Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Magda Ursache   
Duminică, 07 Iulie 2013 22:49

Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu (+)Mare?alul istoriei

Mai sīnt, cīt le-o fi dat s? mai fie, ici-colo prin Romānia, acele Pietį naiv-alegorice, dar cīt de impresionante, īn?l?ate dup? Primul R?zboi Mondial, transmi?īnd o anume pulsa?ie patetic?. Femeia-sor?, l?sīndu-?i palmele pe fruntea celui r?nit, s?-i opreasc? sīngele; femeia-lacrim?, jelindu-?i mor?ii-eroi; femeia-vatr?, cu multe inimi, pentru fiecare provincie cīte una; femeia-mam?, ducīnd ulciorul cu ap? spre buzele soldatului ciuruit de schije; femeia-?ar?, pe cal, ?arjīnd, cu tensiune-n ochi ?i-n bra?ul ce īndeamn? la ap?rarea hotarelor, pe care noi vrem musai s? le „transparentiz?m”. Cred c? istoricul Gh. Buzatu, plecat dincolo la 20 mai 2013, s-ar cuveni s? aib? un astfel de monument: īl v?d īn?l?īnd capul spre cununa pe care femeia-istorie vrea s? i-o a?eze pe cre?tet. A fost cu adev?rat un Mare?al al Istoriei, a?a cum s-a spus. A scris cu dragoste de simplu soldat despre cel?lalt Mare?al. De la Profesor ?tiu c? pe tor?ionarul Nicolschi, alias Boris Grünberg, condamnat la moarte pentru spionaj N.K.V.D., l-a gra?iat Ion Antonescu, īn 1941, ca, īn '46, cum scria cu am?r?ciune c?rturarul, s? vin? „r?splata salvatorului”: glon?ul.

Istoria sörösist-wieselizat?, face din tr?d?tori, disiden?i

Cīnd se bate moned? pe istoria neīntīmplat?, pe fic?ionarea ei, Gh. Buzatu a avertizat ce p?gubos, ce iresponsabil e jocul de-a trecutul, ca ?i jocul de-a arhiva. A ?tiut bine c?, dac? te joci cu el, trecutul te ajunge din urm?, c? Istoria ne tr?ie?te ?i ne-tr?ie?te f?r? mil? dac? nu facem exerci?ii de anamnez?. „Īn?elegīnd trecutul, īntrevedem viitorul”. E spusa lui Xenopol.

I-am dus la Cabinetul din Centrul de Istorie ?i Civiliza?ie European? al Filialei Ia?i a Academiei Romāne, unde lucra de diminea?a devreme pīn? tīrziu, īn noapte, cartea lui Lucian Boia, „Romānia altfel” (f?ceam permanent schimb de volume). A refuzat s?-l citeasc? dup? ce i-am decupat din ?eful de ?coal? urm?toarea fraz?: „nu istoria ne īnva??, ci noi īi spunem istoriei ce trebuie s? ne īnve?e”[1]  Vrem s? ajung? la cititori numai mesajul c? Romānia e altfel, īn sens r?u, mai rea decīt orice alt? ?ar?, a constatat mīhnit Profesorul. ?i c? a fi romān nu-i o calitate, cum i-a spus rabinul Moses Rosen lui Petric? Roman, am completat eu. Dac? ar fi avut timp, Gh. Buzatu ar fi scris cartea intitulat? Romānia, altfel, adic? a?a cum este ea, cu bune ?i cu rele, cu b?t?lii cī?tigate ?i cu b?t?lii pierdute.

Gh. Buzatu a īnapoiat medalia

Gh. Buzatu a trecut, īn ?coal? fiind, perioada rollerizat? a Istoriei R.P.R.. Ukazul transmis de Kremlin: s? fie sco?i din suflet ?i din creier eroii Romāniei ?i īnlocui?i cu tr?d?tori. Cum s? nu-l doar? inima cīnd istoria, acum sörösisto-wieselizat?, face din tr?d?tori disiden?i? Ca Brucan, devotatul Anei Pauker, ca Pacepa, devotatul familiei Ceau?escu, ca Militaru, devotat K.G.B...

