Liderii G20 s-au reunit la Sankt Petersburg, hotărâţi să găsească o soluţie pentru Siria, dar au constatat că au păreri divergente asupra subiectului (stiri tvr.ro, 06.09.2013). Discuţiile purtate in timpul Summitului G20, între preşedintele american Barak Obama şi preşedintele Vladimir Putin, au încins scena relaţiilor internaţionale. Secretarul de stat american John Kerry declara că „în Siria au fost utilizate arme chimice, este de necontestat”, adaugând că cei responsabili „trebuie sa raspunda pentru actele lor”, potrivit A.F.P. (stiri.com, 27.08.2013; hotnews.ro, 27.08.2013). Potrivit oficialului american. folosirea armelor chimice si „sacrificarea fara discernamant a civililor” reprezinta „o atrocitate morală”. (stiri.com, 27.08.2013). Rusia, aliat puternic al Siriei pe scena internatională, nu a fost însă convinsă de declaraţiile S.U.A. şi a atribuit insurgenţilor sirieni presupusul atac cu arme chimice, afirmând ca este un act de manipulare in scop propagandistic. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Lukasevici „opozitia siriană refuză să ofere acces anchetatorilor la locul incidentului. Apar din ce in ce mai multe dovezi ca este vorba de un act criminal plănuit cu mult înainte, un act provocator. Pe Internet, relatarile despre incident circulau cu cateva ore inainte de aşa-numitul atac. Este o actiune premeditata” (gandul.info.com, 23.08.2013; dc.news.ro, 25.08.2013; mediafax.ro 23.08.2013; curierul national.ro, 25.08.2013, etc). In aceste condiţii, Kremlinul susţine că este „inacceptabilă” folosirea forţei contra regimului de la Damasc (gandul.info.com). Totuşi, dacă occidentalii prezintă la ONU „dovezi convingătoare” privind folosirea armelor chimice de către puterea siriană, Rusia este pregătită să acţioneze „hotărât”, chiar să susţină o acţiune armată în Siria (gândul.info.com, 04.09.2013). Dovezile cerute de Moscova întârzie însă să apară.
Alianţele Siriei cu Iran, Rusia şi China nu sunt întâmplătoare. Interesele geostrategice sunt un argument solid. O intervenţie militară străină în Siria a fost blocată de doua ori, până acum, de către Rusia şi China, care şi-au folosit dreptul de „veto” în cadrul Consiliului de Securitate al O.N.U.. Cele doua ţări şi-au motivat decizia prin dorinţa de a evita o repetare a scenariului libian. In octombrie 2011, liderul libian Moammar Gaddafi a fost ucis de către rebeli, susţinuţi de forţele N.A.T.O., după un lung si sângeros război civil (ziare.com). Ce a rezolvat acest lucru? Democraţia este departe de a fi construită în Libia. Din experienţa evenimentelor petrecute în lumea arabă în ultimul deceniu, China şi-a calculat întotdeauna poziţia faţă de situaţia din Siria, luând în considerare „pacea şi stabilitatea Orientului Mijlociu şi, totodată, apărarea intereselor pe termen lung, fundamentale ale Siriei şi lumii arabe” (ziare.com, 15.06.2013). Nu cred că este întâmplător nici faptul că ziarul oficial al Partidului Comunist Chinez atrăgea atenţia că „motivul pentru care SUA se pretind protector al arabilor nu este greu de imaginat. Problema este că nu exista o bază morală pentru acest patronaj şi această egoistă super-arogantă şi încredere de sine. Violenţele continuă în Irak, iar oamenii obisnuiţi nu se pot bucura de nicio siguranţă. Acest fapt, el singur, este suficient pentru a ridica un mare semn de întrebare asupra sincerităţii şi eficacităţii politicii americane” (ziare.com, 27.02.2012). Privind lucrurile dincolo de eleganţa discursului diplomatic, China aşează lucrurile tranşant, fără a se lăsa intimidată de intenţiile SUA.
