Revista Art-emis
Diversiunea Holocaustului (5) PDF Imprimare Email
Fred Leuchter   
Miercuri, 12 Iunie 2013 19:43
Crematoriu
Raport privind presupusele camere de gazare de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek (Polonia),
realizat expertul în echipamente de execuţie Fred Leuchter, în anul 1988

Consideraţii privind HCN, compuşii cianici şi crematoriile

Aşa cum am arătat mai devreme, de la locaţiile din Polonia au fost prelevate mostre de cărămidă, beton, mortar şi sedimente. Cianurile şi compuşii cianici pot rămâne într-un anumit loc timp îndelungat şi dacă nu reacţionează cu alte substanţe, pot pătrunde în cărămidă şi mortar. Au fost selectate 31 de mostre de la presupusele camere de gazare de la Krema I, II, III, IVşi V. O mostră de control a fost prelevată de la instalaţia de despăduchere #1 de la Birkenau. Mostra de control a fost scoasă dintr-o cameră de despăduchere, într-un loc unde se ştia că s-a folosit cianură, aceasta fiind prezentă sub forma unor pete albastre. Testele chimice ale mostrei de control #32 au indicat un conţinut de cianuri de 1050 mg/kg, o concentraţie foarte mare. Condiţiile din zona de unde au fost luate aceste mostre sunt identice cu cele din zona mostrei de control, reci, întunecate şi umede. Numai Krema IV şi V diferă, în sensul că au soare (clădirile au fost dărâmate) iar razele de soare pot grăbi descompunerea cianurilor. Cianura se combină cu fierul din mortar şi cărămidă şi devine cianură ferică sau pigment albastru de Prusia, un complex ciano-feric foarte stabil. De remarcat că aproape toate mostrele au dat rezultate negative, cele cu rezultate pozitive fiind foarte aproape de nivelul de detecţie (1 mg/kg); 6,7 mg/kg la Krema III; 79 mg/kg la Krema I. Absenţa rezultatelor pozitive la locaţiile testate, comparativ cu mostra de control care avea 1050 mg/kg, demonstrează faptul că aceste instalaţii nu erau camere de gazare. Micile cantităţi detectate ar indica faptul că în unele locuri aceste clădiri au fost dezinfectate cu Zyklon B - aşa cum au fost toate clădirile din zonă. În plus, petele albastre indică un conţinut ridicat de fier - cianură ferică - nu mai există cianură hidrogenată. Ar fi fost de aşteptat să se găsească un nivel mare al cianurilor în mostrele preluate de la presupusele camere de gazare (datorita cantităţii mari de gaz folosite acolo), peste nivelul găsit în mostra de control. Deoarece s-a constatat contrariul, rezultă că aceste instalaţii nu au fost camere de gazare, atunci când se iau în calcul şi celelalte dovezi obţinute la inspecţie. Dovezi privind funcţionarea crematoriilor nu există, deoarece cuptorul de la Krema I a fost reconstruit complet, Krema II şi III sunt parţial distruse, cu componente lipsă, iar Krema IV şi V nu mai există. La Majdanek, un crematoriu nu mai există iar al doilea a fost reconstruit, cu excepţia cuptoarelor. Inspecţia vizuală de la movila de cenuşă de la Majdanek a găsit cenuşă de o culoare ciudată, bej. Cenuşa din cadavrele umane (conform propriilor investigaţii ale autorului) este cenuşie. Este posibil ca în amestecul de la Majdanek să existe nisip. Autorul va discuta în continuare despre presupusele gropi de ardere. Autorul a inspectat şi fotografiat personal gropile de ardere de la Birkenau. Se remarcă la aceste gropi nivelul ridicat al pânzei freatice - 0.5 m de la suprafaţă. Descrierea istorică a acestor gropi afirmă că ele erau adânci de 6 metri. Nu poţi arde cadavre sub apă, nici chiar dacă foloseşti un adjuvant (benzină). Au fost inspectate toate amplasamentele gropilor care apar pe hărţile muzeului şi, aşa cum se anticipase, întrucât Birkenau fusese construit pe o mlaştină, toate amplasamentele aveau apa la un metru sub pământ. În opinia autorului, la Birkenau nu a existat nici o groapa de incinerare.

