Revista Art-emis
Lumea cu dou? viteze PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Paul Dobrescu   
Miercuri, 17 Iulie 2013 22:00

Prof. univ. dr. Paul Dobrescu, art-emisDori?i s? ?ti?i cum va ar?ta ierarhia economic? a lumii de mâine? Cerceta?i atent ritmurile de dezvoltare de ast?zi. Fream?tul adev?rat al evolu?iei economice îl afl?m în domeniul ritmurilor de dezvoltare, întrucât ele ne ofer? cheia pentru în?elegerea a ceea ce se va întâmpla nu peste mult timp. De când se ?tie lumea aceasta, s-ar putea spune, pe scara timpului unele ??ri urc?, altele coboar?. Aceasta este legea firii! Într-adev?r, puternicii lumii nu au durat o ve?nicie. O prim? schimbare exist?: viteza s-a accelerat sau, dac? vre?i, durata de via?? a puterilor vremii, a imperiilor, s-a mic?orat. Imperiul chinez a durat milenii, cel roman secole, cel englez mai pu?in de dou? secole, iar cel american, judecând dup? anumite evolu?ii, se pare chiar mai pu?in. Mai este ?i altceva. Dac? ar fi vorba doar despre o ?ar?, s? spunem despre SUA, problema nu ar avea importan?a pe care o are în prezent. Aici intervine a doua particularitate. Într-adev?r, pân? acum o ?ar? se ridica ?i alta cobora. De data acesta, se ridic? o lume ?i alta coboar?. Shift-ul de la Vest la Est asta vrea s? spun?: se schimb? centrul de greutate al lumii.

Martin Wolf vorbe?te despre „lumea cu dou? viteze”. Lumea dezvoltat? înregistreaz? o vitez? de înaintare modest? (atunci când nu regreseaz? din punct de vedere al puterii economice), cea în curs de dezvoltare evolueaz? într-un ritm de dou?, trei ori mai mare. Potrivit evalu?rii F.M.I., în 2013, de pild?, economia S.U.A. va cre?te cu dou? procente, cea a Japoniei ?i Marii Britanii cu un procent iar cea a UE cu - 0.2 procente. Situa?ia este diferit? pentru ??rile în curs de dezvoltare (emergente sau în curs de dezvoltare). Ele vor cre?te cu 5.5 procente. Deci mai mult decât dublu. Cu alte cuvinte, putem vorbi chiar despre un adev?rat decalaj în vitezele de evolu?ie ale celor dou? grupe de state. Mul?i autori vorbesc despre o diferen?? de 4 procente între ritmurile de înaintare ale statelor emergente ?i ale celor dezvoltate. Nu este prea mult, s-ar putea spune. Este suficient s? preciz?m c? 4 procente de cre?tere anual? înseamn? dublarea PIB-ului unei comunit??i într-o perioad? de 18 ani.

Christine Lagarde subliniaz? ideea unei „lumi cu trei viteze”: prima grup? de state cuprinde ??rile emergente, a doua grup? - S.U.A., Suedia ?i Elve?ia, iar a treia zona euro ?i Japonia. Prioritar? pentru statele din zona euro este - în opinia directorului F.M.I. - „cur??area sistemului bancar prin recapitalizare, restructurare ?i - acolo unde este necesar - chiar prin închiderea b?ncilor”. Oficialul F.M.I. introduce o distinc?ie care vrea s? accentueze faptul c? nu toate statele dezvoltate formeaz? un bloc din punctul de vedere al dinamicii dezvolt?rii. C? S.U.A. s-au ref?cut mai repede, în timp ce Europa bate pasul pe loc ?i mai are multe probleme de rezolvat pân? s? cunoasc? o adev?rat? relansare. Prefer?m s? oper?m cu ideea de „lume cu dou? viteze”, pentru c? red? mai exact tendin?ele dominante ale momentului.