Gh. Buzatu a īnapoiat medalia lui Ion Iliescu, dup? ce pre?edintele l-a decorat pe Elie Wiesel, primind īn obraz acel triadic „A?i ucis, a?i ucis, a?i ucis!”, f?r? a da replic?. Wiesel nu suport? semnul egal īntre holocaustul hitlerist ?i cel stalinist; oare evreii omorī?i de generalissimul Stalin sīnt altfel de evrei decīt cei omorī?i de „micul caporal” Hitler? Īn 2002, nobelizatul P?cii nu s-a dus cu o lumīnare la Memorialul Sighet, aflat īn preajma casei sale p?rinte?ti. Sau holocaustul īmpotriva romānilor nu-l intereseaz??

Profesorul nu s-a temut de eticheta de antisemit, nici de eticheta de ceau?ist

Profesorul nu s-a temut de eticheta de... antisemit. A scris cu strīngere de inim? despre eroarea uria?? de a se pune la dispozi?ia Consiliului Memorial al Holocaustului din S.U.A. arhivele M.Ap.N. Na?ionale din anii '38-'46. Trebuia semnat acel acord īntre ministrul Afacerilor Externe Mircea Du?a ?i Paul Shapiro? Presa a taxat momentul ca „Turtucaia arhivelor militare” (Ion M?ld?rescu). S-au cedat īn ce scop? S? se caute al?i criminali de r?zboi? A fost Holocaust īn Romānia pīn? īn '46? Sau o fi vrīnd Matatias Carp [cel care a scris negru pe alb c? ??ranii romāni ungeau osiile c?ru?elor cu sīnge de evreu ?i-i membru - de onoare(?) - al Institutului „Elie Wiesel”] s? afle probe despre romānii „egalīnd īn cruzime Auschwitzul”? Experimentul Pite?ti nu l-a egalat?

Profesorul nu s-a temut nici de eticheta de... ceau?ist. Īn demersul s?u, istoricul onest compar?, confrunt? ?i stabile?te ce-a fost ?i cum a fost. N-a judecat, a explicat ca bun istoric. A mers pe linia documentelor īn probleme de politic? extern?; predilect, rela?iile cu Israel ?i cu S.U.A.. Ceau?escu, a spus īntr-o luare de cuvīnt, a fost ba exaltat, ba condamnat; ba geniu, ba monstru, īns? istoricii, neīnregimenta?i politic, trebuie s? studieze epoca sine ira et studio. ?i a ?inut s? sublinieze, f?r? ur?, f?r? p?rtinire, c? dictatorul a demolat „Biserica Sfīnta Vineri”, nu ?i „Sinagoga Mare” din Bucure?ti, care g?zduie?te acum Memorialul Holocaustului.

Vrīnceanul Buzatu n-a ocolit chestiunile delicate ?i temele cu risc.

Mereu uit?m trecutul (iar durata amneziei cre?te ?i cre?te) sau īl corij?m ą la Roller, ą la Brucan, ą la mincino?ii istorici de Partid unic, ą la raportorul prim īn Procesul comunismului, proces ce n-a condamnat nici un tor?ionar. Preocupat de falsurile din Raport (?i sper s? nu fie final), Gh. Buzatu a v?zut cum s-au minimalizat drama generalilor, drama elitei politice, drama presei libere, drama Bisericii, drama Academiei Romāne, din mereu obsedantul, criminalul deceniu, cīnd o zecime din na?iune a fost trimis? īn deten?ie. Īn istoria tism?nizat?, de la dou? milioane de victime ale comunismului s-a ajuns la 350.000. Pentru unii, cifra victimelor cre?te, pentru al?ii, scade. ?i ce pu?in se vorbe?te, īn cele 666 de pagini ale compilului humanizat ?i larg difuzat, de felul cum a fost sp?lat? de la?itate ?i de tr?dare fa?a ??rii, prin jertfa rezisten?ilor din mun?i, a celor care au suportat tortura „reeduc?rii”, a exila?ilor, a rebelilor mineri din Lupeni '77, a r?zvr?ti?ilor bra?oveni din '87, a scriitorilor curajo?i, cel dintīi fiind Paul Goma...

