Revista Art-emis
Emisarii saudi?i ?i b?t?lia pentru resurse PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Luni, 16 Septembrie 2013 13:28

Prof. univ. dr. Radu Nicolae, art-emisMoscova vegheaz?

Interesele Rusiei în Siria nu sunt deloc de neglijat, cunoscut fiind ?i faptul c? prietenia dintre Rusia ?i Siria dureaz? de mai bine de patru decenii. Rusia are în Siria singura ei baz? naval? la Marea Mediteran? ?i singurul avanpost din Orientul Mijlociu.[1]  In ciuda ofertelor primite de la emisarul saudit, prin?ului Bandar bin Sultan, in prezent ?eful spiona­ju­lui saudit, Rusia nu abandoneaz? Siria. Nici Siria nu a abandonat Rusia. În 2011, Turcia i-a prezentat pre?edintelui sirian Bashar al-Assad un proiect de gazoduct Qatar-Arabia Saudit?-Irak-Siria-Turcia, de unde gazul putea fi exportat ?i spre Europa, fiind scoas? din joc Rusia ?i, astfel, fiind eliminat? dependen?a europenilor de gazul rusesc. Liderul de la Damasc a spus NU! propunerii turcilor ?i a dat O.K.-ul proiectului de gazoduct al Iranului, denumit „Islamic Pipeline”.[2] 

Potrivit surselor deschise de informare,[3]  „ofer­ta f?cut? Rusiei cu sprijinul americanilor de Arabia Saudit? pentru ca Moscova s? lase s? cad? regimul pre?edintelui sirian Bashar al-Assad const? în aproximativ 15 miliarde de do­lari pentru elicoptere de lup­t?, tancuri ?i armament ru­sesc, pre?uri mari pentru pe­trol ?i hegemonia asupra ga­zelor naturale cump?rate de Europa. Real? sau nu, oferta, des­pre care se spune c? a fost respins? de Rusia, su­bliniaz? intrigile ?i mizele care fac din Orientul Mijlociu un focar de r?zboi activ de zeci de ani cu efecte asupra întregii omeniri”. Discu?iile par s? fi oferit Rusiei o alian?? cu cartelul marilor produc?torilor de petrol O.P.E.C..[4]  Împreun?, aceste state asigur? peste 45% din produc?ia global?. Rusia ?i Arabia Saudit? î?i împart topul produc?iei de ?i?ei, dar Rusia nu colaboreaz? cu O.P.E.C., organiza?ie condus? de saudi?i. Cum se poate explica faptul c? Rusia a refuzat oferta S.U.A.?

Interese incurcate

Potrivit Stockholm International Peace Research Institute, contractele de armament ale Siriei cu Rusia s-au ridicat în 2011 la o valoare de cel putin 4 miliarde dolari. Potirivit cotidianul New York Times între anii 2000-2010, Rusia a vândut armament Siriei la o valoare de 1,5 miliarde de U.S.D., transformand Siria, în cel mai mare client de armament al Rusiei.[5]  Exporturile Rusiei c?tre Siria au fost în valoare de 1,1 miliarde dolari în 2010 ?i investi?iile sale în aceasta ?ar? au fost evaluate la aproximativ 20 de miliarde de U.S.D. (inclusiv cele 4 milarde pentru armament). „Stroitransgaz” a fost implicat în proiecte în valoare de 1,1 miliarde dolari. „Stroitransgaz” este implicat in construirea unei centrale de distribu?ie a gazelor naturale de 200 de kilometri est de Homs, în regiunea Al-Rakaka ?i în suport tehnic pentru construirea unei conducte de gaz din Irak. Tatneft, o subsidiara a „Gazprom”, este firma cea mai important? de energie din Siria. Compania a început în 2010, printr-un joint-venture cu compania siriana na?ional? de petrol pentru a a prospecta un camp petrolier la granita cu Irakul. Alte firme cu interese de afaceri majore în Siria includ produc?torul de o?el T.M.K. si transportatorul na?ional „Aeroflot”, care intretine flota civil? de avioane a Siriei. [6] 

În domeniul gazelor naturale, clasamentul resurselor din regiunea Golfului este condus de Federa?ia Rus? cu peste 47.000 de miliarde m.c., urmat? de Iran cu peste 24.000 miliarde m.c., Qatar cu aproximativ 17.000 miliarde m.c., Arabia Saudit? ?i Emiratele Arabe Unite cu aproximativ 6.000 miliarde m.c. fiecare. Lucurile devin ?i mai evidente cu cât „centrul de gravitate” al produc?iei mondiale de petrol s-a mutat gradual dinspre ??rile industrializate ale Nordului (S.U.A., Canada, Mexic, Europa ?i vestul Rusiei) spre ??rile în dezvoltare ale Sudului, în special Iran, Irak, Arabia Saudit?, Angola, Nigeria ?i statele din bazinul M?rii Caspice.[7] 

„Un nou Golf Persic”

În aceste conditii, ne mai surprinde ceea ce s-a întamplât recent în ??ri precum Yemen, Egipt sau Regatul Bahrain? Explica?iile pot fi multiple. Dac? lu?m în calcul ?i poten?ialul câmpului gazifer descoperit in Bazinul Levantin, acesta fiind estimat la aproximativ 1,68 miliarde de barili ?i la 3.454.655.284.224 de metri cubi de gaz,[8]  ne mai surprinde de ce este nevoie de un posibil nou r?zboi în Orientul Mijlociu? Bazinul Levantin este o zon? submarin? care se întinde din nordul Egiptului pân? în Turcia si con?ine 1,7 miliarde de barili de petrol nedescoperite, recuperabile din punct de vedere tehnic, ?i 122 de trilioane de metri cubi de gaz, conform „Geological Survey”, din S.U.A. (U.S.G.S.). Enormele rezerve de gaz ?i petrol, g?site acum trei ani în Marea Mediteran?, într-o zon? împ?r?it? între Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Siria ?i Liban, arat? c? regiunea ar putea deveni „un nou Golf Persic”.[9] 

Interesele conduc la multiple divergen?e

Rezervele de petrol din Orientul Mijlociu reprezint? 60,17 % din totalul rezervelor confirmate de petrol ale lumii, ?i totalizeaz? o suma de 683,5 milioane de barili, petrol de care, nu o singur? dat?, statele occidentale s-au ar?tat foarte interesate, precum în Irak ?i Libia. Privind spre Arabia Saudit?, spre Egipt, Yemen, Iordania, Siria sau Iran, întelegem c? interesele conduc la multiple divergen?e. Arabia Saudit? este unul dintre alia?ii de baza ai S.U.A. în Orientul Mijlociu ?i un important furnizor de petrol, cu un export zilnic de peste 9 milioane de barili. Cu un PIB/cap de locuitor de 24.200 dolari (locul 55 in lume), Arabia Saudit? dispune de 25% (aproximativ 262 miliarde de barili) din rezervele mondiale, în timp ce Irakul de?inea 10% (aproximativ 112,5 miliarde barili). Ce mai înseamn?, în aceste condi?ii, eforturile S.U.A. pentru „democra?ia” lumii arabe?



[1][[1]] vezi ziare.com
[2][[2]] Pop, în, ziua.news
[3][[3]] zf.ro, 28.08.2013; politeia.org, 29.08.2013
[4][[4]] zf.ro, 29.08.2013.
[5][[5]] contributors.ro
[6][[6]] Ibidem
[7][[7]] Teodorescu, 2008.
[8][[8]] Pop, in, ziua.news
[9][[9]] Ibidem
footer