Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Dana Opri??   
Marţi, 27 August 2013 23:38

Prof. Dana Opri??, art-emis„Limba romān? este patria mea” (Nichita St?nescu)

De ceva vreme, mai exact de cīnd mi-a c?zut sub priviri un num?r al ziarului „Curentul Interna?ional”, publicat de Romedia, unde, spre pl?cuta mea surprindere, am putut citi articole nu doar interesante, dar ?i bine scrise, pl?nuiesc s? m? reīntorc īn via?a public?, din care m-am retras, de mai bine de zece ani, dezgustat? de lipsa de profesionalism, de ilogic, de firescul netrezit din somnul ce na?te mon?tri ce invadaser? nu doar mass-media, dar īntreaga via?? romāneasc?, la un sfīr?it de secol obosit ?i un īnceput al altuia ce pare a se fi n?scut īn aceea?i stare de spirit. ?i, cum s-a dovedit c? lament?rile nu rezolv? mare lucru, iar a descoperi c? nu e?ti singur īn dezideratele tale este mai mult decīt reconfortant, iat?, nu pot l?sa o u?? s? se īnchid?, f?r? a īncerca s? spun ceea ce cred despre lucruri care se desf??oar? sub ochii mei.

Dar nu despre asta voiam s? v? vorbesc, de?i… Incitat? de lectura unor articole mai vechi ?i mai noi, publicate īn diferite numere ale acestei reviste pe care tocmai o citi?i, trebuie s? fac dou? ad?ugiri - īn editorialul din 6 august a.c. al revistei „Agero” - „Fostul erou al Europei Libere din '89 ?i pensia fantomei”, redactorul ?ef-adjunct al revistei, Maria Diana Popescu, avertiza c? nu mai sīnt multe lucruri la care ar trebui s? ne a?tept?m s? fie impozitate. Doar c?, din enumerarea domniei sale lipse?te cel mai sigur ?i, de fapt, ultimul lucru, ne iluzion?m noi frumos, care s-ar mai putea taxa aerul pe care īl respir?m. ?tiu c? mul?i consider? ca fiind o sintagm? perimat?, dar, de vreme ce īnc? nu s-au luat m?suri asupra tax?rii actului īn sine de a respira (calitatea aerului este deja supus? unor reguli pecuniare clare), atunci consider c? este īnc? la ordinea zilei. De altfel, marea veste a acestei impozit?ri este a?teptat? ?i pe alte continente, de vreme ce asemenea īndeletniciri majore ocup? orele de lucru ale celor īndritui?i s? ia astfel de hot?rīri, din orice parte locuibil? a planetei.

Dar nici despre asta nu era, neap?rat, vorba. Poate, despre un articol („Paralizia prin kitsch”) al, pentru o vreme, unui coleg de televiziune, Grid Modorcea. Domnia sa nu se sfie?te s? afirme faptul c? sīntem invada?i de aceast? sub-art?, ridicat?, uneori, din motive nici m?car ascunse, la rang de valoare la care te po?i chiar raporta, adic?. E drept, profesorul meu de estetic? de la facultatea de Limba ?i Literatura Romān?, domnul Ion Iano?i, poate controversat acum, dar mereu un des?vīr?it intelectual, ne vorbea, la cursul lui din anul al IV-lea, cred, despre kitsch, categorie estetic?. Pe vremea aceea, nici prin cel mai īntunecat gīnd nu ne trecea ideea c?, īn cam toate aspectele ei, via?a va fi echivalentul unui dezgust?tor termen - nonvaloare. Poate c? ar trebui s? vorbim mai des ?i f?r? ocoli?uri despre aceast? cumplit? plag? a umanit??ii. Oamenii sīnt absolut la fel, oriunde s-ar afla ei pe aceast? planet?, iar proastele obiceiuri se repet? cu īnc?p??īnare, indiferent de numele continentului.

Dar nici despre asta nu era vorba īn aceste pagini.