Vrīnceanul Buzatu n-a ocolit chestiunile delicate, temele cu risc. Nefiindu-i fric? s? nu deranjeze pe careva, a r?mas īn epicentrul Istoriei. Īl privea īn cel mai īnalt grad ce se īntīmpl? cu etnia. Cei 30.000 de „turi?ti sovietici”, veni?i īn decembrie '89, n-au plecat decīt īn octombrie '90; premierul Roman, cic?, n-ar fi fost informat de Caraman, ?ef S.I.E.. Exist? documente īn acest sens?, a īntrebat Profesorul. Sau sunt la fel de credibile ca ?i cele despre terori?ti? S-a luptat cu alte ?i alte categorii de rolleri, cu holocaustologii gata s? comercializeze suferin?a, pīn? mai ieri cercet?tori ai PCR, perioada Pauker-Dej, cu adezioni?tii la evenimente trecute prin filtrul P.C., cu antiunioni?tii, reveni?i īn for??, vrīnd s? vad? Romānia in pieces. Convins c? istoria se repet?, a urm?rit cum se neag? iar??i rolul lui Cuza īn formarea statului romān. Avea pentru ei un nume generic: „cioflingheri”. De 24 ianuarie chiar, īntr-o foaie ie?ean?, se f?cea caz de episodul mi?c?rii separatiste; unul dintre anti-unioni?ti, N. Istrati, are strad? central? īn Ia?i, locul Unirii Mici. Cine a f?cut propunerea asta ?i cine a aprobat-o? ?tiu, dar nu-l mai numesc, de sil?: un „cioflingher”.

„Chirurgii marilor imperii” or fi ei puternici, dar nu putem capitula f?r? s? ne īmpotrivim.

Pentru c? a scris adev?rul istoric romāne?te despre Basarabia, cuvīntul Profesorului a trecut Prutul. Intelectualii de frunte ai celuilalt stat romān l-au cinstit cum se cuvine. Pentru ei to?i, 22 iunie '41 e „clipa astral? a istoriei na?ionale”. Buzatu n-a putut s?-l ignore pe marele actor al scenei istorice de atunci. S? fie clar: c?rturarul nu-l vrea inocentat,[2] dar, pentru o dreapt? īn?elegere, ne pune sub ochi documentele semnate de mare?al, īncepīnd cu celebrul ordin batjocorit de „cioflingheri”: „Osta?i, v? ordon: trece?i Prutul [...]. V-o cere Neamul, Regele ?i Generalul vostru!”. Pentru ca, īn interviul luat de ziaristul Lamberto Sorrentini pentru „Il Tempo”, īn ian. '43, acest erou tragic s? m?rturiseasc?: „Eu lupt cu Rusia care este un inamic mortal al ??rii mele. Jafurile Germaniei le putem īndura, dar sub amenin?area Rusiei putem sucomba”[3] La „proces”, īn fa?a „tribunalului” (ghilimelele īi apar?in Profesorului, fiind vorba de un anti-proces, īntr-un ne-tribunal) a rostit: „Las ??rii tot ce a fost mai bun īn guvernarea mea. Tot ce a fost r?u iau asupra mea, īn afar? de crim?”. Ce alt ?ef de stat a avut curaj s?-i spun? lui Hitler: „Nu īi dau pe evreii mei!”? Mamei sale, n-a ezitat, īn ultimul cuvīnt adresat, chiar īn ziua execu?iei, la 1 iunie 1946, s?-i spun? cu limb? de moarte: „Dac? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De-ar fi s? reīncep iar, a? face la fel”. A refuzat gra?ierea, ca s? moar? īn ?ar?.

