Revista Art-emis
Renun??m la polite??? PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Duminică, 20 Ianuarie 2013 23:52
Ovidiu CureaDumneata sau tu ?

„Te a?tept?m la emisiunea noastr?...", „Vei urm?ri ...", „Vei avea ocazia s? ...", „Tu cu cine faci banking?", „Pentru comoditatea ta...", „Î?i vom prezenta..." etc. etc. Sunt formule cu care zilnic suntem b?tu?i pe um?r ?i înghionti?i de originalii post-moderni?ti n?v?li?i peste ora? ?i rev?rsa?i pe pia?a post-decembrist? ca boabele de maz?re sc?pate din borcan. De la o companie de prestare servicii, primesc cu câtva timp în urm? o scrisoare care debuteaz? cu „Dragul nostru client, vrem ca tu s? te bucuri de servicii de cea mai bun? calitate ..." ?i continu? pân? la sfâr?it s? m? tutuiasc? ca un vechi ?i bun amic pe care, îns?, eu nu-l cuno?team decât din reclame. De ce nu „V? a?tept?m", „Ve?i urm?ri", „Ve?i avea ocazia", „V? prezent?m", „Pentru comoditatea dumneavoastr?"!?

Ei, asta-i bun?! Da' învechit mai e?ti prietene! Uite, d-aia! Pentru c? suntem liberi ?i c? tr?im în democra?ie! Ce atâta „dumneavoastr?"? Poate vrei s? zici ?i „dumneavoastr? tovar??e", ca s? fie tacâmul complet. Ai cumva, nostalgii dup? vremurile trecute? Treze?te-te, amice, tr?im în secolul al XXI-lea! I-ai auzit pe americani ?i pe engleji cum zic „you", adic? „tu", ?i ?efilor ?i profesorilor ?i pre?edin?ilor? F?r? mofturi ?i scor?o?enie!? Direct ?i prietene?te! Stilul apropiat! Ai auzit de el?

Eu am auzit de stilul apropiat, dar am mai auzit ?i c? pentru a te manifesta apropiat fa?? de o persoan?, trebuie, mai întâi, s? te asiguri c? ?i ea vrea s? fie apropiat? fa?? de tine, c?ci dac? nu, ini?iativa ta se cheam? grosol?nie. Nostalgie fa?? de trecut? Nu neap?rat dar, m?rturisesc faptul c? nu am nici un complex în a regreta dispari?ia unor lucruri la care unii din prezent vor s? renun?e numai pentru a fi, cu orice pre?, moderni ?i breji. Nostalgie fa?? de buna cre?tere, da, indiferent de timpuri ?i de vreme! În plus, nota bene, nu comuni?tii au inventat polite?ea ?i buna cre?tere, a?a cum, f?r? s? vre?i, sugera?i. Ei s-au str?duit s? imite manierele „claselor dec?zute", intuind c? era vorba despre ceva de bine, chiar dac? nici ei nu în?elegeau pe deplin faptul c? respectul fa?? de ceilal?i nu izvor??te decât din respectul fa?? de tine însu?i. Mai confundau ?i respectul propriu-zis, adic? cel câ?tigat, cu respectul impus prin fric?, precum în dresajul animalelor, dar no?iunea ca atare o acceptau ?i o promovau dup? în?elegerea vremurilor. Înaintea lor, a „dumneavoastr? tovar??e", a existat ?i un „dumneavoastr? domnule elev", formul? de dinaintea r?zboiului pe care un elev de ciclul gimnazial o folosea atunci când se adresa unui elev de liceu. A mai existat, tot pe vremea aceea, ?i un „dumneata sau tu", când îndr?gosti?ii ezitau mult pân? s? se adreseze unul altuia cu „tu" ?i nu o f?ceau decât atunci când erau siguri de sentimentele lor ?i de reciprocitatea acestora.
Desigur, rapiditatea cu care tr?im ast?zi ne face s? scurt?m etapele dar nu s? le s?rim pentru c?, atunci, vom c?dea direct în grosol?nie.

„You", adic? dumneavoastr?

Americanii ?i englezii, dup? unii, ar zice „you", adic? „tu", ?i ?efilor ?i profesorilor ?i pre?edin?ilor. Trebuie s?-i dezam?gim pe adep?ii adres?rii libere, „f?r? mofturi ?i scor?o?enii", ?i s? le spunem c? „you", în englez?, nu înseamn? „tu", ci înseamn? voi sau „dumneavoastr?", deci este forma de plural a pronumelui personal.

