Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ec. dr. Radu Golban   
Joi, 17 Ianuarie 2013 10:21
Eminescu, U.E.Cu impresionantul ei patrimoniu cultural cu tot, Europa traverseaz? o criz? economic? al c?rei sfâr?it înc? nu se arat?. Nici zestrea cultural? ?i istoria popoarelor europene nu r?mân scutite de asprimea crizei ?i transform? bijuterii ale culturii universale în gaj pentru Fondul Monetar. Am putea a?adar chiar s? ne consider?m ferici?i c?, din patrimoniul nostru cultural, Eminescu nu este un Acropole cl?dit din piatr?, ci din cuvinte ?i idei, care, dup? ce a mai trecut ?i t?v?lugul lui Patapievici peste el, ar fi fost girat finan?ei mondiale. Expresia tocit? de „intrare în Europa" red? un fenom politic mult mai vechi decât procesul actual de integrare a României în UE. Gra?ie preocup?rii eminesciene cu modelul ?i consecin?ele integr?rii României în structurile europene ale secolului al XIX-lea, comemorându-i ziua sa de na?tere, d?m m?car dovad? de maturitate în dezbaterea subiectului „Europa", chiar dac? suntem coda?ii actualului clasament de integare. Spre deosebire de subiectele universale din poezia sa, gazetarul Eminescu este, în privin?a gândirii economice, arhitectul uitat al unui r?spuns românesc în plin asediu economic strain asupra tân?rului stat român. Oarecum firesc ca fr?mânt?rile sentimentale ale acestui mult prea sensibil suflet al neamului puse în versuri s? fie probleme nerezolvabile ale omenirii, îns? de neconceput este ca România s? revin? ast?zi în rela?ie cu Europa, pe cale politic? ?i economic?, la problemele de fond de acum mai bine de un secol. În opinia lui Eminescu, pre?ul pl?tit de c?tre tân?rul stat pentru suveranitatea dobândit? la Conferin?a de la Berlin în 1878 a însemnat concesii economice p?guboase ?i renun?area la dreptul na?ional asupra Dun?rii. Replica lui Eminescu din vârf de condei la asaltul marilor puteri asupra economiei na?ionale - similar de altfel cu destinul României din zilele noastre - este totodat? ?i o c?l?uz? pentru a în?elege mai bine interesele Europei, dac? nu ?i o obliga?ie moral? de a reformula în memoria sa azi un r?spuns românesc. N?scut, între altele, din ambi?ia lui Bismarck ?i mutilat pentru cer?it ?i conceput pentru a servi penetra?iei industriale austro-ungare ?i germane, statul na?ional român a r?mas cu handicapul subdezvolt?rii, numit în termeni tehnici „dezvoltare natural?".

Diferit de al?i junimi?ti, Eminescu nu a popularizat cu insisten?? cultura, filozofia sau economia german? f?r? a ?ine cont ?i de particularit??ile române?ti în asimilarea unor modele str?ine de dezvoltare economic?. ?coala veche german? ?i întregul curent de idei de forma?iune german? se bazeaz? pe principii evolu?ioniste de dezvoltare organic? ?i respinge orice formul? na?ional?, care ar înc?lca mersul natural al istoriei prin acte arbitrare, precum revolu?ii sau interven?ii ale statului în economie. ?i Eminescu este adeptul acestui model al dezvolt?rii societ??ii moderne pe cale evolutiv?, dar nu f?r? a-i da o conota?ie româneasc?. Marea popularitate a principalilor autori germani ai vechii ?coli eonomice, contemporani ai lui Eminescu, precum Fridrich List, Karl Knies sau Gustav Schmoller, ?i orientarea lor na?ionalist? îi fac s? fie printre autorii prefera?i ai gânditorului român. În rafinarea ideilor lui List, interesul na?ional al românilor a stat desigur pentru Eminescu mai presus decât na?ionalismul german, trecând cu vederea peste mali?iozitatea lui List fa?? de România. Nici c? Dunarea ar fi pentru nem?i precum Nilul pentru egipteni ?i nici c? spa?iul german se întinde de la Helgoland la gurile Dun?rii nu au dat curs unei polemici din partea lui Eminescu vizând conceptul de imperialism continental german propagat de List. A-l aplica îns? pe List, Eminescu recomanda pentru prop??irea economiei române?ti un protec?ionism economic la scar? mai mic?, la nivelul României, tocmai pentru a asigura me?te?ugului autohton ?i agriculturii o posibilitate de dezvoltare organic? ?i fireasc?. Europa visat? de List este ast?zi un mare spa?iu economic structurat la nivel intern dup? principii de liber-schimb ?i diviziune a muncii, dar ?i protec?ionism fa?? de exterior. Ironia soartei îns? este c? ceea func?ioneaz?pe scar? european? în favoarea Germaniei este identic cu ceea ce nu rezoneaz? pentru România pe aceea?i scar?. Eminescu nu ar fi agreat nici ast?zi integrarea României în UE în maniera unui import brut de principii ?i „forme f?r? fond", ci ar fi sugerat implementarea aceluia?i mecanism de pia?? aplicat cu succes în cadrul Europei, în favoarea centrului ?i în detrimentul periferiei. De ce nu ar fi valabil, în interiorul frontierelor României, sub protec?ia unui zid vamal pentru dezvoltarea agriculturii ?i industriei, ceea ce este valabil pentru List prin definirea teritorial? a unui univers european german. Eminescu ne-ar fi avertizat s? nu confund?m politica mercantil? a Bruxelles-ului cu liberalismul politic ?i orientarea cultural? a României spre Occident.

Ceea ce este ?i ast?zi un pivot al economiei de succes germane în concepte teleogice de subordonare a statului sub principii canonice ?i propensiuni de universalitate se prezint? pe aceea?i linie de continuitate cu priva?iunile austerit??ii. Definirea unor obiective – fie prin pactul fiscal sau alte exigen?e ale Europei - duc dup? dogma Bruxelles-ului, în ultim? instan??, la subdezvoltare. A în?elege mesajul lui Eminescu înseamna a ne cunoa?te un interes na?ional, articulat dup? o paradigm? de succes, fiind creatori ai unui drum românesc de prop??ire în Europa ?i mai pu?in un ingredient în re?eta altora. footer