Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sùmbătă, 29 Decembrie 2012 23:59
Holocash„Aici suntem la por?ile Orientului, unde nimic nu este luat în serios"!
Cine nu cunoa?te aceast? minunat? vorb??
Pe fran?uze?te spus,
„Nous sommes ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris à la légère"! (Raymond Poincaré)

Holocaustul, subiect tabu în România

Holocaustul la mi?to?
Holocaustul vesel?
Holocaustul la români?
Holocaustul ca nostimad??
Holocaustul de trei parale?...
Holocaustul pris à la légère?
Cum s?-l numesc ca s? se potriveasc? mai bine?!

Unii, cei mai mul?i, v?d în citatul de mai sus o evaluare lucid? a defectelor neamului nostru românesc, propriu zis un blam la adresa noastr? a românilor, un vot de neîncredere dat de spiritul occidental mentalit??ii române?ti, stilului românesc de a tr?i ?i ac?iona, vecin cu neseriozitatea, inconsisten?a, lipsa de principialitate, nep?sarea fa?? de rigorile legii ?i ale disciplinei, ale ordinii! ?i câte ?i mai câte nu încap sub umbrela acestui verdict: suntem un neam de oameni care lu?m totul à la légère?! Chiar ?i Holocaustul, evenimentul cel mai tragic din istoria lumii, cum îl consider? atâta lume bun? ?i bine informat?, Holocaustul la care am fost obliga?i s? lu?m ?i noi parte, noi l-am luat... l-am luat la mi?to!, îmi vine s? zic cu aceast? vorb? despe care nimeni nu ?tie cum s-a prip??it în graiul nostru! Dar cât ne este de util?!... Tot încerc?m, de câteva genera?ii s? sc?p?m de ea, dar nu reu?im! Nimeni nu poate sc?pa de umbra sa!... Mi?to-ul fiind proiec?ia româneasc? inevitabil? asupra lumii, ar putea spune cineva mai pripit s? generalizeze. Prea mult n-ar gre?i!

Cum vine aia s? iei ditamai holocaustul la mi?to, s?-l iei peste picior, s?-l iei à la légère?! Am avut deseori acest sentiment, pe parcursul document?rii mele „fortuite" în materie de Holocaust petrecut în România, la români. C?ci documentare se cheam? s? stai de vorb? ?i cu martori oculari, participan?i propriu zi?i la acele evenimente ?i situa?ii. Din p?cate m?rturiile orale, pentru care nu ai consemnarea scris?, eventual sub semn?tur? la notariat, nu prea au valoare probatorie, astfel c? nu am r?mas decât cu ele în suflet, în minte, toate adunându-se sub ideea c? ?i Holocaustul din România s-a desf??urat à la roumaine, a fost pris à la légère, în b??c?lie, la mi?to. Am tot c?utat ecoul acestei st?ri de fapt în documente ?i nu am g?sit decât dovezi indirecte, cu care nu puteam emite preten?ia de a fi crezut... Iat? îns? c? zilele faste pe care le tr?im, zile „speciale", de speran?? ?i de a?teptare a bucuriei cu care retr?im an de an minunea din urm? cu 2012 ani, pentru mine s-au împlinit pe deplin ?i în modul cel mai dorit, mai a?teptat: a ap?rut documentul! Documentul potrivit c?ruia mi se confirm? sentimentul, încredin?area aprioric? a? zice, c? românii nu erau ?i nici nu au fost în stare s? participe ca lumea la o treab? atât de serioas? ca holocaustul, ca genocidul! Îi dep??ea gravitatea situa?iei! Nu li se potrivea! Nu puteau s-o fac? de-a adev?ratelea, ci numai de mântuial?, de ochii lumii, de ochii comisarilor europeni de atunci, veni?i nu de la Bruxelles, ci de la Berlin! Nicio diferen??.

