Revista Art-emis
Euroscepticismul PDF Imprimare Email
Ec. dr. Radu Golban   
Duminică, 14 Aprilie 2013 19:06
Ec. dr. Radu Golban, art-emis
Datoria Germaniei fa?? de România, dezb?tut? în Parlamentul European

Progresul Uniunii Europene în direc?ia unei integr?ri politice mai profunde se confrunt? cu o serie de critici ?i rezisten?e din partea euroscepticismului. De?i este respins de federali?tii europeni, euroscepticismul are explica?iile sale, care nu ar trebui ignorate.

Radu Golban, cel care a descoperit datoria istoric? a Germaniei fa?? de România. Sub auspiciile Parlamentului European din Bruxelles a fost ini?iat? seria de conferin?e „Cauzele euroscepticismului". Prima conferin?? din acest ciclu a debutat miercuri, 10 aprilie 2013, sub titlul incitant „Exist? o datorie a Germaniei fa?? de România?" În cadrul acestei prime conferin?e vorbitorii au prezentat concluziile ?i opiniile lor privind atitudinea Germaniei fa?? de România, în special în privin?a datoriilor financiare pe care Germania le are fa?? de România. Dr. Lia Lucia Epure, jurnalist, directorul publica?iilor Ziua de Vest ?i Focus a afirmat c? Radu Golban nu este un eurosceptic ?i c? demersul s?u este unul menit s? repare nedreptatea istoric? comis? de Germania fa?? de România. In cele ce urmeaz? red?m un fragment din discursul economistului Radu Golban, cel care a descoperit datoria istoric? a Germaniei fa?? de România (ART-EMIS):

„Onorat? asisten??,
[...] Constructul de integrare a Europei cunoscut sub numele de Uniune European? se afl? ast?zi ?i într-o criz? de identitate. Pe fundalul unei perioade îndelungate de criz? economic? au ap?rut ?i primele semne de îndoial? fa?? de proiectul de integrare a Europei. Pentru a în?elege mai bine aceast? atitudine critic? fa?? de modul ?i mai ales de procesul unific?rii Europei trebuie mai întâi s? preciz?m ce înseamn? ?i la ce se refer? termenul de euroscepticism. Acest termen nou în limbajul politic apare, tot mai frecvent, în ultima vreme, de la micul contribuabil ?i pân? la nivel de na?iune. Neologismul compus din denumirea geografic? a continentului ?i substantivul scepticism, care se trage din greac? - « skeptios » (c?ut?tor), este mai degrab? un termen generic decât o disciplin? filosofic? opus? dogmatismului politic.

Euroscepticismul nu trebuie confundat cu anti-europenismul sau cu na?ionalismul, el nu este un ateism politic ci o c?utare dup? o alt? Europ?. Motivele euroscepticismului sunt cel pu?in la fel de diferite cum sunt ?i popoarele Europei. Pentru a analiza ?i a în?elege mai bine acest fenomen, trebuie identificate motivele particulare, adic? ale fiec?rui stat, ale fiec?rei categorii sociale, care îi determin? pe oameni s? devin? eurosceptici. Având în vedere faptul c? Europa se afla ast?zi, în ciuda aparen?elor de unitate, la începutul ?i nu la apogeul integr?rii, are ?i euroscepticismul o justificare fireasc?, întrucât, prin logica ?i defini?ia sa, el este mai aproape de statutul de independen?? ?i suveranitate a fiec?rui stat, decât de dezideratul integr?rii. Deoarece procesul de unificare al Europei genereaz?, în special la periferia continentului, probleme economice, ca urmare a dezindustrializ?rii, cet??enii în?eleg tot mai pu?in de ce imaginea l?udabil?, îns? abstract? a proiectului european numit „garant al p?cii ?i prosperit??ii" se suprapune cu tensiunea social? devenit? realitate. Pe cât de abstract ?i de general pare euroscepticismul în discursul politic ?i public, pe atât de concret devine protestul împotriva Germaniei prin pancartele agitate ?i sloganurile scandate de la Nikosia la Lisabona. Faptul c? grafica acestor pancarte prelucreaz? cu obstina?ie fizionomia mereu aceluia?i dictator, cea a lui Hitler, treze?te întrebarea de ce protestul euroscepticilor nu se îndreapt? împotriva actorilor politici de la Bruxelles ai Uniunii Europene sau împotriva altor state membre ale Uniunii decât Germania, de ce vizeaz? mereu Berlinul ?i conducerea Republicii Federale.

