Revista Art-emis
Regele si monarhia PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Joi, 05 Septembrie 2013 15:23

Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, MihaiPasiunea ?i morala, doua fe?e ale monedei pierdute de Neamul Românesc

În cumplita dezl?n?uire de interese ?i de patimi care nu mai ?in seam? de nimic, sarcina ap?r?rii drept??ii omene?ti, a?a cum ne-a înv??at opera de gândire a Str?mo?ilor, ajunge a fi deosebit de grea ?i ea impune acelora care au r?spunderea existen?ei amenin?atelor „state mici” ?i a men?inerii unui popor care impune nu prin num?r, ci prin martiriologie. De la Mântuitorul nostru Iisus Hristos - Imp?ratul Vie?ii, condi?ia împ?r?teasc? va fi una jertfelnic?. Privit? sub aspectul jertfei împ?r?te?ti, istoria cre?tin? prezint? un adev?r care ar trebui s? cutremure în?elegerea uman?: tronurile împ?r?te?ti au fost oriunde în lumea cre?tin?, dar tot mai des la noi, altare însângerate, pe care s-au jertfit împ?ra?ii ?i domnii ?i mai to?i voievozii no?tri.

Pentru a începe o cercetare mai cuprinz?toare a regalit??ii în România ,prima întrebare care se impune este :de ce au adus Românii un prin? str?in în fruntea Statului? Pentru a r?spunde corect vom apela întâi la medita?ia lui Corneliu Zelea Codreanu: „Domnitorul Cuza merit? calificativul de «foarte bun», pentru c? atât în politica intern? cât ?i în cea extern? s-a identificat total cu linia Neamului. S-a îngrijit de ridicarea ??ranului ?i a f?urit Unirea Principatelor. Devenind ostil oligarhiei, a fost detronat de aceasta. Oligarhia s-a orientat spre o variant? str?in? , care s? le asigure casta”. Imediat coali?ia a lansat ideea c? Românii sunt incapabili s? aib? un domnitor p?mântean ?i au hot?rât s? angajeze un prin? str?in care s? asigure pozi?ia social? dominant? a castei ciocoie?ti. Dup? o scurt? c?utare, au ales un prin?, din faimoasa familie de Hohenzollern. Noul prin?, mai târziu rege, Carol I, este evaluat de istoriografia oficial? românesc? ca un model de rege, bun organizator, demn, onest ?i omul care a dobândit independen?a na?ional?. De fapt Carol a fost angajat când a fost adus în ?ar?, cu condi?ia s? „înghe?e” orice progres social sau democratic.

Carol a în?eles repede sistemul care îi permitea s? se îmbog??esc?. A acceptat investitori str?ini în România care trebuiau s?-i pl?teasc? un comision gras, un ?per?. El a fost amestecat în scandalurile Strusberg (calea ferat?), Hallier (portul Constan?a), apoi fortifica?iile din jurul Capitalei ?i linia Foc?ani-N?moloasa, la fel ca ?i în afacerea tramvaielor din Bucure?ti ?i alte afaceri mai m?runte. Cea mai mare afacere a lui Carol a fost aceea cu Domeniile Coroanei Regale. Casta ciocoiasc? i-a d?ruit lui Carol un domeniu de 118.000 acri, (46.000 ha) o suprafa?? uria?? defalcat? din averea public?, proclamându-l pe Carol drept „primul s?tean” al ??rii! În ceea ce prive?te independen?a, au fost osta?ii români care au murit la Plevna ?i Grivi?a aceia care au dobândit independen?a ?arii, care de fapt a mai fost u?urat? ?i de dorin?a ??rilor vestice de a st?vili înaintarea Ru?ilor spre Dardanele.

Recuno?tin?a poporului român pentru activitatea regeasc? a lui Carol a devenit evident? în ultimele sale zile, când î?i d?dea sfâr?itul ?i când bucure?tenii au acoperit zidurile palatului regal cu afi?e „De închiriat!”. Ferdinand, viitorul rege, venind în ?ar? ?i dup? c?s?toria cu principesa Maria de Saxa Coburg-Gotha, noua pereche princiar? a avut o via?? conjugal? plin? de scandaluri, desp?r?iri, infidelit??i, împ?c?ri, nedemne de ni?te vl?stare princiare. Dup? perioada cuceririlor amoroase pe câmpul ?colii de fete „Elena Cuza”, prin?ul amorez se împrietene?te cu o doamn? de onoare de la Palat - Elena V?c?rescu, cu care începe o scandaloas? idil? ce avea s? pun? în lumin? însu?irile suflete?ti ale lui Ferdinand. Chiar dac? era o pasiune „nobil?” pentru o femeie de înalt? cultur? ?i cu un real talent, vl?star de vi?? boiereasc?, descendent? a unei familii ilustre care a jucat un rol de frunte în istoria culturii române?ti, pasiunea sa r?mâne tot adulterin?.