?in unii s? demonstreze cu orice pre? c? am participat ?i noi la Holocaust! Ba unii zic c? aici la noi a debutat, c? noi l-am inventat pe holocaust! ?i dau ?i cifre! Cifre pe care eu oricând le pot dovedi mincinoase sau cel pu?in eronate. ?i ref?când calculele care ne sunt prezentate, dar p?strând metoda de calcul, oricând pot demonstra c? noi, românii, nu am ucis (numai) 400.000 (patru sute de mii) de evrei, ci mult mai mul?i, peste un milion ?i jum?tate.. Vorbesc serios! Cine nu crede s?-mi cear? socoteala, explica?ii! Pân? atunci s? prezint documentul. Este vorba de o carte, care a împlinit 13 ani de când a fost tip?rit?, ?i i-a mers bine pân? acum, nu a v?zut nimeni cât e de important?! Cât pe ce s?-mi scape ?i mie! Dar Domnul a vrut altfel ?i am dat de ea ?i am citit-o, cu oarecare neîncredere, c?ci are un titlu care m-a f?cut s? o las deoparte, necitit?, ani de zile: „Dosarele Suferin?ei", ap?rut? la Editura Bucovina viitoare, anul 1999. Iar suferin?e evreie?ti de-alea inventate?!, mi-am zis.

Cartea are dou? p?r?i, fiecare cu autorul ei: Martori ai secolului, de Ilie Ilisei ?i Ocrotitorul jidanilor, scris? de însu?i ocrotitorul respectiv: Ioan D. Popescu. Vom vorbi pe larg despre aceast? carte într-o „emisune viitoare"! Deocamdat? m? rezum la subiect, la titlul acestor rânduri, adic? la al doilea text. ?i fac precizarea cea mai important?: Autorului i-a fost recunoscut? calitatea de cavaler al adev?rului ?i al drept??ii, al omeniei, în Israel, la Ierusalim, unde numele s?u este onorat ?i omagiat, împreun? cu copacul care a fost s?dit ca semn de ve?nic? pomenire pentru c? a fost un veritabil „drept între popoare", cum se nume?te aceast? distinc?ie. (În parantez? fie spus, b?nuiesc c? e vorba de o traducere infidel?, ca orice traducere, c?ci expresia ca atare sun? cam aiurea pe române?te... Când va fi s? primesc ?i eu aceast? distinc?ie, m?car post mortem, probabil c? o s? fac o propunere de revizuire a traducerii! La nevoie, se poate face ?i mai devreme).

„Lista lui Popescu"

Ga?ca de bugetivori de la Institutul de Cercetare a Holocaustului din România, inclusiv colaboratorii din str?in?tate, alde Radu Ioanid ?i alte pu?lamale, nu mai pot strâmba din nas, cu superioritate academic?(!), cum c? sursa nu e demn? de încredere. ?i iat? ce spune sursa, fost chestor de jandarmi la Tiraspol, pe timpul Holocaustului din Transnistria, având r?spunderea direct? pentru soarta evreilor evacua?i în Transnistria ?i caza?i în Tiraspol. Nota bene: Ace?tia sunt termenii corec?i: evacua?i ?i caza?i! Citez deci: „În prim?vara anului 1944, odat? cu precipitarea evenimentelor de pe front, am primit ordin s? repatriez orfanii de ambii p?rin?i în vârst? de pân? la ?aisprezece ani. Cum orfanii nu aveau acte, actele se întocmeau în baza m?rturiei unor rude apropiate. Am întocmit ni?te borderouri ?i-n dreptul fiec?rui nume se adunau câte dou? semn?turi care atestau vârsta de pân? la ?aisprezece ani a orfanului care urma s? fie repatriat. ?i, lucru nostim (sublinierea mea - I.C.), în felul acesta aproape întreg ghetoul a fost repatriat. So?ul atesta pentru so?ie ?i invers, tat?l pentru copil, acesta pentu tat? ori pentru bunic, bunicii devenind în acte... copii care mai au bini?or pân? la majorat. Constitui?i în convoaie, îmbarca?i în trenuri ?i înso?i?i de câte un pluton comandat de câte un subofi?er destoinic, evreii s-au întors în ora?ele României."[1]

