Revista Art-emis
Dictatura mediatic? a vulgului PDF Imprimare Email
Ing. Ovidiu M. Curea   
Sâmbătă, 12 Ianuarie 2013 23:38
Ovidiu M. CureaCompeti?ia s?lbatic? pentru profit comercial, goana h?mesit? dup? câ?tigul cu orice pre? a ridicat pe cel mai înalt soclu al mass mediei, statuia ratingului, statuie adulat? pân? la prostra?ie de c?tre toate televiziunile noastre ?i nu numai. Cum ratingul este dat de num?rul telespectatorilor ?i, ca în orice mul?ime, în mul?imea telespectatorilor majoritatea este dat? de mediocritate, programele televiziunilor noastre, pentru a face rating, se adreseaz? acestei mediocrit??i, iar cum mediocritatea telespectatorilor este format? din oamenii simpli, adic? de vulg (din latinescul vulgus, vulgi - mul?ime, mas?, gloat?), asist?m neputincio?i la instaurarea unei forme de adev?rat? dictatur? mediatic?, dictatura vulgului sau a vulgarului. Una dintre cele mai distrug?toare dictaturi mediatice care se pot imagina, deoarece desfiin?eaz? valorile ignorându-le sau batjocorindu-le, pentru a nu indispune vulgul prin compara?ii nefavorabile. Dac? orice dictatur? mediatic? rezultat? din actele unei dictaturi politice, fie c? era vorba de o dictatur? proletar?, militar? sau de orice alt fel, s-a bazat pe anumite valori pe care aceasta le-a impus cu for?a (c? de aceea era dictatur?) în detrimentul altora, dictatura mediatic? a vulgului se bazeaz?, îns?, pe distrugerea tuturor valorilor, prin nivelarea lor, prin tragerea în jos, prin aducerea lor la nivelul vulgului, care, pentru a fi câ?tigat, este sus?inut, este pream?rit, mângâiat pe cap ?i încredin?at c? el reprezint? puterea real? ?i adev?rul viu, datorit? num?rului s?u cople?itor fa?? de elitele societ??ii, care elite nu sunt altceva decât mofturi. Pentru c? elitele adev?rate n-ar fi decât acelea care se ridic? din rândurile vulgului, pe valorile pe care acesta le poate percepe cu puterile lui: bani, insolen??, vehemen??, sex, violen??, escrocherie ?i furt nedovedite care sunt echivalate cu de?tept?ciunea, descurc?reala ?i iscusin?a.

Pe aceste coordonate pute?i urm?ri arhitectura oric?rei emisiuni de televiziune, acea televiziune care î?i creeaz? ?i consolideaz? audien?a în masa u?or accesibil? a vulgului, acea mas? c?tre care î?i îndreapt? aten?ia ?i partidele politice ?i biserica ?i sindicatele. Audien?a vulgului nu este con?tientizat? nici un moment asupra ne?tiin?ei sale, ci, din potriv?, este pus? pe acela?i plan valoric cu marile personalit??i ale societ??ii, prin eviden?ierea laturii telurice ?i a gre?elilor umane comise de titanii artistici, ?tiin?ifici, istorici sau filozofici ai societ??ii. Ce mare domnitor a fost ?i ?tefan cel Mare ?sta, dac? a fost un curvar ?i, uite, a fost declarat ?i sfânt? Dar Eminescu, ce mare lucru a f?cut? A umblat toat? via?a dup? femei pân? s-a îmboln?vit de o boal? ru?inoas? ?i a murit în spitalul de nebuni. Televiziunile se întrec în a prelua, a sublinia ?i difuza opinii, p?reri ?i dorin?e, ale unor exemplare dintre cele mai vulgare, care s? fie cu siguran?? în?elese ?i de mul?imile relativ instruite dar numeroase, se gr?besc s? prezinte pornirile ?i inten?iile lor cât mai ascunse, dintre cele refulate de o educa?ie decent?, pentru c? aceste opinii, p?reri ?i dorin?e suburbane vor fi cu mult mai spectaculoase decât teoria relativit??ii, decât Beethoven, Noica sau mai-?tiu-eu ce Daicoviciu. Reporteri c?zu?i pe teren direct din ?coli vagi ?i aproximative împung aerul cu m?ciuliile microfoanelor înspre ni?te fe?e surprinse ?i derutate, luându-le din scurt cu întreb?ri din domenii pe care nefericitele fe?e cu greu le deosebesc. Constatând c? sunt b?gate în seam?, fe?ele se însenineaz? brusc, î?i dau ochii peste cap, rânjesc tâmp dar cu subîn?elesuri profunde ?i se reped spre m?ciulia microfonului ca s? nu le-o ia înainte al?ii din mul?ime ?i opineaz? hot?rât asupra pericolului existen?ei hidrogenului în ap?, asupra inutilit??ii gravita?iei pe Terra sau despre costurile exorbitante ale privitului în gol.

Neavând con?tiin?a lipsurilor proprii de cultur?, educa?ie, civiliza?ie, instruire, pentru c? nimeni nu i le arat?, orice element pe care îl observ? sau îl b?nuie?te la al?ii, f?r? s?-l fi în?eles, vulgul îl respinge ?i îl huiduie?te. Ce ?tie el, ce face el ?i cum gânde?te el este cel mai bine, pentru c? el este puterea celor mul?i, el face ratingul televiziunilor ?i, iat?, lui i se cere p?rerea. (Nu replica Adi Copilul Minune profesorului George Pruteanu c?, dac? manelele sunt îndr?gite de atâtea persoane, însemn? c? ele sunt ?i foarte bune, ?i foarte artistice ?i foarte frumoase? Nu crede?i c? acela?i r?spuns l-ar fi dat manelistul ?i lui George Enescu?)