„Chirurgii marilor imperii” or fi ei puternici, dar nu putem capitula f?r? s? ne īmpotrivim. Paul Goma, spre luare aminte, scrie cu majuscul? „Cedarea” (din '40). Iar Andrei Vartic, alt? cruce de romān, īn „Cealalt? Romānie”, num?ra un milion de romāni disp?ru?i īntre '40 ?i '52 din Basarabia. ?i-mi vin īn minte īntreb?rile formulate de Profesor: de ce, īn loc de un armisti?iu care putea fi īncheiat de Antonescu, Mihai I a īntors armele f?r? condi?ii? Din defetism, dac? vre?i a-i spune a?a? Īn fapt, termenul sun? mai dur īn c?r?ile istoricului care nu ascult? de tabu-uri. A urmat īn?elegerea Churchill-Stalin, ca Romānia s? revin? „m?re?ei” Uniuni īn procent de 90%. ?i cum Comisia Aliat? de Control (U.R.S.S., S.U.A., Anglia) era prezidat? de Susaikov, peste el fiind Vī?inski, pre?edintele Tribunalului Suprem, procentul de 90% a devenit 100%; cu tragicele consecin?e, īn pofida faptului c? Romānia s-a plasat „īn efortul militar antinazist” pe locul al IV-lea, dup? U.R.S.S., S.U.A., Anglia. Pumnul ?i u?a s-au trīntit īn nasul regelui, iar Romānia a primit, la schimb de vie?i, bol?evizare for?at?.

Alte īntreb?ri? De ce a īncetat greva regal? ?i cum a reu?it Groza s?-l determine pe rege s? renun?e la grev?? De cei 300.000 de basarabeni „repatria?i” īn U.R.S.S. ce s-a ales? Faptul c? Mihai I s-a dus la Moscova, la 9 mai 2010, cu Duda dup? el īn uniform? militar? romāneasc?, ce semnific??

Profesorul i-a iubit pe romānii filo-romāni; i-a detestat pe romānii anti-romāni.

Profesorul i-a iubit pe romānii filo-romāni; i-a detestat pe romānii anti-romāni. A perceput ca pe o mare r?spundere, ca pe o datorie implicarea īn stoparea „omului nou”, cel postdecembrist, globalizat transetnic, dup? alt dicteu. A urīt, īn egal? m?sur?, ?i tr?d?rile, ?i pasivitatea, ?i docilitatea romānilor. N-a uitat s? citeze, īn Istoria s? judece (ed. TipoMoldova, 2013) un articol ap?rut īn „New York Times”, īn 16 august '53: „Nici un popor nu are mai mult? repulsie fa?? de comunism decīt cel romān ?i nici unul nu face mai pu?in pentru a-l īnl?tura”.

Pe blogul lui Ion Coja, sub pseudonimul Koba (apelativ pentru Stalin, un monstru al istoriei „superior” lui Hitler) oferea pilule de leac pentru boala supu?eniei. Una dintre ele: Vī?inski le-ar fi spus guvernan?ilor ro?ii de la Bucure?ti: „V? d?m orice, īn numele fr??iei cu URSS, numai lemn din Siberia s? nu vre?i, c? la voi sunt destule cozi de topor”. Avea umor Profesorul. F?cea haz de necaz ?i de nehaz. Cu pīrele la Poart?, la Kremlin, la Bruxelles, la Casa Alb?, s-a tot mers ?i se merge, ba chiar concomitent. Pentru vechile cozi de topoare, ca ?i pentru cele noi, primeaz? interesul str?in neamului.

