Revista Art-emis
Diversiunea Holocaustului (4) PDF Imprimare Email
Fred Leuchter   
Luni, 03 Iunie 2013 12:03
Crematoriu
Raport întocmit de expertul Fred Leuchter în anul 1988 privind presupusele camere de gazare de la Auschwitz, Birkenau ?i Majdanek (Polonia), realizat de un expert în echipamente de execu?ie

- Scurt? istorie a presupuselor camere de gazare germane -

Pe baza materialelor disponibile autorului, s-a stabilit c? germanii ar fi construit o serie de camere de gazare mari (trei sau mai mul?i condamna?i) pentru execu?ii care au început la sfâr?itul lui 1941, folosindu-le pân? în 1944. Începând cu prima presupus? gazare într-un subsol de la Auschwitz I, doua foste ferme de la Birkenau (Auschwitz II) cunoscute sub numele de casa Alba ?i casa Ro?ie sau Bunkerele 1?i 2, Krema I de la Auschwitz, Krema II, III, IV?i V de la Birkenau ?i o instala?ie experimental? la Majdanek, aceste construc?ii se presupune c? foloseau acid hidrocianic sub forma de Zyklon B. Majdanek folosea?i monoxid de carbon (CO). Conform literaturii oficiale ob?inute de la Muzeele de la Auschwitz ?i Majdanek, aceste camere de execu?ie erau situate în lag?re de concentrare construite în zone industrializate, iar de?inu?ii erau folosi?i ca mân? de lucru pentru uzinele care sus?ineau efortul de r?zboi. Aceste instala?ii includeau ?i crematorii pentru eliminarea r?m??itelor celor executa?i. În plus, existau ?i alte presupuse instala?ii care foloseau numai CO ca gaz pentru execu?ii, la Belzec, Sobibor, Treblinka ?i Chelmno (camioane cu gaz). Acestea instala?ii au fost chipurile distruse în timpul sau dup? RM2, nu au fost inspectate ?i nu fac obiectul acestui raport.

Monoxidul de carbon (CO) va fi discutat deocamdat? pe scurt. CO este un gaz de execu?ie prost, pentru c? necesita mult prea mult timp pentru a induce decesul - aprox. 30 minute -?i dac? este pu?in circulat,?i mai mult. Pentru a utiliza CO, este nevoie de o cantitate de 4.000 ppm pentru a putea presuriza înc?perea la 2,5 atmosfere. S-a sugerat ?i CO2 (bioxidul de carbon). CO2 este?i mai pu?in eficient decât CO. Aceste gaze erau aparent produse de motoarele diesel. Motoarele diesel produc emana?ii care con?in foarte pu?in monoxid de carbon ?i ar fi nevoie ca înc?perea s? fie presurizat? cu un amestec de aer/gaz pentru a exista suficient gaz care s? induc? decesul. Monoxidul de carbon la 3000 ppm sau 0,30% provoac? ame?eal? ?i durere de cap dup? o expunere de o or? ?i posibil alte afec?iuni pe termen lung. Concentra?iile de 4000 ppm sau mai mari sunt fatale în caz de expunere mai lung? de 1 or?. Autorul consider? c? într-o camer? plin? la capacitate cu persoane care ocup? aprox. 1 m2 (suprafa?a minim? pentru a asigura circula?ia gazului printre ocupan?i), ocupan?ii ar muri de sufocare din cauza c? ei în?i?i ar consuma oxigenul disponibil, cu mult înainte ca gazul s?-?i fac? efectul. Astfel, simpla închidere a condamna?ilor într-un spa?iu limitat ar face inutil? nevoia de CO sau CO2 dintr-o surs? extern?. Presupusele camere de execu?ie de la Auschwitz I (Krema I) ?i Majdanek înc? exist?, oficial în forma ini?ial?. La Birkenau, Krema II, III, IV?i V s-au pr?bu?it sau au fost d?râmate; Bunker I (Casa Ro?ie) nu mai exist? iar Bunker II (Casa Alb?) este renovat? acum ?i folosit? ca locuin?? privat?. La Majdanek, primul crematoriu cu petrol a fost renovat iar crematoriul cu presupusa camer? de gazare a fost reconstruit, p?strându-se cuptoarele originale. Krema I de la Auschwitz, Krema II, III, IV?i V de la Birkenau ?i actualul crematoriu de la Majdanek erau chipurile combina?ii de crematorii ?i camere de gazare. Casele Alb? ?i Ro?ie de la Birkenau erau numai camere de gazare. La Majdanek, camerele de gazare experimentale nu se aflau lâng? crematoriu ?i exista un crematoriu separat care nu mai exist? azi.

