Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Marin Neacsu   
Joi, 14 Martie 2013 14:41
Onoare ?i PatrieBlestemul tr?d?rii de neam

În ultimul timp, în ?ara asta numit? România se observ? ceva ciudat. Românii devin din ce în ce mai nesim?itori, mai indiferen?i, mai criminali cu ei în?i?i, î?i pleac? gâtul în jug cu o u?urin?? care te face s? te întrebi dac? nu cumva suntem un neam de masochi?ti. C? dacii se aruncau în suli?e aducând ofrande cu ocazia unei nenorociri sau a unui eveniment crucial pentru societate, se ?tie, dar de acolo pân? la a te l?sa otr?vit cu Codex Alimentarius, furat de z?c?mintele de aur, Titaniu, sau Wolfram, tembelizat de sistemul HAARP, g?urit ?i cutremurat pentru exploatarea unor gaze, vândut F.M.I. pentru împrumuturi care te transform? în sclav, folosit ca experiment social într-o Europ? condus? de fostele imperii care nu mai au cu ce-?i hr?ni na?iunile, este o cale lung? pe care românii îns? au parcurs-o în 23 de ani cu viteza luminii. Subjugarea ?i prostirea unei na?ii întregi cu o vitez? mai mare chiar decât viteza luminii surprinde ?i cele mai optimiste a?tept?ri ale celor ce cob?iesc pe spinarea noastr?. Prin?ul Charles uimit de frumuse?ile României a încercat s? trag? un semnal de alarm?, sau poate s? cheme al?i investitori britanici pe acest p?mânt, BBC a f?cut un film despre Sarmisegetuza, adu?i poate de br???rile dacice sau de alte comori la care viseaz? al?ii iar autorit??ile de?i ?tiau de zeci de ani, în loc s? protejeze situl l-au l?sat prad? ho?ilor c?rora le-au mai ?i pus la dispozi?ie h?r?ile ca s? fac? furtul br???rilor dacice mai u?or. Chiar ?i numai pentru acest lucru[2], nu pentru termopane N?stase ar merita via?? de ocna? nu câteva luni s? î?i scrie memoriile. Bineîn?eles, a fost g?sit nevinovat de o justi?ie politic?, a?a cum o definea chiar domnia sa la începerea procesului a?a c? am dreptul s? m? îndoiesc ?i eu de verdictul ei a?a cum domnia sa se îndoia de juste?ea deschiderii investiga?iilor.

Asist?m, într-o nesim?ire sinuciga??, la propria moarte

Alte companii, oameni care nu au nimic în comun cu România fac filme despre aceast? ?ar? care este distrus? cu ?tiin?a ?i din dorin?a celor care o conduc, iar românii ridic? din umeri. Cât de incon?tien?i ?i de indiferen?i putem fi, cum de ne pas? atât de pu?in de noi în?ine, de cei ce vor urma dup? noi încât s? asist?m privind tâmp la distrugerea propriei ??ri ?i nu reac?ion?m nici când al?ii încearc? s? ne deschid? ochii? Ce blestem purt?m în noi ?i de când oare, dac? asist?m, într-o nesim?ire sinuciga??, la propria moarte? Am fi în stare s? ?i aplaud?m atât de insensibili am ajuns. S? fie blestemul uciderii lui Ceau?escu în Ziua de Cr?ciun, când jum?tate din ?ar? a aplaudat ?i s-a bucurat, sau s? fie oare suma tr?d?rilor na?ionale adunate de milenii, începând cu Burebista, Decebal, continuând cu Mihai, Cuza, Antonescu? S? se fi s?turat Dumnezeu de atâta tr?dare de neam, încât s? fi considerat c? ne-am tr?dat prea mult conduc?torii ?i a venit timpul ca ei, conduc?torii s? ne pedepseasc?, ?i de aici s? ne vin? sfâr?itul? Cine poate ?ti? Cert este c? ne ducem oameni buni, ne ducem u?or la vale, privim indiferen?i cum se duce nu via?a din noi ci via?a acestui neam. Blestema?i vom fi dincolo de moarte dac? vom l?sa ca acest neam s? piar? cu noi. Privi?i acest film[1], apoi be?i un pahar de vin ?i l?sa?i o pic?tur? s? cad? jos pentru sufletul nostru indiferent. Dup? noi nu va mai avea cine s? fac? asta.