Se pare c? binomul Bruxelles-Berlin anihileaz? oricare ini?iativ? politic? a celorlalte capitale europene. Desigur c? preluarea crescând? de r?spundere ?i responsabilitate de c?tre Berlin în Europa creeaz? Germaniei ?i o suprafa?? mai mare pentru critic? mai mult sau mai pu?in fondat?. Scopul final al integr?rii este bun?starea tuturor cet??enilor europeni ?i nu performan?a economic? a unora prin redistribuirea factorilor de produc?ie în Europa.

Euroscepticismul începe s? se insinueze pretutindeni în Europa, inclusiv în Germania. Euroscepticismul german vizeaz? contribu?ia Germaniei la proiectul european prin transferurile germane c?tre Bruxelles de 214 Euro pe cap de locuitor, adic? o sum? u?or peste media UE-27, de 190 Euro. Proiectul european creeaz?, prin excedentul comercial al Germaniei de peste 500 de miliarde de Euro, locuri de munc?, dar ?i imaginea de performan?? economic?. A?adar, Germania, principalul contributor în Europa Unit?, motor al dezvolt?rii generale pe continent, ba poate chiar ?i filantrop pentru alte ??ri membre ale Uniunii. Este oare fidel? realit??ii o asemenea reprezentare? Realit??ile sunt mai nuan?ate. Analiza euroscepticismului raportat de la stat la stat porne?te de la r?spunderea social? fa?? de proprii cet??eni, care trebuie asigurat? ?i în contextul migra?iei din est spre vest a for?ei de munc?. R?spunderea în aceast? privin?? revine statului na?ional ?i nu Europei. A?adar, europeniz?m performan?a, îns? nu ?i r?spunderea social?, care r?mâne tot în sarcina statului na?ional, dup? cum tot lui îi revine ?i dreptul de a stimula economia, de a-?i proteja unit??ile de produc?ie, astfel încât s? poat? asigura un trai decent propriilor cet??eni.

Având în vedere c? dreptul de vot al a?a zi?ilor cet??eni europeni este limitat doar în cadrul ??rilor lor de origine ?i nu este europenizat precum for?a lor de munc?, este foarte probabil c? într-un viitor apropiat, forma de euroscepticism pe care o reprezint? nemul?umirile oamenilor s? se articuleze prin vot la nivelul na?ional al ??rilor membre. A?tept?rile fire?ti ale acestor cet??eni nu pot fi satisf?cute cu lozinci de gândire grandioas? sau cu sacrificii pentru un trai mai bun în viitor. În timp ce unele state membre ale Uniunii se înzestreaz? mereu cu viziuni de dimensiuni politice ?i arhitecturale supradimensionate, alte state membre nu au nicio viziune. Pentru unii Europa este o preocupare neîntrerupt?, iar pentru al?ii un subiect îndep?rtat. Tocmai de aceea pa?ii în Europa nu se pot justifica doar prin ini?iativa unuia ci impune mereu ?i acceptul celuilalt sau celorlal?i pentru un parteneriat.

În România euroscepticismul sau mai degrab? eurorealismul a ap?rut recent, adic? mai târziu decât în alte state membre ale Uniunii Europene. Prezen?a sa, tot mai remarcat? în spa?iul public, are în mare m?sur?, ca fond politic, interven?ia Bruxelles-ului ?i a unor capitale europene în conflictul constitu?ional din vara anului trecut dup? cum se datoreaz? ?i politicii de austeritate impus? de Bruxelles. Este drept ca euroscepticismul apare cu întârziere în România, dar acest lucru nu-l împiedica s? devin? un factor mobilizant, a?a cum s-a întâmplat cu alte r?bufniri politice din istoria recent? a ??rii.