Cam asta s-a întâmplat ?i cu moartea lui Sergiu Nicolaescu. Sim?indu-se b?gat în seam? de televiziuni, gâdilat ?i încurajat, vulgul s-a crezut mai important ?i decât mortul ?i decât familia acestuia luate împreun? ?i a ridicat degetul senten?ios. De ce co?ciug închis? Noi vrem s?-l vedem. Dar de ce incinerare? Noi vrem s? ne ducem dup? el la groap? ?i dac? ni s-o n?z?ri, mai târziu, când om avea timp, s? ne plimb?m prin cimitir ?i s? vedem mormântul, dac? e îngrijit cum se cuvine, dac? e mai frumos sau mai urât decât al lui Iurie Darie sau al M?d?linei Manole. De ce f?tuca aia cu 45 de ani mai tân?r? decât el s? ia toat? averea? Trebuie s? fi avut Sergiu ?i un copil pe undeva, prin str?in?tate, ca s? vin? acum la împ?r?irea averii ?i s? nu-i lase ?leia to?i banii ca s?-i toace cu bagabon?ii. Da' testament are? De ce n-are? Trebuie s? aib?. S?-l caute bine prin dulapuri. Undeva trebuie s? fie. ?i televiziunile s-au gr?bit s? se uite în gura vulgului, s? preia ca atare "?tirile" provenite de la acesta ?i s? le difuzeze mai departe, desigur, în rândurile vulgului care îi asigur? ratingul.

Alte televiziuni mai "sub?iri" s-au f?cut c? dezaprob? oroarea, grobianismul ?i cinismul vulgului, dar, criticându-l, nu a f?cut decât s? reia punct cu punct atitudinea ?i manifest?rile acestuia, subliniind ?i îngro?ând spectaculosul rezultat din compararea fragilit??ii idealului comportamental cu vigurozitatea realului, axând senza?ionalul pe drama neîn?eleas? a familiei celui decedat, în ai c?ror ap?r?tori ipocri?i televiziunile în cauz? pozau cu smerenie.

Biserica nu putea nici ea s? scape spectacolul, pentru c?, dup? cum este bine ?tiut, spectacolul este caracteristica pe care se bazeaz? întreaga ei practic? religioas?, ca, de altfel, ?i televiziunile. B?gând ea, biserica, de seam? c? practica inciner?rii, aflat? în cre?tere datorit? s?r?ciei, îi diminueaz? veniturile, a hot?rât prin Sfântul Sinod, un fel de Comitet Politic Executiv, s? pun? lucrurile la punct ?i s? interzic? oficierea oric?rei slujbe religioase la c?p?tâiul celor care sunt incinera?i. Cum în capitalism totul se pl?te?te, trebuie s? pl?te?ti ?i ca s? ai ?anse s? ajungi în rai. În acela?i sens dezinteresat, temându-se ca exemplul lui Sergiu Nicolaescu cu incinerarea s? nu fie luat (Doamne, fere?te!) ?i de al?ii, biserica, în m?rinimia ei, s-a oferit s? slujeasc? pe gratis, ba chiar s? suporte toate cheltuielile de înmormântare, numai ca familia s? renun?e, în mod cre?tinesc, la ultima dorin?? a defunctului ?i s?-l bage în p?mânt, în loc de a-l arde la crematoriu. Adic?, Biserica ajuta cu bani familia Nicolaescu, familie care, în istoria ei mai veche, ctitorise biserici, iar, în istoria ei mai nou?, chiar prin defunctul Sergiu Nicolaescu, f?cuse dona?ii în bani pentru zidirea ?i renovarea unor loca?uri de cult. Uite-a?a, un eveniment nefericit, tr?it alt?dat? în t?cere, resemnare, p?rere de r?u ?i regret, precum moartea lui Sergiu Nicolaescu, personalitate cultural? remarcabil? atât la nivel na?ional cât ?i nivel interna?ional, a fost prilej de trepidare febril?, de frem?tare nest?pânit?, de surescitare exacerbat? ?i de indecent? emo?ie a?â?at?.

Îmi ve?i spune, poate, c? a existat ?i partea bun? a lucrurilor, c?, în acest timp, omul a mai uitat de lipsurile ?i de necazurile lui de zi cu zi. Da, a?a este, dar nu crede?i c? pre?ul este mult prea mare? Nu crede?i c? dac? vom mergem pe linia aceasta vom ajunge s? reintroducem pedeapsa cu moartea, iar execu?iile s? se fac? public, în Pia?a Constitu?iei sau în Pia?a Revolu?iei sau câte dou? simultan ?i în paralel, una în Pia?a Constitu?iei ?i alta în Pia?a Revolu?iei, ca s? nu se calce lumea pe picioare ?i s? i se ofere condi?ii civilizate de vizionare? Iar televiziunile nu se vor gr?bi ?i ele s? preia în viu ?i în direct, ambele execu?ii, cu transmisii alternative de la ambele evenimente, cu relat?ri ale trimi?ilor speciali de la fa?a locului ?i cu comentarii ale invita?ilor din studiouri? footer