Revista Art-emis
Luaţi mâinile de pe copii! PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Miercuri, 27 Februarie 2013 23:01
Marian Ioan, art-emisAm înebunit toţi. Am tăbărât pe copii. „Generaţia ratată"! De ce? Ce ne îndreptăţeşte să dăm vina pe copii şi să-i blamãm? Pe când eram eu copil, părinţii puneau evoluţia copiilor mai presus de propria devenire. Dacă era să aleagă între a participa la un simpozion în Honolulu şi a se duce cu copilul la şedinţa cu părinţii, alegeau a doua variantă. La fel făceau şi dacă ar fi avut de ales între o bere cu amicii şi şedinţa cu pãrinţii. Dacă era să aleagã între un concediu în doi în Seychelles şi a se duce cu copilul să-l însoţeascã la un examen, alegeau a doua variantă. Pe atunci, nu le dădeam profesorilor nici bani, nici cadouri. Tata nu le dădea damigene de vin, iar mama nu se ducea să le trebăluiască în gospodãrie. Cu toate astea, ei n-aveau linişte până când noi nu înţelegeam ceea ce ei ne explicau. Cred că nici nu puteau să doarmă! Altminteri nu-mi explic insistenţa cu care veneau să ne bage învăţătura în cap, contrar dorinţei noastre care, ca orice copii, am fi preferat să ne jucãm, în loc să învăţăm. La baza tuturor realizărilor mele în viaţă au stat cele ce mi-au fost puse în bagajul de cunoştinţe, uneori cu anasâna, de învăţătoarea mea Sofia Pelerighin, de profesorii mei Ion Susera, Ion Stoiculescu, Dan Jebeleanu, Maria Jebeleanu, Sabina Florica, Spânu, Cosma, Maria Bacalum, Tiberiu Mezaros. Si chiar şi mai târziu, de către profesorii Emil şi Valeriu Ceanga, de profesorul Stoicescu şi de profesoara Adriana Bălan. Tot, dar absolut tot ce am realizat în viaţã s-a ridicat pe postamentul clãdit în mine de aceşti oameni.

Noi nu am fost copii mai buni decât cei de azi, chiar dacă noi am fost rodul unor iubiri, inclusiv forţate, pe când unii dintre ei sunt doar rezultatul unor partide de sex. Ei, copiii de azi, sunt mai buni decât am fost noi. Cu toate astea, blamul este aruncat asupra lor. Nu ei sunt de vină! Vinovaţi suntem noi. Noi cei care, în loc să dăm cu ea de pământ, o aplaudăm pe preşedinta Camerei Deputaţilor care minte şi fură în faţa întregii naţiuni. Iar pentru asta, preşedintele Patriei şi premierul o invită la palat, la o partidă de zâmbete şi un pahar de şampanie. Ce mesaj le-am transmis copiilor? Să mintă şi să fure dacă vor să ajungă „cineva"! De ce pe copii îi dăm afară din bacalaureat când încearcă să fure şi sunt descoperiţi cu camerele de luat de vederi, iar pe aia o ţineam în fruntea Parlamentului deşi a furat tot în faţa camerelor de luat vederi? Doar fiindcă a fost foto-model şi o avea şi alte „talente"?!?
Ministrul educaţiei şi învăţământului mutilează limba română în faţa întregii naţiuni şi nu-l dă nimeni afară. Ce înţelege copilul? Nimic! Se întreabă nedumerit de ce lui i se blochează drumul în viaţã, în timp ce ăla este ministru, deşi spune prostii mai mari decât a spus el la bacalaureatul la care tocmai a fost respins. De ce pe ăla îl ţinem ministru iar pe copii îi trântim la bacalureat când spun aceleaşi prostii pe care le-a spus un ministru în Parlament, plin de mândrie? Doar fiindcã el a ştiut să mintă atunci când a transformat pumnul prezidenţial în „manipulare mediatică"?!?