Pentru mul?i romani, aderarea la Uniunea European? a înlocuit în primii ani ai integr?rii propaganda comunist? semi-sacrosanct? cu basme de bun?stare ?i fericire. Bilan?ul pentru omul de rând ast?zi, la peste cinci ani dup? aderarea la Uniunea European?, cuprinde inevitabil starea deplorabil? a economiei ??rii pe urma dezindustrializ?rii, suspiciunea fireasc? fa?? de climatul poli?ienesc între?inut de serviciile secrete, o atmosfer? de neîncredere în institu?iile statului, corup?ia, erodarea democra?iei, dar ?i lipsa de speran?? într-o schimbare spre bine. Iar faptul c? demnitari europeni de la Bruxelles ?i lideri din state europene s-au implicat public în conflictul pe tema suspend?rii pre?edintelui ?i a îndep?rt?rii de la putere a unei grup?ri politice ale c?rei guverne din ultimii câ?iva ani au atins o cifr? record la neabsorb?ia de fonduri datorit? corup?iei, justific? întrebarea dac? nu cumva Bruxelles-ul sprijin? de fapt corup?ia în România in loc s? o combat?.

Raporturile între parteneri inegali sunt mult mai vulnerabile în astfel de conjuncturi. Egali la obliga?ii înseamn? a fi egali ?i la drepturi ?i de a beneficia ?i de egalitatea ?anselor între ??rile în curs de subdezvoltare din Europa de est ?i de sud ?i cele în curs de consolidare a industriei din centrul continentului. Institu?iile europene au rolul de garant al tratatelor dar ?i de mediator în articularea intereselor na?ionale ale diferitelor state, pentru a preveni o situa?ie de folosire a corup?iei în scopul implement?rii unui Realpolitik. Dac? realizarea ?i implementarea principiilor statului de drept ?i lupta împotriva corup?iei sunt obiectivele centrale ale integr?rii europene, atunci trebuie s? admitem c? ?i corup?ia are nu doar corup?i, dar ?i corup?tori.
În aceast? privin??, istoria cel pu?in ne d? dreptate. Iar institu?ia Parlamentului European reprezint? cel mai potrivit sediu pentru un management al memoriei istorice. Permite?i-mi, de aceea, un scurt rapel istoric. Dup? Primul R?zboi Mondial premierii români Br?tianu ?i Averescu au negociat aproape ?ase ani cu Germania pentru o sum? de aproximativ 5 miliarde de Reichsmark din afacerea devastatoare numit? « Banca General? » din timpul ocupa?iei germane în 1918. Germania nu era dispus? s? pl?teasc? absolut nimic României. Într-un limbaj ales, respectabilul ministru de externe al Germaniei, Gustav Stresemann, laureat al premiului Nobel pentru Pace, scria la data de 13 noiembrie 1926 într-o telegram? c?tre Ambasada german? de la Bucure?ti c? se arat? dispus de a - textual - « omorî » acea datorie a Germaniei fa?? de România cu bani, solicitând ambasadorul de la Bucure?ti s? identifice cercuri « interesate » din ?ara care ar putea, contra unei pl??i, abandona problema.

Aceast? tactic? îndoielnic? s-a ascuns bine sub paravanul corectitudinii ?i pretextul bunelor rela?ii economice. Probabil c? suma oferit? pe cale privat? de Stresemann a fost conving?toare pentru domnul Averescu, obiectivul recomand?rii germane, care a încheiat apoi pentru totdeauna tratativele pe tema « B?ncii Generale ». Dac? numele « Gustav Stresemann » are ast?zi o conota?ie atât de pozitiv?, fiind chiar ?i numele a nenum?rate licee ?i institute din Germania, ce garan?ii avem noi c? nu s-ar putea p?stra tactica sa ?i fa?? de România din zilele noastre când este vorba de o datorie istoric? mult mai mare? Precum se poate observa, discu?ia pe tema datoriei neachitate a Germaniei dup? 1947 de peste 1 miliard de Reichsmark în baza Tratatului de Cliring, care st? ast?zi în centrul aten?iei noastre la acest eveniment, nu este prima de acest gen în istoria celor dou? state; nu este pentru prima dat? când România a r?mas p?gubita. O ?ar? la nivelul Germaniei ar trebui cu atât mai mult ast?zi, în familia european? unit? ?i institu?ional, s? trateze România ca pe un partener egal ?i s? se arate responsabil? pentru faptul c? a r?mas, nu o dat? în istorie, datornic? fa?? de România.