Aflându-se de aceast? leg?tur?, care se dorea concretizat? într-o c?s?torie, se isc? un ?ir de certuri în familie. Favorizat? ?i patronat? de regina Elisabeta, întâmpin? rezisten?a dârz? a regelui Carol ?i a camarilei sale, prin vocea autorizat? a boierului Lasc?r Catargiu: „aiasta nu se poate, Maiestate!” Regina Maria, jignit? în onoarea ei, pleac? la rude în Anglia.

Carol I, care ducea o via?? auster?, se gândea chiar la dezmo?tenire, dac? ar fi permis Constitu?ia. Este delegat Ion Br?tianu s? trateze cu principesa Maria întoarcerea în ?ar?. Br?tianu o g?se?te pe principes? cu un copil, f?cut în timpul celor doi ani cât a lipsit din ?ar?. Maria se învoie?te în urm?toarele condi?ii: Ferdinand s? înfieze copilul bastard ?i s?-l declare ca fiind al lui, iar Elena V?c?rescu s? p?r?seasc? ?ara pentru totdeauna. Neg?sind alt? solu?ie, Br?tianu accept?, iar Maria, peste ani, recunoa?te c? tat?l real, biologic al principesei M?rioara, viitoarea regin? a Iugoslaviei a fost de fapt Marele Duce Boris Vladimirovici de Rusia.

Ferdinand, noul rege, devenit faimos prin activitatea „romantic?” a so?iei sale, a fost un rege slab, hipnotizat de Br?tianu,[1] o simpl? marionet? în mâinile celui mai sinistru om politic din România, Barbu Stirbey, amantul statornic al so?iei sale,[2] care a dominat ?i controlat toat? via?a politic? din 1914 pân? în 1927 ?i mai târziu, între 1940-1946, ?i care a fost amestecat în cele mai tenebroase ac?iuni.

Regele Ferdinand a avut marele merit de a fi intuit în persoana lui Ionel Br?tianu, pe „Omul de Stat ales de Providen??”, de al c?riu destin politic va depinde soarta Na?iei; ?i de ce nu, ?i a sa, precum ?i ne-?ansa de a avea al?turi de el pe regina Maria, cu impresionanta ei „d?ruire”. Ceea ce este de net?g?duit este faptul c? regina Maria a n?scut ?ase copii, primul fiind cel ce avea s? fie viitorul mo?tenitor al tronului, Carol al II-lea ?i tat?l viitorului ultim rege, Mihai I, iar cea de-a cincea n?scut? fiind principesa Ileana, viitoarea maic? Alexandra ?i cea desemnat? de destin s? r?scumpere timp de trei decenii prin smerenie ?i rug?ciune multele r?t?ciri lume?ti ale p?rin?ilor. Si nu numai. Simpl? coinciden?? poate este ?i faptul c? ?i principesa Ileana na?te ?ase copii, patru având ca tat? pe Anton de Austria ?i doi pe doctorul ?tefan Is?rescu .

Regalitatea nu este un privilegiu personal, ci o datorie de slujire înaintea lui Dumnezeu, pentru poporul s?u. Ce condi?ie trebuie s? îndeplineasc? un monarh ca s? r?mân? în istorie cu renumele de „bun” sau „foarte bun”? „Exist? o linie a vie?ii Neamului. Un monarh e mare ?i bun când se men?ine pe aceast? linie. E mic sau r?u în m?sura în care se îndep?rteaz? de aceast? linie a vie?ii Neamului sau i se opune. Iat? legea monarhiei!” (Corneliu Zelea Codreanu)

Noi, cei simpli ?i mul?i, care nu avem decât mândria mo?tenirii p?rin?ilor no?tri de care suntem lega?i doar prin bog??ia p?str?rii tezaurului neamului daco-român la temelia satului str?bun, în?elegem poate mai greu de ce mo?tenitorii - reali sau doar accepta?i - ai „ilustrei” familii de Hohenzollern nu au curiozitatea sau t?ria moral? s?-?i accepte cu demnitate trecutul adev?rat, s? în?eleag? c? neamul românesc, respectând spriritul cre?tin ortodox, a ?tiut s? ierte ?i s? tac?. Dar nu s? ?i uite. Se zice, pe bun? dreptate, c? atunci când semeni vânt culegi furtun?! Oare acest adev?r s? se schimbe atât de mult încât atunci când semeni lips? de moralitate s? culegi Castele?

Grafica - Ion M?ld?rescu


[1] R.W. Seton-Watson
[2] T.Elsberry, Maria of Romania
footer