Auschwitz, Crematoriul I

Un studiu detaliat al presupusei camere de gazare de la Krema I şi o analiză de detaliu a schitelor de construcţie existente, obţinute de la oficialii muzeului, arată că respectiva cameră de gazare era de fapt, la data presupuselor gazări, o morgă şi ulterior un adăpost antiaerian. Desenul prezentat de autor în acest raport privind Krema I a fost refăcut pentru perioada de timp dintre 25 septembrie 1941 şi 21 septembrie 1944. Acesta prezintă o morgă de aprox. 215 m3, cu 2 uşi, nici una cu deschidere spre exterior. O uşă da în crematoriu iar cealaltă în sala de baie. Aparent nici una din uşi nu a avut o uşă propriu-zisă, dar aceasta nu se poate verifica deoarece unul dintre pereţi a fost dărâmat iar deschiderea mutată. De remarcat că broşura oficială a Muzeului Auschwitz afirmă că clădirea se afla în aceeaşi stare ca în ziua eliberării, 27 ianuarie 1945. Există 4 aerisiri în tavanşi o gură de încălzire în zona morgii. Gura este deschisă, fără urme că ar fi fost vreodată închisă. Aerisirile din tavan nu au avut garnituri iar lemnul nou indică că au fost reconstruite recent. Pereţiişi tavanul sunt tencuite iar podeaua este turnată din beton, cu o suprafaţă de 78 m2. Tavanul are grinzi iar pe podea se pot vedea urmele pereţilor adăpostului antiaerian. Iluminatul nu era şi nu este nici acum anti-explozie. În podea există scurgeri care duc în canalul comun al lagărului. Estimând o suprafaţa de 1 m2 per persoană pentru a permite circularea gazului, ceea ce este totuşi foarte strâmt, în cameră puteau intra maxim 94 de persoane. S-a afirmat că această încăpere putea primi până la 600 de persoane. Aşa cum am arătat mai devreme, presupusa cameră de gazare nu a fost concepută pentru un asemenea scop. Nu există nici urmă de sistem sau ventilator de evacuare. Sistemul de aerisire al aceste încăperi constă din patru aerisiri în tavan, ventilând mai puţin de 1 m din suprafaţa tavanului. Evacuarea în acest fel a gazului HCN ar fi avut ca rezultat ajungerea gazului otrăvitor la spitalul SS, care se afla la mică distanţă peste drum, omorând toţi pacienţiişi personalul. Deoarece clădirea nu avea nici o etanşare pentru a preveni scurgerile, nu avea uşi cu garnituri pentru a preveni pătrunderea gazului în crematoriu, avea guri de scurgere care puteau transporta gazul în orice clădire din lagăr, nu exista sistem de circulare, sistem sau coş de evacuare, nu exista nici un sistem de distribuire a gazului, era permanent umezeală, nu exista circulaţie din cauza numărului de persoane din încăpere,şi nu exista nici o metodă de a introduce materialul cu Zyklon B, ar fi fost curată sinucidere să încerci să foloseşti această morgă ca şi cameră de gazare. Rezultatul ar fi fost o explozie, sau scăpări care ar fi gazat întregul lagăr. În plus, dacă încăperea a fost folosită aşa, (pe baza cifrelor DEGESCH de 113 grame per 100 3m3), s-ar fi folosit de fiecare dată 860 grame de Zyklon B gaz (greutatea brută a Zyklon B este de trei ori greutatea gazului Zyklon B; toate cifrele sunt numai pentru Zyklon B gazos), timp de 16 ore la 5 grade Celsius (pe baza valorilor de curăţare oficiale germane). Aerisirea ar lua minim 20 de ore şi ar trebuie făcute teste dacă încăperea este sigură. Este puţin probabil că gazul ar fi putut fi evacuat într-o săptămână fără un sistem de evacuare. Aceasta contrazice evident pretinsa utilizare a camerei – „câteva gazări pe zi."

