Revista Art-emis
Minciuni tembele şi fantasmagorii netrebnice PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 19 Iunie 2013 21:16
Prof. univ. dr. Ion Coja
Concurs cu premii

Dau câteva citate, cu un comentariu minim, lăsând cititorului plăcerea de a se descurca singuri în contact direct cu autori evrei dintre cei mai importanți în literatura holocaustului. Cititorii noștri sunt invitați să-și aleagă citatul favorit, care îi va indigna cel mai mult. Începem cu Cartea Neagră, scrisă de Matatias Carp, în colaborare secretă cu Ilya Ehrenbourg, carte care a dat tonul la cântec, la aria calomniei anti-românești:

„Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor. [...] Evreii erau bătuţi până la istovire şi expiere, sufocaţi în vagoane cu răsuflătorile astupate, vânduţi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîţi şi a li se comercializa îmbrăcămintea, pentru a fi tăiaţi bucăţi pentru ca cu sângele lor să se ungă osiile căruţelor ş.a.m.d.".
Exact aşa scrie: „ş.a.m.d.". Aşadar, pe lângă osiile căruţelor, toate cele ce mai sunt de uns într-o gospodărie țărănească...
Așa scrie la pagina 23, volumul 1, ediţia de după 1989! Pagina din dreapta, pe la mijloc, cules cu litere îngroşate. Formulă memorabilă: „...Pentru ca cu sângele evreilor să se ungă osiile căruţelor..."

Evreii internaţi la Moghilev, „neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omeneşti, iar mai târziu cu cadavre omeneşti." Da, aţi citit bine : evrei care „se hrăneau cu excremente omenești şi cadavre omeneşti". Declaraţia este semnată de un „dl. M.Katz, fost preşedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău".

Cartea Neagră a fost recent dată la tradus, gest în urma căruia se va internaționaliza şi bomba asta: evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti! Evrei care se hrănesc cu cadavrele altor evrei! Şi cine ne dă asigurări că-i adevărată dintotdeauna povestea asta? Nu doar Ilya Ehrenbourg, ci însăşi întreaga onor comunitate evreiască din România, preşedinte Aurel Vainer, cine altul?! Başca cei trei preşedinţi „români", Iliescu, Constantinescu, Băsescu, care au plâns cu batista la nas la memorialul fecalelor mâncate de evrei în timpul Holocaustului, şi după. Mai ales după! Cum să nu le faci muzeu de veșnică amintire ?!

Deci nu e glumă şi nici limbaj de ăla figurat, ci pe bune: evrei care se hrănesc cu excremente omeneşti. Evrei care se hrănesc cu cadavre omeneşti. „Cartea Neagră" dixit! Adică un evreu!

Trebuie scris chiar și cu majuscule că în România, pentru prima oară în istoria multi-milenară a iudaismului, s-au găsit EVREI CARE SĂ SE HRĂNEASCĂ CU EXCREMENTE ŞI CADAVRE.[1]

Într-o emisiune TV, un alt Katz, ceva mai mic, nu prea a ştiut să răspundă la întrebarea întrebărilor: „ce s-a întâmplat, bre, omule, cu cadavrele celor 250.000 de evrei ucişi de Antonescu în Transnistria? Unde s-au evaporat?" S-a bâlbâit ce s-a bâlbâit și, în cele din urmă, a scos răspunsul penibil: cadavrele evreilor uciși de români au fost mâncate de câini, înainte de a interveni autoritățile ca să le adune în câteva mii de gropi comune inexistente!...

Avem deci de ales între doi Katzi, care este mai nebun decât celălalt: Katz 1 sau Katz 2?

Katz 1 este cel care susține că nu ne-a mai rămas niciun cadavru din cele 250.000 deoarece aceste cadavre au fost îngurgitate de evreii supraviețuitori, atunci când nu s-au mai găsit fecale!...

