acela de a comunica ceva inteligibil. Etichetele au func?ia de a sugera atitudini gata confec?ionate pentru cei neaviza?i, tineri, în principal. Dintre toate etichetele vechi ?i noi, cele socotite deosebit de grave de c?tre neocominterni?ti sunt cele de protocronism, de fundamentalism ortodoxist, de na?ionalism. Dac? te-a calificat cineva a?a (argumentele nu au vreo importan??, fiindc? utilizatorii etichetelor n-au uzan?a lecturilor ?i a studiului riguros, disciplinat etc.) e?ti ca ?i pierdut, fiindc? pe urmele etichet?rii se declan?eaz? procedul „mor?ii civile”. Cel etichetat trebuie închis într-o carantin? ideologic?, declarat contagios, întâmpinat precum erau lepro?ii în vechime, adic? ocoli?i cu ocoluri mari, ca nu cumva aerul s? fie respirat în proximitatea lor. Ceea ce urmeaz? apoi este eliminarea din institu?ii, transformarea în ?int?, carantina comisiilor etc. etc. Fenomenul se propaga? dup? dinamica incendierii. Un incendiu a cuprins lumea noastr?. Cei ce-o incendiaz? arunc? vina asupra preo?ilor, asupra protocroni?tilor, asupra na?ionali?tilor, asupra fundamentali?tilor. Va reu?i noul Nero s? incendieze min?ile spre a ne g?si mai apoi vinova?i de incendiu tot pe noi!? Aceasta ar fi marea performan?? a vicleniei minciunii, ea este una ?i aceea?i cu for?a stihiei care a declan?at istoria persecu?iilor criminale împotriva cre?tinilor în Roma incendiat? de acum 2000 de ani. Aceea?i stihie a devastat lumea cre?tin? a R?s?ritului dup? instaurarea regimurilor bol?evice. Nero se întoarce ?i dup? c?derea Cortinei de fier. Va reu?i el s? incendieze din nou Roma spiritual? ?i s? dezl?n?uie un ciclu nou de persecu?ii spirituale într-o vreme de criz? ?i de suferin?e!? Este una dintre întreb?rile zilei.

footer