Revista Art-emis
A murit ru?inea PDF Imprimare Email
Mircea Radu Iacoban   
Joi, 17 Ianuarie 2013 10:12
Mircea Radu Iacoban, art-emisTren intercity. Vagon comun, de clasa I. Cum m-am sculat la ora patru, încerc s? a?ipesc. Numai c? dou? doamne stau de vorb?. A?ezate de-o parte ?i de cealalt? a culoarului, m-au prins, captiv, la mijloc. De?i în?eleg c?-s colege de catedr?, doamnele (ambele de incerta vârst? a doua) înc? mai au multe s?-?i spun?. ?i o fac. Cu vârf ?i-ndesat. Timp de ?apte ore, cât dureaz? c?l?toria pân? la Bucure?ti, au ciripit (ca s? nu spun r?cnit) f?r? contenire. Probabil c? performan?a necesit? oarece antrenament, altfel greu de crezut c? un om normal, care nu vine dup? o recluziune de ?apte ani pe Insula Diavolului, poate r?s-mitralia milarde de vorbe în câteva ceasuri de tęte-ŕ-tęte. Evident, e treaba lor, e dreptul lor. Numai c? ?i-au luat întreg vagonul ca martor. Universitare fiind, au pronun?ie îngrijit? ?i tonalitate de aul? (de repro?at doar idiotul „ca ?i", pus cu lopata când trebuie ?i când nu-i cazul): nimeni n-a ratat o vorbuli??. Astfel, am aflat în detaliu cât de meschine au fost „concluziile" bahice dup? doctoratul lui X. Cum era îmbr?cat? colega Y, care, altfel, arat? bine, aproape c? nu se cunosc urmele liftingului. Ce necazuri intestinale are doamna A, care-s purgativele cele mai viguroase („Dulcolax e un fâs!").

Doamna B s-a jeluit c?, la casa ei de vacan??, i s-au furat castrave?ii ?i comunitatea pe ro?i a primit informa?ii detaliate în leg?tur? cu tipurile prefabricate de gard recomandate în astfel de împrejur?ri („am instalat ?i camere de vederi false, de-alea, de ornament, dar s-au prins, nu p?c?le?ti profesionistul cu juc?rele!"). Oricum, castrave?i nu mai pune în veci, prea tenteaz?, va sem?na gazon. Temele vie?ii de familie revin ciclic, cu intimit??ile de rigoare. ?i fiindc? a venit vorba de ciclic: Mioara, de?i n-are decât 12 ani, d? semne c?... (aici s-a coborât în sotto voce, m?-ncearc? frustrarea c? n-aud). Dup? câteva secunde de ?oapt?, s-a revenit la decibelii ini?iali. Tema: doctoratul lui Ponta. „Apoi, drag?, de s-ar lua la puricat toate doctoratele... Uit?-te la Z: ?tie meserie, nu plagiaz?, parafrazeaz?. Fur? ce-i mai important, ideea, dar dac? bag? sinonime ?i mut? virgulele, ?ine." De pe la Buz?u încolo, discu?ia n-a prea coborât în banalitate, nu s-au dat re?ete de bor?uri, nu s-au recomandat m?rci de sulimanuri, nici n-am mai aflat nout??i despre „?la" ?i „aia"; tema principal? a devenit divor?ul doamnei B, aflat? la a doua înf??i?are. Martori, m?rturii, comentarii privind tenul judec?toarei („... nu c-a? agrea discrimin?rile, dar..."). Dincolo de Mizil, când speram c-a fost spus tot ce era de spus, universitarele au trecut la politic?. Schimbarea temei a prilejuit câteva reac?ii mute, fiindc? 78% din vagon p?rea a fi de cealalt? parte a baricadei.

Finalul a fost mai pa?nic: doamnele au devoalat scopul c?l?toriei în Capital?: dup? sus?inerea unui doctorat (erau, pare-se, în Comisie) vor participa la o excursie în China, oferit? de nu ?tiu cine, cum ?i de ce: „Afl? c?, la Beijing, se schimb? lei române?ti!". Ceea ce înseamn? c?, la întoarcerea cu acela?i intercity, îmi va lipsi distinsa companie ?i-oi a?ipi un pic, dup? nesomnul adunat, plus osteneala de peste zi. Mi-e mil?, îns?, de vecinii din avion ai doamnelor: c?l?toria pân?-n China dureaz? 19 ore... N-a fost s? am parte de tihn? nici la întoarcere. Vecina mea, care s-a nimerit s? fie o jun? u?or trecut?, afectat?, pre?ioas? ?i r?s-pom?dat?, a început, pe la Buftea, s? umble cu un cablu pe sub scaunul meu: c?uta priza. Poseda o tablet? ?i trebuia s? se vad? c? are tablet?, nu banal telefon mobil. A vorbit f?r? clip? de contenire de la Ploie?ti pân? la Buz?u; s-a oprit doar când interlocutoarei i s-a desc?rcat bateria mobilului, dar a format alt num?r ?i a luat-o de la cap?t. ?tiu acum ce face, ce-i place, ce nu-i place, cum procedeaz? când ?eful e prea insistent, cum a fost micul dejun la Kushadashi, cât de dornic? este s? aib? un copil, care-i stadiul insisten?elor („?i Sorin, bietul, ar vrea, dar v?d c?..."), cât de idioat? este vecina (?i-au construit vilele zid în zid, au aceea?i marc? de televizor, ?i când madam St?nil? schimb? programul cu telecomanda, se schimb? ?i la ea...), într-un cuvânt, ?tiu tot.

Doamne, cât de ciudat? este aceast? total? abandonare a rigorilor intimit??ii, cum s-a mistuit pudoarea în neant ?i s-a f?cut ??nd?ri buna cuviin?? str?mo?easc? a românilor! În tren, în tramvai, în autobuz, în magazine, pe strad?, toat? lumea î?i etaleaz? intimit??ile la telefon, cei din jur nu-i intereseaz? ?i nu exist?, o adev?rat? maree de neru?inare (?sta-i termenul exact!) ne n?p?de?te de pretutindeni. Ce dreptate a avut Theodoctus când a spus c? „Toate sunt f?cute s? îmb?trâneasc? la oameni, afar? de neru?inare. Asta, cu cât cre?te neamul muritorilor, cu atâta devine mai mare pe zi ce trece"...
De la Buz?u, m-am mutat la clasa a doua.

Sursa: Revista Clipa[1]
-------------------------------------------------------
[1] http://www.revistaclipa.com/7318/2012/12/actualitatea/a-murit-rusinea footer