Fire?te, textele sale cu fibr? polemic? au determinat atacuri dinspre „cioflingheri”. Mai nou, acuza?ia de na?ionalism, chiar bine temperat, se echivaleaz? cu ?ovinismul. Pentru fo?tii agen?i de bol?evizare ?i pentru fiii lor, acum multiculturalizatori, Gh. Buzatu a fost inamic redutabil. ?i-a pus la punct adversarii de idei f?r? a fi agresiv, cu competen?? profesional? de net?g?duit.

R?mīnem cu copii xeroxate ?i d?m emiten?ilor actele originale? Asta distruge practic Arhiva Na?ional?

Mereu inconvenabil, Profesorul! A scos de sub lac?t Documente din Arhiva Codreanu (īmpreun? cu Victor Roncea), de baz? pentru cercet?torii viitori ai Mi?c?rii Legionare, Documente ie?ite din arhiva secret? a U.R.S.S., Documente privind „procesul” lui Ion Antonescu. S-a sprijinit nu pe fic?iuni, ci pe Documente dup? Documente. Mereu dezv?luiri importante, fundamentale, iar concluziile au fost limpezi, pe m?sura document?rii.

Documentul - Biblia sa - a fost mereu argumentul hot?rītor, imbatabil, īmpotriva istoriei corectate politic. Buzatu i-a c?utat pe romāni īn arhivele S.U.A., ale Moscovei, ale Angliei... ?i a pus accent pe faptul c?, dup? deschiderea arhivelor prilejuit? de c?derea sistemului comunist īn Est-Europa, multe probleme au ap?rut īn alt? lumin?, presupunīnd re-dezbateri. Iat? de ce cordul s?u a rezistat cu greu la Legea Arhivelor. „R?mīnem cu copii xeroxate ?i d?m emiten?ilor actele originale? Asta distruge practic Arhiva Na?ional?”, a spus el. Īn fa?a Arhivei Statului din Ia?i cresc la propriu b?l?rii - simbolic? - de parc? ar fi cl?dire p?r?sit?.

Ultima carte pe care a ?inut-o īn mīini Gh. Buzatu, chiar īnainte de a se stinge, carte grea, mare, a fost „Istoria s? judece”, care poate avea o variant? de titlu: Documentul s? judece. Cabala mediocrilor, ac?ionīnd mereu ?i mereu īn Universitatea ia?iot?, n-a g?sit ore pentru Profesor. Prohibi?ia istoricilor f?r? oper? a func?ionat ?i īn cazul Buzatu, de?i, acolo, la catedr?, īi era locul, binemeritat pentru erudi?ia sa, dar ?i pentru for?a sa de convingere. Studen?ii n-au putut auzi lec?ia Profesorului Gh. Buzatu, la comemorarea zilei negre, 28 iunie, 1940: Aten?ie la Romānia. I-au deschis drumul spre catedr? nu Alma Mater Iassiensis, ci Universitatea din Craiova ?i cea din Constan?a. N-a fost nici membru al Academiei, ca atī?ia „eliti?ti”, „cu semnul minus”, cum le spune sociologul Ilie B?descu.

„Cu Dumnezeu īnainte..., c? Dumnezeu e romān!”

Īncepuse s? mi se par? firesc ritmul neobi?nuit de lucru al Profesorului: primeam unul dup? altul semnal de carte nou?. N-am num?rat, dar cred c? are mai multe c?r?i decīt ani.

La īnmormīntare a plouat. Cum s? nu-i par? r?u celui plecat cīnd mai avea multe de spus/scris, pe orice tem? (n-a cunoscut pruden?a la??) din istoria ultimilor 100 de ani. „Toate -obi?nuia s? repete -, se afl? īn arhive. Acolo e r?spunsul pentru toate”.

