Revista Art-emis
Drumul euro - de la vaccin la virus PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Paul Dobrescu   
Duminică, 18 August 2013 08:33

Prof. univ. dr. Paul Dobrescu, art-emisAndrew Moravcsik, Director al programului pentru Uniunea European? la Woodrow Wilson School of Public and International Affairs din cadrul Universit??ii Princeton, f?cea de curând o m?rturisire cu valoare istoric?. Imediat dup? negocierea Tratatului de la Maastricht, Jacques Dellors, considerat „p?rintele euro” i s-a dest?inuit, precizând c?  „el a v?zut moneda unic? drept un e?ec din cauz? c? a fost incapabil s?-i conving? pe germani s? accepte un compromis. Cererea nonegociabil? a Berlinului în schimbul uniunii monetare a fost existen?a unei b?nci centrale europene care s? fie ?i mai independent? în func?ionare ?i mai anti-inflationist? în r?spunderi decât vechea Bundesbank. Nu a fost stabilit? nicio prevedere pentru transferuri fiscale sau bail-outuri între statele europene.”[1]   

Relatarea este important? nu numai pentru c? vine din partea unui personaj central al acelor vremuri, nu numai pentru c? sesiza, atunci la începuturi, problema central? creat? prin introducerea monedei unice, ci mai ales pentru c? ea a fost confirmat? de criza euro ?i de tot ceea ce a generat ea. Rândurile de fa?? urmeaz? s? identifice despre ce compromis era vorba, s? reliefeze de ce nu s-a ajuns la a?a ceva ?i, mai ales, s? descifreze consecin?ele acestei situa?ii. Nu este o analiz? de parcurs istoric; în momentul de fa??, criza european? poart? un nume precis, criza euro. Deci este important s? vedem de unde a pornit aceast? criz? ?i, mai ales, s? ne ferim de ceea ce autorul american citat mai sus numea „diagnostice gre?ite întâlnite la tot pasul”.[2]  

Majoritatea autorilor care se ocup? de criza euro, majoritatea euroscepticilor, afla?i într-un proces de cre?tere evident?, identific? drept principala cauz? a situa?iei de ast?zi faptul c? moneda unic? a fost introdus? preponderent din ra?iuni politice, c? nu ra?iunile economice au prevalat, ci cele asociate cu proiec?ia puterii europene, cu identificarea unui nou simbol care s? consacre aceast? putere. Deci un prim „diagnostic gre?it”: au prevalat ra?iunile politice ?i acum iat? ce tr?im. Dac? nu ar fi existat graba de la început, dac? s-ar fi preg?tit mai bine terenul introducerii monedei unice (sau chiar dac? nu s-ar fi introdus moneda unic?), s-ar fi evitat criza de ast?zi ?i nu s-ar fi ajuns în situa?ia în care îns??i construc?ia european? este pus? sub semnul întreb?rii.

C? ra?iunile politice ale introducerii euro au cânt?rit extrem de mult, nu este nicio îndoial?. Joschka Fischer, fostul ministru de externe al Germaniei, afirma chiar în epoc? faptul c? introducerea euro „a fost nu numai încoronarea integr?rii economice, ci ?i un profund act politic, pentru c? o moned? nu este doar un alt factor economic, ci simbolizeaz? puterea suveran? care o garanteaz?.[3]  

Exist? în repro?ul pe care genera?ia de ast?zi o face celei anterioare o suprapunere de planuri care se cere clarificat?. Ce fel de „ra?iuni politice”  au prevalat atunci. Discu?ia de ast?zi este atât de învolburat?, încât pare c? nu mai exist? nici disponibilitatea de a în?elege ra?iunile care au stat la baza cre?rii monedei unice, poten?ialul considerabil pe care aceast? m?sur? l-a avut atunci. Cu preocup?rile de acum, cu atitudinile ?i a?tept?rile mult mai limitate de ast?zi  ne putem chiar întreba cum de a fost posibil? introducerea euro. Ast?zi la nivelul Uniunii nu se pot conveni m?suri care s? asigure ie?irea din criz? a unui stat mic, precum Grecia, iar atunci na?iuni puternice ale Europei au fost de acord s? renun?e la monedele lor na?ionale, care reprezentau parte a evolu?iei lor moderne ?i s? introduc? o moned? unic?. Cormick avea dreptate s? remarce c? niciodat? în istoria omenirii un grup a?a de mare de ??ri, de state suverane, nu au consim?it la o m?sur? a?a de important?, mai ales c? monedele respective reprezentau parte a identit??ii na?ionale moderne ale ??rilor respective.