Tr?darea, un mod de via??

Unii oameni se nasc pentru a fi tr?d?tori. Tr?deaz? din fraged? pruncie, apoi fac din tr?dare un mod de via??, o meserie ?i î?i construiesc averi de pe urma tr?d?rii. Ba mai mult, cap?t? ?i stele de pe urma tr?d?rii. Apoi ajung vicepremieri dup? ce tr?deaz? iar??i. Dup? fiecare tr?dare a c?p?tat câte ceva ?i dac? îl întrebi cum ?i-a câ?tigat stelele d? din umerii înstela?i ?i te pune s? îl întrebi pe cel care l-a avansat. Al?ii afla?i exact la cap?tul cel?lalt al standardelor, n?scu?i s? se acopere de glorie, s? î?i asume riscuri, s? î?i ri?te via?a ?i s? se sacrifice în numele onoarei ?i a demnit??ii, au avut toat? cariera parte numai de tr?d?ri ale altora la adresa lor. Dac? îi urm?rim cariera ?i soarta nu se poate s? nu sesiz?m c? omul care nu a ?tiut ce e aia tr?dare, a pierdut totul din cauza ei. ?i pentru ca nici odihna s? nu îi fie lini?tit?, este tr?dat ?i dup? moarte.

Mare?alul

Oricine a tr?it ?i a citit cât de cât istoria ?tie c? România a avut 5 mare?ali onorifici ?i unul singur activ, inconfundabil , care î?i merit? cu prisosin?? acest nume. I se poate spune Unicul, pentru c? rar se poate g?si atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de munc?, loialitate, dragoste fa?? de ?ar?, devotament ?i spirit de sacrificiu ca în cazul ve?nic tr?datului Ion Antonescu.

Prima tr?dare

Când în vara lui 1919 dup? campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazu" nu orice Cruce ci chiar cea pe care o avea pe pieptul s?u, Regele Ferdinand spunea: „Antonescu, nimeni altul nu poate ?ti mai bine decât regele t?u marile servicii pe care le-ai adus ??rii în acest r?zboi. Ai fost nedrept??it pân? acuma nerecunoscându-?i-se aceste merite în mod public. Pentru a repara aceast? nedreptate, uite, î?i confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-?i chiar decora?ia mea!". Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele 6 luni cât Antonescu fusese mazilit de la direc?ia Opera?ii a Marelui Cartier General, la cererea germanilor pe care îi învinsese în opera?iile din Moldova. Asta fusese prima tr?dare pe care o suferea Antonescu din partea celor care ar fi trebuit s? îi fac? statuie cât se afla înc? în via??. ?i era abia locotenent-colonel.

A doua tr?dare

În 4 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea dup? ce ?efii partidelor istorice Br?tianu ?i Maniu refuzaser? s? conduc? ?ara speria?i de situa?ia grav? în care ajunsese, îl cheam? pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistri?a pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu ?i îi spune: „Antonescu, î?i dau conducerea ??rii pe mân?. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu po?i refuza deoarece tu e?ti un patriot." Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care ?i el îl tr?dase luându-i comanda Armatei dup? ce fusese comandant al ?colii Superioare de R?zboi actual?, Universitate de ap?rare Na?ional?.