Textul mai poate fi citit de câte ori vre?i, este f?r? fisur?. Adic? nu poate rima nicicum cu ideea de represalii sângeroase, abuzuri inumane, bestialitate etc. Cine îi cunoa?te pe evrei î?i poate u?or imagina cât au glumit ace?tia, ce mi?to au f?cut pe seama declara?iilor date în fa?a Chestorului Popescu. Ioan Popescu. Nici c? se putea un nume mai potrivit pentru semnifica?ia profund româneasc? a faptelor sale: cam în aceast? not? s-au petrecut persecu?iile ?i represaliile anti-evreie?ti din vremea lui Antonescu. În nota de mi?to în care s-a alc?tuit tabelul cu evreii orfani de ambii p?rin?i pân? în ?aisprezece ani. Ce comedie fain? s-ar putea face pe acest subiect: „Lista lui Popescu" ?i puse pe dou? coloane: „Lista lui Schindler" ?i „Lista lui Popescu". ?i de comparat ce a p??it fiecare pentru criteriile aplicate în alc?tuirea listei!

Ideea c? avem de-a face cu un caz izolat nu ?ine! Este clar c? Ionic? al nostru nu s-a temut c? se va afla de stratagema sa ?i c? o va p??i. O clip? nu i-a trecut prin minte c? i se va cere socoteal? pentru gestul s?u! C? încalc? vreun consemn militar, scris sau nescris, sau c? se va g?si cineva s?-l toarne! A?adar, gestul s?u nu intra în contradic?ie cu contextul, cu atmosfera în care se tr?ia ?i se supravie?uia în Transnistria! Las pentru alt? dat? alte comentarii ?i citez mai departe, discu?ia c?pitanului Popescu cu un evreu din alt ghetou, cel de la Ber?ad:
- Povesti?i-mi mai departe!...
Domnul c?pitan Mihail reu?e?te s? ne a?â?e pe unii împotriva celorlal?i, ceea ce nu-i greu în situa?ia în care ne afl?m. Este înconjurat de o clic? de tic?lo?i, to?i evrei (s.n., I.C.), iar ace?tia hot?r?sc cine ?i unde merge la lucru, cui i se d? locuin??. Tot ei îi procur? c?pitanului fete de treisprezece-patrusprezece ani. Numele Mihail îmi era total necunoscut. B?nuiam c? este rezervist. Un ofi?er activ nu s-ar fi putut preta la asemenea acte înjositoare care jignesc no?iunea de om. S? love?ti un om nevinovat, un invalid lipsit cu totul de ap?rare, s?-?i ba?i joc de un copil înseamn? ceva cu totul ie?it din comun (s.n., I.C.).
Cele povestite m-au zguduit într-atât încât, imediat, m-am prezentat la raport la generalul Iliescu. Peste câteva zile, dup? o anchet? serioas?, c?pitanul Mihai a fost arestat."[2] Teribil de important? ?i aceast? m?rturie: A?adar ?i generalul Iliescu, superiorul lui Ioan D. Popescu, era tot un... drept între popoare! Deci c?pitanul Popescu nu era un caz izolat, tovar??e Ioanid! Însu?i George Alexianu, guvernatorul de temut al Transnistriei ?i superiorul celor doi, este prezentat de autor ca fiind din acela?i soi de oameni-oameni!

Ucrainienii îi vânau pur ?i simplu pe evrei

Un caz izolat era netrebnicul de Mihail. Dar mai netrebnici decât Mihail al nostru sunt evreii no?tri care au descris apoi abuzurile de la ghetoul din Ber?ad, s?vâr?ite de acest mizerabil, dar au omis s? spun? ce s-a întâmplat cu Mihail, au omis s? spun? despre interven?ia autorit??ilor, au omis s? spun? ceva despre acoli?ii s?i evrei, cu to?ii la un loc ni?te netrebnici! Iar asta rezult? numai din depozi?ia lui Ioan Popescu. M?rturiile evreie?ti despre Ber?ad te fac s? crezi c? a?a se petreceau lucrurile în toat? Transnistria ?i c? to?i românii erau ni?te persoane de teapa acestui Mihail. Niciun evreu care s-a plâns de abuzurile de la Ber?ad nu spune c? acestea au fost curmate la interven?ia energic? a autorit??ilor. Evrei nemernici prin omisiune.