Acest gest cu adev?rat istoric este explicabil dac? avem în vedere miza ie?it? din comun a acelor ani. Introducerea euro reprezenta o m?sur? care se înscria în logica de evolu?ie a Uniunii, mai mult care avea menirea de a accelera evolu?ia în direc?ia unei Federa?ii europene. De aceea, cum avea s? precizeze Helmut Kohl, introducerea euro a fost o problem? de „pace ?i r?zboi”; deci o problem? crucial? a momentului, una din acele probleme care definesc viitorul unor ??ri, a unor na?iuni, a unor regiuni. Ne aflam dup? încheierea R?zboiului Rece. În acea perioad?, totul se afla în mi?care. Uniunea European? trebuia s? se redefineasc? ?i ea. Un pol al structurii interna?ionale de putere de atunci - Uniunea Sovietic? - se pr?bu?ise, spa?iul central ?i est european avea nevoie de o direc?ie politic?. Uniunea European? trebuia s? se reorganizeze ea mai întâi, pentru a putea contribui la organizarea ?i restructurarea unor importante spa?ii geopolitice. Noul destin politic al UE a fost configurat prin tratatul de la Maastricht, iar înfiin?area monedei unice asigura un suport economic ?i financiar proiectului de unificare european? ?i reprezenta expresia financiar? a pie?ei unice, de curând creat?.

Am men?ionat toate aceste lucruri pentru a în?elege cum se cuvine rolul factorului politic în apari?ia monedei unice. Ra?iunile politice au jucat un rol esen?ial, uneori au prevalat, dar se cuvine s? men?ion?m c? erau ra?iuni de ordin strategic, ra?iuni care operau cu destinul european, care aveau în vedere evolu?ia de ansamblu a construc?iei europene. Ceea ce schimb? termenii problemei ?i ilustreaz? anvergura la care a fost gândit? m?sura introducerii monedei unice.  Moneda unic? a reprezentat un element central al dezvolt?rii polului de putere european.  Moneda unic? a ap?rut în acest context precis ?i a împrumutat din imperativele momentului. Mul?i autori afirm? c? nu erau întrunite condi?iile pentru introducerea euro. Exist? mult adev?r în aceast? aser?iune (asupra c?reia vom reveni), dar nu aici se afl? centrul de greutate al problemei pe care o discut?m. Dup? opinia noastr?, principala gre?al? nu este c? s-a introdus moneda unic?, ci c? nu s-au urm?rit, dup? aceea, în mod draconic, înf?ptuirea cerin?elor care ar fi trebuit întrunite de la început. Deci, dac? din motive de grab? istoric? s-a introdus euro, strategia care trebuia promovat? era aceea?i grab? istoric? în a crea condi?iile ca euro s? lucreze pentru interese europene. Aici este lipsa major?. Introducerea euro a fost considerat? un moment de vârf, nu un punct de plecare pentru crearea unor condi?ii care nu fuseser? întrunite la adoptarea monedei unice. Nefiind astfel conceput?, apelându-se la jum?t??i de m?sur?, la amân?ri, tergivers?ri, moneda unic? a declan?at procese ?i tendin?e opuse celor care s-au avut în vedere ini?ial. De îndat? ce spui ra?iuni politice, cu mentalitatea de acum se dore?te s? se în?eleag? „superficialitate”, „grab?”, „netemeinicie”, expedierea unor probleme complicate; a?a cum am v?zut, mizele politice de atunci se subsumau unor op?iuni strategice, se încadrau într-o alt? grup? valoric?. În al doilea rând, „eroarea de proiectare” care se tot repet? se dore?te un gen de justificare pentru inactivitatea din ultimii zece ani, pentru pasivitatea în fa?a unor evolu?ii îngrijor?toare, care se cereau sesizate la timp.

Ne d?m, în felul acesta, seama ?i de marea diferen?? dintre dou? epoci desp?r?ite de doar 10-15 ani. Atunci Europa se preocupa de destinul ei de ansamblu, ast?zi se afl? angajat? în tot felul de dispute interne; atunci euro era o problem? de „pace ?i r?zboi”, pentru c? reprezenta punctul central al construc?iei europene, ast?zi este perceput din ce în ce mai mult ca o m?sur?  promovat? de lideri politici gr?bi?i; atunci Europa se afla în ascensiune istoric?, scruta viitorul ?i î?i construia instrumente pentru a modela acest viitor, ast?zi a dec?zut, erodat? fiind de cea mai cumplit? suferin?? a unei superputeri: lipsa leadership-ului (mai mult evolu?ia ei este privit? cu îngrijorare de c?tre noii actori mondiali, de la China la Brazilia); atunci Europa impunea prin proiect ?i ritm de evolu?ie, ast?zi pare lipsit? de orice dinamism politic intern.