Regim „ilegitim si criminal”
In pofida apelului la prudenţă făcut de preşedintele Traian Băsescu, se pare că din nou România se grăbeşte din nou în declaraţii. Voci ale puterii se fac auzite împingând lucrurile doar din dorinţa de a se auzi. La reuniunea naţională a diplomaţiei române, premierul României nu s-a ferit să afirme că în Siria este un regim „ilegitim şi criminal” (mediafax.ro, 28.08.2013; evz.ro; 28.08.2013; ziare.com, 28.08.2013). Firesc, privind doar din perspectiva unor posibile atacuri teroriste, îmi doream ca poziţia României faţă de situaţia din Siria să rămâna neutră. Este uşor de spus, dar greu de realizat, mai ales în condiţiile în care faci parte dintr-o alianţă. „In cazul unei decizii, ţara noastră va fi solidară cu aliaţii săi, fără rezerve, declara preşedintele Traian Băsescu la Reuniunea anuală a Diplomaţiei Româneşti” (agerpres.ro; 27.08.2013; hotnews.ro; 27.08.2013). Şeful statului a precizat că „România se va pronunţa imediat ce va exista o poziţie a experţilor O.N.U. şi şi-a exprimat speranţa că în Siria nu s-a produs un atac chimic [...] (actualitati.net, 27.08.2013). Pentru România, esenţa este consecvenţă şi prudenţă. Sigur, prudenţa noastră are o limită şi anume aceea în care ni s-ar solicita să ne solidarizăm cu aliaţii noştri. O vom face fără rezerve. Prudenţa nu poate merge până la a nu fi solidar cu aliaţii noştri dacă la nivelul Consiliului de Securitate, NATO, al statelor occidentale se va lua o decizie sau alta. Vom fi solidari cu aliaţii noştri” (eoficial.ro, 28.08.2013).
Drumul singurătăţii
Rusia tace, iar S.U.A. caută aliaţi. In timp ce situaţia din Siria aprinde spiritele, cancelariile europene se ţin departe de război. Dacă în urmă cu ceva timp administraţia de la Washington, susţinută de Cabinetul preşedintelui francez Francois Hollande şi de către Marea Britanie, încerca să îşi impună punctul de vedere pentru un atac rapid asupra Siriei, fie acesta doar şi cu rachete, lucrurile au luat altă turnură după întrunirea G20 de la Sankt Petesburg, disensiunile fiind din ce în ce mai evidente (mediafax.ro, 06.09.2013). Chiar dacă premierul britanic David Cameron anunţa că Londra va prezenta o rezoluţie „care condamnă atacul chimic” din 21 august 2013 din Siria şi „autorizează măsurile necesare pentru protejarea civililor”, inclusiv folosirea forţei armate (apologeticum.ro, 28.08.2013, curentul.ro, 28.08.2013), planurile au fost schimbate din mers. Recent, parlamentul Marii Britanii a respins moţiunea în favoarea unei intervenţii militare împotriva regimului de la Damasc (presseurop, 30.08.2013). „Este clar că Parlamentul britanic nu vrea o intervenţie militară britanică. Iau notă, iar Guvernul va acţiona în consecinţă”, a declarat Cameron după această înfrângere, adăugând că este „ataşat respectării voinţei Camerei Comunelor” (money-chanell, 30.08.2013).
Situaţia preşedintelui american Barak Obama nu este deloc uşoară. Pe lângă faptul că nu mai poate conta pe aliaţii săi europeni, „deoarece Francois Hollande este singurul care este gata să lovească Damascul” (agerpres.ro, 05.09.2013; selectnews.ro, 06.09.2013), preşedintele Barack Obama se confruntă cu rezerva opiniei publice din S.U.A. cu privire la un eventual atac în Siria. De la începutul crizei siriene, americanii sunt mai puţin favorabili faţă de o creştere a implicării ţării lor, chiar fără o acţiune terestră, în timp ce retragerea din Afganistan încă nu s-a încheiat. Potrivit unui studiu Quinnipiac din 8 iulie 2013, 61% dintre americane consideră că nu este în interesul Statelor Unite să se „implice” în conflict, deşi 49 % se declară favorabili utilizării unor rachete de croazieră „care nu riscă vieţi americane”. În iunie, 54 % dintre americani criticau decizia de înarmare a rebelilor sirieni (jurnal.md, 30.08.2013; sud-est forum.ro, 30.08.2013).
Bibliografie selectivă