În engleza veche existau forme pentru pronumele personal atât la singular, cât ?i la plural. La singular persoana a II-a se folosea „thou", iar la plural aceea?i persoan?, se folosea „ye" sau „you". Dup? cucerirea normand?, sub influen?a formelor curtenitoare din limba francez?, se generalizeaz? folosirea formei de la persoana a II-a plural pentru adresarea politicoas?. Treptat, se renun?? la toate formele persoanei II-a singular („thou"- la nominativ ?i vocativ, „thee"- la dativ ?i acuzativ, „thy" sau „thine"- la genitiv) ?i se înlocuiesc cu „you" (la nominativ, dativ, vocativ, acuzativ) ?i „your" (la genitiv). Din acea perioad?, „you" s-a folosit atât pentru „voi" sau „dumneavostr?", cât ?i pentru „tu". Deci, înc? o dat?: forma de la plural a înlocuit-o pe cea de la singular ?i nu invers, cum se încearc? ast?zi s? se impun? în limba român?, de c?tre unii care nu se sinchisesc prea mult nici de limba româna ?i nici de limba engleza, în goana lor dup? contestare cu orice pre?. Evolu?ia a fost de la vulgar (m? refer la sensul ini?ial al cuvântului) c?tre complex, la curtenitor ?i politicos. Cum la noi vulgarul (aici nu mai sunt singur c? m? refer doar la sensul ini?ial) se revars? ca o maree de petrol deversat? dintr-un tanc e?uat la marginea civiliza?iei ?i este aplaudat ca modernism, lucrurile pot s? ia amploare dac? nu lu?m aminte. Astfel, din aceea?i necunoa?tere înfumurat? ?i alergare dup? nout??i, se fac uneori traduceri de-a dreptul ridicole la filmele engleze?ti. Adresarea „You, sir!" pe care un ?ofer o folose?te pentru ?eful s?u sau un soldat pentru superior este tradus? de unii din bravii no?tri interpre?i cu „Tu, domnule!". Probabil reminiscen?e ale subtilit??ilor lingvistice sub-locale de genul „m?i, doamn?" sau „b?i, domnule".

Orie e alb? ori e neagr?

Evolu?ia formelor de adresare de la „tu" la „dumneavoastr?", a urmat în toate limbile o cale lung?, de secole ?i secole (poate c? vom avea ocazia s? vorbim, vreodat?, ?i despre ea). Aceast? evolu?ie a urm?rit îndeaproape însu?i cursul civiliza?iei umane. S? renun??m la formele de adresare politicoas? ar fi similar cu a renun?a la civiliza?ie, a ne întoarce cu veacuri în trecut, a intra în grosol?nie ?i în vulgaritate. Nota bene, grosol?nia, atunci, la începuturi nu exista pentru c? nu existau termeni alternativi. Grosol?nia este o podoab? care ne apar?ine nou?, cei care, având forme evoluate care nuan?eaz? sensuri ?i raporturi, le ignor?m ?i alegem spre folosin?? formele necioplite.

Despre cei care consider? „scor?o?enie" folosirea pluralului de polite?e, nu se poate spune altceva decât c? au o foarte vag? idee despre aceast? no?iune elementar? de comportament, numit? polite?e. Dar, dac? se simt încorseta?i de multitudinea formelor pronumelui personal din limba român? ?i se încurc? în nuan?e, pot renun?a ?i ei, la unele, la cele de singular, de exemplu, precum englezii. Dac? tot vor s? îi imite cu orice pre?, s? îi imite corect, în cuno?tin?? de cauz?.

Se pare, îns?, c? pretinsa simplificare a limbajului de adresare, prin folosirea amicalului „tu", în loc de „dumneavoastr?", a singularului în loc de plural, nu este acceptat? în ambele sensuri de c?tre promotorii ei, b?nuind c?, pe undeva, s-ar putea totu?i ascunde ceva nu tocmai cu?er. M-am dus la centrul de rela?ii cu publicul al amintitei companii de prestare servicii, cea care mi se adresase în scris cu „tu", ?i am încercat s? îi vorbesc ?i eu casieri?ei tot la singular, gândindu-m? c?, dac? aceasta era politica firmei, nu era frumos s? contrazic. I-am ar?tat scrisoarea ?i am întrebat-o: „Spune-mi, te rog, ce ar trebui s? fac pentru a..." Atât i-a trebuit respectivei dudui, numai c? nu m-a f?cut derbedeu, pentru c? necivilizat se vedea clar c? eram, dup? modul în care m? adresasem unei persoane necunoscute, cu singularul în loc de plural.

Stima?i creatori ?i vorbitori originali de limb? român? prost-modern? (nu este gre?eal? de ortografie), m?car pu?in? consecven??!

De unde, încotro?

Ignorarea pluralului de adresare ?i folosirea ostentativ? a pretinsului limbaj amical declan?eaz? o alt? incongruen?? lingvistic? ?i comportamental?, la fel de inestetic? ?i de agresiv?: promovarea apelativelor rurale „nea" (prescurtare de la nenea) ?i „f?" (prescurtare de la fat?) ca pe ni?te trofee ?i dovezi ale modernismului retro. „Nea" se întinde ca o pecingine peste ora?e, odat? cu explozia posturilor de televiziune care, în lipsa unor ziari?ti califica?i ?i educa?i pentru acest gen de media, au fost nevoite s? improvizeze cu persoane provenite din medii diverse, ?colite cu aproxima?ie dar gr?bite ?i hot?râte s? epateze cu ceea ce cred c? ?tiu, de fapt cu ceea ce nu ?tiu, cu exprim?ri cât mai noi, oricât de vechi ar fi în fond. Astfel, cunoscutul interpret de muzic? popular? Benone Sinulescu este numit de prezentatorul unei emisiuni de televiziune drept „Nea Beni". Celebrul antrenor Mircea Lucescu (licen?iat în comer? exterior, vorbitor a mai multe limbi str?ine ?i campion, atât ca juc?tor cât ?i ca antrenor) devine „Nea Mircea", reputatul cânt?re? Gic? Petrescu, era „Nea Gic?" pentru ni?te speciali?ti în mass media care puteau s?-i fie cel pu?in nepo?i, nu numai ca vârst? dar ?i ca prezen?? public? sau artistic?. Exemple de felul acesta pot continua cu zecile.