O alt diagnostic gre?it este cel al „risipei”, ca surs? principal? a „datoriilor suverane”, a tuturor problemelor care acompaniaz? criza euro. În realitate, datoriile suverane sunt o consecin?? a unui alt fenomen pe care l-am putea numi diferen?ele de competitivitate existente la nivelul Uniunii Europene. Deficitele comerciale, împrumuturile, bail-out-urile, toate sunt consecin?ele acestor diferen?e de competitivitate, care se accentueaz? la nivelul Uniunii.

Este momentul s? insist?m pu?in asupra condi?iei economice a unei monede unice. Intr-adev?r, moneda unic? presupune o regiune economic? omogen? sau m?car f?r? mari disparit??i. Moneda este o m?sur? standard care se aplic? tuturor în mod egal. Dac? poten?ialul statelor este apropiat, atunci ?i moneda poate declan?a procese pozitive de cre?tere a bog??iei. Dac? se aplic? o m?sur? unic? unor realit??i economice diferite, atunci rezultatul nu poate fi decât apari?ia unor rezultate inegale, care, cu timpul,  se transform? în disparit??i, în adev?rate falii ce traverseaz? continentul. Când s-a introdus moneda unic? nivelul de dezvoltare a statelor din zona euro era diferit. Am putea concluziona c? moneda nu trebuia introdus?? Dup? opinia noastr?, nu. Dar trebuia neap?rat promovat? o politic? de convergen?? substan?ial?, care s? favorizeze apropierea nivelurilor de dezvoltare a statelor componente.

În lipsa acesteia, tabloul economic al Europei s-a divizat. Vorbim de câ?iva ani de criza euro. De fapt, avem de-a face cu o criz? a nivelurilor diferite de competitivitate înregistrate de statele europene care ?i-a g?sit expresia în criza euro. Martin Wolf precizeaz?: „criza se va încheia atunci ?i numai atunci când ??rile mai slabe economic î?i vor recâ?tiga competitivitatea. În momentul de fa??, deficitele comerciale sunt prea mari ca s? fie finan?ate în mod voluntar.”[4]   La rândul s?u,  Martin Feldstein remarca pe bun? dreptate c? surplusul comercial al Germaniei pe rela?ia cu UE - de  200 miliarde euro - înseamn? un deficit comercial de aceea?i m?rime pentru celelalte ??ri.[5]   Prin urmare, în timp ce Germania poate investi aceast? sum?, Grecia, de pild?, trebuie s? se împrumute cu o valoare echivalent? cu deficitul de 13 procente din propriul G.D.P., dac? dore?te s?-?i men?in? nivelul  importurilor. Suma investit? de c?tre germani, evident va putea contribui la cre?terea ?i mai accentuat? a productivit??ii, ceea ce va adânci decalajul de competitivitate. Se declan?eaz? un proces de spiralare a cre?terii deficitului comercial. Prin urmare, deficitele ?i „risipa” apar mai curând drept consecin?e ale diferen?elor de competitivitate, o formul? de supravie?uire în condi?iile existen?ei monedei unice ?i al absen?ei unei strategii economice la nivelul UE. Problema pe care dorim s? o semnal?m este c? Europa nu-?i îndreapt? hot?rât fa?a c?tre propria economie, c? r?mâne prea mult ?intit? la etajul financiaro-bancar, f?r? a insista asupra leg?turii fundamentale între performan?ele economice ?i problemele financiar-bancare.

Deci problema de fond a evolu?iei U.E. în toat? aceast? perioad? este politica de convergen??, pu?in substan?ial? ?i cu rezultate modeste. Când ai o moned? unic?, o rat? de schimb fix?, ??rile mai pu?in dezvoltate nu pot apela la un instrument tradi?ional: devalorizarea monedei pentru a cre?te competitivitatea propriilor produse. Aceste state sunt prinse într-o adev?rat? capcan?: ele nu pot recurge nici la instrumentul clasic de care am amintit, dar nici nu pot ?ine pasul cu ??rile dezvoltate din aceea?i arie economic?. De aceea, politica de convergen?? este vital? pentru apropierea nivelurilor de dezvoltare sau m?car pentru prevenirea apari?iei unor decalaje ?i mai mari. În lipsa acestei politici, existen?a monedei unice nu numai c?   nu asigur? estomparea diferen?elor, ci produce asemenea diferen?ieri, genereaz? decalaje. Apar, astfel, dou? tendin?e divergente: cei puternici devin ?i mai puternici, iar cei slabi ?i mai slabi. Aici este marea problem? a Europei, care se încearc? a fi rezolvat? cu m?suri pe termen scurt. De pild?, se acord? împrumuturi. Astfel, o ?ar? este scoas? dintr-un necaz pe termen scurt. Dar tendin?a obiectiv? despre care am vorbit lucreaz?. ?i peste un timp, situa?ia va reveni într-o form? asem?n?toare, dac? nu mai grav?.