A treia tr?dare

Când a luat conducerea, Antonescu ?i-a fixat ni?te obiective pentru scoaterea ??rii din criz?. Pe m?sur? ce le îndeplinea îi contact? pe cei doi mari oameni politici care refuzaser? preluarea ??rii, oferindu-le conducerea statului. A?a s-a întâmplat ?i dup? înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a p?rut un moment potrivit, considerând c? misiunea lui s-a terminat. De fiecare dat? a fost refuzat. Apoi deja din 1941, dup? B?t?lia Stalingradului Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut r?zboiul, trebuie s? ne îngrijim s? nu îl pierdem pe al nostru" a început s? caute solu?ii pentru scoaterea ??rii din coali?ia cu Germania . Mai târziu deja a f?cut pa?i în acest sens. Asta îns? nu trebuie considerat? o tr?dare din partea sa. Înc? din primele discu?ii cu Hitler, Mare?alul îi spusese: „Merg al?turi de for?ele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer ?i atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, s?-mi urmez propriul interes..." Interesul lui a fost reîntregirea neamului. A dus tratative atât cu ru?ii cât ?i cu alia?ii pentru scoaterea României din r?zboi dând totodat? liber opozi?iei s? fac? acela?i lucru, acceptând în în?elepciunea ?i patriotismul s?u ideea c? poate opozi?ia are mai multe ?anse. Când siguran?a îi raporteaz? c? în casele lui Br?tianu ?i Maniu se afl? sta?ii de radio, Antonescu spune/pune rezolu?ia: „S? fie l?sa?i în pace. Politica unei ??ri nu trebuie pus? pe o singur? mân?, deoarece aceasta poate gre?i. O alt? mân? va trebui s? fie gata de a prelua ?i a aduce la bun sfâr?it!" Se mai îndoie?te cineva de noble?ea gândurilor sale ?i clarviziunea actului politic, patriotismul ?i spiritul de sacrificiu? Din aceste cuvinte au de înv??at ?i actualii conduc?tori a?eza?i la conducerea ??rii, cei care vor fiecare s? conduc? autocrat f?r? a avea îns? nici priceperea, nici bunul sim?, nici gândurile Mare?alului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activit??ile diploma?iei române?ti din 1943 de apropiere de for?ele Antantei, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu d? vina pe altcineva, ci r?spunde direct: „Cunosc mein Führer activitatea întreprins? de ministerul meu de externe ?i o aprob, deoarece g?sesc c? nu este inutil ca, în timp ce luptele se desf??oar? pe frontul militar, s? fie întinse pun?i de în?elegere c?tre adversar în cazul în care situa?ia general? ar cere-o." Ei bine, onoarea ?i principiile au f?cut din el un abonat la tr?dare. Opozi?ia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanen?? ?i în toate discu?iile purtate cu alia?ii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te po?i în?elege, tocmai pentru a-i mic?ora sau anula ?ansele de a ajunge la în?elegere cu alia?ii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interese, invidia ?i orgoliul personal decât adev?rul ?i interesul na?ional.

A patra tr?dare

În încerc?rile sale de a scoate ?ara din coali?ia cu Germania, Antonescu a încercat toate u?ile. Fidel educa?iei sale dar ?i convingerilor progresiste, a încercat ini?ial cu Apusul f?r? a neglija îns? realitatea puterii ?i intereselor ruse?ti mult mai aproape de România. A informat pe to?i ?i a cerut acordul unui armisti?iu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nem?ilor ?i a înainta spre apus cot la cot. Dintre to?i cei cu care a dus tratative, cel mai înver?unat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ru?ii s? ajung? înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât ?i de a pune mâna pe secretele, armele, tehnologia ?i oamenii de ?tiin?? germani. A?a c? au tergiversat cât au putut aceste discu?ii, nu au dat und? verde încheierii unui armisti?iu cu ru?ii care ar fi scurtat r?zboiul cu mai mult de un an ?i ar fi dus ?i la evitarea pierderilor a sute de mii de victime c? s? nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei. Numai c? S.U.A. avea alte interese, diferite de ale lui Antonescu, a?a c? au împiedicat cât au putut în?elegerea dintre Antonescu ?i ru?i, iar Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului ?i încrederii în valorile occidentale, nu a for?at nota.