Birkenau - Cremtoriile II, III, IV şi V

Studiul detaliat al acestor crematorii a condus la următoarele informaţii. Krema II şi III erau instalaţii construite în oglindă, constând în câteva morgi şi un crematoriu cu câte 15 retorte fiecare. Morgile se aflau la subsol iar crematoriile la parter. Se folosea un lift pentru transferul cadavrelor de la morgă la crematoriu. Desenele incluse au fost realizate după schiţele originale obţinute de la Muzeul Auschwitz şi după observaţiileşi măsurătorile făcute la faţa locului. Construcţiile erau din cărămidă, mortar şi beton. Zonele investigate au fost presupusele camere de gazare, care apar ca morga nr. 1 pe ambele desene. Aşa cum s-a văzut şi la Krema I, nu există aerisire, nici sistem de încălzire, sistem de circulare; nu există etanşare nici la interior, nici la exterior, şi nici uşi la morgile de la Krema II. Zona a fost examinată de autor şi nu s-au găsit urme de uşi sau de tocuri de uşă. Investigatorul nu a putut analiza şi Krema III deoarece lipseau porţiuni din construcţie. Ambele structuri aveau acoperişuri din beton armat, fără nici o deschizătură vizibilă. În plus, rapoartele privind coloanele prin care ar fi circulat gazul nu sunt adevărate. Toate coloanele sunt pline, din beton armat, exact aşa cum apar pe planurile germane capturate. Aerisirile din tavan nu au avut garnituri. Aceste construcţii ar fi putut fi foarte periculoase dacă ar fi fost folosite ca şi camere de gazare, ducând la moartea utilizatorilor şi la explozie atunci când gazul ar fi ajuns la crematoriu. Fiecare construcţie avea un lift pentru cadavre, de 2,1 metri x 1,35 metri. În mod cert, acest lift era conceput pentru un singur cadavru şi un însoţitor. Presupusa cameră de gazare de la fiecare dintre Krema II şi III avea o suprafaţă de 232 m2. Aici ar încăpea 278 de oameni, luând în calcul ipoteza cu 1 m2. Dacă încăperea ar fi fost umplută cu gaz HCN (113 gr./28 m3)şi luând o înălţime a tavanului de 4 mşi 560 m3, atunci ar fi fost necesare 2 kg de gaz Zyklon B. Din nou, considerăm cel puţin o săptămână necesară pentru aerisire (ca la Krema I). Acest timp de aerisire e însă îndoielnic, dar îl vom folosi în calcule. Valorile de randament calculate pentru Krema IIşi III (teoretice şi reale) şi pentru presupusa cameră de gazare la capacitate maxima sunt prezentate în Tabelul V. Krema IVşi V erau construite în oglindă, cu crematorii cu 2 coşuri şi 4 retorte fiecare, cu numeroase camere folosite ca morgi, birouri şi depozitare. Camerele interioare nu respectau dispunerea în oglindă. Unele dintre acestea au fost folosite chipurile ca şi camere de gazare. Clădirile au fost dărâmate de mult. Nu s-a găsit nici urmă de izolant pe fundaţie sau pe podea. Conform rapoartelor, pastilele de Zyklon B erau aruncate prin deschiderile din perete, care nu mai există acum. Dacă planurile clădirii sunt corecte, aceste construcţii nu puteau fi camere de gazare, pentru aceleaşi motive arătate mai devreme la Krema I, II şi III. Construcţia este din cărămidă şi mortar, cu podele din betonşi fără subsol. Trebuie remarcat că existenţa instalaţiilor de execuţia şi incinerare la Krema IV şi V este nedovedită. Pe baza statisticilor obţinute de la Muzeul Auschwitz şi a măsurătorilor făcute pe teren, pentru Krema IV şi V relativ la presupusele zone de gazare şi considerând o înălţime a tavanului de 4 m, calculele dau următoarele:

Crematoriul IV

174 m2; ar încăpea 209 oameni. 425 m3 ar folosi 1,7 kg Zyklon B la 113 gr./28 m3.
Krematoriul V
476 m2; ar încăpea 570 oameni. 1.160 m3 ar folosi 5 kg Zyklon B la 113 gr./28 m3.
Casa Roşie şi Casa Albă, denumiteşi Bunker I şi II, au fost chipurile numai camere de gazare, însă nu există estimări sau statistici disponibile pentru aceste clădiri.