Înc? o precizare la care ?inem. Când se discut? despre evolu?iile economice contemporane, lucrurile sunt personalizate: cursa dintre S.U.A. ?i China. Fenomen economic real, recunoscut ?i asumat de puterile aflate în competi?ie. Dar nu se poate face abstrac?ie de faptul c? aceste ??ri reprezint? simbolurile a dou? lumi. S.U.A. simbolizeaz? lumea dezvoltat?, iar China lumea în curs de dezvoltare, sau, dac? se prefer?, lumea emergent?. De aceea, cele dou? planuri se cer bine avute în vedere: avem de-a face cu o curs? între dou? state, dar ?i cu una între dou? lumi. Iar când vorbim despre o lume, gândul te duce la modelul ei de dezvoltare.

Statistica ne ajut? s? judec?m aceast? evolu?ie în perspectiva termenului lung. Între 1900-1960 niciuna dintre ??rile în curs de dezvoltare nu a avansat într-un ritm superior statelor dezvoltate. În perioada 1960-2000 s-a produs shift-ul: aproximativ o treime din ??rile în curs de dezvoltare au cunoscut un ritm de cre?tere superior statelor dezvoltate. În perioada 2002-2008 tendin?a se consolideaz? ?i, astfel, 85% dintre ??rile în curs de dezvoltare cunosc ritmuri de cre?tere economic? superioare ??rilor dezvoltate. Ca urmare, ??rile în curs de dezvoltare cap?t? o importan?? din ce în ce mai mare, iar evaluarea perioadei de peste o sut? de ani prilejuie?te constatarea unei prefaceri dramatice; a unei prefaceri de lung? durat? care remodeleaz? peisajul global ?i care gr?be?te shift-ul geopolitic dinspre Vest spre Est. Este suficient s? men?ion?m c?, în 2030, trei din cele patru puteri economice mondiale vor fi asiatice.

Un exemplu ?i un simbol al acestei prefaceri, al rolului jucat de ritmurile de dezvoltare este oferit de experien?a chinez?. În 1970, China avea o putere economic? neglijabil?. De atunci s-a dezvoltat cu un ritm anual de aproximativ 10 procente. În anii care vin, acest ritm va sc?dea ?i va atinge „doar” 7-8 procente. Dac? acest ritm va putea fi men?inut, atunci, potrivit evalu?rii O.E.C.D., „se prevede ca economia (chinez?) s? o dep??easc? pe cea a S.U.A., devenind, nu mai târziu de 2016, cea mai puternic? economie a lumii”. Deci, peste trei ani vom avea o schimbare de locuri la vârful ierarhiei economice mondiale. ?tafeta economic? va fi preluat? de c?tre China. Apoi, treptat, treptat, diferen?a dintre for?a economic? a celor dou? state se va majora. Pentru c? ritmul de cre?tere al Chinei, chiar dac? se va mai diminua, va fi superior celui al S.U.A..

Ne afl?m în fa?a unei situa?ii cu totul inedite. Pe care istoria, dup? cuno?tin?a noastr?, nu a mai cunoscut-o. Puterea economic? va fi de partea Chinei, dar celelalte componente ale puterii - puterea militar?, puterea tehnologic? (legat? foarte mult de capacitatea de inova?ie) ?i puterea cultural? vor fi de partea Americii. Cum vor evolua lucrurile? Va fi un gen de „coabitare global?” între cele dou? superputeri? Un fel de „specializare” a puterilor în care fiecare din cele dou? ??ri va excela? Ce consecin?e poate avea o asemenea situa?ie nemaiîntâlnit? pân? acum?