A cincea tr?dare

De fapt pân? ?i ru?ii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recuno?teau valoarea. Când în 1943 s-au declan?at negocierile de la Stockholm dintre mare?al ?i ru?i, opozi?ia încerca si ea s? se ajung? la o în?elegere. Ru?ii le-au r?spuns: „Moscova prefer? s? trateze încheierea armisti?iului cu guvernul Mare?alului Antonescu, singura for?? politic? care poate garanta bun? desf??urare a tratativelor". ?i asta o spuneau ru?ii în condi?iile în care cererile lui Antonescu erau mult mai preten?ioase ?i mai dezavantajoase pentru Ru?i, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau al?ii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un du?man corect, unui prieten mincinos. De fapt Ru?ii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar ?i înaintea prietenilor comuni?ti ai lui Bodn?ra?. Când P?tr??canu s-a dus s? semneze armisti?iul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condi?iile impuse lor erau mai grele decât cele convenite ini?ial cu Antonescu Molotov r?spunde direct: „Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezenta?i pe nimeni". Acest r?spuns l-au primit fra?ii comuni?ti trimi?i de Regele Mihai. Orice alt comentariu este de prisos. Numai c?, din nou, Antonescu a fost tr?dat pentru a nu putea fi el cel care s? semneze armisti?iul. Dac? în politicieni nu avea încredere prea mare dar îi accept? ca pe o prezen?a necesar? ?i fireasc?, Mare?alului avea încredere aproape oarb? în militari. Nu putea concepe c? un militar s? tr?deze sau s? îl tr?deze pe el, cel care nu cuno?tea tr?darea decât când o sim?ea pe propria piele, dar nici atunci nu voia s? o vad?. De fapt încrederea oarb? pe care o avea în armat? ?i corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discu?ie avut? cu Guderian dup? atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler: „La noi în armat? ar fi de neconceput o asemenea ac?iune infam?. Eu pot dormi lini?tit cu capul pe genunchii generalilor mei". Iluzie de?art?. O parte din generalii lui i-au pierdut capul asa cum ?i al lui Mihai Viteazu c?zuse tot pe genunchii unor generali. La începutul verii 1944 serviciul secret îi raportase unele activit??i suspecte ?i fluctua?ii de persoane la palat, atât ziua cât ?i noaptea. Mare?alul a dat ordin s? se urm?reasc? ?i s? fie informat. Dup? ceva timp, este informat de ?eful serviciului c? la palat se pune la cale o ac?iune secret?
- „Bine, dar în capul lor cine este - întreab? Antonescu
- Domnul general S?n?tescu - i se r?spunde.
- Dac? este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urm?ri?i ?i ?ine?i-m? la curent."
Serviciile secrete au urm?rit, dar nu au mai raportat. Întraser? ?i ele în joc.

A ?asea tr?dare

Frontul din Moldova era un front bine ap?rat ?i Ru?ilor le-ar fi trebuit înc? mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase ?i în primul r?zboi pe frontul moldovean ap?rând acelea?i obiective ?i puncte strategice, era con?tient de puterea liniei de ap?rare. ?tia c? ru?ii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu î?i f?cea probleme c? ar intra ru?ii în ?ar? ?i l-ar lua prin surprindere. Ceea ce nu ?tia el era c? se vor g?si tr?d?tori în cadrul armatei care vor face alte jocuri ?i vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nic?ieri despre marea tr?dare de la Ia?i, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armat? Mihai Racovi?a, s?vâr?it? în strânsa leg?tur? cu Casa Regal? ?i cu Partidul Comunist. Actualul pre?edinte când a vorbit despre tr?darea lui Mihai, la asta s-a referit, numai c? nu a explicat în ce const? tr?darea. Responsabili de acest act sunt Casa Regal?, Generalul S?n?tescu, Generalul Aldea, comuni?tii lui Bodn?ra? ?i P?tr??canu ?i cei men?iona?i mai sus. Ei au cedat frontul ?i au dat posibilitatea armatelor ruse?ti s? intre în Moldova ?i apoi în ?ar?. Asta în condi?iile în care pe de o parte discu?iile lui Antonescu pentru încheierea unui armisti?iu cu ru?ii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru c? în numai trei zile sose?te acordul ru?ilor, pe de alt? parte, trupele ruse?ti au intrat în ?ar? ca inamici, nu c? alia?i cum ar fi intrat dac? se semna armisti?iul ?i astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de osta?i români.

A ?aptea tr?dare

Dup? cum se ?tie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ?tie este c? el a?tepta s? mearg? la palat dar nu înainte de a primi r?spunsul de la Stockholm unde se negocia armisti?iul cu ru?ii. Ceea ce iar??i nu se ?tie este c? r?spunsul venise, era favorabil, numai c? nu îi mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu i l-a ar?tat ?i nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, de?i practic rezolva problema ie?irii din r?zboi în condi?ii mult mai avantajoase pentru România. Numai c? regele nu voia c? meritul s? îi revin? lui Antonescu, voia s? fie el cel care „a salvat ?ara ". S-a v?zut cum a salvat-o. De fapt inten?iile ?i gândurile sale au fost clar exprimate de însu?i Mihai, într-o discu?ie cu G. Br?tianu: „Dac? îl l?s?m pe Antonescu s? fac? singur armisti?iul, ne va ?ine sub papuc". ?i la aceast? tr?dare s-a referit B?sescu, nu îl simpatizez dar dac? are dreptate, are dreptate.