În fine, al treilea citat. Este vorba de procesul politic care i s-a intentat lui Ioan D. Popescu dup? 1950. Deh, f?cuse parte din jandarmeria burghezo-mo?iereasc?. Dup? un an de deten?ie în condi?ii de exterminare, de genocid propriu-zis, ajunge ?i la proces. Este adus ca martor fostul director al ghetoului din Tiraspol, evreul Goltzman. Iat? câteva frânturi din declara?ia acestuia despre ?eful jamdarmilor, adic? principalul regizor al infernului transnistrean: „Venea des, în control, prin lag?r. Întotdeauna discuta cu noi ?i ne ajuta atunci când avea cum s-o fac?. M-a luat cu el la Guvernatorul Alexianu ca s? ni se asigure hrana cu alimente pe care s? le putem procura la pre? oficial. Guvernatorul a aprobat.[...] Garda care ne p?zea era pus?, de fapt, s? ne apere de cei din exterior care ar fi fost dispu?i s? ne fac? vreun r?u. (s.n. I.C.) Noi aveam bilete permanente de liber? circula?ie prin ora? ?i mergeam chiar ?i la cinematografe. [...] A pedepsit ?i schimbat întreaga gard? pentru c?, la un control, a g?sit doi nem?i în lag?r. [...] A salvat de la moarte un tren cu copii orfani care veneau de la B?l?i pentru repatriere, iar nem?ii vroiau s?-i extermine. Pe mul?i evrei i-a ajutat s? capete servicii, iar pe unul, Fux Bernard, l-a f?cut director al oficiului de export." [3] A?adar se confirm? informa?ia pe care mi-a dat-o cândva Simion Ghinea, comandant legionar ?i participant la r?zboi în trupele de risc maxim al „sp?rg?torilor de cazemate": în Transnistria, jandarmii români îi p?zeau pe evrei nu ca s? nu fug?, nu ca s? nu evadeze, ci ca s? nu vin? peste ei persoane „dispuse s? le fac? evreilor vreun r?u". Adic? nem?i sau ucrainieni. În mod deosebit ucrainienii îi vânau pur ?i simplu pe evrei, localnici sau evacua?i din România, ca s? se r?zbune de r?ul pe care evreii comuni?ti l-au f?cut în Ucraina. Pe seama evreilor se pune ?i azi moartea a zece milioane de ucrainieni, prin înfometare sistematic?, în deceniul 1930.

În iunie 1940, evreii au atacat români. Pe unii i-au ucis bestial, pe al?ii i-au batjocorit.

De altfel, purtarea execrabil? a evreilor din Bucovia ?i Basarabia în timpul celor 12 luni de ocupa?ie sovietic? – din iunie 1940 pân? în iunie 1941, a fost ?i cauza propriu zis? a evacu?rii lor în Transnistria. Holocaustologii speciali?ti în participarea româneasc? la uciderea celor ?ase milioane de evrei trec sub t?cere motiva?ia oficial?, nu îndr?znesc s-o pun? în discu?ie, s-o contrazic?, s?-i dovedeasc? netemeinicia: „Am fost nevoit s? evacuez evreii din Basarabia ?i Bucovina, pentru c? din cauza oribilei lor purt?ri din timpul ocupa?iei acestor p?mânturi române?ti de c?tre ru?i, popula?ia era atât de îndârjit? împotriva lor, încât f?r? aceast? m?sur? de siguran??, ar fi dat na?tere la cele mai odioase pogromuri." (Ion Antonescu, în scrisoare adresat? lui H.Clejan, prietenul s?u evreu.)