Dintr-un acut sim??mīnt al binelui comun, ?i-a sprijinit discipolii, oferindu-le un īndreptar. E rīndul „buz??eilor” (a?a se numeau doctorii ?i doctoranzii s?i) acuma. Unul dintre cei mai apropia?i, cercet?torul Corneliu Ciucanu, ?i-a adus aminte c? Profesorul, cīnd pornea la drum pentru o lansare de carte, pentru o conferin?? (mereu captivant?) obi?nuia s? spun?, īn felul lui Petre ?u?ea: „Cu Dumnezeu īnainte..., c? Dumnezeu e romān”.

Trebuie s? fim l?sa?i s? ne comemor?m sfin?ii ?i eroii.

Sunt ?i victorii, Profesore. Una de care n-a?i mai apucat s? v? bucura?i e c? tovii Institutului „Elie Wiesel” au pierdut: Sfīntului Īnchisorilor, cum i-a spus Nicolae Steinhardt lui Valeriu Gafencu, nu i s-a luat titlul de cet??ean de onoare al ora?ului Tg. Ocna, a?a cum a propus capul Institutului, Alexandru Florian, fiul lui Radu Florian, agit-prop marxist. S-a īntīmplat īn 30 mai, 2013, gra?ie Funda?iei Ogoranu, Dosarul de la Securitate al Profesorului Gheorghe Buzatu, art-emisgra?ie Federa?iei Romāne a Fo?tilor De?inu?i Politici, a tuturor lupt?torilor anticomuni?ti īmpotriva celor care au decimat, au pustiit, au distrus ?ara. Peti?ia a fost semnat? de P?rintele Iustin Pārvu (īnv???tura sa fiind: dac? ?tii cine ai fost, cine e?ti, vezi spre ce s? te īndrep?i), de Marcel Petri?or, de Radu Ciuceanu, de Dan Puric, de R?zvan Codrescu, dar ?i de Dumneavoastr?. Primul ministru, adic? V. Ponta, īl poate elibera din func?ie pe Al. Florian, numai s-o vrea, dup? o asemenea „ac?iune” penibil?.

Trebuie s? fim l?sa?i s? ne comemor?m sfin?ii ?i eroii. Avem multe comemor?ri de f?cut: Sighetul, Aiudul, Pite?tii, Canalul, „S?pt?mīna Ro?ie”, 28 iunie-3 iulie 1940... Oricum, victoria asta e un semn bun. P?rintele Iustin Pārvu, plecat ?i el īn ceruri, a promis romānilor c? r?mīne totu?i cu noi. Īl cred.

Lichelismul sadea al unei „persoane de sprijin”.

Un miles gloriosus al Securit??ii, mīnat de diavolul contest?rii, a ap?rut (invitat, neinvitat?) la comemorarea de la Academie din 6 iunie, cīnd Profesorul ar fi īmplinit 74 de ani. Mereu īn eclips? de bun sim?, m?runtul conferen?iar, dīndu-se drept profesor universitar (īn ce materie?; īn de toate, ca shaorma) a g?sit cu cale, c?-i mai īnv??at ?i mai democrat s? se delimiteze de ideile lui Gh. Buzatu. Venise momentul: istoricul nu-i mai putea replica pe loc.

Cine-i individul? O nulitate, cu apeten?a parvenirii prin pactul cu „Securi?ica”. Īn pustiul cranian al vorbitorului despre orice ?i nimic (se imagineaz? „cioclopedic”, de?i e de o ignoran?? multilateral dezvoltat?), Profesorul ap?rea ca antonescian, codrenist, ceau?ist..., numai pentru c? se ocupase de aceste subiecte. Croitora?ul cel viteaz i-a trecut īn revist? „erorile”, povestind adun?rii cum īl pusese el la punct pe alt istoric de elit?, Larry Wats, prieten cu Gh. Buzatu. Unde? Īn America. N-a spus ?i c? ajunsese acolo pe locul unui coleg de catedr?, al c?rui pa?aport fusese refuzat de Secu. ?ti?i cum se petreceau lucrurile: Ministerul Īnv???mīntului zicea da, Secu ba, dac? refuzai s? fii „lucrat” de ofi?erii operativi. Ei ī?i trimiteau omul (pe Cre?u Nicu) la post, gata instructat.