Rela?ia economic? româno-german? din perioada 1936-1944 bazat? pe cliring ?i cursuri de schimb fixe mi-a trezit interesul în mod special. Mai ales extrasul de cont al Casei de Compensa?ie a Germaniei, o institu?ie pe lâng? Reichsbank, a stat în centrul aten?iei, deoarece prezint? soldurile Germaniei fa?? de ??rile asociate în acest model de colaborare. Suma de 1,126 miliarde Reichsmark eviden?iat? în acest extras de cont a reprezentat la început doar o constatare ?i un argument în cadrul unor publica?ii; ulterior a devenit o provocare.

Lips? acut? de valut? a Germaniei în urma Primului R?zboi Mondial a determinat încheierea de contracte nonvalutare bazate pe schimburi de m?rfuri între Germania ?i alte state. Un asemenea acord a fost încheiat cu România deja din anul 1936. Prin acest acord s-a stabilit ca pl??ile dintre România ?i Germania, provenind din schimbul de m?rfuri ?i din alte obliga?ii de stat ?i particulare, s? fie efectuate prin cliring bilateral între Banca Na?ional? a României ?i Casa de Compensa?ie german?. Printr-o clauz?, Banca Na?ional? a fost îns? obligat? s? achite exportatorii din România, chiar dac? sumele necesare pentru aceasta dep??eau v?rs?mintele în Lei ale importatorilor. Deoarece Germania celui de Al Treilea Reich importa din România mai mult decât exporta, aceast? obliga?ie, la început limitat? ca sum?, a ajuns în anul 1942 s? nu mai aib? nicio limit? conven?ional? de sum?. Fluxul de m?rfuri române?ti spre Germania, f?r? un flux corespunz?tor dinspre Germania spre România, s-a soldat cu s?r?cirea de m?rfuri a popula?iei române?ti, cu o cre?tere a infla?iei ?i cu o crean?? în m?rci nevalorificabil? a B?ncii Na?ionale a României fa?? de Casa de Compensa?ie German?. Aceast? crean?? a reprezentat un credit for?at în m?rfuri acordat economiei germane de economia româneasc?. De?i au existat preocup?ri ?i inten?ii concrete pentru frânarea cre?terii soldului (ca urmare a schimbului neechivalent cu Germania), acestea au fost respinse sau doar formal acceptate de c?tre Berlin.

Conform lucr?rilor de specialitate, la nivelul anului 1944, soldul activ pentru România rezultat ca urmare a opera?iunilor de cliring româno-german dep??ea 1 miliard de Reichsmark. Acest sold este confirmat ?i de surse oficiale externe, precum Casa de Compensa?ie German? - institu?ie ce ?inea eviden?a opera?iunilor de cliring pe lâng? Reichsbank, Banca Reglementelor din Basel ?i Academia Româna.

