Revista Art-emis
Yahacocha şi Roşia Montană, două surori gemene PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacsu   
Duminică, 22 Septembrie 2013 17:54

Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu, Isarescu, Ponta & Roşia MontanăCum lucrează şi face profit Gabriel Resources

Gabriel Resources, o companie care se îmbogăţeşte de pe urma exploatării. Ce exploatează Gabriel Resources? Tot ce poate, de la aur, diamante, metale rare, până la conşţiinţe, adminisţraţii, ministere, miniştri, prim miniştri, preşedinţi, primari, autorităţi publice, oriunde găseşte aceste „comori” care le pot aduce sau facilita şansa de a scoate bani fără a ţine cont ce lasă în urma lor. Pe ei nu îi interesează nici otrăvirea pământului, nici distrugerea mediului, nici compromiterea pe sute de ani a ecosistemului, nici problemele fermierilor sau populaţiei din zonă., pentru că atunci când îşi fac planul ei pleacă şi lasă pământul pustiit, nu e al lor, nu îi priveşte.  Ei plătesc, pentru dreptul de a exploata şi de a distruge tot ce ating, ei plătesc bine pe cei care au datoria să îşi apere cetăţenii, plătesc primari, specialişti, oficiali, autorităţi, poliţie, firme de protecţie, tot ce e nevoie, pentru a închide gura celor care ar îndrăzni să se opună intereselor lor. Aşa au făcut în Grecia, în Haiti, în Peru, aşa fac şi la Roşia Montana. În toate cazurile au promis lapte şi miere şi au adus sau vor aduce moarte. Moartea pământului, moartea faunei, a florei pe mii de km pătraţi, moartea oamenilor şi vrajbă. Vrajbă, proteste, acţiuni extreme, greve, confruntări verbale sau violente între cei care cer dreptul la viaţă şi respect şi cei care s-au lăsat cumpăraţi sau tentaţi cu promisiunea unui loc de muncă fără a realiza că asta înseamnă distrugerea pe sute de ani a zonei. Unii, disperaţi de lipsa unei bucăţi de pâine pe masă, o acceptă cu orice preţ pe cea promisă de cei care au avut grijă să obţină prin şpagă interzicerea oricăror alte activităţi economice în zonă. Alţii, cei care au făcut şi fac jocul exploatatorilor plecând de la autorităţile locale până la guvernanţi la cele mai înalte nivele, au facilitat şi sprijinit aceste acţiuni criminale fără nici un fel de reţinere, încercând prin manipulări sau angajamente dezastruoase să convingă cetăţenii că aprobarea crimei este cea mai bună soluţie.

O mică socoteală matematică privind Roşia Montană

Se spune că există 300 tone de aur în zonă. Pentru 1, 4 grame de aur se excavează o tonă de pământ, pământ care apoi se „prelucrează” cu cianuri pentru a evidenţia aurul. Rezultă că pentru exploatarea celor 300 tone de aur va fi excavată, contaminată şi mutată (unde?) o cantitate de 214. 285.000 tone de pământ. Realizează cineva ce înseamnă asta? Oricine a cumpărat şapte tone de pietriş ca să toarne o mică fundaţie, sau un gard, să încerce să multiplice ceea ce a avut în curte ca să vadă ce înseamnă aceasta cantitate de pământ contaminat. Se dă practic jos un munte de păduri, pământ, aur şi alte metale rare şi scumpe şi se lasă în locul lui un alt munte de pământ contaminat, un platou arid de piatră seacă căruia îi va lua  sute de ani să se repopuleze cu plante şi animale, un lac imens de apă cu cianuri oprite de un baraj făcut de cei pe care nu îi va mai interesa nimic după ce vor pleca şi un subsol otrăvit care cine ştie când îşi va reveni. Cine nu crede toate aceste lucruri nu are decât să privească materialul din filmul ataşat, film care arată ce a făcut şi face firma Newmont în Yanacocha, Peru. Numai un inconştient sau un trădător mai poate accepta ideea exploatărilor cu cianuri după ce a vizionat acest film. Pe mine personal imaginile cu bietele animale fără dinţi m-au vindecat de orice îndoială care ar mai fi putut izvorâ de undeva din subconştient. Pentru neştiutori, Newmont este o firmă de top în exploatări miniere, acţionar alături de deja celebrul Beny Steinmetz, la Gabriel Resources.

Şi ca să se termine cu speculaţiile privind câştigul R.M.C.G. din exploatarea de la Roşia Montana, iată care este procentajul minereurilor care se găsesc în solul pe care îl scormoneşte R.M.G.C.: aur - 1,5 grame/tonă, argint - 11, 7 grame/tonă, arseniu - 5000 grame pe tonă, titan - 1000 grame/ tonă, molibden - 10 grame/tonă, vanadiu - 2500 grame/tonă, nichel - 30 de grame/ tonă, crom - 50 grame/tonă, cobalt - 30 grame/tonă, galiu - 300 grame/tonă. Rezultă de aici  că pe lângă cele 300 de tone de ur, din cantitatea de pământ scos,  R.M.G.C. va mai scoate 2.500 tone de argint, 218.000 tone de titan, 2.180 tone de molibden, 545.000 tone vanadiu.