A opta tr?dare

Mare?alul nu a fost tr?dat numai în ?ar? ci ?i în afar?, de proprii s?i mini?tri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ru?ii, Gheorghe Duca se l?uda la b?trâne?e cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu.

A noua tr?dare

Chemat la palat, Mare?alul este convins c? acolo va discuta ie?irea din r?zboiul împotriva Antantei ?i era bucuros ?i convins c? vor ajunge la aceea?i concluzie pentru c? normal ar fi trebuit s? aib? acelea?i interese. Pe când se urca în ma?ina ce urma s? îl duc? la palat, colonelul Davidescu vine la el ?i ?i spune suficient de tare, s? aud? ?i al?ii de lâng? ei:
- „Domnule Mare?al, nu g?si?i c? garda care v? înso?e?te (doi ofi?eri de jandarmi ?i 6 subofi?eri în dou? turisme) este insuficient?? V? rog s? ordona?i s? trimit înt?riri."
- „Nu e nevoie, Davidescule - r?spunde Mare?alul plin de încredere - E de ajuns ?i a?a, doar merg la Casa Regal?." Asta arat? atât credin?a lui c? Regele urm?re?te binele ??rii ?i deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceea?i parte a baricadei, cât ?i respectul pentru Casa Regal? pe care nu o vedea capabil? de tr?dare ca institu?ie. Din p?cate s-a în?elat.

A zecea tr?dare

Despre momentul arest?rii sale se mai ?tie câte ceva. Fie din manualele de istorie fabricate de comuni?tii care se l?udau c? au sc?pat ?ara de dictatura lui Antonescu, fie din filmul recent decedatului Sergiu Nicolaescu. Ceea ce nu se ?tie este c? totu?i i se promisese c? nu va fi predat ru?ilor dar a fost trimis la „reciclare" un an ?i jum?tate. Pentru cei care îl învinuiesc c? a pus ?ara la cheremul lui Hitler, amintesc dou? lucruri: primul este declara?ia f?cut? de Antonescu chiar înainte de a prelua func?ia de ?ef al statului, când era în discu?ie doar idea colabor?rii cu nem?ii: „Generalul Antonescu nu poate semna nici o politic? în alb privind bog??iile ??rii. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale". Al doilea lucru este chiar dovada faptului c? s-a ?inut de cuvânt: Germania are o datorie istoric? fa?? de România, datorie neonorat? exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler. Ei bine, paradoxul este c? Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu Dictatorul Lumii, dar actualul guvern sau pre?edinte nu poate nici m?car s? pun? în discu?ie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declar? prieten ?i democrat. Cine este tr?d?torul în acest caz, cine este dictatorul?

A unsprezecea a tr?dare

La întoarcerea în ?ar? este judecat condamnat la moarte ?i executat. Ru?ii nu au f?cut-o de?i le provocase pierderi imense. Au f?cut-o cona?ionalii s?i. A