Majdanek

La Majdanek există câteva construcţii de interes: crematoriul original, dărâmat acum; crematoriul cu presupusa cameră de gazare, reconstruit azi; Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 2, care se pare că servea la despăduchere; şi Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 1, care includeau un duş, o cameră de despăduchere şi una pentru depozitare, şi presupusele camere de gazare experimentale, cu CO şi HCN. Primul crematoriu, care a fost dărâmat, a fost discutat mai devreme. Pentru Baia şi Clădirea pentru Dezinfectare nr. 2, deşi sunt închise, inspectarea prin fereastra a vădit că singura lor funcţie era aceea de despăduchere, similara celor de la Birkenau. Crematoriul şi presupusa cameră de gazare, reconstruite, deşi au fost discutate mai devreme, vor fi abordate din nou. Coşurile sunt singura porţiune din construcţia originală care nu a fost reconstruită. Structura de bază pare să fie din lemn, aşa cum suntşi celelalte construcţii de la Majdanek (cu excepţia camerelor experimentale). Totuşi, o inspecţie mai atentă relevă faptul că mare parte din construcţie este din beton armat, total incompatibil cu restul zonelor din lagăr. Presupusa cameră de gazare este vecină cu crematoriul şi nu are nici o facilitate (etanşeitate) pentru a conţine HCN. Clădirea nu are etanşare şi nu poate fi folosită în scopul pretins. Oficial reconstruită după planurile originale, fizic nu arată a fi mai mult decât un simplu crematoriu cu câteva morgi. Este de departe cea mai mică şi mai neînsemnată cameră de gazare dintre toate. Zona de despăduchere / depozitare de la Baia şi Dezinfectare nr. 1 este o cameră în formă de L, cu partiţii interioare şi uşă din lemn. Are un volum de aprox. 215 m3 şi o suprafaţă de 75 m2. Pereţii sunt tencuiţi, cu grinzi şi cu două aerisiri în acoperiş, fără garnituri. Are un sistem de circulare a aerului care este conceput necorespunzător, intrarea şi ieşirea fiind apropiate una de alta. Petele albastre, aparent cauzate de pigmentul fero-cianic, acoperă foarte vizibil pereţii. Din schiţe se pare că aceasta era o cameră de despăduchere sau de depozitare pentru materialele dezinfectate. Aerisirile din tavan sunt singurele care pot asigura aerisirea pe termen lung a materialelor depozitate aici. Uşile nu au garnituri şi nici nu sunt concepute pentru a fi etanşe. Camera nu este etanşată nici la interior, nici la exterior. Sunt câteva zone în aceasta încăpere care erau sigilate iar autorul nu le-a putut vizita. În mod cert aceasta încăpere nu a fost o cameră de gazare şi nu respectă nici unul dintre criteriile descrise. A se vedea schiţa. Dacă ar fi fost folosită ca şi cameră de gazare, ar fi încăput aici cel mult 90 de oameni, şi ar fi fost nevoie de 1 kg de Zyklon B gaz. Timpul de aerisire trebuie să fie de minim o săptămână. Viteza maximă de execuţie: 90 de oameni/săptămână. Presupusele camere experimentale de gazare, aflate la Baia şi Dezinfecţia nr. 1, sunt construite din cărămidă şi legate de construcţie principală printr-o structură lejeră din lemn. Aceasta clădire este înconjurată pe trei laturi de o alee din beton. Exista două camere, o zonă necunoscută şi o cabină de control, care are doi cilindri din otel - recipientele de monoxid de carbon - legate prin tuburi cu cele două camere. Exista patru uşi din oţel, cu un şanţ aparent pentru garnitură. Uşile se deschid spre exterior şi au două clicuri mecanice şi o bară de blocare. Toate cele patru uşi au ferestre de vizitare, iar doua uşi interioare au cilindri pentru teste chimice, pentru testarea aerului din cameră. Cabina de comandă are o fereastră deschisă de aprox. 