S? ne oprim pu?in asupra puterii militare, considerat? a fi ipostaza cea mai puternic? a „puterii hard”. ?ti?i ce impresioneaz? aici? C? S.U.A., chiar ?i peste un deceniu, vor aloca puterii militare, în termeni absolu?i, o sum? mai mare decât China. Ceea ce ne vorbe?te despre o op?iune. Dar ?i despre o posibil? capcan?. În momentul de fa?? cheltuielile militare globale se împart, aproximativ, în dou?: ceva mai pu?in de jum?tate din aceste cheltuieli sunt f?cute de c?tre puterea american? ?i cealalt? jum?tate, ceva peste o jum?tate, de c?tre restul lumii. Suprema?ia militar? american? este atât de net? încât, consider? speciali?tii, în urm?torul deceniu nu se pune problema unui competitor real pentru S.U.A.. Problema esen?ial? aici este c? puterea militar? „mu?c?” din cea economic?. Potrivit lui Paul Kennedy, aceasta este ?i formula prin care marile puteri încep s? decad?, alocând prea mult cheltuielilor militare, dincolo de pragul pe care îl poate sus?ine puterea economic? a unei ??ri. Paradoxul este c? atunci când o superputere simte c? nu mai poate sus?ine efortul presupus de cheltuielile militare, ea se va încorda ?i mai mult, pentru a-?i acoperi sl?biciunea, uitând c?, în felul acesta, gr?be?te declinul. Nu ?tim dac? puterea militar? va contribui la declinul Americii. ?tim sigur c? preeminen?a militar? american? este indiscutabil? în urm?torul deceniu.

China a f?cut ?i ea adev?rate salturi în aceast? privin??. Dup? ce în perioada 2003-2007 a fost cel mai mare importator de arme conven?ionale, s-a declan?at o munc? asidu? de perfec?ionare a dot?rii existente, pentru a putea fi exportat?. Iar în perioada 2008-2012 exportul chinez de armament a crescut cu 162%, plasând aceast? ?ar? pe pozi?ia cinci în ierarhia mondial? a exportatorilor de armament. Probabilitatea ca acest tip de export al Chinei s? creasc? este mare, deoarece cheltuielile Chinei în domeniul ap?r?rii sunt cele mai mari din lume, dup? cele americane. Bun, se va putea spune, dar diferen?ele ce o separ? de S.U.A. sunt enorme. Adev?rat! Dar dac?, în anul 2000, am fi întrebat pe cineva cu privire la posibilitatea ca, în 2016, China s? dep??easc? America din punct de vedere al puterii economice nu am fi ob?inut o mirare care ar fi pus sub semnul îndoielii capacitatea cât de cât echilibrat? de evaluare? Am putea chiar spune c? în domeniul militar evolu?iile ?i apropierea dintre cele dou? puteri s-ar putea face chiar mai repede. Speciali?tii apreciaz? c? sumele alocate de c?tre China domeniului ap?r?rii le vor egala pe cele americane de-abia în 2025. Deci cursa real? în domeniul ap?r?rii va avea loc în deceniul trei al acestui secol. În evolu?ia Chinei impresioneaz? nu atât spectaculosul realiz?rilor, cât ritmul calculat de înaintare. Încât dup? o realizare, instinctiv o a?tep?i pe a doua. ?i, apoi, pe a treia. Ca ?i când totul a fost planificat atent, f?r? a se sc?pa din vedere niciun am?nunt. Ceea ce creeaz? impresia unei evolu?ii implacabile. Impresie de neconceput f?r? prezen?a statului. O prezen?? care armonizeaz? mi?c?rile de ansamblu ale unei ma?in?rii economice din ce în ce mai complicate.

O evolu?ie cu totul instructiv? va cunoa?te competi?ia dintre puterea economic? chinez? ?i cea cultural? american?. Puterea cultural? simbolizeaz? puterea soft a unei ??ri, capacitatea de a convinge f?r? a recurge la for??, de a influen?a, de a cultiva cu grij? ?i din vreme atitudini, formule de via?? resim?ite ca „moderne”, „demne de urmat”, „dorite”.  Pentru o societate de mas?, America a creat o cultur? de mas?, o cultur? adaptat? condi?iei de existen?? a celor mai mul?i oameni. Rezultatul? O fantastic? produc?ie de film ?i televiziune, o produc?ie muzical? greu de cuprins, o putere mediatic? omniprezent?. Prin aceste instrumente soft, societatea american? a lansat modele, a impus în?elesuri, a promovat interpret?ri, a consacrat stiluri, a conturat un mod de via??. Puterea american? este pur ?i simplu de neconceput în afara acestei puteri culturale, care reprezint? partea ei cea mai spectaculoas?, cea cu care tr?im în via?a de zi cu zi. Puterea militar?? Este folosit? rar ?i în situa?ii limit?! Ea inspir? temere, aceasta este natura ?i menirea acestei ipostaze a puterii. Leg?tura cu cet??eanul obi?nuit, cu preocup?rile lui de zi cu zi, este îns? f?cut? de puterea cultural?. De aceea, în timp ce puterea militar? reprezint? un gen de m?sur? a puterii, puterea cultural? este adev?rata ei încoronare. Nu po?i fi cu adev?rat superputere în afara magnetismului ?i atractivit??ii conferite de puterea cultural?. Marea performan?? a Americii este c? foarte mul?i oameni din întreaga lume vor s? tr?iasc? precum americanii, vor s? beneficieze de drepturile ?i libert??ile americane, doresc s? se poarte precum americanii.