Alc?tuire ?i proceduri la presupusele camere de gazare

Din studiul documentelor disponibile ?i a instala?iilor în sine, se observ? c? majoritatea presupuselor camere de gazare au fost transformate din ni?te construc?ii anterioare. Exist? o excep?ie - a?a-zisele camere experimentale de la Majdanek, care ar fi fost chipurile construite de la zero ca ?i camere de gazare. Bunkerele I?i II sunt descrise în literatura de la Muzeul Auschwitz ca fiind transformate din simple ferme, cu câteva camere ?i ferestre etan?ate. Acestea nu exist? în forma lor ini?ial? ?i nu au fost inspectate. Krema I, II, III, IV?i V sunt descrise din punct de vedere istoric iar la inspec?ia pe teren s-a ajuns la concluzia c? fuseser? morgi transformate, legate ?i ad?postite în aceea?i cl?dire ca ?i crematoriile. Vizitarea pe teren a acestor structuri a relevat o construc?ie extrem de deficitar? ?i periculoas? dac? ar fi fost folosite ca ?i camere de gazare. Nici exist? nici urm? de u?i, ferestre sau aerisire cu garnituri. Structurile nu sunt acoperite cu smoal??i nici cu vreun alt material care s? previn? scurgerile sau absorb?ia gazului. Crematoriile din apropiere reprezint? un poten?ial pericol de explozie. C?r?mida ?i mortarul poroase ar fi acumulat HCN ?i ar fi f?cut ca aceste instala?ii s?fie periculoase pentru om timp de ani de zile. Krema I se afl? aproape de Spitalul S.S. de la Auschwitz ?i are scurgerile din podea conectate la canalul principal al lag?rului - ceea ce ar fi dus gazul la fiecare cl?dire. Nu a existat nici un sistem de aerisire pentru evacuarea gazului dup? folosire?i nici sisteme de înc?lzire sau mecanisme de împr??tiere pentru introducerea sau evaporarea Zyklon B. Se presupune c? Zyklon B era introdus prin aerisirile din tavan ?i prin ferestre, ceea ce nu ar fi permis distribuirea uniform? a gazului sau fulgilor. Aceste înc?peri erau mereu umede?i neînc?lzite. A?a cum am ar?tat anterior, umezeala ?i Zyklon B sunt incompatibile. Camerele sunt prea mici pentru a putea înc?pea pretin?ii ocupan?i, iar u?ile se deschid toate spre interior, ceea ce ar îngreuna evacuarea cadavrelor. Cu camerele pline cu oameni, nu ar exista nici o circula?ie a HCN în interior. În plus, dac? gazul chiar umplea camera pe o perioad? mai lung? de timp, cei care ar fi aruncat Zyklon B prin aerisirile din tavan ?i ar fi verificat decesul celor din interior ar fi murit?i ei de expunerea la HCN. Nici una dintre presupusele camere de gazare nu a fost construit? în conformitate cu proiectul camerelor de desp?duchere care au fost folosite efectiv timp de ani de zile într-o manier? sigur?. Nici una dintre aceste camere nu a fost construit? conform proiectelor cunoscute?i verificate la instala?iile din S.U.A. din acea perioad?. Este ciudat ca presupu?ii proiectan?i ai acestor camere de gazare nu au consultat deloc ?i nici nu au luat în considerare tehnologia din S.U.A., singura ?ar? care executa atunci condamna?i folosind gaz. Instala?iile de la Majdanek apar ?i ele ca imposibil s? fi servit la presupusul scop. Mai întâi, exist? un crematoriu reconstruit împreun? cu o presupus? camer? de gazare. Singurele por?iuni de cl?dire care existau înainte de reconstruire sunt cuptoarele crematoriului. Se afirm? c? cl?direa a fost reconstruit? dup? planuri care nu exist?. Totul este astfel construit încât s? nu poat? men?ine gazul în interior; camera îns??i este prea mic? pentru a primi num?rul de victime care i se atribuie. Cl?direa este prea umed? ?i rece pentru a putea folosi Zyklon B. Gazul ar fi ajuns la cuptoare ?i, dup? ce i-ar fi omorât pe to?i tehnicienii, ar fi cauzat o explozie care ar fi distrus cl?direa. Mai mult, construc?ia, betonul turnat, este radical diferit de celelalte cl?diri de aici. Pe scurt, cl?direa nu putea fi folosit? în scopul men?ionat ?i nu respect? câtu?i de pu?in schema minim? a unei camere de gazare.