Katz 2 este evreul care susține că din 250.0000 de evrei români holocaustizați, nu s-au putut găsi cadavre de evrei nici pentru o groapă comună mai prizărită deoarece toate aceste sute de mii de cadavre au fost mâncate de câinii bagabonți!

Oricum, oricare va fi câștigătorul concursului nostru, să ne bucurăm că traducând „Cartea Neagră", Federația Comunităților Evreiești din România va asigura o carieră internațională strălucită faptului unic în istorie că evreii din Transnistria au fost haliţi, cu fecale cu tot, de ceilalţi evrei din Transnistria, mai supraviețuitori... Evreii s-au mâncat astfel unii pe alţii, între ei, fără nicio imixtiune străină, ba și-au mâncat și fecalele, în cea mai pură tradiţie autarhică a ghettoului, vie şi azi. Drept care așa s-a produs alt miracol transnistrean: niciun evreu în zonă nu a murit de foame! Ba chiar la întoarcere - câţi s-au mai întors, cam 95%, toţi supraponderali.

Limitat la puterea de circulaţie, infimă, a limbii române, acest adevăr - evreii mâncători de fecale, corect: evreii mâncători de rahat -, va irumpe de mâine pe mass media mondială prin traducerea în limba lui Céline, să i se bucure toţi urmaşii. Ce victorie postumă, niciodată imaginată sau măcar visată de vestitul antisemit! Al drăcuţului drac, cum le mai aranjează el, mereu pe mâna proprie a altora! Că ce face ovreiul cu mâna lui...

Viaţa bate filmul încă o dată. Îl bate la fundul gol! Scor general: scor de maidan, de forfait!...

În iadul din Transnistria, - zice Sonia Palty în Realitatea Evreiască, oficiosul Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, penuria de sare îi făcea mai ales pe copilaşii evrei din Transnistria să sufere şi, natural, îi făcea să se smiorcăie toată ziua. De trista împrejurare profitau fără ruşine vecinii fiecărei familii cu copii, tot evrei, sărmanii, care-şi puneau farfuria cu supa chioară sub ochii lacrimogeni ca să-şi săreze astfel bucatele. Ea însăși, Sonia Palty, mărturisește că a fost astfel abuzată de vecini... de mai multe ori!

Între timp, adică între interviul din „Realitatea Evreiască" și textul scris azi, Sonia Palty a fost exmatriculată din Transnistria și din rândurile victimelor Holocaustului! Nu pentru minciuni, pentru minciunile din cartea ei de amintiri din deportarea în Transnistria a fost premiată și plătită la greu de Unuinea Scriitorilor din România, ci pentru crimele săvârșite în Transnistria de un membru important al familiei sale: pezevenchiul de ta-su! Crime împotriva evreilor care scăpau neîmpușcați de români! Le venea de hac tatăl Soniei!...

Ce părere ai, amice Teşu, despre această poveste cu sarea din Transnistria?, l-am întrebat cândva pe domnul Teşu Solomovici, domn pe care, o vreme, l-am suspectat că el ar fi evreul „normal" pe care-l caut cu lumînarea de câteva decenii, ultimele două.
„E chiar uşor ingenioasă povestea, este, da, o metaforă!", mi-a explicat comprehensiv și filologic Teşu Solomovici când m-am arătat contrariat de paradox: tocmai evreilor, care sunt sarea pământului, să li se ia sarea! Cât de subtili au fost românii în cinismul lor - cine ar fi zis?! Auzi la ei, să nu le dea nici sare nevinovaţilor fraţi ai lui Josef?!

Din păcate, nici cu Teşu nu mi-e ruşine! Iată-l ce scrie despre scufundarea vasului Merkure, plin ochi cu evrei: „Vasul a fost torpilat de un submarin german. Soldaţii germani i-au mitraliat pe evreii care încercau să se salveze şi asupra lor au fost lansaţi câini dresaţi ca să-i ucidă în apă". Aşadar, câini dresaţi să fie „lansaţi" în apă şi să ucidă, în largul mării, evrei. Câini care stau zile şi săptămâni întregi într-un submarin, domule Teşu, fără să turbeze?! Câini care vin la tine înot şi te muşcă, te bagă cu capul la fund?!...

