Revista Art-emis
Fragmente din Hora Dezunirii PDF Imprimare Email
Magda Ursache   
Duminică, 24 Februarie 2013 22:49
Magda Ursache, art-emis
„Dac? n-avem sentimente de istorie în tinerimea noastr? suntem pierdu?i; c?ci nu poate s? tr?iasc? un popor când î?i uit? mâine ce a f?cut ieri". (Titu Maiorescu)

Formula ghilimetat? din titlu îi apar?ine lui Dan Culcer, care, în revista sa online „Asymetria", e îndrept??it s? constate ?i s? comenteze „repeti?iile istorice sau istoriile repetitive". În alte cuvinte, dup? dezna?ionalizarea de tip sovietic, dezna?ionalizare actual?, patriotismul fiind considerat o prejudecat? tribal?, primind epitete denigratoare ca stupid, caduc, anacronic, primitiv, impur, miop, dac? nu de-a dreptul orb.

În vremi reperiste, na?iunea (român?), ca ?i unitatea statului erau crime de lezdogm? comunist?; a-?i iubi, firesc, na?ia, atunci, dup? '44, era atitudine fascist?, iar na?ionalismul, un sinonim pentru fascism. În termenii marxismului clasic, muncitorii n-aveau patrie, oropsi?ii vie?ii se înfr??eau peste grani?e; acum, când viitorul e verzuliu ca dolarul, ni se spune c? n-au patrie capitali?tii, în numele unui globalism transetnic. Ce-i drept, unul aseptic, nu ca al celuilalt globalizator, t?tuca Stalin.

Intelighen?ia noastr? flotant?, care se vrea eliberat? de povara etnicului, neag? ideea maiorescian? c? na?ionalitatea e „substratul esen?ial" în dezvoltarea unui popor; na?ionalismul e diabolizat ori analizat ca maladie mental? în cazul lui Mircea Vulc?nescu, ceea ce, oricât a? încerca s? m? obiectivez, mi se pare enormitate. Ni se repet? c? na?iunea ar fi principiu fictiv, ceau?ist, ba chiar securist. Ce-i drept, tema îi convenea lui Ceau?escu dar ?i neamestecul, neinterven?ia în cetate, de fapt în treburile lui; cât despre patriotismul cu epole?i alba?tri, a fost ?i din ?sta, ceea ce nu înseamn? c?, din cauza na?ional-comunismului (concept lansat de Virgil Ierunca, în '87), trebuie s? ne vrem str?ini de etnia proprie, de istoria ei cu monumente cu tot, de limb?. Dac? ne dorim o Euromânie, unde se va vorbi pe euromâne?te, eventual cu 2 r, ca numele s? nu mai trimit? la Râm, ci la rrom, atunci ne merit?m eurosoarta, de stat care nu-?i mai poate ajuta cet??enii, pleca?i peste hotare cu acela?i curaj al disper?rii probat ?i în acel Decembrie '89: „Noi nu plec?m, noi nu murim..."

Varii publica?ii consider? terminat? istoria României: unii în '44, al?ii în '89. Distrugem con?tiin?a na?ional? prin manualele alternative de Istorie, bazate pe „surse neistorice" sau „tabloidizate". A f?cut ?coal? ideea realit??ii istoriei versus realitatea real?, ca ?i cum istoria n-ar trebui s? respecte un protocol ?tiin?ific. Pare grav? afirma?ia? Este. Constant, concertat, deconstruim ?i demantel?m, sfidând m?sura.

„N-am crezut niciodat? în specificul na?ional", afirm? nobelizabilul nostru Mircea C?rt?rescu, iar discursul contra identit??ii etnice (numai ebraic? s? nu fie) cre?te ?i-nflore?te. Exist?, bun lucru, Anti-Diffamation League pentru a combate antisemitismul; exist? ?i o Lig? pentru combaterea antiromânismului. O blam?m. ?ara e neiubit? ?i dispre?uit?, ca „zon? de catastrof?". Se de-mitizeaz? r?zboaie ?i eroi. Aceea?i soart? o au cei pe care Constantin C?lin îi nume?te „stabilopozi morali ?i intelectuali". Ne socotim valorile morale, ca marii unioni?ti, mor?i în închisorile dejiste: ca martirii Valeriu Gafencu, Anton Golopen?ia, Gh. Br?tianu, Iuliu Maniu. Maniu (n. 1873) a preferat pu?c?ria decât gireze ca Pre?edintele Consiliului de Mini?tri „democra?ia popular?". A murit la Sighet, în 5 februarie '53. Iorga e condamnat în termenii lui Ludo. I.C. R?dulescu-Motru e refuzat cu indignare de Cristian Preda, chiar în prefa?a la Scrieri politice, Nemira, '90. Un titlu de capitol din studiul s?u introductiv este edificator: Românismul, un na?ionalism totalitar. A?adar, analistul politic citat a descoperit tr?s?tura noastr? identitar? definitorie, „pe potriva sufletului românesc". M? ?i mir? c? n-a folosit pentru sintagma lui Lucian Blaga ghilimelele deriziunii, cum o fac mul?i.

Fobia de ethos, de amprent? etnic? e larg reprezentat? în eseu. Ni se spune chiar c? am fi „o anti-na?iune", de un egoism feroce ?i atroce. Mie mi se pare c? suntem mai toleran?i ?i mai buni cre?tini decât al?ii. S? ?in? na?ionali?tii de Evul Mediu? Dar globali?tii ?in cumva de Evul Media?

Iat? ce scrie europarlamentarul Traian R. Ungureanu: „În modul sincer ?i brutal spus: ?ara era plin? de pro?ti ?i rugin?, de rebuturi umane ?i industriale". Iar TRU contabilizeaz? în mentalul românesc doar cangrene, având unic model în pre?edintele care le arat? „român'lor" ?eapa.

Chiar de 1 dec. 2012, Sorin Cucerai g?se?te cu cale s? dea sfat la ziar (de Ia?i): „trebuie s? construim un alt model de identitate na?ional?". Car ar fi: „un model politic (deci non - etnic) ?i, preferabil, nereligios". În caz contrar, semnatarul prevede (v. Ideologia substrat a identit??ii române?ti) c? vom continua s? fim (de parc? am fi!) xenofobi, antisemi?i ?i misogini. De ce misogini? Lupt? cititorul s? se lumineze. Pentru c?, vine explica?ia lui Cucerai, românii o ur?sc pe Udrea. N-a realizat ministresa Dezvolt?rii ramura industrial? a gondolelor, în valoare de juma de miliard de euro? Cum s? nu avem o privire comprehensiv? asupra amazoanei, când îi ?edea atât de frumos cu Pinalti-n gondolet??

Îmi amintesc bine c? tat?l meu citea sigla partidului lui Groza, F.N.D., a?a: f?r? Neam ?i Dumnezeu. Cre?tine?te, nu-i doresc publicistului ia?iot s? tr?iasc? într-o astfel de lume. Ca ?i altora, de aceea?i opinie. Nu demult, un profesor de ?coal? nou? se opunea „discrimin?rii religioase", cerând scoaterea însemnelor ortodoxe din ?coli. O fi icoana dovad? de obscurantism etnocentric? M-am întrebat dac? proful a auzit de formula paremiologic? româneasc?: „Numai la Dumnezeu e dreptate", deci numai Dumnezeu de?ine atributele supreme, adev?r, bine, justi?ie. Sau vrea s? fac? parte, sfidând religia, dintre cei cuprin?i în cealalt? formul? paremiologic?: „N-are nici un Dumnezeu"? Mai succint formulat: n-ai neam ?i Dumnezeu, te dez-umanizezi, te pa?te pustiul psihic.

Ne-am obi?nuit s? ne v?it?m c? apartenen?a etnic? ne-a nenorocit, s? vedem România ca pe o fatalitate; popor second-hand, într-o ?ar? second-hand. Un delegat „22" a ?i afirmat-o, zice presa, la Budapesta, nesocotind spusa lui Jacques de Goff: „Istoria trebuie f?cut? cu toate documentele" ?i nu „redefinit?" cu toate miturile pe mas?. Altfel ?i-ar fi amintit c? oltenii, considera?i dup? ultimele alegeri pericol (vai, pericolul Teleorman, col? cu China!) au salvat Ungaria de Bela Kuhn.

Un istoric de top (s? m? fi în?elat în credin?a c? România trebuie respectat? de istoricii ei?) vrea s? conving? cu dinadins c? suntem o ?ar? defect?, cu trimitere la referendumul din var?, singur pre?edintele suspendat nefiind defect. Am fi, dup? Lucian Boia (De ce este România altfel?, Bucure?ti, Humanitas, 2012) ?ar? etern incapabil?, etern întârziat?, politic, institu?ional, cultural...Adev?rurile dure trebuie spuse; nu sunt împotriva sincerit??ilor inconfortabile despre hiirea românilor, îns? joaca nes?buit? cu trecutul (rescris în serie Roesler - Roller) ar trebui s? primeasc? replic?. ?i o (mai) prime?te.

„Tradi?ionalist eurocentric ?i na?ionalist luminat" de bun? credin??, cum se autocaracterizeaz?, Dan C. Mih?ilescu[1] se arat? sastisit de românofobia etalat? cotidian. Dan C-ul rezist? (de?i tenta?iile-s mari!) retoricii interna?ionaliste, presiunii globalizante. E unul „care e obosit aproape letal de mania românilor de a-?i inventaria masochist viciile, nenorocul, damn?rile ?i fatalismul, a-?i etala nimicnicia, netrebnicia, nihilismul, delirul de grandoare paralel cu complexele slug?rnice?ti de inferioritate. ?i care nu în?elege de ce invariabil url?m demen?ial c? n-avem (?i nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construie?te" (În chip de prolog, p. 6). Întemeiem, deci, nimica ?i nimicul na?ional.