Ceea ce voiam, de fapt, s? v? spun, cu lacrimi īn glas, este trista istorie a limbii romāne, a c?rei zi ar trebui s? o s?rb?torim la 31 august, conform Legii nr. 53 / 2013.Dar, m? īntreb - ne trebuie o lege pentru a ne aminti c? vorbim o limb? atīt de frumoas?? C? trebuie s? o ?i s? ne respect?m, exprimīndu-ne mereu īngrijit ?i corect? Ne trebuie, oare, o anume zi din an īn care s? o serb?m? ?i nu vorbe?te doar profesorul de limba ?i literatura romān? care sīnt, ci un cet??ean al Romāniei, care, de multe ori se g?se?te īn situa?ia nepl?cut?, de a nu īn?elege ce spun mai ales tinerii locuitori ai spa?iului mioritic.

Mul?umesc lui Dumnezeu, am avut p?rin?i ?i profesori care au acordat foarte mare importan?? acestor detalii, ar spune unii. Īntotdeauna am crezut ?i sus?in īn continuare c? prima important? carte de vizit? este felul īn care vorbe?ti - ce cuvinte alegi ?i cīt de corect le īmbini. Sigur, cum e?ti īmbr?cat, ce m?nīnci, ce gesture faci. Prin urmare, dragi p?rin?i, stima?i profesori, aminti?i-v? c? ace?ti copii de acum, de care ave?i grij?, mīine vor fi cei care vor lua decizii ?i v? vor reprezenta īn fa?a lumii ?i ar fi p?cat s? avem un sentiment de culp? tīrzie, c? nu am f?cut mai mult pentru educa?ia lor. Din p?cate pentru umanitate, acelea?i pericole se constat? cam peste tot pe planeta noastre binecuvīntat? īn culori (a?i privit, oare, fotografii ale altor planete din Univers?) Cu ceva ani īn urm?, nu doar valorile culturale erau la loc sigur (puteam lesne face diferen?a īntre valoare versus nonvaloare, chiar dac? ei credeau c? ne pot convinge de contariu), dar nici limba romān? nu p?rea s? fie īn prea mare pericol, de?i, la facultate, profesorii ne avertizau c?, de vreme ce este o limb? vie, īn 20-25 de ani, spuneau ei, cīnd gre?elile vor avea mari ?anse s? devin? reguli, s-ar putea s? nu o mai recunoa?tem. Predic?ia a fost, din nefericire, corect?. In anii ’80, īns?, cu tot limbajul de lemn de care te loveai, dar pe care nu te obliga nimeni s? īl vorbe?ti acas?, nici m?car la ?coal?, alte mari dificult??i nu avea draga noastr? limb? „sfīnt?/ Limba vechilor cazanii” („Limba noastr?” - Alexei Mateevici).

Nu se putea prevedea, atunci, o mare invazie de termeni de care nu avea nevoie limba romān?, cu un vocabular atīt de bogat, deci nu de neologisme vorbim aici, ci de cuvinte de tipul anglicismelor, mai ales, invazie universal?, de altfel, care a determinat autorit??ile franceze, de exemplu, s? emit? o lege de protec?ie a limbii franceze, cel putin in C.N.A.–ul lor, cu mul?i ani īn urm? (Legea nr. 94-665, din 4 august 1994, a?a-numita „lege Toubon”, relativ? la folosirea limbii franceze). Plus existenta unui organism („Conseil supérieur de la langue franēaise”) care are misiunea de a studia problemele legate de folosirea, dezvoltarea, īmbog??irea, promovarea ?i difuzarea limbii franceze īn Fran?a ?i īn afara grani?elor ei. Poate c? ar trebui s? ne mai uit?m ?i īn gr?dina altora, atunci cīnd e nevoie ?i cīnd avem ceva de īnv??at ?i s? nu ne mai culpabiliz?m inutil, cīnd īncerc?m s? exacerb?m idei care vin s? ne apere integritatea spiritual?. Dac? nu m? las? memoria, profesorul ?i foarte romānul George Pruteanu a īncercat cu disperare s? impun? o astfel de lege care s? protejeze ?i s? abat? de la o rapid? distrugere, o limb? fermec?toare, ca a noastr?.