Lovitura mor(t)al? a dat-o susnumitul Croitora? īnfierīnd īnscrierea Profesorului īn P.R.M.. Tactul politic probat īn perioada cīnd Gh. Buzatu a fost vicepre?edintele Senatului n-a intrat īn vederea lui N. Cre?u. M?car s? fi citit dezbaterile pe marginea Tratatului romāno-rus, din ?edin?a istoric? din 3 noiembrie 2003, editate in memoriam de Vicovia, sub titlul: Blestemul pozi?iei geopolitice a Romāniei: „Suntem prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu!”. De altfel, ca maestru al interpret?rilor alba-neagra, „locotenentul” N.C. a fost gata s?-i fac? „dosar” de cadre lui Mircea Eliade, ca apoi s? se re-plieze, īncercīnd s? intre sub pielea lui Basarab Nicolescu. Oportunism? Ba lichelism sadea de „persoan? de sprijin”.

De precizat c? Gh. Buzatu a avut Dosar de Urm?rire Informativ?, sub numele Barbu, Bianu, Banu; c? exist? ordine de izolare, de „destr?marea anturajului”, c? i s-au interceptat scrisori, c? i-au fost supravegheate rela?iile cu str?inii, c? s-a instalat tehnic? operativ? la locul de munc?, inclusiv mijloace video. Īn '89, i s-a interzis semn?tura prin ordinul Elenei Ceau?escu. De ce? Pentru c?, īntr-o conferin?? ?inut? la Universitatea din Portland, Oregon[4]  a prognozat c? socialismul a īnvins īn Est „printr-o gre?eal?” ?i c? regimurile socialiste, inclusiv cel din Romānia, se vor pr?bu?i f?r? īntīrziere.

Cu un aer aproape justi?iar (parantetic spus: din 1968, ofi?erii erau īnscri?i direct īn anul al treilea la Drept, sec?ia FF; a?adar, Securitatea noastr?, Justi?ia noastr?), debiloidul vorb?re? a īncercat s? deformeze, s? denatureze, s? lase bale, pretinzīnd c? ar fi īn chestie. Nu-i ?i nu va fi niciodat?! A vrut s? dea o lec?ie... academic? Profesorului, s? deschid? ochii ?i urechile asisten?ei (ca membru al cooperativei „Ochiul ?i Timpanul”) asupra minusurilor istoricului Gh. Buzatu? N-a fost decīt jalnic. A plecat din adunare cu con?tiin?a (?!) īmp?cat? c? ?i-a īndeplinit misia. Infamant?. Cu Mihai Dr?gan, ultimul eminescolog de ?inut? european? al Universit??ii ie?ene, i-a mers: a fost īn fruntea omertei care l-a omorīt cu zile, prin denigr?ri-def?im?ri.

Necru??tor cu impostura, Cezar Iv?nescu l-a īnjurat spectaculos īn plenul unei adun?ri, repro?īndu-i c? a falimentat Editura Junimea. Nici c? i-a p?sat. A continuat s? cad? musc?-n lapte la zbateri ?i dezbateri, f?cīnd, chipurile, lecturi critice, dar poluīnd moral.

N-ar strica s? ia o cur??enie, cum ar zice I.L. Caragiale. Sau s?-i administreze una revistele literare ie?ene, care nu se ?tie de ce (ori ?tie S.I.E.?) īl mai public?.



[1] Lucian Boia, Jocul cu trecutul, Humanitas, 2013, p. 78.

[2]  v. Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului

[3] v. Gh. Buzatu, Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, Bucure?ti, ed. Mica Valahie, 2002, p. 378-379).

[4]  v. nota informatorului, din 20 ianuarie '89, din dosar)

footer