A doua instala?ie de la Majdanek apare pe hart? ca o cl?dire în U iar acum sunt de fapt dou? cl?diri separate. Acest complex cuprinde Baia ?i Cl?direa pentru Dezinfec?ie 1 ?i 2. Una dintre cl?diri este strict o instala?ie de desp?duchere ?i este conceput? la fel ca ?i celelalte instala?ii de desp?duchere acceptate de la Birkenau. A doua cl?dire a complexului este oarecum diferit?. Partea din fa?? a cl?dirii include o camer? de du? ?i o presupus? camer? de gazare. Existen?a petelor albastre din aceast? camera corespunde petelor albastre g?site în instala?ia de desp?duchere de la Birkenau. Aceast? camer? are dou? aerisiri în tavan care foloseau la aerisirea camerei dup? procedura de desp?duchere. Zyklon B ar fi fost a?ezat pe podea cu mâna. Este clar c? aceast? camer? nu este o camer? de gazare. Are facilit??i pentru circularea aerului, dar nu are co? pentru aerisire. La fel ca ?i celelalte înc?peri, aceasta nu este conceput? ?i nici nu poate servi de camer? de gazare. În spatele acestei cl?diri se afl? camerele de gazare experimentale. Aceasta zon? include un culoar, o cabin? de control ?i dou? camere - presupusele camere de gazare. O a treia camer? era sigilat? ?i nu a putut fi vizitat?. Aceste camere sunt unice în sensul c? ambele au ?evi pentru a folosi monoxid de carbon, controlat din cabin?. Una dintre camere are o posibil? aerisire în tavan, care îns? nu str?bate acoperi?ul. Cealalt? camer? are un sistem de înc?lzire pentru deplasarea aerului cald în interiorul înc?perii. Acest sistem de circula?ie este gândit ?i construit ineficient, având admisia ?i evacuarea prea apropiate pentru a putea func?iona corect, ?i nu exist? aerisire. Remarcabil la ambele camere este ?an?ul sau canalul practicat în cele patru u?i din o?el, ca pentru montarea unei garnituri. Oficial, ambele camere erau folosite pentru Zyklon B sau monoxid de carbon. Aceasta nu este adev?rat. Dintre cele dou? camere, una nu a fost terminat? ?i nu putea fi folosit? pentru monoxid de carbon. Nu este conceput? nici pentru HCN, chiar dac? se presupuse c? era folosit? la a?a ceva. Camera mai mare nu a fost conceput? pentru HCN. Indiferent de semnul de pe u?a care spune „experimental," aceast? camer? nu putea servi la gazarea cu CO din cauza nevoii de a produce 4.000 ppm (concentra?ia letal?) la o presiune de 2,5 atmosfere. Nici una dintre camere nu respect? cerin?ele de design cu privire la aerisire, înc?lzire, circula?ie sau scurgeri. C?r?mizile, tencuiala?i mortarul nu au fost niciodat? acoperite cu vreun material de etan?are, nici la interior, nici la exterior. Cea mai remarcabil? caracteristic? a acestui complex este aceea c? aceste camere erau înconjurate pe trei laturi cu alei cufundate. Aceasta contravine oric?ror norme de manipulare a gazului, în sensul c? scurgerile de gaz s-ar fi acumulat în acest ?an? ?i, fiind ferit de vânt, nu s- ar fi disipat. Aceasta face ca întreaga zon? s? fie un loc extrem de periculos, mai ales dac? se folosea HCN. Autorul conchide c? aceste instala?ii nu au fost niciodat? destinate nici celei mai mici utiliz?ri a HCN.

Crematoriile

Pentru a stabili operabilitatea crematoriilor germane din punct de vedere al destina?iei atribuite lor, trebuie mai întâi analizate crematoriile, atât cele vechi cât?i cele vechi. Incinerarea mor?ilor nu este o idee nou?. S-a practicat în multe culturi, timp de secole. De?i s-a practicat timp de mii de ani, a fost oprit? de Biserica Catolic? pân? de curând, când Biserica ?i-a schimbat opiniile în a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea.

