Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ioan Ghiocel   
Joi, 21 Martie 2013 19:55
Muzica-FotbalDe îndat? ce am pus ghilimelele de rigoare, nu pot fi suspectat de plagiat... Oricum, trebuie s? recunosc: nu am rezistat tenta?iei de a plasa, în deschiderea rândurilor prezente, titlul unui articol al ilustrului om de cultur? George C?linescu, publicat, în urm? cu mai bine de o jum?tate de secol (mai exact, la 2 martie 1962), în revista Contemporanul. Ideea consemn?rii celor de mai jos este legat? de participarea subsemnatului (în calitate de spectator, evident) la Concertul Filarmonicii Banatul, Timi?oara, 22 februarie a.c., audi?ie „provocatoare" de intense/subiective tr?iri live ?i de varii reflec?ii post festum, pe care le grupez în mai multe „sec?iuni" [în limbajul de lemn (politicianist) actual, s-ar zice „paliere"].

Date „tehnice" de extrac?ie muzical?. Programul a cuprins, în chiar aceast? ordine, Simfonia nr.29 în la major, K.V.201, de W.A.Mozart, Varia?iunile pe o tem? rococo, op.33, pentru violoncel ?i orchestr?, de P.I.Ceaikovski ?i Simfonia nr.7 în la major, op.92, de Ludwig van Beethoven. Pentru orice meloman avizat, surprinde plasarea unei simfonii în deschidere, cât? vreme, în cvasitotalitatea cazurilor, concertul instrumental ocup? aceast? pozi?ie. Pe de alt? parte, luând în considerare personaliatea plurivalent? a dirijorului italian Roberto de Maio (violonist consacrat, vestit profesor de vioar?, director artistic al Orchestrei de Tineret din Vicenza, director al prestigioasei forma?ii Filarmonici Europei), nu trebuie s? ne mire concep?ia novatoare, inclusiv în alc?tuirea Programului. Prezen?a ?i, desigur, presta?ia violoncelistei Alexandra Gu?u, originar? din Timi?oara, au întregit sentimentul supremei satisfac?ii în percep?ia numeroasei asisten?e, prelungitele reprize de aplauze, rechem?rile repetate fiind argumente irefutabile în acest sens. Nu am inten?ia (nici preten?ia c? a? fi capabil) s? fac o cronic? propriu-zis?: nu sunt de specialitate ?i nici profilul publica?iei (care g?zduie?te prezentele însemn?ri) nu este adecvat unui asemenea demers. Îns?, toate considera?iile de mai jos au fost „declan?ate" de respectivul eveniment muzical, precum s-a specificat deja înc? din alineatul doi.

Amintiri de la mijlocul secolului al XX-lea

Student fiind la Politehnica din Timi?oara, frecventam cu regularitate a?a-numitele concerte (simfonice) educative, în fiecare sâmb?t? (orele 12-14). Pre?ul biletelor era modic, astfel încât s? poat? fi achitat de orice elev ?i student interesat, iar pliantele aferente cuprindeau în extenso toate informa?iile necesare unei recept?ri optime a mesajului muzical. De men?ionat faptul c? majoritatea colegilor agreau genul simfonic ?i s-au ridicat semnificativ la nivelul necesar în?elegerii Marii Muzici. Încercam s? fim, înc? de pe atunci altfel (comparativ cu tinerii predispu?i s? fie consumatori ai artelor de duzin?). Ne întreceam în cump?rarea c?r?ilor tip?rite de Editura Muzica ?i completam, prin lecturi aplicate, cuno?tin?ele despre via?a ?i opera marilor compozitori. A nu se deduce c? ne erau totalmente str?ine pasiunile specifice vârstei tinere, cum ar fi, de exemplu, fotbalul. Eram fani ai echipei „?tiin?a"-Timi?oara (precursoarea „Politehnicii"): nelipsi?i din peluze la meciurile de acas?, uneori chiar înso?ind-o în deplasare. Nu voi uita episodul c?l?toriei nocturne, când grupul nostru de drukeri-melomani ocupa dou? compartimente clasa a II-a în trenul personal Timi?oara – Bucure?ti. Meciul „ProgresulL" (Bucure?ti)- „?tiin?a" (Timi?oara) s-a încheiat cu rezultat catastrofal (din punctul nostru de vedere): 6-1 pentru „Progresul! Aveam toate motivele s? ne manifest?m furia prin urlete, injurii cu adres? la pretinsa p?rtinire a arbitrului, ori la impoten?a juc?torilor b?n??eni... Dar n-a fost s? fie, c?ci, unul mai echilibrat dintre noi ne-a reamintit "spusele" lui Beethoven (pe care, în parantez? fie spus, le cuno?team cu to?ii ?i, nu rareori, ne împ?unam cu ele): „Muzica este o revela?ie mai puternic? decât orice filosofie ?i orice în?elepciune; cine p?trunde sensul muzicii mele scap? de tic?lo?ia în care se târ?sc ceilal?i oameni!" Ne-am revenit, din starea justi?iar-vindicativ-protestatar?, la una de normalitate, admi?ând chiar realismul scorului, întrucât am ajuns la în?elegerea validit??ii unui adev?r uimitor de simplu: „?tiin?a" nu se poate opune „Progresului!"