Din interiorul micului ecran care se lunge?te spre noi tinzând s? ne confi?te comportamentul ?i s? ne dicteze gândurile, slujba?ii s?i, urma?i închipui?i ai enciclopedistului Pico della Mirandola ame?i?i de perfidele succese de audien?? ?i ferm convin?i de misiunea lor civilizatoare, promoveaz? cu o categoric? încântare de sine „valorile" noi, dup? chipul ?i asem?narea lor, valori cu efect garantat ?i verificat în mediile din care au fugit. A?a a ap?rut ?i a n?p?dit „sticla" vedeta de ast?zi, n?valnic?, agresiv?, lacom?, cert?rea??, obraznic? ?i vulgar?, care a fugit spre luminile bulevardelor, l?sând vrai?te u?ile casei p?rinte?ti ?i ocolind cât mai pe departe sfaturile lor ?i îndemnurile dasc?lilor, to?i ni?te mucezi?i ?i ni?te anacronici. Aici, în mediul bulevardier, nu pierde vremea. Nu se uit? cum se îmbrac? lumea, cum m?nânc?, cum vorbe?te, cum scrie, cum gânde?te, pentru c? n-are timp. Î?i face loc cu coatele spre scaune înalte ?i cât mai la vedere, strig? ?i amenin?? la cine-i st? în cale. N-are timp. Trop?ie cu cizme n?molite peste parchete lustruite, covoare, accente, acorduri gramaticale ?i cuvinte. Ca s? acopere rupturile din turul limbii române pe care crede c? o vorbe?te, a înv??at repede ni?te petice colorate din limba englez? ?i le lipe?te gr?bit cu coc?. Nu are timp s? le mai ?i coas?. Tutuie?te pe toat? lumea, le ?tie pe toate, oricum ceea ce merit? ?tiut, adic? ceea ce e „haios" sau aduce bani. Seara merge la televiziune. St? pân? aproape de ora doisprezece ?i va încasa peste doisprezece mii. Trece din emisiune în emisiune, de pe un canal pe altul, face audien?e ?i aduce câ?tiguri. Explic? dând din mâini, dând cu p?rerea, dând verdicte, dând sfaturi, dând savant cu presupusul ?i se aprob? singur? dând din cap. Stabile?te ce este gre?it, ce ar trebui s? facem, ce ?i cum ar trebui s? scriem, s? vorbim ?i ce s? în?elegem noi din ce ni se întâmpl? nou? ast?zi.

Tinerii liceeni iau aminte cu invidie ?i, sub imperiul aceleia?i impetuozit??i de originalitate ?i dorin?? de ie?ire din anonimat, cred c? este foarte „trendy" ?i „cool" s? se adreseze fetelor cu „f?" (fete care se simt vr?jite de masculinitatea termenului), s? fac? sex la ?coal?, s? asculte muzica tare, tare, tare (cum zice ?i cântecul), s? consume alcool, tot tare, s? se drogheze (fumatul e învechit ?i face r?u), s? amenin?e sau chiar s? loveasc? profesorii retrograzi, s? mearg? pe stadioane la „smardoial?", c? numai pro?tii se mai duc s? vad? întrecerea sportiv?. Noi r?mânem cu gura c?scat?, interzi?i sau amuza?i de acest particular tupeu ?i nu oprim noroiul s? ne intre-n case odat? cu inunda?iile de dup? dezghe?. Privim cum acumul?rile civiliza?iei citadine se scufund? în vulgaritate ?i stupid. Cum sunt trase înapoi, r?sturnate, risipite, negate, acuzate, alungate ?i batjocorite. Cum civiliza?ia noastr?, se hârtope?te. Cum se hârtope?te de d?m cu to?ii în gropi. S?rim din gropi în gropi ?i, uneori, filozof?m pe marginea blestemului Me?terului Manole care ne întoarce mereu de unde am plecat, în lipsa unui sacrificiu pe care nimeni nu este dispus s? îl accepte. ?i filozofând ne consider?m absolvi?i de indolen?? ?i excepta?i de la prostie.

Încotro mergem? Renun??m la „dumneavoastr?" ?i r?mânem doar cu „tu"? Renun??m la polite?e, la comportamentul civilizat ?i le declar?m inutile, dep??ite, expirate? Dumneavoastr? ce zice?i? „Tu" ce crezi? footer