De aceea, Europa are nevoie de un nou Tratat Maastricht, care s? regândeasc? politica de convergen?? la nivelul Europei ?i s? identifice solu?ii pentru r?d?cina comun? a diviz?rii economice a Europei: decalajele de competitivitate. În pozi?iile diferi?ilor speciali?ti apare ciclic propunerea de ie?ire a Greciei din zona euro. Acest lucru nu ar rezolva problema. Mâine vor ap?rea  alte „Grecii”, cum au ?i ap?rut. Noua politic? de convergen?? ar trebui s? se concretizeze, în primul  rând, în cre?terea bugetului Uniunii.  Bugetul existent al UE de 1.2 procente din G.D.P. este de câteva ori mai mic decât bugetul federal american, de pild?, iar inten?iile de a-l spori sunt din ce în ce mai impopulare în mai toate statele europene. Uniunea a devenit un „monstru birocratic” ?i un „pitic bugetar”. ?i dac? ar avea o viziune întemeiat? privind politica de convergen?? sau de transferuri financiare, Uniunea nu are la dispozi?ie resurse suficiente.

Dincolo de resurse, ar trebui semnalat deficitul de viziune ?i chiar de preocup?ri în aceast? privin??. Principala prioritate a anilor ce vin ar trebui s? fie convergen?a. Convergen?a între sud ?i nord. Convergen?a între strategiile diverselor ??ri. Când vorbim de convergen?? nu avem în vedere doar banii aloca?i pentru evolu?ia mai accelerat? a unor state. Ci, deopotriv?, de un tip de armonizare a strategiilor de dezvoltare, care s? ilustreze faptul c? Uniunea este un tot ?i are anumite priorit??i la nivelul ansamblului. Este extrem de important acest lucru. Bun, Grecia nu a avut performan??, dar a „tras-o cineva de urechi” în aceast? perioad? de dup? infiin?area monedei unice. Nu, lucrurile au evoluat ca ?i când nimic nu s-ar fi întâmplat. Mai mult, creditorii externi, tot europeni, au furnizat împrumuturi. Dar Uniunea? Uniunea ce a f?cut? Uniunea a avut grij? s? se dezvolte sub forma unui monstru birocratic. Ce a f?cut Uniunea pentru convergen??, pentru c? Uniunea are în „fi?a postului” a?a ceva. Ea trebuia s? avertizeze, s? intervin? De aceea, atribu?iile forurilor europene cel pu?in în domeniul economic se cer regândite. Altminteri, aceste foruri vor continua s? degaje un sentiment de neputin?? ?i lips? de utilitate real?.

Strategia de convergen?? î?i afl? o form? esen?ial? de materializare ?i la nivelul fiec?rui stat. Germania a f?cut cu mul?i ani în urm? o op?iune istoric?. Cum preciza ?i Axel Weber, fost pre?edinte al Bundesbank  „Germania a îmbr??i?at activitatea industrial?, l?sând celelalte state s? fie puternice în servicii.”[6]   Când a f?cut o asemenea op?iune, Germania f?cut un lucru bun pentru sine. Dar în aceast? decizie a lipsit atitudinea de lider. Ea a elaborat o strategie pentru ea - ?i acest lucru trebuie relevat cu toat? considera?ia, dar nu a ini?iat un proces de dezbatere la nivel european privind op?iunile altor ??ri ?i ale Europei în ansamblu. Op?iunea de care am amintit a fost urmat? de eforturi remarcabile pentru a cre?te competitivitatea. Între altele, Germania a men?inut nivelul salariilor la un nivel modest, a?a cum cheltuielile sociale au fost sever controlate. Acum drumul acesta urmat de germani se dore?te a fi recomandat Europei în ansamblu. Numai c? statele europene sunt izbite, dintr-o dat?, de mai multe valuri de criz? ?i nu au mijloacele de a face fa?? acestor eforturi. Nici Germania nu a c?utat s? extind? op?iunea ei, nici celelalte ??ri nu au descifrat ?i nu au studiat ceea ce era de studiat în op?iunea german?. Fiecare are câte ceva de înv??at din acest moment. Totul este ca acest proces de acomodare s? nu fie în?eles astfel: ne-am chinuit noi, acum e rândul vostru.