E drept, C.N.A.-ul nostru monitorizeaz? ?i el calitatea limbii romāne folosite la posturile de radio ?i de televiziune, folosind echipe formate ?i conduse de speciali?ti, sub girul Academiei Romāne ?i al Institutului de Lingvistic? „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Dar, m? īntreb: este suficient doar s? fie semnalate gre?elile? Poate c?, pentru cei care continu? s? vorbeasc? incorect sau chiar doar neīngrijit ar trebui s? existe un mod de a-i penaliza (desigur, vorbim despre cei care semneaz? articole sau emisiuni, nu despre invita?ii lor, care ī?i asum? propria r?spundere). Ceea ce este īntr-adev?r trist este c? personalit??ile de la care nu te-ai a?tepta au īmprumutat ?i ele acest limbaj de circumstan??, astfel īncīt nu mai exist? nici un reper (de tipul cite?te c?r?i ?i reviste/ziare, acolo se scrie corect sau ascult?-i pe cei culti, c? ei vorbesc o limb? perfect? sau f?r? grij? uit?-te la programele TV ?i ascult? pe cele difuzate la radio, acolo sigur se vorbe?te limba romān? literar?!). Pe vremurile „odioase”, cum le tot numim īn mod stereotip, exista mai mult respect pentru dulcea limb? romān?. S? fiu bine īn?eleas?, mi s-a p?rut īntotdeauna c? Puri?tii secolului al XIX-lea erau ridicoli, dar de ce, oare, ne focus?m pe cuvinte pe care nu le prea pricepem, dar e bine s? se ?tie c? exist? īn vocabularul nostru (num?rul semidoc?ilor a crescut, de altfel, vertiginos), de ce s? spunem market sau aplica?ie sau mai ?tiu ?i eu ce, cīnd avem pie?ele noastre ?i cererile aferente?! C? spunem ?i hello sau bonjour, n-ar fi mare lucru (slava Domnului c? am l?sat computerul s? ī?i poarte numele, e drept, cu varianta calculator, pentru cei care au probleme de pronun?ie), dar mal? (a?a se scrie, a?a se cite?te!!), f?r? nici o avertizare de pronun?ie, cum īmi aduc aminte c?, pe la īnceputul anilor ‘90 se avea grij?, īn reclame. Limba romān? are un mare avantaj, s?-i spunem – este o limb? fonetic?, astfel īncīt nu ar trebui s? existe dificult??i īn scriere sau pronun?are (s? fim cinsti?i – cīt? lume verific? īn „Dic?ionarul ortografic, ortoepic ?i de punctua?ie”, dac? exist? vreo īndoial??). Ei, dar cīnd ne potictim de ni?te cuvinte care se scriu ciudat, romānul o s? fac? ce ?tie el c? trebuie f?cut, adic? va citi toate literele. De aici ?i confuziile care pot ap?rea, de ambele p?r?i, cīnd cineva te īntreab? (cazul surorii mele, altfel absolvent? de filologie, limba englez?), „cum se ajunge la mal?” Ea a r?spuns, jucīnd cartea inocen?ei, “cu barca sau īnotīnd”. V? pute?i īnchipui consternarea din ochii persoanei care a pus īntrebarea.

