Revista Art-emis
Sindromul antiterorismului PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 28 Noiembrie 2010 10:11
Buzatu GheorgheSe manifestă spontan, fiind o acumulare de încărcături, cu resurse de la o epocă la alta. De acest fenomen responsabile nu-s numaidecât clasele guvernante, ci şi cele „de jos". Mai mult decât un act decisiv ori de voinţă supremă, sindromul rezultă prioritar din teamă. Care, de vreme ce-a scăpat de sub control, poate avea - şi are! - consecinţe şi implicaţii răvăşitoare. Cauza se confundă cel mai ades cu efectul, şi viceversa, iar victimele pot fi pretutindeni, „jos" ori „sus", conştiinţele individuale ori de grup coboară la nivelul zero, astfel că vindecările sunt lente şi arareori depline. Oricum, tardive. Deşi actele teroriste au însoţit istoria, totuşi stadiul atins în zilele noastre n-a fost cunoscut nicicând în trecut. Ca forţă şi amploarea distribuţiei, în privinţa aspectelor propagandistice şi, nu mai puţin, a consecinţelor. Astăzi, la nivelul acumulărilor pretinse ori aşteptate, fiind globale. Riscurile evoluţiei totale şi deşănţate, care – vorba poetului – transformă armonia în haos. Este simptomatic că sistemele democratice consolidate (de regulă, societăţile occidentale) nu rezistă presiunilor şi tentaţiilor. Cândva, acestea s-au confruntat cu nazismul şi stalinismul, dar n-au abjurat, cel puţin pro forma, formulele democratice. Acum, în lupta cu terorismul, totul apare justificabil, inclusiv încălcarea drepturilor elementare ale individului. De bun simţ, nu mai încape vorbă. Organismele secrete de informaţii se întrec în ilegalităţi, iar guvernele şi parlamentele le legalizează pe nerăsuflate. Dacă Gulagul era sinonim până de curând cu monstrul din poveste, Guantanamo se recomandă deja drept o virtute. Este clar - lumea s-a întors pe dos, iar noi o dată cu ea! La noi, cu totul recent, Legea 298/2008 - supranumită, după organul de altădată. „Ochiul şi timpanul", după nişte rămăşiţe babilonice - s-a adoptat doar în câteva minute, în Senat sau la Cameră, a fost rapid promulgată şi tot asemenea ... s-a amânat. Pe motivul, hilar, că „ceva" ar fi în neregulă, deşi totul este absurd şi ilegal. Practic, toată lumea poate fi bănuită şi interceptată, chiar şi probele ultra-ştiinţifice (!?), căci – se cunosc vechile metehne - „Serviciile" nu-s numai curioase ci şi viclene sau credincioase şi, ca atare, văd, trebuie să vadă, colaborarea tuturor cu teroriştii, pentru acelaşi scop - răsturnarea ordinii mondiale actuale, care, evident, nu-i câtuşi de puţin ideală ... Dar - ce importă? Suntem în plin război, al tuturor împotriva tuturor, şi gata! Politicienii n-au ce face şi bat în retragere în faţa confraţilor ceva mai belicoşi, Mac Carthy aidoma renaşte în mii de còpii – după modelul Matrioşcelor din Piaţa Kremlinului - şi, mai mult, ne face cu ochiul din galantare şi de pe ecrane, zburdă prin computerele noastre, la şcoală şi în biserici ... Pare că nimeni, la nivel planetar, nu mai e în măsură să reacţioneze convenabil, fiindcă toţi acţionează. Şi se scuză galant: Teroriştii! Aceştia sunt pretutindeni şi nicăieri. Este El, eşti Tu ori sunt chiar Eu ... Ba nu - suntem Toţi, ia acolo - nişte netoţi, dotaţi cu mărgele şi cipuri, întrucât Marele Arhitect, în orice clip, trebuie să ştie locul şi rostul fiecărei vietăţi. Cu adevărat, ce se-ntâmplă, oameni buni? S-a defectat, undeva-cumva, vreun mecanism sofisticat, astfel că - oricând - zecile de mii de focoase nucleare stocate în ultimele decenii stau să explodeze instantaneu? Nicidecum! Pentru că, dacă nu-i, după colţ ne paşte RĂZBOIUL ... O, dar dacă s-ar produce odată! Căci, nu-i aşa, chiar şi un război adevărat, odată declanşat şi asumat, devine preferabil unuia posibil şi care, nefiind real, bate culmile absurdului. Un Absurd gata a-şi ieşi orişicând din pepeni, cât timp - vai! - lumea s-a prea obişnuit cu situaţia actuală, mai precis cu Acei nebuni care nu guvernează!
Iar, pentru a rămâne în context, şi a reveni în sfârşit la titlu, fie-mi îngăduit să observ că, numai cu totul întâmplător, sindromul rimează cu supraomul, pentru care însă, după experimentele groaznice suportate de umanitate, n-a mai rămas nici un locşor pe planetă ... Din care motiv şi acest îndemn final: Fraţi Terorişti, mai staţi pe la casele voastre! Nu pricepeţi că, numai aşa, aveţi şansa de-a deveni bunici fericiţi, noi reuşind - cine mai ştie? - să vă copleşim cu dragoste, înţelegere şi simpatie!
Despre înţelegere, ce mai vreţi ... Numai 20 de ani de postcomunism aiurit ne-au convins decisiv că, la nivel planetar, nicidecum americanii ar fi cei mai inteligenţi. Ei au câştigat „Războiul Rece" fără a fi irosit vreun glonţ, iar fructul victoriei l-au irosit în afaceri, iar la sfârşit, în 2008-2009, ne-au adus pe cap - după cât se spune - şi actuala criză!
... Dar, lăsând legendele şi glumele deoparte, ce va fi însă data viitoare, atunci când, cu obligativitate, nu vor mai fi TOT EI, americanii, la ori de serviciu ... Ceea ce, cu siguranţă, n-ar fi totuna?! footer