Problema este cum se vor distribui atitudinile la nivelul globului în anii care urmeaz? lui 2016? Nu este niciun fel de îndoial? c? vom continua s? cump?r?m produse chineze?ti, dar vom asculta hituri americane. Vom continua s? admir?m performan?ele economice chineze, dar vom prefera s? urm?m o universitate american?. Se va constitui un gen de „diviziune” a preferin?elor chiar în interiorul aceleia?i persoane: când este vorba despre performan?a economic?, de organizare, de e?alonare în timp a priorit??ilor, persoanele î?i vor îndrepta privirea din ce în ce mai mult - ?i probabil admirativ - spre China, când în discu?ie revin problemele culturale op?iunea pentru America va fi indiscutabil?. Nu este vorba doar de obi?nuin??. Ci de performan?? ?i de magnetism. Dac? vre?i ?i de punctele de sprijin indiscutabile de care dispune cultura american?: limba englez?, devenit? practic global?, ?i „limba calculatoarelor”, mai accesibil? chiar decât limba englez?.

Prin urmare, preeminen?a cultural? american? în urm?torii ani - noi am spune chiar decenii - apare ca indiscutabil?. Filmul, muzica, produc?iile mediatice americane vor continua s? domine pentru mult? vreme. Cel pu?in câteva lucruri ar trebui s? atrag? aten?ia. În primul rând, interesul pentru limba chinez?. În aproape toate ??rile dezvoltate sunt programe oficiale de înv??are a limbii chineze. R?spund foarte bine la asemenea oferte tinerii, care au un sim? special al viitorului. Ei simt c? puterea chinez? se ridic?, realizeaz? c?, în curând, va ocupa prima pozi?ie economic? a planetei ?i î?i procur? abilit??i pentru a face fa?? exigen?elor lumii de mâine.

Prima putere economic? a lumii va fi, prin for?a lucrurilor, „locomotiva” economiei mondiale. Statele sunt interesate în men?inerea unui ritm sus?inut din partea „locomotivei”, pentru c?, astfel, se men?in ?ansele de refacere, respectiv prop??ire la nivelul ansamblului. În momentul de fa??, de pild?, prima interesat? în men?inerea ritmului de dezvoltare a Chinei este Germania, pentru c? exportul acestei ??ri în cea mai populat? ?ar? a lumii este masiv. Contactul economic ?i leg?turile de aceast? natur? vor prilejui mai mult decât ne putem da seama extinderea limbii chineze, a culturii acestei ??ri. Ce parametri va cunoa?te aceast? extindere este greu de spus. Dar c? vom avea de-a face cu un proces în ascensiune, nimeni nu se îndoie?te.