Aceast? anglomanie exagerat?, ap?rut? aproape ca o plag?, neīndoios, ar trebui s? fie mai bine controlat?. Īnc? o dat?, francezii, pentru care limba na?ional? este tabu, au numit cu voce tare acest pericol. „Quand on sait que les groupes de pression ą Bruxelles sont parvenus ą angliciser l'Europe, on peut bien s'imaginer aujourd'hui la pression que ces mźmes groupes exercent sur les artistes du monde qui ne s'expriment pas encore en anglais” (am l?sat īn mod inten?ionat citatul īn varianta īn care l-am g?sit, īn c?ut?rile mele pe internet, bazīndu-m? nu doar pe faptul c? sīntem o ?ar? francofon?, dar fiindc? mi s-a p?rut c? e mai credibil). ?i totu?i, pentru a fi sigur? c? mesajul a fost receptat, iat? traducerea: „Cīnd ?tim c? grupurile de interese de la Bruxelles au ajuns s? anglicizeze Europa, ne putem lesne imagina presiunea pe care ast?zi, acelea?i grupuri o exercit? asupra arti?tilor lumii care īnc? nu vorbesc engleza”. Adic?, dac? īn?eleg eu bine, s? īmi fie, nu neap?rat ru?ine c? m? exprim intr-o alt? limb?, dar, ar fi cazul s? pricep c? nu prea am nici o ?ans? dac?, de exemplu, o folosesc pe cea „aleas?/ S? ridice slava-n ceruri” (din nou īl citez pe basarabeanul Alexei Mateevici).

Altfel, dac? e vorba despre neologisme, ca īn cazul lui „a zapa”, care nu a prins cheag pe t?rīmul mioritic, pot s? īn?eleg. Dar „a aplica” pentru o nou? slujb?? Pardon, job, mai ales cīnd exist? deja un verb īn limba romān? cu aceast? form? ?i o modalitate de a spune ceea ce verbul din limba englez? denume?te, mi se pare f?r? sens. Īn afar? de confuzie, nu cred c? se aduce ceva nou sau/?i necesar. ?i, īnc? o dat?, dac? ar fi vorba doar despre emi / imigranti, s-ar mai putea g?si, poate, o scuz?, nu alta decīt cea a comodit??ii, cred eu, dar printre vorbitorii din ?ara noast? de ba?tin?, a?a cum m? avertizeaz?, dispera?i, cei de acas? (eu fiind peste m?ri ?i ??ri dep?rtare), asta mi-e greu s? accept. Astfel īncīt, ce-i pot ura, de ziua ei (admirabil? hot?rīre de a lua ?i noi o astfel de decizie la nivel guvernamental) limbii romāne? S? dea Domnul s? o mai putem recunoa?te ?i peste al?i 20 de ani, cīnd o vom auzi sau o vom vedea scris?.

Nu scrierea cu „ī” din „a” sau „sunt” ne fac mai latini decīt italienii, nici invers. S-a complicat doar ?i mai mult aceast? deja dificil?, dar ca un fagure de miere limb? a noastr?, pe care majoritatea o vorbe?te, cu mare mīndrie, cīt se poate de aproximativ. ?i-apoi, chiar, mai ?ti?i „Epigonii”? Mai ?ti?i? Poate c? ar trebui s? repunem pe noptier? volumele lui Eminescu. M?car pe cele de poezie. Grandioasele manifest?ri na?ionale ?i, gra?ie internet-ului, interna?ionale, care ī?i propun s? uneasc? pe 31 august, pentru cīteva ore, sufletele care īnc? mai simt romāne?te au, poate, ?ansa s? fie m?car o perfect? ocazie de a ne reaminti c? „limba noastr?-i o comoar?”, dac? nu ?i faptul c? trebuie s? ne plec?m capul īn fa?a splendorii ei. DA, „Limba romān? este patria mea”, spun, la rīndul meu asta, cu mīna pe inim?, īnc? auzind vocea lui Nichita rostind aceste magice cuvinte. Urarea este, īns?, īndreptat? īn primul rīnd spre vorbitorii ei, din ?ar? ?i din afara grani?elor - refuza?i s? v? adapta?i la felul incult de a vorbi/scrie al majorit??ii, care folose?te o limb? „de balt?”, cum se spunea īn vremea studen?iei mele. Dac? vre?i s? marca?i acest eveniment, f?ce?i-o vorbind corect. O voi repeta iar? ?i iar?. E tot ce se poate face, pentru a nu o transforma īn kitsch, c? tot l-am pomenit mai devreme. ?i s? spunem merci, ca orice adev?rat romān care se respect?, c? nu avem taxe pe vorbirea incorect?. Sau, poate pentru cea corect??

footer