Consider oportun? prezentarea cadrului legal în contextul c?ruia am invocat recuperarea datoriilor Germaniei din rela?iile comerciale cu România. În primul rând, invoc art. 28, alin. 4, din Tratatul de Pace dintre România ?i Puterile Aliate ?i Asociate, adoptat în 10 februarie 1947, la Paris. Dat fiind faptul c? derularea pl??ilor dintre Germania ?i România s-a f?cut în baza Acordului pentru Reglementarea Pl??ilor din 1936, acest acord nu cade sub inciden?a Tratatului de Pace de la Paris, care prevede explicit c? România nu renun?? la preten?ii rezultând din contracte ?i alte obliga?ii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum ?i din drepturi dobândite înainte de aceea?i dat?. În urm?toarea propozi?ie citim ca « aceast? renun?are va fi considerat? ca înglobând crean?ele... ». Adjectivul demonstrativ la începutul propozi?iei « aceast? » se refer? la propozi?ia precedent?, în care se explic condi?iile renun??rii. Formularea alin. 4 din art. 28 cu precizarea renun??rii României la preten?ii împotriva Germaniei ?i a fix?rii datei de 8 mai 1945 (ziua de armisti?iu a Reichului) pentru scaden?a preten?iilor face ca lucrurile s? fie cât se poate de clare. Efectele juridice ale Acordului pentru Reglementarea Pl??ilor din 1936 sunt, f?r? îndoial?, drepturi ?i preten?ii dobândite dinainte de 1 septembrie 1939 ?i ca urmare excluse de la renun?area la preten?ii împotriva Germaniei, care se refer? doar la angajamente din timpul r?zboiului. A?a cum reiese din reglement?rile Tratatului, soldul României nu s-a prescris.

Doresc s? mai precizez c?, în cadrul Conferin?ei de la Londra, din anul 1953, când Germania ?i-a asumat întreaga r?spundere ?i responsabilitate pentru toate datoriile Reichului, a l?murit ?i problema soldurilor deficitare rezultate din opera?iunile de cliring derulate cu Belgia, Fran?a, Elve?ia, România etc. Motivul pentru care România nu a participat la Conferin?a de la Londra se bazeaz? pe art. 5 alin. 4 al Tratatului acestei conferin?e, care este identic cu articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris. Ambele acte normative exonereaz? Germania de plat? desp?gubirilor aferente perioadei 1.09.1939 ?i 8.05.1944. În concluzie, acest sold este descoperit ?i în ziua de ast?zi. Este bine de ?tiut c? aceast? sum? nu reprezint? nicio desp?gubire de r?zboi.

Se poate na?te întrebarea cum se calculeaz? suma de 19,5 miliarde Euro? Plecând de la aprecierea c? 1 Reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 Euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde Euro, f?r? a mai ad?uga ?i dobânda aferent? celor 69 de ani - din 1944 pân? în 2013; f?r? a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dac? am calcula o dobând? moderat? de doar 2,5% pe an, se poate aprecia c? valoarea total? a datoriei (suma ini?ial? ?i dobânda capitalizat?) se ridic? la aproximativ 19,5 miliarde de Euro.

În cadrul unei dezbateri din luna martie 2012, sub egida Consiliului de Administra?ie al B?ncii Na?ionale a României se confirm? existen?a crean?ei asupra Germaniei la Casa de Compensa?ie de aproximativ 1 miliard Reichsmark la sfâr?itul anului 1944, fapt ce constituie un mare progres fa?? de discre?ia remarcabil? a acestei institu?ii în ultimii doi ani. Cel mai mare succes al acestei dezbateri îl reprezint? faptul c? totu?i Banca Na?ional? admite existen?a unei datorii a Germaniei fa?? de România în 1947 de 14 miliarde de Lei, ce a fost considerat? de autorit??ile acelor timpuri ca fiind o « crean?? nesigur? asupra str?in?t??ii ». Ceea ce a fost nesigur în 1947 nu se mai poate spune ast?zi despre motorul economic al Europei.

Pe scurt doresc sa men?ionez c? sub inciden?a Tratatului de Pace de la Paris cad de asemenea ?i crean?ele private necompensate în valoare de mai multe sute de milioane de Reichsmark ale firmelor ?i persoanelor din Romania care au ob?inut o sentin?a favorabila în baza Tribunalului Arbitrar Mixt, romano-german în perioada 1919-1928, înfiin?at în baza art. 304, alin. b 2 al Tratatului de la Versailles.