Incinerarea era interzis? în iudaism. La începutul anilor 1800, Europa utiliza incinerarea numai în situa?ii limitate. Este eficient? în controlul molimelor, pentru crearea de spa?iu în zonele aglomerate ?i pentru a sc?pa de nevoia depozitarii cadavrelor pe timp de iarn?, când p?mântul este înghe?at. Primele crematorii din Europa func?ionau pe c?rbune sau cocs. Cuptorul folosit la incinerarea cadavrelor este în fapt o retort?. Primele retorte erau simple cuptoare care eliminau apa din cadavru, reducându-l la starea de cenu??. Oasele nu pot arde ?i trebuie deci pulverizate, chiar ?i ast?zi. Pivele ?i maiurile de la început au fost înlocuite ulterior de ma?ini de zdrobit. Retortele moderne sunt în majoritate pe gaz, iar unele sunt pe p?cur?. Nici una din SUA sau Canada nu mai folose?te cocs sau c?rbune. Primele retorte erau simple cuptoare de pr?jit care uscau cadavrele. Retortele moderne au pere?i din o?el c?ptu?it cu c?r?mid? ?i, prin intermediul unui ?tu?, sufl? foc peste cadavru, aprinzându-l?i f?cându-l s? ard? repede. Retortele moderne dispun de o post-combustie pentru re-arderea substan?elor poluante din gazele de ardere. Acest al doilea arz?tor este o necesitate impus? de anumite institu?ii de protec?ia mediului. Trebuie remarcat c? nu cadavrele sunt cele care polueaz?, ci combustibilii fosili folosi?i. O retort? electric?, de?i mai scump?, nu produce poluare. Aceste retorte sau crematorii moderne ard la o temperatur? de peste 1.000 grade Celsius. Aceast? temperatur? ridicat? face cadavrul s? se aprind? singur, permi?ând oprirea arz?torului. Cosciugele din lemn sau cutiile din carton sunt azi arse împreun? cu corpul. Unele instala?ii din Europa sunt folosite la 800 grade Celsius, cu un timp necesar mai mare. La 1000 de grade C sau mai mult, cu aer suflat din exterior, retortele moderne au nevoie de 1,25 ore pentru a incinera un cadavru. Teoretic, aceasta înseamn? 19,2 în 24 de ore. Recomand?rile produc?torilor, pentru o func?ionare normal? ?i f?r? probleme, sunt de maxim trei inciner?ri pe zi. Cuptoarele vechi, pe p?cur?, c?rbune?i cocs, cu tiraj de aer for?at (dar f?r? folosirea direct? a fl?c?rii) au nevoie de 3,5 - 4 ore pentru fiecare cadavru. Teoretic, aceasta înseamn? maxim 6,8 cadavre în 24 de ore. Func?ionarea normal? permite un maxim de 3 inciner?ri în 24 de ore. Aceste calcule se refera la 1 cadavru per retort? per incinerare. Retortele moderne sunt construite toate din o?el, c?ptu?ite cu c?r?mid? refractar? de înalt? calitate. Combustibilul este pompat direct spre retort? ?i toate comenzile sunt electrice ?i automate. Cuptoarele pe c?rbune ?i cocs nu ard la temperatur? constant? (aprox. 870 grade Celsius maxim) ?i trebuie alimentate manual ?i temperate sau înc?lzite în permanen??. Întrucât flac?ra nu era îndreptat? c?tre cadavru, ventilatorul doar împr??tia fl?c?rile ?i f?cea s? creasc? temperatura cuptorului. Acest mod primitiv de exploatare crea probabil o temperatur? medie de 760 grade Celsius. Crematoriile folosite la instala?iile germane vizitate erau de tip vechi. Erau construite din c?r?mid? ro?ie ?i mortar, c?ptu?ite cu c?r?mid? refractar?. Toate cuptoarele aveau retorte multiple, unele erau suflate (de?i nici unul nu avea combustie direct?), nici unul nu avea post- combustie ?i func?ionau toate pe cocs, cu excep?ia unuia care nu mai exist?, la Majdanek. Nici una dintre retortele inspectate ?i examinate nu a fost conceput? pentru incinerarea mai multor cadavre. Trebuie men?ionat c?, exceptând cazul în care este proiectat? special pentru un raport oase/carne/c?ldur? mai mare, retorta nu consum? materialele din interior.

- Va urma -

footer