15 x 25 cm, care nu a avut niciodată instalat un geam sau o garnitură, având însă gratii metalice şi dând în camera nr. 2 (vezi schema). Doua dintre uşi se deschid în camera nr. 1, una în faţă şi una în spate, către exterior. O uşă se deschide în camera nr. 2 în faţă. Cealaltă uşă se deschide într-o zona necunoscută din spatele camerei nr. 2. Ambele camere au ţevi, se presupune pentru monoxidul de carbon, dar ţevile din camera nr. 2 sunt incomplete şi par nici să nu fi fost vreodată complete. Camera nr. 1 are ţevăria completă, care se încheie cu deschideri în două din colţurile camerei. Camera nr. 2 are prevăzută o aerisire în tavan, dar aceasta nu a străbătut niciodată acoperişul. Camera nr. 1 are un sistem de încălzire/circulator pentru aer, dar nu e proiectat corect (intrarea şi ieşirea sunt prea apropiate) şi nu are prevăzut nimic pentru aerisire. Pereţii sunt tencuiţi, tavanul şi podeaua sunt din beton, şi nu există etanşare nici la interior, nici la exterior. Există două circulatoare de căldură construite pe lateralul clădirii, unul pentru camera nr. 1 şi celalalt pentru Baie şi Dezinfecţie, ambele fiind incorect proiectate şi neavând dotări pentru aerisire/evacuare. Pereţii de la camera nr. 1 prezintă pete albastre de pigment fero-cianic. Clădirea este neîncălzită şi umedă. Deşi la prima vedere aceste construcţii sunt corect concepute, ele nu respectă nici unul dintre criteriile necesare pentru o cameră de gazare sau o instalaţie de despăduchere. În primul rând, nu exista etanşare nici pe suprafeţele interioare, nici pe cele exterioare. În al doilea rând, aleea adâncită este o potenţială cale de scurgere pentru HCN, făcând ca locul să fie un loc extrem de periculos. Camera nr. 2 este incompletă şi probabil nu a fost folosită niciodată. Ţevăria este incompletă iar aerisirea nu a ieşit niciodată prin acoperiş. Deşi camera nr. 1 este operaţională pentru monoxid de carbon, este prost aerisită şi nu poate fi folosită pentru HCN. Încălzitorul/circulator este instalat incorect. Nu există nici o aerisire sau coş. În consecinţă, în opinia autorului, camerele 1 şi 2 nu au fostşi nici nu puteau fi folosite vreodată ca şi camere de gazare. Nici una dintre construcţiile de la Majdanek nu este potrivită şi nici nu a fost folosită pentru execuţii. Camera #1 are o suprafaţă de 45 m2, un volum de 120 m3, ar cuprinde 54 de oamenişi ar necesita 0,4 kg de Zyklon B gaz. Camera #2 are o suprafaţă de 19 m2, un volum de 52 m3, ar cuprinde 24 de oameni şi ar necesita 0,2 kg de Zyklon B gaz.

Statistici

Presupunând că au existat camere de gazare (însă nu au existat), aceste cifre indică randamentul maxim în 24 de ore, 7 zile pe săptămână, pentru fiecare dintre construcţii din cantitatea de Zyklon B gaz necesară. Relativ la presupusele instalaţii suplimentare de execuţii de la Chelmno (camioanele de gaz), Belzec, Sobibor, Treblinka şi altele, trebuie notat că se presupune că s-a folosit monoxid de carbon.
Aşa cum am arătat mai înainte, monoxidul de carbon nu este un gaz pentru execuţii iar autorul consideră că înainte ca gazul să-şi facă efectul, oamenii ar fi murit sufocaţi. În consecinţă, în opinia autorului, nimeni nu a fost omorât cu CO.

Concluzie

După analiza întregului material şi inspectarea tuturor lagărelor de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek, autorul consideră dovezile ca fiind copleşitoare:

Nu a existat nici o cameră de gazare în aceste locuri!

În opinia autorului, presupusele camere de gazare nu puteau fi folosite şi nici măcar luate în considerare pentru execuţii prin gazare.
Întocmit azi, 5 aprilie 1988, la Malden, Massachusetts.

Fred Leuchter Associates
Fred A. Leuchter, Jr.
Inginer Şef footer