O proastă spune la televizor că Norvegia este republică şi că Alexandru Moghioroş a fost luptător paşoptist. Pe copii îi trântim la bacalaureat dacă spun aşa ceva, şi îi punem la zidul infamiei, iar pe proastă o punem ministru. De ce? Cine este de vină atunci când copii spun ceea ce aud de la „mai marii zilei"? Ei sunt de vină!?! Ei trebuie blamaţi? De ce le interzicem să urmeze „modelele de succes", pe care noi le promovăm, trântindu-i la examen atunci când dau rãspunsuri „ministeriale"? Că nu i-au pus ei miniştri pe tembelii ăştia. Nici măcar n-au fost întrebaţi. Dacă ar fi fost întrebaţi, poate o aveam ministru al educaţiei pe Lady Gaga. Măcar, aia ştie să cadă pe scenă fără să dea vina pe alţii şi fără sã se mândrească de la tribuna Parlamentului cu isprava ei. Ei, copiii, n-au voie să ajungã miniştri? Ei au voie să se facã doar „tâmpiţi" de care să-şi batã joc preşedintele atunci când vorbeşte despre şcoala românească?!?

Ca să ne dăm noi mari şi să ne împăunãm cu merite false, schimbăm regulile învăţământului de câte ori ajungem noi „buricul pãmântului", mai des decât îşi schimbă miniştrii ciorapii, astfel că elevii nu mai înţeleg ce drum au de urmat. Apoi, îi blamăm pe ei că nu au înţeles, deşi cei care nu înţeleg suntem noi. Da' nici nu ne interesează, că noi suntem „oameni mari"!

Cineva mi-a spus că am ca punct de referinţă alt secol şi, de aceea, concluziile mele nu sunt realiste. In orice secol, inclusiv în cel viitor, copiii fac ce văd, nu ceea ce li se spune. Degeaba îi spui copilului ce nu e bine în viaţă, dacă el vede cum se face propagandă publică etnobotanicelor doar pentru a se obţine de la nişte amărâţi voturile cu care se ajunge europarlamentăreasă. A doua zi se duce şi copilul la etnobotanice, iar dupã aceea l-am pierdut. El e de vină!?!

Profesorii se bat pe simpozioane „afară", pe participarea în comitete şi comisii pe bani, pe grade şi titluri. Da' l-aţi văzut pe vreunul să cheme elevii la el, chiar şi duminica, fără să le pretindă bani, şi să nu-i lase să plece până n-au înţeles care-i deosebirea între „Ion" şi „ion"? Că nouă aşa ne făcea Sabina Florica. Atunci nu ştiam cum să fugim de ea, dar mai târziu s-a aprins în noi flacăra care nu se stinge, a recunoştinţei. Nu-i ascultă copiii? Nu vin să-i înveţe? Păi ei, profesorii, nu ştiu că încrederea copiilor se câştigă? Nu ţi-o dă nimeni când îţi pune insigna în piept! Ei nu au câştigat încrederea copiilor? Atunci de ce se mai duc la catedră? Doar ca să aibă de cine să se plângă şi pe cine să dea vina? Sau ca să se lase filmaţi cu telefonul când negociazã notele? Sau s-au făcut profesori numai ca să se plângă că guvernul îşi bate joc de ei? Să dea cu guvernul de pământ, nu să-i acuze pe copii!
E uşor să-i arătăm cu degetul şi să le zicem „rataţi". Dar adevăraţii rataţi suntem noi.

Luaţi mâna de pe copii! Dacă nu sunteţi în stare să le fiţi sprijin în viaţa pe care nu v-au cerut ei să le-o daţi, măcar lăsaţi-i în pace! Lăsaţi-i să înveţe singuri de la natură! Că plopul nu minte, salcia nu fură şi nici şoarecele nu este impostor. Lăsaţi-le modelele pe care merită sã le urmeze! Nu mai vorbiţi despre ei la televizor! Vorbiţi despre impotenţa voastrã intelectuală, despre micimea voastrã sufletească, despre impostura în care vă bălăciţi. Nu faptul că pică ei la examene este grav. Grav este că noi îi îngropăm în minciunile şi hoţiile noastre, apoi aruncăm vina pe ei. Grav este că le prezentăm ca modele numai oameni care-şi vând aproapele, care fură ca în codru, care mint cu nonşalanţă în văzul lumii, care îşi falsifică certificatele de absolvire a şcolii sau le cumpără, pur şi simplu, iar apoi, când vor să urmeze modelele pe care noi li le băgăm sub nas, îi sancţionăm şi-i punem la zid. Să nu ne imaginăm că Cineva, acolo, sus, nu ne vede! Lăsaţi copiii! footer