Muzica ?i starea na?iunii

Revenind în actualitate, adic? în al treilea an al deceniului doi din mileniul trei, avem multiple motive de îngrijorare... Se pot emite, cât se poate de telegrafic, „judec??i de valoare" asupra tuturor categoriilor de vârst?, f?r? deosebire de îndeletnicire, func?ie, pozi?ie social? etc.
Astfel:
- elevi afla?i între capacitate ?i bac se dedau la acte de violen?? extrem?;
„perlele" de la examenul (tradi?ional numit) de „maturitate" dovedesc un infantilism descurajant, confirmat ?i de procentul sc?zut al reu?i?ilor;
În ?ar?, „se fur? din toate pozi?iile", iar forma suprem? a ho?iei, furtul intelectual, se încurajeaz? prin înalte func?ii guvernamentale; tot în categoria furtului calificat se pot încadra savantele „ma?ina?iuni" de influen?are/manipulare a votan?ilor: vezi "filiera vrancez?" (ori ialomi?eana)...;
- al doilea demnitar, ca importan?? în stat, a devenit celebru printr-o impetuoas? vivacitate a lenei...;
- expremierul multiimobiliar dezvoltat, a c?rui arogan?? e dep??it? doar de uria?a sa avere, nu se sfie?te s? dea, din deten?ie, lec?ii de moralitate...;
- câte un traseist notoriu („botezat" într-un partid de stânga, care a „sc?ldat-o", apoi, conjunctural, într-unul de dreapta, ca s? se „înece", acum, într-unul nedefinit), apare, la ore de maxim? audien??, în emisiuni televizate ?i se întrece în a deveni degrab? v?rs?toriu de considera?ii stranii...
În?iruirea este departe de a fi exhaustiva, dar sim?ul m?surii m? oblig? s-o întrerup aici..!

Pe lâng? multiple alte cauze ale acestei st?ri de lucruri, consider c?, între cele mai pregnante, se afl? ignorarea/neglijarea, la nivel na?ional, a Muzicii (dac? am folosit majuscule, se deduce la ce gen de muzic? m? refer). Costul unui bilet la concertul simfonic men?ionat în preambul a fost de 10 lei, iar pentru elevi-studen?i-pensionari, de doar 5 lei. M-a ?ocat s? v?d, în preajma casei de bilete, un afi? pentru un concert de alt? factur?, la care pre?ul unui bilet era 50 lei! (Ca s? nu mai vorbesc de meciul de fotbal „Steaua" - „Chelsea", la care costul biletelor varia între 60 ?i 475 lei!!!). Din simpla compara?ie a pre?ului biletelor, se poate observa care sunt "valorile" promovate de oficialit??i ?i, pe cale de consecin?e, „valorile" implementate în con?tiin?a ?i practica româna?ilor afla?i sub „în?eleapta" lor ocârmuire...

Într-un registru mai transparent, a? îndr?zni s? afirm c? a-i pune pe A. Minune, Salam, Gu?? înaintea lui J. S. Bach, Haendel, Haydn etc. etc. etc. este o grav? eroare, cu consecin?e incalculabile, pe termen mediu ?i lung, de îndat? ce, chiar pentru prezent, este atât de nefast?... Mai conving?toare decât propriele-mi aser?iuni, suspecte, inevitabil, de subiectivism, este legend? lui Orfeu, cânt?re? ?i poet neîntrecut: „Cântecul lui Orpheus era atât de frumos, încât clintea pietrele din loc, îmblânzea fiarele s?lbatice ?i înmuia inimile celor mai aspri oameni." (citat din Anca Balaci, Dic?ionar mitologic, Ed. ?tiin?ific?, Buc., 1969). Dac? legendarul Orfeu (fiu al regelui trac Oeagrus, deci, într-un anume fel, str?mo? al românilor de azi) „îmblânzea fiarele s?lbatice", nu am putea ?i noi, urma?ii s?i, s? clam?m ?i s? proclam?m Marea Muzic?, spre a "îmblânzi fiara din noi", s? devenim mai buni, mai conciliabili, mai buni cre?tini (doar ne revendic?m, cu emfaz?, apartenen?a ?i vechimea bimilenar? în aceast? „categorie")...
Pentru a „închide „paranteza prezentului demers pro Muzica, citez finalul articolului c?linescian invocat în „deschidere": „Muzica de dans e cercual?, inteligibil? tineretului, oamenii maturi, b?trânii o gust? rar. Roman?a sentimental? nu place oricui, în orice caz, merge în anume împrejur?ri ?i la anume dispozi?ii. „Dar pune-mi Simfonia a IX-a, diminea?a, la prânz sau seara, de sunt voios ori îndurerat, în uzin? unde duduie motoarele, la mare unde valurile se izbesc de dig, ?i eu, un om din mul?ime, voi fi transfigurat, voi sim?i c? via?a e un act solemn, « ceva » dep??ind existen?a empiric? ?i singular? a fiec?ruia dintre noi." (Se în?elege - e vorba de celebra simfonie a lui Beethoven).
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer