Revista Art-emis
Adrian P?unescu - Ecouri PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Luni, 15 Noiembrie 2010 00:08

Adrian Paunescu„Dragii mei compatrio?i,
V? scriu dintr-o situa?ie mai pu?in obi?nuit?. Nu, nu v? scriu din lag?r. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-a? fi cerut în alte p?r?i. Nu v? scriu nici m?car din pogonul meu de libertate personal?, ocrotit ?i preg?tit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ur?, de prejudec??i, de ranchiun?. [...]. Am sim?ul ridicolului ?i nu-mi pot compune o figur? eroic?, mai ales c? îmi cunosc bine sl?biciunile ?i defectele ?i nu m? mai derajnjeaz? eticheta pe care mi-au pus-o diver?i, cum c-a? fi, spre deosebire de ei, o personalitate controversat?. Am f?cut ?i multe gre?eli, din incon?tine?? sau din înc?p??ânare, ?i probabil c? numai atunci când via?a m-a obligat s? fiu îne?elept, ca s? cread? copiii mei în în?elepciunea mea, am devenit în?elepet, ?i nici nu am puterea s? judec pe imprudentul care fusesem. ...?i care ar fi de fapt, controversa? Talentul? Caracterul? Scrisorile personale? Scrierile publice? Totul? Ce anume? Trecutul? Prezentul? Popularitatea? Singur?tatea? Cenaclul? Faptul c? nu beau? C? iubesc? C? exist? Ce anume?"

Adrian P?unescu

Mentorul genera?iei în blugi
Mariana Dobrin

Cât ai fost printre noi, prea mul?i pigmei gr?bi?i,/ Te-au umilit profund ?i ?i-au s?rit în spate,/ Î?i aminteau prea des de vechile p?cate,/ Dar noi ?tiam prea bine c? to?i erau mânji?i.// În loc s-aleag?-atent doar grâul de neghin?/ ?i pulberea de stele cu cinste s-o p?streze,/ S-o pun?-n fa?a noastr? ?i s? ne lumineze,/ Au scormonit adânc ?i ?i-au g?sit doar vin?.// Puteau s?-?i stea al?turi ?i chiar s? te urmeze/ Pe drumul de rubine cl?dit în poezie,/ Nu s? urzeasc? planuri cu-atâta fantezie/ ?i- oricare pas al t?u doreau s?-l anuleze.// Dar cu rebelu-?i geniu la mul?i le-ai dat r?spuns/ În fluviul t?u de versuri ce greu l-au inghi?it/ ?i sufletu-?i sensibil ades ?i-au ciopâr?it,/ Te-au a?teptat la col?uri, cu sete te-au împuns.// La c?patâiul t?u acum e-nghesuial?,/ Vin chiar ?i-acei „ prieteni" ce crunt te-au sfârtecat/ Cu-aceea?i limb? aspr? cu care te-au spurcat/ Se ploconesc, maestre ?i cu mult zel te spal?.// Tu pentru noi ai ars, o flac?r? ai fost,/ Ai vrut s? ne vezi liberi ?i pentru pace-ai plâns,/ O?tirile de tineri în jurul t?u ai strâns/ ?i-atâtea genera?ii g?seau în tine-un rost.// Chiar dac? n-or vrea unii de tin' s? se mai ?tie,/ S? nu fi mânios, nu te-om uita în veci,/ În fruntea poeziei tu mândru o s? treci/ ?i în literatur? vei fi prezen?? vie.

   

F?r? P?unescu România are sufletul mai mic
Ioan Romeo Ro?iianu

Vestea c? Poetul a murit m-a lovit ca un tr?snet, m-a cutremurat. N-am mai putut înghi?i gura de cafea, pielea s-a zbârlit pe mine, amintirile m-au cotropit. Prima dat? l-am v?zut pe Adrian P?unescu prin plasa de sârm? a gardului de la stadionul Rova din Ro?iorii de Vede, unde cenaclul Flac?ra poposea des. În aceea?i sear? l-am atins, am s?rit gardul ?i i-am cerut un autograf. Mili?ienii care p?zeau scena au vrut s? m? opreasc? s? ajung la el, pe mine ?i înc? doi colegi, unul medic azi – culmea ironiei, cardiolog – altul plecat în Canada. Cu un gest hristic ?i cuvinte al c?ror sens muuuult prea târziu l-am p?truns, P?unescu le-a zis „l?sa?i copiii s? vin? la mine!" atât a trebuit! Spectacolul s-a întrerupt, copii ?i maturi au n?v?lit peste garduri, pe teren. Apoi, spectacolul a continuat, arti?tii crescu?i lâng? sufletul sp?u mare cântau, P?unescu d?dea autografe.
L-am reîntâlnit în Bucure?ti, pe la „Cenaclul de luni" al lui Manolescu ?i, datorit? bunei mele prietenii cu Traian T. Co?ovei, Idolul de pe scen? mi-a devenit amic. M-a cople?it cu bun?tatea lui, iar privirea aceea str?fulger?tor albastr? vorbea de blânde?e, de frumuse?e sufleteasc? f?r? seam?n. Era un suflet blând într-un munte de trup. I-am ?i spus o dat? c? a? vrea s? fiu ca el, puternic prin atitudine, s? eman for??, dar s? nu-mi pierd ?i s?-mi urâ?esc sufletul. Nu ?tiu în ce m?sur? am reu?it eu s? nu-l dezam?gesc sau s? nu m? dezam?gesc pe mine, dar ?tiu c? P?unescu a reu?it s? r?mân? nemuritor. El a scris cu sânge ?i suferin?? iubirea sa fantastic? pentru o ?ar? ?i-un neam care nu întotdeauna i-au r?spuns cu aceea?i moned?. A fost un vizionar, un om care-a reu?it s? vad? în întunericul care ne pa?te democra?ia. L-am v?zut trist ?i întristat în ultima perioad?. Sim?eam, ca om care am respirat ani buni în preajma lui, c?-l doare faptul c? nu mai poate ajuta valorile pe care le-a cântat ?i încântat. El le-a dat demnitate unor arti?ti nu numai pentru c? el însu?i a fost artist model, ci ?i din cele trei mandate de senator. A fost un vizionar! Cu aproape doi ani în urm? Poetul nota pe blogul s?u c? îi este team? de moarte ?i c?, pentru prima dat? ?i-a dat seama nu numai c? el se gânde?te din ce în ce mai mult la moarte, ci ?i c? Ea a început s? se gândeasc? la el. Acum Durerea s-a împlinit. Moartea l-a ajuns din urm?! Mult prea repede, mult prea crâncen! Moartea l-a lovit în cel mai mare organ al s?u, Sufletul românesc în care putea g?zdui nu un singur neam ci o lume întreag?.
?i, am curajul s? jur c? a murit neîmplinit! Basarabia înc? nu s-a întors la Patria Mam?! Dumnezeu s?-l odihneasc? în pace! Dumnezeu s? ne ierte ?i pe noi, c? nu l-am iubit la fel de mult cât ne-a iubit el." (www.ne-cenzurat.ro)

P?unescu, vocea de disperare a românilor
Nicolae B?la?a

În sera zilei de 5 noiembrie 2010, în jurnalul de la Oltenia TV, am vorbit despre poeziea sa, despre Cenaclul „Flac?ra" ?i despre patriotul P?unescu. Ast?zi, cu onoruri militare, a fost coborât în cript?, trupul neînsufle?it al poetul Adrian P?unescu. Locul de veci, la picioarele lui Mihai Eminescu. Într-o parte ?i în alta, Nichita St?nescu ?i Eugen Barbu. Au fost trase, de c?tre militari, salvele ?i s-a intonat Imnul României. Cu o sear? înainte de a înceta din via??, am vorbit, la postul de televiziune GTV, despre muntele de cultur?, muntele de OM, muntele de român, numit P?unescu. În ziua urm?toare la orele 07:15: 00, or? anun?ata de cei de la spitalul Colentina, poetul am murit. De ast?zi poporul roman, atât la nivel poetic dar ?i la nivel social, va vorbi cu jum?tate de gur?... Dumnezeu s?-l ierte! Spiritul s?u s? fie, dac? se poate, ?i-n cer ?i în mijlocul limbii române ?i în mijlocul poporului român. Condolean?e familiei. Condolean?e limbii române ?i poporului român!"

Litanie pentru Adrian P?unescu
Dan Lupescu

Dan: România a r?mas s?rac?.
Danko: Românii de pretutindeni au r?mas foarte, foarte s?raci.
Daniel: Ideilor/idealurilor de românism, românitate, panromânism li s-a pierdut cheia de bolt?, le-a fost spulberat? ?ansa de a se mai plini vreodat?.
Dinc?: Greu, foarte greu va fi ca românii s? mai r?mân? popor. Lunecarea, pr?bu?irea, c?derea liber? spre neantul stadiului primitiv de popula?ie (f?r? trecut, prezent ?i viitor, f?r? identitate) se vor accelera instantaneu ?i ireversibil.
Ducu Ber?i: De la dânsul am înv??at c? trebuie s? ai coloan? vertebral? ?i s? te sim?i liber mereu.
Dan: Nu a scris „Libertatea de a trage cu pu?ca'' ?i nici „Moartea c?prioarei''. Despicând voinice?te valurile argintate, de dor, ale Limbii Române, copilul de înv???tor a deschis poarta z?vorât? în fl?c?ri, pe care scria „Ultrasentimente'', ?i s-a d?ruit jerfelnic, fratern, lâng? „Mieii primi''. El a fost mai mult decât un poet. El a fost un vestitor.
Danko: Din câteva cuvinte ajungea la inima noastr?. Ne înfl?c?ra ?i ne disciplina. Î?i smulgea inima din piept ?i, în bezna acelui veac, ne lumina Calea, ne ar?ta drumul ?i ne f?cea s? îl urm?m f?r? pic de team?.
Daniel: Despicând haiduce?te Marea cea mare a Limbii Române, cu sufletul fraged al copilului de înv???tor, el a zvârlit, din adâncuri în cer, „Fântâna somnambul?'', a privit înapoi ?i, deîndat?, fata morgana l-a blestemat tandru ar?tându-i „C?r?ile po?tale ale mor?ii''. El a fost mai mult decât un vestitor. El a fost un Iluminat.
Dinc?: A scris 300.000 de versuri. Un mare român ?i un mare poet se na?te o dat? la o mie de ani.
Dan: Despicând pandure?te oceanul de tâlcuri al Limbii Române ?i lamura neamului s?u venit din neguri de vremi, el a zidit ''Istoria unei secunde'', vânjos a pus grumazul sub „Repetabila povar?'' ?i a ?â?nit revoltat, fluturând deasupra capului omenirii incendiarul „Manifest pentru s?n?tatea P?mântului''. El a fost mai mult decât un Iluminat. El a fost un vizionar, un profet.
Dina: O dat? cu dispari?ia lui, parc? a murit o parte din adolescen?a noastr?.
Daniel: Despicând b?rb?te?te magma de jar pe care plute?te „P?mântul deocamdat?'', cu suflet de vulcan, copilul de înv???tor a tras brazd? de foc prin „Lumea ca lume'', a poposit o clip? „Sub semnul întreb?rii'', a ?â?nit iar??i „De la Bârca la Viena ?i înapoi" -, dup? care, vân?tor vânat de propriile-i himere, a ad?stat în „Rezerva?ia de zimbri" ?i s-a recules sub curcubeul „Totu?i iubirea". El a fost mai mult decât un profet. A fost un lupt?tor în Agora.
Dimitrie: Stihia, for?a naturii, vulcanul clocotind, cel ce lua ap?rarea oamenilor ?i îi ajuta - acesta a fost Adrian P?unescu.
Danko: Despicând în?elep?e?te argintul cojit din oglinzile Vene?iei aburoase, b?rbatul cu suflet de porumbel dalb a dat vam? „Poeziilor cenzurate", a trecut pragul dintre secoli rostind toren?ial poemele din „Manifest pentru mileniul trei'', s-a trezit – fulguind ca un proverb – în fa?a troi?ei de fum pe care, parc?, scria „Trilogia c?runt?". El a fost mai mult decât un gladiator. El a fost Înv???torul tuturor genera?iilor.
Diana: Titan în cultur?. Titan în lupta cu via?a. Luceaf?rul genera?iei în blugi.
Dan: Despicând îngândurat fuioarele de cea?? ale omeniei, cu sufletul s?u pur de Prometeu ?i de Anteu ?i, totu?i, Ahile, el a v?zut cum sângele înving?torilor s-a pietrificat într-un „Front f?r? înving?tori", a luat asupr?-?i – precum Mântuitorul – „Infrac?iunea de a fi", „Tragedia na?ional?", „Deromânizarea României" ?i toate p?catele lumii. El a fost mai mult decât un poet, mai mult decât un Hercules în aren? ?i mai mult decât Înv???torul neamului. El a fost un om între oameni.
Demetra: Electriza zecile de mii de tineri veni?i la cenaclul „Flac?ra", pe stadioane ori în s?li polivalente. Genera?ia în blugi, genera?ia în adida?i, te iube?te, Boss.
Daniel: Despicând „Pân? la cap?t'' oceanele de uimiri ?i candoare, în fiecare noapte cu Lun? plin? ?i în fiecare zi doldora de forfota celor ce-?i zic oameni, copilul de înv???tori sap?, cu aripi de înger, groapa câte unui stâlp al infamiei, s?de?te, r?s?de?te stâlpul ?i – „Vinovat de iubire'' - îi îndeamn? pe cei cu asupra de p?cat s? arunce în el pân? la ultima piatr? de foc. El a fost mai mult decât un om. El a fost Omul, Calea, Adev?rul ?i Via?a...
R?zvan Theodorescu: Ne desp?r?im de un mare patriot român. A fost una dintre personalit??ile inconturnabile ale civiliza?iei noastre. Ale civiliza?iei, nu doar ale culturii...
Paul Everac: Mi-a luat-o înainte în foarte multe. Nu trebuia s? mi-o ia înainte.
Ivan Pa?aichin: Un vulcan care a rev?rsat foarte mult? iubire peste noi...
Corneliu Vadim Tudor: Legenda lui va începe de mâine.
Dan: Într-un târziu, solitar, sfâ?iat ?i trist, a descoperit dureros de dulcea s?rb?toare a unei r?ni pe care, cu mâna lui, Cel R?stignit scrie: ''Liber s? suf?r''. ?i ''Cartea c?r?ilor de poezie''... Sub ghilotina gerurilor lumii, cosmicul arbore de lacrim? trosne?te. Orbitoare, fructele cad, cu fioros vuiet de apocalips?. Vestind Geneza.
Daniel: Sunetul lacrimei de ghea?? trece în ve?nicie.
Danko: El a fost Omul care nu a putut tr?i decât printre oameni, pentru oameni. D?ruind tuturor iubire. Fierbinte ca pâinea de aur, rumen?, scoas? din ?est, degajând fuioare de magice de aburi. Coplul de înv???tori. Care a d?ruit tuturor, toat? via?a, lumina. Înv???torul.
Dan: Nu a scris „Libertatea de trage cu pu?ca" ?i nici „Moartea c?prioarei". „Pân? la cap?t" a luptat cu iner?ia ?i o singur? dat? - revoltat de satanismul f?r? sfâr?it din jur, scârbit de josnicia tr?d?torilor de neam, de minciuna sfruntat? ?i mârl?nia care stau cu Iacacui la mas? – a strigat de s-au cutremurat grinzile cerului: „L?sa?i-m? Liber s? mor!".
Danko: ?i-a smuls, pentru cea din urm? oar?, inima din piept. Ne-a luminat Calea, Adev?rul ?i Via?a, dup? care, înconjurat de cete de heruvimi, serafimi ?i îngeri, a trecut v?mile v?zdului, n?scându-se în cer, în cortul celor drep?i, buni ?i mântui?i."

Foaie verde Adrian
Constantin Stoica

Foaie verde-apare luna
?i pe plaiuri de Carpa?i
Nu-s ciobani, ca totdeauna,
În ciomege rezema?i.

Foaie verde timpul plânge
Pe um?rul unei stele,
?i-n clepsidr? ni se strânge
Un noian de zile grele.

Foaie verde r?ul vine
Peste românimea noastr?,
Menit? s? tot suspine
Pe planeta cea albastr?.

?i-am zis verde moare-n zori
Poetul în nemurire.
Intr? soarele în nori
Ca s? ias?-n str?lucire.

Foaie verde-adie vântul
Peste inimi cu alean,
A c?zut r?pus CUVÂNTUL,
Foaie verde ADRIAN

Atestat de via??
Claudia Ghelbere

A poposit o toamn? veche pe la noi. Zodierii caut? în vechile c?r?i. Nu oricum.Cu picioarele sp?late pentru a nu tulbura POETUL Într-o zi de duminec? „nebunul de alb" a refuzat s? mai fie patronat de Soare. A plecat spre mare ?int? pentru c? nu-i mai pl?ceau ?abloanele. Ce prea sfânt? întâmplare! Ce minunat este s? lup?i cu tine în fa?a izbânzii! „Darului" mor?ii i s-a a?ezat fundi??. S-a zbenguit cu versul, cu marea limbii române, iar în?l?imea valurilor l-au învins.Cu ce pre?? Cu cel al unei mentalit??i de scafandru. Bunul camarad ne-a fost model de cur??enie. Versul l-a gr?din?rit u?or pentru c? apa lini?tit? se poate dezl?n?ui din senin. Între A ?i P nu au existat jum?t??i de m?sur?. Bucuriile i-au fost moderate, dar nu ?i prudente. Cum po?i fi îns? precaut când pe o tâmpl? ?i se înc?p??âneaz? misterul, iar pe cea de-a doua, de-criptatul? Spa?iul lui a fost doar pentru CUVÂNT.Timpul i-a fost teofanic, am zice distimp. Cât de plin de vers i-a fost Eul! L-au subsumat sensurile care au fost mereu ?i mereu altele.Adrian P?unescu este „Numitul EU" , cel care te a?eaz? mereu la linia de start pentru ca, dup? o pre?ioas? alergare prin limba român?, s? lu?m la cuno?tin??, printr-un original proces verbal, râvnitul echilibru. Alegem azi împ?r??ia, marea recrea?ie a celui care a fost arestat de via??. Ne alegem cu înc? o s?rbatoare a spiritului care te oblig? s? nu-?i vifore?ti certitudinile. St?pâne, rogu-te, nu ne ?ine la intrare! Dac? vei întârzia, trimite-ne ve?ti spre a?teptare, spre prezent."

Menestrelul comunismului dinastic sau cine a fost Adrian P?unescu
Vladimir Tism?neanu (Volodea Tismeni?ki)

„Atunci cand ?i-a început cariera poetic? ?i jurnalistic?, în a doua jum?tate a anilor 60, Adrian P?unescu se visa un Evgheni Evtu?enko, un bard antistalinist al României. Îl sus?inea pe Ceau?escu cu fervoare, dar ?tia s? simuleze (ori poate ca era sincer pe atunci) un fel de prospe?ime a viziunii poetice, un sim? al justi?iei ?i o indignare clocotiroare în raport cu meschin?riile birocra?iei culturale. I-a cultivat pe Eugen Jebeleanu ?i pe Geo Bogza, a fost prieten cu Nichita St?nescu, cu Cezar Baltag, cu Ioan Alexandru ?i cu Alexandru Ivasiuc, avea o energie vulcanic?, devenit? legendar?. Se declara anti-stalinist ?i poate ca ?i era la vremea aceea. Volumul „Istoria unei secunde" includea poeme ce p?reau contestatare („Rug?ciunea lui Alfa catre Omega"). La întâlnirile lui Ceau?escu cu scriitorii era printre cei care nu ezitau s? pun? întrebari incomode. Totul îns? sub semnul devotamentului pentru socialism, revolu?ie ?i partid. P?unescu din acea perioada reproducea iluziile revizionismului est european din perioada revolu?iei maghiare ?i a liberaliz?rii poloneze. Era târziu, dar nu era nici inutil, nici absurd. Ar fi putut merge mai departe în acea direc?ie, ar fi putut coagula un grup de ac?iune intelectual? care s? sfideze dictatura. Nu a f?cut-o, a preferat pactul cu puterea ?i avantajele ce decurgeau din el. [...] Agonia terminal? ?i pr?bu?irea dictaturii l-au surprins pe P?unescu pe post de lacheu dispre?uit ?i de st?pânii învin?i ?i de sclavii revolta?i. [...] În „Flacara" p?unescian? a ap?rut o infamie semnat? de Dinu S?raru (un pseudo-interviu cu mama lui Virgil Ierunca) menit? s?-i compromit? pe Ierunca ?i pe Monica Lovinescu. [...] Ion Iliescu care cândva, ca prim secretar al Comitetului Jude?ean Ia?i al PCR, refuzase s? permit? performantele grote?ti ale „Cenaclului Flac?ra al Tineretului Revolu?ionar" l-a acceptat ?i l-a încurajat ca politician în cadrul PDSR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu numele incredibil „Totu?i, iubirea". Literar vorbind, Adrian Paunescu a încetat din via?? cu decenii in urma. Moral, la fel. A fost un instrument benevol ?i primejdios al unui regim criminal pe întreg parcursul existen?ei sale. Efemera sa rebeliune moral? din anii 60 a fost o revolt? în genunchi. S-a emasculat etic ?i a capotat estetic."

„Observ, în cazul lui Adrian P?unescu, o bizar? cvasi-unanimitate encomiastic? provenit? nu din pietate (lucru firesc atunci când cineva înceteaz? din via??), ci din admira?ie pentru meritele culturale (atâtea câte au fost) ale persoanei defuncte. [...] pare s? domneasc? un doliu universal care interzice echilibrul evaluativ ?i abole?te referin?ele la rolul s?u politic (câtu?i de pu?in neglijabil ?i, din punctul de vedere al valorilor democratice..." (Obiectiv- Vocea Br?ilei).

Comentariu la articolul lui Volodea Tismeni?ki
Ionela Horge

„Domnule, Vladimir Tism?neanu, unde erai Dumneata pe vremea cand poetul Adrian Paunescu, a s?vâr?it ororile de care cu atâta mîndrie scrii? Orice ai spune Dumneata, poetul nu a murit singur, a fost inso?it. Sigur Dumneata vei muri singur ?i probabil te vor înso?i la groapa doar rudele, pe când poetul Adrian P?unescu, a fost înso?it la groap? de popor, de muzica folk, de poe?i, scriitori, prieteni ?i chiar de tovar??i!"

Cine l-a ucis pe Eminescu?
Corneliu Zelea a lu' Nic'a Petrei
„ [...] filosoful ?i criticul de art?" Andrei Cornea (sic!) a fost «extrem de tran?ant» în judecarea post-mortem a lui Adrian P?unescu. Dup? ce a catadicsit cum c? «una este s? fii versificator ?i cu totul alta este s? fii poet», vorbitorul, dup? ce i-a r?scolit pe clasicii actuali Mircea C?rt?rescu, Nicolae Manolescu ?i Gabriel Liiceanu, a propus «o simpl? compara?ie între ei ?i P?unescu», conchizînd c? acesta din urm?, sub regimul comunist, «nu numai c? nu a t?cut, dar a l?udat sistemul în gura mare» [...] inegalabilul Paul Goma, în excelentul s?u eseu intitulat S?pt?mîna Ro?ie (28 iunie - 3 iulie 1940) sau Basarabia ?i evreii, i-a denun?at cu curaj pe to?i - sau aproape pe to?i - cei care «ne-au acuzat, agresat, terorizat decenii ?i decenii» la rînd, mai precis: Felix Aderca, Jean Ancel, Pavel Apostol, Camil Baltazar, Maria Banu?, Aurel Baranga, Radu Bogdan, Cristina ?i Mihail Boico, Savin Bratu, Marcel Bresla?u, Silviu Brucan, Nina Cassian, Vera C?lin, Ion C?lug?ru, Iosif Chi?inevski, Pavel Cîmpeanu, Andrei Cornea, Paul Cornea, O. Crohm?lniceanu, S. Damian, R. Feldman-Alexandru, Alexandru ?i Radu Florian, Eugen Frunz?, I. Ludo, Oscar Lemnaru, Norman Manea, T. G. Maiorescu, Lilly Marcou, Al. Mirodan, Veronica Porumbacu, N. Moraru, A. Oi?teanu, Zigu Ornea, Ana Pauker, J. Perahim, Leonte R?utu, M. Roller, Valter Roman, Michael Shafir, Sorin Toma, I. Vitner, Leon Volovici, ?tefan Voicu, Geo ?erban, L. ?i Vl. Tism?neanu, Radu Ioanid, Ileana Vrancea, Lia Benjamin, Liviu Rotman, V. Neuman ?.a. [...] CITITORUL s?-i cunoasc? perfect pe to?i ace?ti «tobo?ari ai timpurilor noi», filosofi ?i morali?ti, sociologi ?i critici literari de duzin?, anchiloza?i în scheme, aceia?i care s-au agitat ?i la r?s?ritul "evului comunist», dup? 1944, cînd au declan?at holocaustul ro?u împotriva culturii na?ionale ?i au înf?ptuit cu s?lb?ticie, al?turi de ocupan?ii stalini?ti, decimarea poporului român. Sînt aceia?i care-?i schimb? periodic c?m??ile, dar nu se dezbar? de n?ravuri, care ast?zi condamn? r?spicat comunismul, dup? ce l-au instalat la putere în Rusia, iar apoi l-au exportat ?i implementat aiurea în Europa ?i Asia, în Africa ?i America Latin?, dar nu ?i la ei acas?. [...] chiar a?a, d-le Paul Cornea, cum de nu ?i-ai dat seama c?, ros de ur? ?i fanatism, dominat de viscere, cople?it de imensa personalitate a Omului Adrian P?unescu, c?ruia ai voit s?-i «dai o lec?ie», cel pu?in dup? moarte dac? n-ai cutezat în cursul existen?ei sale, te-ai pr?bu?it în public ?i cu public, mai mult decît copil?re?te ... În chip total nea?teptat, ?i-ai scos armele din panoplie ?i ?i-ai dezv?luit metodele ?i tertipurile de profesie ?i de tradi?ie. ?i-ai dovedit apartenen?a ?i obiectivele abjecte. Care de azi încolo ar trebui s? te îngrozeasc?, pe tine, nicidecum pe noi. Dat fiind c? nu mai avem timp de explica?ii, nici m?car pentru a primi scuze. Drept pentru care românii de pretutindeni ?i de oricînd nu pot decît s?-?i mul?umeasc?. Pentru c? - nu-i a?a? - gra?ie grosol?niilor ?i obr?zniciei tale, le-ai îng?duit, lor, românilor, s? în?eleag?, în sfîr?it: cine ?i de ce l-a ucis pe Eminescu." („Tricolorul", nr. 2013 10 nov. 2010)

Tism?neanu, un neo-stalinist
Ion Iliescu

Fostul pre?edinte îi acuz? dur pe cei doi intelectuali, membri ai GDS, pentru cuvintele lor despre Adrian P?unescu. Ion Iliescu se r?zboie?te cu criticii lui Adrian P?unescu. „Cel mai dezgust?tor exemplu l-a oferit Televiziunea Na?ional?, care nu numai c? nu s-a învrednicit s? relateze ceva despre ceremoniile de la Casa Scriitorilor, Ateneul Român, Biserica Boteanu sau Cimitirul Bellu - dar ?i-a permis, exact în timpul acestor ceremonii, duminic? la prânz, s? g?zduiasc? un dialog cu Andrei Cornea - un infatuat, exemplu de r?utate încrâncenat?, care s-a limitat s? repete aprecierile demne de alte timpuri din raportul redactat de Tism?neanu (un exemplar de specimen retrovertit intr-un veritabil neo-stalinism, pentru c? asta sunt a?a-zi?ii «anticomuni?ti» post-factum)".(Cotidianul, 11.XI.2010)

Mâhnire
Septmiu Macovei

„Celebra Herta... este norocoasa unor conjuncturi politice inetrna?ionale. Statutul de celebritate atribuit cu entuziasm infantil, se sufoc? sub matia Nobelului, suflat altor scriitori cu merite reale. P?unescu, marele, cu adev?rat poet, mai mare peste to?i inchipui?ii postmodernismului halucinant, nu face parte din peisaj, [...] P?unescu este al nostru, al românilor, mare patriot ?i poet, denigrat cu ?tiin??, cu bun? ?tiin??, cu rea ?i nedreapta m?sur?. St? în firea românului, a românului mediu, neîmplinit spiritual, s? arunce cu noroi, maculand marile valori ale neamului." (Revista Agero-Stuttgart)

Comentariu la articolele din portalul Acum
A. Dabija

„Ubi bene, ubi patria!" rezult? din cele scrise mai sus de actual numit Tism?neanu, Mayer, Sandy Schindler, Roby Schwartz, Petru Clej. La cre?tini exist? obiceiul ca mor?ii s? fie l?sa?i s? se odihneasc? în pace. F?r? de gre?eal? este NUMAI Dumnezeu, indiferent cum se cheama în multele religii. Oricum de persoanele de mai sus, reale dejec?ii umane, NIMENI nu va mai auzi peste ani dar de Adrian P?unescu, da, în mod sigur.

Testament Adrian Paunescu
„OCROTE?TE-I DOAMNE, PE ROMÂNI"
Grafica - Ion M?ld?rescu
footer