Cert este c? Europa trebuie s? urmeze o substan?ial? politic? de  convergen?? în cadrul unei strategii economice comune. Altfel, criza va reveni. Deci viziune federativ? ?i filozofie financiar? preponderent german?. Aceasta va fi Europa de mâine, dac? vrea s? mai fie unit?.

Ce a reprezentat atunci euro? Dup? opinia noastr?, el a fost un tip de vaccin special care urma s? produc? mari efecte pozitive dar într-un corp preg?tit s? fac? fa?? efectelor adverse ?i s? le valorifice pe cele pozitive. Deci nu vaccinul trebuie judecat. Ca orice vaccin, el are p?r?i bune ?i efecte adverse. Vaccinul cap?t? în?eles în raport cu corpul care îl prime?te ?i cu preg?tirea acestuia pentru a-l primi. Nu atât asupra vaccinului trebuie s? ne focaliz?m aten?ia, ci asupra corpului social care urmeaz? s?-l primeasc?. În cele din urm? aici este o simbioz?. Se cer definite condi?iile de func?ionare corect?. Acestea nu au fost foarte aplicat cercetate.  Nefiind acompaniat? de m?surile pe care le impune introducerea unei monede unice, euro a jucat rolul unui adev?rat virus. Vaccinul s-a transformat în virus. În loc de a consolida bazele Uniunii, el le-a erodat. În loc de a mic?ora decalajele dintre state, el a contribuit la amplificarea lor. În loc de a prilejui consolidarea solidarit??ii, el le-a ?ubrezit, mai mult a alimentat un gen de atitudine:  fiecare pentru sine. Astfel, psihologic vorbind, Uniunea nu numai c? nu a ad?ugat, ci a început s? consume din acumul?rile psihologice pe care orice Uniune le presupune: încredere, dorin?a de a rezolva în comun probleme de a tr?i împreun?. Criza a declan?at o tendin?? centrifugal? de mare intensitate. Deocamdat?, ea nu este perceput? la întreaga dimensiune. Dar exist?. C? aceast? tendin?? se retrage în grani?e na?ionale ar putea fi un adev?r. C? ea ar putea poposi în perimetrul unui grup mai restrâns de ??ri, vom vedea. Important este c? humusul psihologic al Uniunii - încrederea în propria construc?ie - scade.

?i, totu?i, criza euro nu joac? niciun rol pozitiv? Da, ea ne someaz? s? ne amintim ceea ce Helmut Kohl ?i Francois Mitterand subliniau, anume  c? adoptarea monedei unice trebuie continuat? cu o construc?ie politic? în m?sur? s? asigure stabilitate financiar?. În al?i termeni, uniunea monetar?, pe cale de a se crea, trebuia întregit? cu o uniune financiar? ?i cu o construc?ie politic? de factur? federativ?, care s? permit? decizii prompte, politici comune ?i s? previn? infla?ia ?i dezordinea financiar?. Adic? tocmai ceea ce tr?im ast?zi.

Sursa: Clipa[7]  


[1] Andrew Moravcsik, „Europe after crisis, How to sustain a Common Currency”, May/June, 2012.
[2] Este concludent c? aceste monede au ap?rut fie în perioade de organizare na?ional? a statelor respective, fie într-un moment particular al evolu?iei lor: drahma greceasc? a fiin?at din 1832, guldenul olandez din secolul al 17, când Olanda era o putere de prim ordin a Europei, lira italian? din momentul form?rii statului na?ional, marca german? din 1948, ea înlocuind vechea marc? a Reich-ului ?i devenind, dup? aceea, un adev?rat simbol al rena?terii Germaniei postbelice.
[3] John McCormick,  European Union Politics, Palgrave MacMillan, 2011, p. 344.
[4] Martin Wolf, Thinking Through the Unthinkable, „Financial Times”, Wednesday, November 9th, 2011.
[5] Martin Feldstein: The Failure of the Euro, „Foreign Affairs”, January/February, 2012
[6] David Marsh: The EURO, The Battle for the New Global Currency, Yale University Press, New Haven and London, 2011, p. 270.
footer