A dou?sprezecea tr?dare

S-ar putea spune c? odat? cu moartea sa s-a închis ciclul tr?d?rilor, dar nu e a?a. Seria tr?d?rilor continu?. Dup? moartea sa, o perioad? era interzis s? pronun?i chiar ?i numele s?u. Apoi încet încet se mai fac concesii, se mai d? liber la documente, profesorii prin liceele ?i ?colile militare fie întreba?i de elevi fie din con?tiin?? ?i respect fa?? de el ?i de istorie mai a?â?? jarul înc? nestins al con?tiin?ei de neam. Ceea ce nu au f?cut îns? comuni?tii oricât de barbari au fost, au f?cut cei care au venit dup? ei. Comuni?tii l-au scos din c?r?ile de istorie, dar nu ?i din con?tiin?a neamului. I-au ?ters poza, dar nu au murd?rit-o, l-au demitizat dar nu l-au satanizat. Ceea ce au f?cut îns? cei care au venit dup? ei la îndemnul „prietenilor" cu bani dep??e?te toate tr?d?rile de pân? acuma. Pentru c? anti românii cu masc? de Hallowen ?i sticle de Coca Cola la îndemnul unor ?truli au considerat c? românii nu trebuie s? aib? eroi ?i no?iunea onoarei ?i demnit??ii trebuie s? dispar? din con?tiin?a lor. Antonescu a fost declarat criminal de r?zboi ?i condamnat pentru crime împotriva umanit??ii, iar prin ordonan?a de urgen?? nr 31 din 2002, se interzice expunerea tablourilor sau a statuilor lui Antonescu, în numele „interzicerii promov?rii cultului persoanelor vinovate de s?vâr?irea unor infrac?iuni contra p?cii ?i omenirii." Curios este c? în vreme ce Antonescu este învinuit de moartea câtorva mii de evrei, în America, la mare fast ?i cu mari onoruri este p?strat eroul na?ional al Americii, marele general Custer, cel care a exterminat sute de mii de indieni ducând la dispari?ia, decimarea, exterminarea multor triburi de indieni, unii dintre ace?tia, cu o cultur? ?i moral? mult superioar? chiar Americii de azi. Cine nu cunoa?te s? citeasc? „C?l?torie în Virginia" a lui Yves Berger s? se conving?. Cum este posibil ca un criminal, un exterminator crud ?i sadic s? fie declarat erou al unui stat care ne oblig? pe noi s? ne acoperim de noroi eroii ?i s? ne sl?vim tr?d?torii care au dezertat ?i tr?dat în favoarea lor? Ce va scrie istoria acestui neam - dac? vom mai r?mâne în istoria omenirii ca neam, despre noi? Noi nu avem dreptul s? ne cinstim eroii?

La Universitatea Na?ional? de Ap?rare, pe holul comandan?ilor sunt tablouri cu to?i comandan?ii Academiei de-a lungul vremurilor. Al lui Antonescu, a fost scos de pe perete, dar durerea este c? a fost scos în urma unor interven?ii de peste ocean. Iat? ce ordin a dat „criminalul Antonescu" solda?ilor s?i dup? trecerea Prutului: „Vreau ordine! S? se în?eleag? c? noi suntem o armat? civilizat? care aduce cu ea ordinea ?i siguran?a ?i nu suntem hoarde barbare ce distrug ?i prad? totul în calea lor. Vreau ordine ?i iar ordine. S? fie împu?cat militarul care va fi prins furând sau comi?ând crime în spatele frontului." Fa?? de el, „eroul Custer" a r?mas faimos prin aplicarea principiului „un Indian bun este un Indian mort!". Astea sunt valorile care ni se bag? pe gât în numele democra?ie. Ca s? nu mai amintesc c? nu Antonescu a aruncat bombele atomice la Hiroshima ?i Nagasaki .

A 13-a tr?dare, cea mai dureroas?!

C? ai no?tri cârmuitori se dau dup? cum bate vântul ?i fac legi dictate de al?ii, nu e de mirare, ei î?i ap?r? scaunele, averile, încearc? s? scape de pu?c?rie, vând tot, tr?deaz? pentru c? marile democra?ii ale lumii ur?sc tr?darea dar sprijin? tr?d?torii altora. Tr?darea suprem?, tr?darea cea mare fa?? de Mare?al, fa?? de ?ar?, o comitem noi, cei care ne facem c? nu vedem, care ?tim dar nu spunem nimic de fric?, din comoditate, scârb?, servilism, la?itate, parvenitism. Noi cei care accept?m toate aceste tr?d?ri ?i le ascundem undeva în col?urile con?tiin?ei noastre numai pentru a nu ne strica „lini?tea sufleteasc?" sau a casei, a ne p?stra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile.

Marea tr?dare o comitem noi to?i cei care ne consider?m români, dar nu suntem în stare nu numai s? ap?r?m ceea ce ne-au l?sat înainta?ii, dar nici m?car s? respect?m ?i s? cinstim memoria lor, pentru c? „a?a se spune". Noi nu avem cap, nu avem judecat? proprie, nu avem con?tiin??, nu avem moral?, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim ?i avem ?i pe cine arunca vina dac? lucrurile merg prost.

Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------------------
[1] http://www.replicahd.ro/replica_db/index.php?c=1&more=1&p=596&pagerun=2&pb=1&tb=1
[2] http://www.youtube.com/watch?v=anmmpAhD3Ig&feature=player_embedded#! footer