O alt? problem? ar trebui s? preocupe atunci când este vorba de seduc?ia puterii culturale ?i de influen?a sa pe termen lung: prestigiul modelului social pe care aceasta se grefeaz?. Arareori ne d?m seama de puterea leg?turii dintre prestigiul modelului social ?i influen?a puterii culturale. Fire?te c? un film are o valoare intrinsec? ?i exercit? un impact care nu poate fi desprins de aceast? valoare. La fel, orice produc?ie cultural?. Situa?ia se prezint? diferit când plas?m discu?ia la nivelul puterii culturale ca atare. Prestigiul ei are o leg?tur? cu prestigiul modelului social. De curând, „Le Monde Diplomatique” a publicat o foarte interesant? analiz?, intitulat? Tyrany of the one per cent. Polarizarea tot mai accentuat? a societ??ii dezvoltate tinde s? îmbrace o form? patologic? ?i, fire?te, diminueaz? atrac?ia modelului social respectiv. „Cu 30 de ani în urm?, familia Walton, care de?ine corpora?ia gigantic? Walmart, avea o avere de 61,992 de ori mai mare decât venitul mediu existent în SUA. Ast?zi, aceast? avere este de 1,157,827 ori mai mare. Familia Walton a reu?it s? adune tot atât de mul?i bani ca ?i 48.800.000 de familii s?race. Anul trecut, Banca Italiei a comunicat c? «cele mai bogate 10 persoane au tot atât de mul?i bani ca ?i cei mai s?raci trei milioane de italieni»”.

Avem, astfel, o imagine a evolu?iei procesului de polarizare social? inaugurat cu câ?iva ani în urm? în S.U.A. ?i, apoi, extins în diferite ??ri ale lumii. Ceea ce duce nu doar la diminuarea vizibil? a clasei de mijloc - segment social esen?ial în organizarea ini?ial? a societ??ii capitaliste - la amplificarea p?turilor s?race, la restrângerea boga?ilor lumii la dimensiunile unui singur procent care domin? via?a economic? (?i chiar cea statal?), ci la transformarea modelului social propriu-zis. În aceast? form? schimbat?, modelul parc? nu mai are respira?ie social?, nu mai degaj? un sentiment de echitate, fundamental pentru coeziunea social?.

Dac? puterea cultural? a Americii va fi influen?at? de ceva durabil, atunci acest rol va fi exercitat de prestigiul modelului social care tinde s? se instaleze în America ?i, în general, în lumea dezvoltat?. Prestigiul Americii a fost deja afectat de faptul c? actuala criz? a izbucnit pe teritoriul s?u. C? dup? cinci, ?ase ani de eforturi financiare, refacerea economic? nu este cert?.  Dac? procesul de polarizare social? va continua, atunci puterea cultural? american? va fi, prin for?a lucrurilor, afectat?. Puterea cultural? ca atare comunic? prin mii de fire cu acest model social. Ea modeleaz? valori, atitudini, reac?ii, comportamente, inspirate de acest model. Influen?a ei este sprijinit? ?i de audien?a modelului ca atare. R?d?cina social? a puterii culturale este foarte robust?. Iar prin vasele ei capilare pot circula seve care nu pot fi asemuite cu nici o influen?? extern?, oricât de puternic? ar fi ea. Prin urmare, dac? în cadrul puterii culturale americane se vor ivi probleme, acestea vor veni din pulsa?iile trimise de c?tre propriul model social ?i nu de peste ocean sau de oriunde altundeva.

Bibliografie:

- Brics summit face big challenges on growth, „Financial Times”, mar?i, 26 martie, 2013.
- Jamil Anderlini, Victor Mallet, China joins top five arms exporters, „Financial Times”, mar?i, 19 martie, 2013.
Idem.
- Serge Halimi, Tyranny of the one per cent, „Le Monde Diplomatique”, Edi?ia în englez?, mai 2013, http://mondediplo.com/2013/05/01tyranny.
Idem.
- Martin Wolf, The perilous journey to full recovery, „Financial Times”, miercuri, 30 ianuarie, 2013.
- Lagarde warns of new crisis, „Financial Times”, joi, 11 aprilie, 2013.
- Brics summit face big challenges on growth, „Financial Times”, mar?i, 26 martie, 2013.
- Jamil Anderlini, Victor Mallet, China joins top five arms exporters, „Financial Times”, mar?i, 19 martie, 2013.
- Idem.
- Serge Halimi, Tyranny of the one per cent, „Le Monde Diplomatique”, Edi?ia în englez?, mai 2013, http://mondediplo.com/2013/05/01tyranny.
- Idem.

Sursa  Clipa  - cu acordul directorului revistei[1]


footer