E, îns?, un punct în care m? despart de „omul care aduce cartea": „România ne trateaz? ca o mam? vitreg?". Gre?it. Nu ?ara m-a cenzurat, ci agit-propii; nu ?ara mi-a determinat (citi?i: strâmbat) destinul profesional, ci tat?l vitreg, P.C.R.-ul; nu ?ara mi-a interzis s? ies din ea, ci Securitatea. Confuzia ?ar?-regim politic o face ?i Herta Müller: „Când am plecat din România, eu am zis: cu ?ara asta nu mai vreau s? am de-a face, pentru c? dac? în a?a fel m-a tratat pot ?i eu s? trântesc u?a".

Eu nu mai vreau, ca-n comunism, via?? la ni?? (sintagma lui G. Liiceanu), în „patria - mic?" a bibliotecii, în spa?iul-colivie al lecturii. Nu-mi doresc s? nu m? angajez, s? nu-mi pese de ce întâmpl? cu ?ara, s? am cu statul, un contract sec: taxe versus impozite ?i atâta tot, cum î?i dore?te un publicist de la „Acum". Pe Ovidiu Iancu nu-l urmez când motiveaz? de ce nu-?i poate iubi ?ara: „pentru c? to?i dictatorii ?i-au iubit ??rile"; pentru c? ar fi „o inadecvare cras?" s?-?i iube?ti ?i s?-?i respec?i na?iunea. Pentru mine, etnia nu e o arhaitate, am nevoie de CV etnic, iar existen?a na?ional? nu mi se pare elementar?, extremist?, antidemocratic?. Nu-?i alegi ?ara ca pe un hotel, ca pe o pensiune de 5 margarete ?i izbe?ti u?a dup? tine când ai încheiat sejurul. M? expun, ca ?i Dan C-ul, etichetei de edec reac?ionar, conservator, p??unist etc., în consonan?? cu visul lui Eliade: „o Românie vrednic?, demn? ?i puternic?", „mândr? ?i puternic?", de?i trendul e s? ba?i r?zboi cu „spectrele patriotismului, ale mândriei na?ionale", ca Alina Mungiu în România - mod de folosire. Ca ?i cum americanii, nem?ii, italienii, spaniolii n-ar fi na?iuni mândre, n-ar cultiva orgoliul de na?iune. Toate na?iunile aristocrate cultiv? mândria na?ional?. Alina Mungiu prefer?, îns?, mândria de a fi european?. Continental?, ce mai! Pentru Noica, sensul arhaic al cuvântului mândrie era în?elepciune. ?i dac? nu ne place Noica, s?-l deschidem pe Cicero (Despre supremul bine ?i supremul r?u: „C?ci orice provine de la în?elept trebuie s? fie întru totul des?vâr?it. În aceast? des?vâr?ire consider?m noi c? este demn de a fi dorit. Dup? cum tr?darea de patrie, pâng?rirea p?rin?ilor, jefuirea templelor sunt p?cate...chiar f?r? efectele lor".

Dup? ce, în „Lettre internationales", '96, prim?vara, a ap?rut op?iunea lui E.M. Forster: „De-a? fi pus s? aleg între a-mi tr?da ?ara sau a-mi tr?da un prieten, sper c? a? avea suficient curaj pentru a-mi tr?da ?ara" s-a ?i urmat calea Forster. F?r? a gândi o clipit? la semnul mizer al tr?d?rii de orice fel ar fi ea, un teleast ?i-a însu?it cu gr?bire noua comand? ideologic?, înscris? în codul moralei P.C., nu în codul moralei ?i atât. M-a ?ocat indignarea fa?? de pozi?ia interlocutorului care nu accepta muta?ia etic? de la tr?darea de patrie la tr?darea de prieten. Pesemne, r?u-temperatul realizator de emisiune era ?intit ca preferin?a sa de mercenar al corectitudinii politice s? fie îmbr??i?at? la unison de opinia public?. A?a c? era gata s? se lase supravegheat P.C., dar ?i s?-i supravegheze pe al?ii, ca s? nu se abat? de la interpretarea unic?. Parantetic spus, n-a? vrea s? am un astfel de prieten, gata s?-?i tr?deze ?ara.

În editorialul „Dihonia separatismului"[2], N. Breban diagnosticheaz? fuga la români (azi la Bruxelles, ieri la Kremlin, poimâine, cine ?tie, spre califatul mondial, doar românul ar fi frate cu turcul în U.E.). Când vom începe s? cl?dim? Întreab? imperialul prozator, „s? avem curajul, calmul ?i în sfâr?it maturitatea de a crea noua societate româneasc?"? R?spunsul meu: când vom înv??a lec?ia solidarit??ii sociale, la care clasa politic? apeleaz? în interes propriu doar în vremuri de criz? ?i de t?ieri salariale. Altfel, vom bate tot pe-loc-pe-loc-pe-loc hora dez-unirii: „un pas la stânga bini?or ?i al?i doi-trei la dreapta lor...".
-----------------------------------------------------
[1] Ce mi se-ntâmpl?. Jurnal piezi?, Humanitas, 2012.
[2] „Contemporanul" de dec. 2012. footer