În privin?a p?rerii românilor despre datoria Germaniei, a? aminti faptul c? pân? în prezent peste 5.600 de români au semnat o peti?ie lansat? de mine pentru a determina guvernul s? negocieze cu Germania pentru recuperarea crean?ei din acordul de cliring cu Germania. Având în vedere c? rata de penetrare a serviciilor web este în Germania conform unui studiu publicat recent dubl? fa?? de rata de penetrare a serviciilor web din România ?i c? Germania are o popula?ie de aproape patru ori mai mare decât România, 5.600 de semn?turi în ?ar? ar fi echivalentul la aproximativ 45.000 de semn?turi în Germania. Aceast? cifr? de propor?ii arat? incontestabil c? românul nu a uitat de aceast? datorie istoric?.

România nu are nimic de ascuns, ci doar de profitat de transparen?a maxim? în aceste demersuri. S? nu uit?m c? Germania este o ?ar? cu un codex moral recunoscut, care se manifest? ?i prin demersurile partidului „Die Linke", partid cu 12% din Bundestag, în l?murirea acestei crean?e ini?iind in 2010 dou? interpel?ri.

Distins? asisten??,

Permite?i-mi, înainte de a încheia, câteva remarci. Demersul tematic al acestui simpozion nu este unul antieuropean, nici unul antigerman. Incidentele de parcurs european (fie el ?i un parcurs istoric) nu trebuie instrumentate sau dramatizate, dar nici trecute cu vederea ?i cronicizate, ci gestionate cu bun? credin??. Rezervele fa?? de institu?iile europene ?i fa?? de preeminen?a Germaniei în Europa Unit? nu trebuie s?-?i g?seasc? în asemenea situa?ii surse de poten?are a euroscepticismului.

Euroscepticismul zilei de ast?zi nu este un obstacol de neocolit ?i nici o boal? incurabil?, ci mai degrab? un simptom ?i un semnal fa?? de care se poate ac?iona în conformitate cu interesele generale europene. Marile muta?ii istorice se nasc de obicei din acumul?ri de detalii - ?i izbucnesc nu odat? tot printr-un detaliu - pentru a ajunge la o nou? stare. Studiul de caz prezentat aici este doar unul din sumedenia de detalii care se aglutineaz? zi de zi pentru a da consistenta euroscepticismului ridicat pe valul crizei ?i al politicilor de austeritate aflate într-o nefericit? mod?. Situa?ia, r?mas? deschis?, din rela?iile româno-germane prezentat? aici genereaz?, ?i ea, o doz? mai mare sau mai mic? de scepticism ?i neîncredere - ?i în privin?a politicii Germaniei fa?? de partenerii s?i europeni de ieri ?i de azi, ?i fa?? de etaloanele morale ale Europei Unite. Euroscepticismul de ast?zi nu este îns? o tendin?? inexorabil? ?i el începe de altfel a fi convertit în eurorealism. Urm?torul pas, salutar, ar trebui s? fie o tendin?? pe care a? numi-o euroconstructivism. Într-o asemenea viziune poate fi solu?ionat ?i cazul înc? deschis din rela?iile româno-germane dezb?tut ast?zi aici. "
Dr. ec. Radu Golban

Not?:
„Radu Goban s-a n?scut la Timi?oara ?i a plecat din România, împreun? cu familia, pentru persecu?iile la care a fost supus de vechiul regim. Acum, Golban este în continuare persecutat pentru convingerile sale. Economistul Radu Golban a sus?inut cursurile la disciplina « Economia mondial? - Politicile UE - Negocieri ?i conflicte », în cadrul departamentului Rela?ii Interna?ionale ?i Studii Europene a Universit??ii de Vest din TImi?oara (U.V.T.), linia de predare în limba german?. Profesorul Golban a venit la U.V.T. la începutul anului universitar 2012-2013, preg?tit s?-?i reia cursurile. A avut un ?oc: i s-a comunicat c? nu mai este nevoie de el ?i c? decizia a fost luat? la recomandarea consulului Germaniei. Acum « Cazul Golban" a fost adus în fa?a Comisiei de Etic? a U.V.T. ». (Lia Lucia Epure) footer