Dragă domnule Teşu, n-ai văzut niciodată un câine cum înoată?! Păi nu aveai voie nici măcar să citezi asemenea inepţie! Iar dacă nu dai sursa acestei „informaţii", dacă deci dumneata ţi-ai imaginat singur şi nesilit de nimeni această gugumănie, cu ochişorii minţii matale dacă ai vizualizat-o, atunci se întâmplă ceva foarte grav cu mintea dumitale!... Şi zău că nu mă bucur! Aşa cum nu mă bucur să aflu şi să ştiu că submarinul criminal a fost unul sovietic, nu german. Nu schimbă cu nimic destinul pasagerilor de pe Merkure, dar ar trebui să schimbe destinul cărţilor şi al autorilor care propun asemenea netrebnice fantasmagorii! N-au ce căuta pe tarabele librarilor ori în casa unor oameni normali, cu frica lui Dumnezeu! Afară din librării şi tipografii, din biblioteci, nebunelor! Înseilări smintite. Aţi împuţit destul planeta!

Câini „dresaţi să ucidă în apă"! E antologică! Iar antologia asta cum s-o numesc? A paranoiei holocaustice sau holocaustizante? Holocaustisite? Holocaustologizante, cumva? Care-i termenul potrivit? Capabil să exprime tot adevărul, dar numai şi numai adevărul adevărat despre suferinţele evreieşti din România, nu şi adevărul despre formele paranoiei şi prostiei complet iudaice, nu au românii de noi niciun amestec! Noi doar am descătușat-o! I-am oferit pretext să se dezbrăcineze cu nonșalanță. Îi suportăm consecințele, căci pe asemenea mizerii se întemeiază acuzațiile de holocaust, care au atras asupra României și a românilor atâtea consecințe, atâtea sancțiuni, atâta oprobriu, fără niciun temei serios! Valabil!

Cam acesta este nivelul literaturii care „a împuţit şi a murdărit planeta" cu Holocaustul din România: osii unse cu sângele unor evrei tăiaţi felii-felii, evrei care se salvează de la moarte prin inaniție mâncându-și excrementele, evrei necrofagi în masă, evrei care îşi procură sarea pentru bucate din lacrimile copiilor, câini dresaţi să înece evrei... Şi tot aşa, pe zeci de mii de pagini! O literatură debilă în toate, care compromite definitiv chiar şi minciuna, denaturând-o. Căci până la povestea cu holocaustul, avea și minciuna hazul și farmecul ei. Și l-a pierdut! A ajuns instrument al crimei celei mai odioase din istoria umanității: să inventezi vinovăția și răspunderea unor popoare pentru un genocid nepetrecut!...

Ion Coja
17 iunie 2012

M-am luat cu vorba și am uitat de unde am plecat: de la ideea unui concurs, parcă! Vă invit, iubiți cititori, să alegeți din cele cinci minciuni de mai sus, care vi se pare cea mai tembelă, mai abjectă?
Premiul I se va conferi celui care, din literaratura holocaustizantă, va veni cu exemple noi, și mai frapante, mai indecente, privind demența și josnicia acestei maculaturi!

Nota bene: nu vă grăbiți să invocați săpunul evreiesc sau abajururile din piele fină de ovrei, ori camerele de gazare sau cine știe ce pagină semnată de Elie Wiesel! Concursul nostru se limitează la orizontul românesc. Adică la minciunile care i-au făcut pe părinții noștri criminali, protagoniști ai Holocaustului imaginar din România, din Transnistria.
Grafica - Ion Măldărescu
---------------------------------------------------
[1] cf. Cartea Neagră, (Talmudul sioniștilor holocaustizanți) volumul 3, p. 380. footer