Sabotaj la adresa intereselor ţării şi economiei naţionale

Ciudat este că nici guvernul român, nici R.M.G.C. nu pomenesc nimic despre aceste zăcăminte, ca şi cum ele nu ar exista. Trădare sau inconştienţă?  Ni se spune doar că aceste zăcăminte nu sunt trecute în contract. În care contract? Poate nu sunt trecute în contract. Dar în actele adiţionale? Păi în situaţia asta ori vorbim de o trădare a guvernului care cedează printr-un contract oneros aceste zăcăminte care ar aduce un beneficiu de patru ori mai mare decât aurul, ori vorbim de o inconştienţă şi o indiferenţă la fel de criminale ca şi otrăvirea cu cianuri prin refuzul de a lua în calcul exploatarea acestor zăcăminte care ele singure ar multiplica cu de 4 ori câştigul. Deci domnul Ponta ori trădează cu bună ştiinţă ori dă dovadă de inconştienţă şi sabotaj la adresa intereselor ţării şi economiei naţionale. Dacă tot vrea să otrăvească pământul, măcar să scoată tot ce poate din această otrăvire. Dar nu, domnul Ponta, Guvernul, preşedinţia doresc efecte distructive maxime cu câştiguri minime. Din surse neoficiale, de la cei care ştiu dar nu au cum dovedi pentru că documentele sunt secretizate, se ştie că în contractul de concesiune secretizat se spune că orice metal în plus, recuperat intră în beneficiul celui care exploatează zăcământul. Un astfel de contract sau clauză ne spune că practic, Guvernul României a cedat gratis (?) toate celelalte minereuri, care aduc un profit de patru ori mai mare decât aurul. Din această cauză nimeni nu vrea să desecretizeze acele contracte, pentru că acestea ar dovedi Trădarea intereselor naţionale.

Şi noi l-am împuşcat pe Ceauşescu pentru subminarea economiei naţionale? Ce glumă bună. Ce mai putem face acum, cum mai putem combate lăcomia, inconştienţa, trădarea şi vânzarea? Tot prin vânzare. Ştiu că ideea mea poate părea ieşită din comun dar firmele de exploatare a minereurilor nu ar mai avea activitate dacă nu ar exista cerere pe piaţă. Atâta vreme cât lumea în goana sa după lux sau înavuţire cumpără aur, firmele care se ocupă cu extracţia şi comercializarea aurului vor prospera. Atâta vreme cât aurul este considerat o investiţie sigură şi una din puţinele care nu se devalorizează tocmai datorită faptului că se găseşte în cantităţi aşa mici şi este căutat, singura modalitate de a schimba cu adevărat ceva - dacă lumea ar acţiona unitar- ar fi să îşi vândă toţi aurul către stat şi să nu se mai cumpere. În felul acesta cererea ar scădea, vânzările la fel, iar exploatarea ar deveni nerentabilă. Dacă această măsură ar fi aplicată nu la nivel mondial ci la nivelul unei singure ţări, ar duce la o scădere în lanţ a tuturor celor care se îmbogăţesc otrăvind pământul. Dar în România această idee nu ar prinde niciodată, cred că am fi ultima ţară unde o asemenea măsură ar găsi aderenţi. În schimb otrăvirea solului este ok, nu deranjează pe nimeni. Priviţi vă rog filmul şi apoi decideţi dacă mai vreţi exploatare prin cianuri.[1]

Ce va fi la Roşia Montana peste 17 ani?

Urmăriţi cum nici animalele nu vor să bea apa din râul contaminat, o refuză, stăpânii animalelor bagă apa cu forţa în gura bietelor animale care  mai deştepte decât cei care susţin exploatarea cu cianuri, refuză să bea apă contaminată. Este crimă pur şi simplu. Aşa se va ajunge şi la noi. Am văzut în acest film cum preşedintele ţării spunea că „nimeni în lume nu ştie unde e Peru pe hartă şi dacă dispare, nimeni nu va sesiza.”  Acesta era un argument în favoarea admiterii exploatării aurului cu cianuri. Deci, hai să îi ajutăm să ne otrăvească, că şi aşa nu va afla nimeni, sau hai să ne otrăvim, poate aşa vor afla alţii de noi. Am văzut în film demonstraţii de protest ca şi de susţinere faţă de minerit. Şi în Yanacocha, ca şi la Roşia Montana, erau din cei care doreau să muncească, şi alţii care voiau să trăiască. Pe cei care câştigau din minerit nu îi interesa că ceva mai la vale alţii mureau din cauza mineritului. Aceste proteste, aceste dezbinări se manifestă şi azi la ei, la ani buni după ce a început exploatarea. La noi încă nu a început. Noi poate încă mai avem şansa să punem capăt dezbinării şi otrăvirii pământului. Şi în Yanacocha, ca şi la noi, poliţiştii supravegheau demonstraţiile de protest, gata să intervină la ordin. Al cui? Al celor care au semnat contracte şi acte adiţionale secrete. Lupta populaţiei cu Newmont şi autorităţi durează de 17 ani, 17 ani de contaminare a apelor. Asta va urma să se întîmple şi la Roşia Montana. La Yanacocha compania minieră s-a extins şi a acaparat tot mai mult pământ,  pe măsură ce resursele de aur secau, iar guvernele au cedat pământul de fiecare dată, pentru că de fiecare dată s-au oferit şpăgi şi s-au semnat acte adiţionale secrete. Şi aşa, pas cu pas, contaminarea a cuprins şi zone sau localităţi care la început se credeau în siguranţă şi nu au protestat când firma a început exploatarea. Aşa se va întâmpla şi la noi. Yahacocha-Roşia Montana, două surori gemene.

Grafica - Ion Măldărescu

-----------------------------------------------------------

 [1] http://www.youtube.com/watch?v=1oDoO5QpLv0

 

footer