Am fost de-a dreptul uluit s? aflu din aceast? carte, din primul text, al lui Ilie Ilisei, c? evreii s-au purtat cu românii mai r?u decât armata de ocupa?ie sovietic?: „Pe 2 iunie 1940, primim ordin s? ne regrup?m la Vatra Dornei. R?mâne la Cern?u?i doar o companie de jandarmi condus? de colonelul Grosu, care ni se al?tur? dup? ocuparea Bucovinei de c?tre ru?i. Compania supravie?uie?te mâniei evreilor cern?u?eni datorit? tancurilor ruse?ti de ocupa?ie care o protejeaz?. (s.n.- I.C.) Nu pricep de ce-au vrut evreii s? ne omoare! Nu pricep de unde ?i de ce atâta ur? împotriva noastr?! Colonelul Grosu nu ?tie, înc?, nimic despre incidentele similare de care au avut parte trupele române?ti în retragere."[4] A?adar, în retragerea din Basarabia ?i Bucovina, în iunie 1940, evreii au atacat români. Pe unii i-au ucis bestial, pe al?ii i-au batjocorit. ?tiam asta. Ce nu ?tiam este c? al?i români ?i-au salvat via?a gra?ie „tancurilor ruse?ti de ocupa?ie"! Trupele sovietice, ruse?ti, care i-au ap?rat pe români de evrei în Bucovina ?i Basarabia!... Ce ru?ine!

„Nu am auzit s? fi existat un singur evreu atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina, în S?pt?mâna Ro?ie (28 iunie - 3 iulie 1940), care s? fi protestat verbal, necum s? se opun? corelegionarilor be?i de ur? (ur? de ras?, nu de clas?), care s-au dedat la acte de pur? bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porni?i în refugiu." (Paul Goma, Basarabia ?i „Problema") Evrei mizerabili! Buni de împu?cat! Nu de evacuat în Transnistria!...

Majoritatea evreilor care „evadau" din Transnistria f?ceau tot posibilul s? ajung? în România

Din p?cate, dup? un an, când administra?ia româneasc? a revenit în Bucovina ?i Basarabia, nu s-a putut stabili exact care au fost evreii aceia mizerabili! Neputând fi identifica?i criminalii, s-a trecut la m?sura logic?: evacuarea tuturor evreilor! În felul acesta se putea ?ti c? au fost evacua?i ?i evreii tr?d?tori, neloiali, vinova?i fa?? de statul român, evrei bolnavi de anti-românism!... Evrei ne-oameni! Au fost îns? ?i evrei nevinova?i printre cei evacua?i! Poate c? cei mai mul?i erau evreii nevinova?i! Tocmai de aceea regimul de care au avut parte în Transnistria a fost unul plin de omenie, de compasiune chiar! (...?tiu bine ce vorbesc ?i ce sens au cuvintele omenie ?i compasiune!). A?a se face c? majoritatea evreilor care „evadau" din Transnistria f?ceau tot posibilul s? ajung? în ...România, la Bucure?ti mai ales, sau de unde erau. Cu câteva excep?ii, pu?ine, dar spectaculoase. Cum ar fi tat?l lui Norman Manea, care pleac? f?r? probleme din Transnistria, ?i trece cu mari riscuri linia frontului la ru?i... În urma sa, familia nu risca nimic, nu p??e?te nimic, nimeni nu le repro?eaz? tr?darea t?tânelui. Numai feciorul s?u, peste ani, îi va lua ap?rarea într-un text confuz, numit roman, în care ne poveste?te, dar nu ne explic? cum era posibil ca familia sa, „deportat?" în Transnistria, s? primeasc? vizita din România a unor prieteni, pe care s?-i mai ?i g?zduiasc? câteva s?pt?mâni... ?i în situa?ia aceasta s-au aflat mul?i evrei în Transnistria: le veneau musafiri din ?ar?! Unde i-au g?zduit pe acei musafiri? În cocinele de porci unde se jur? strâmba de Sonia Palty c? au locuit evreii evacua?i în Transnistria?! Ce fel de deportare a fost aia? Cum ar veni s? afl?m c? la Aiud sau la Canal veneau rudele s?-?i petreac? week-endul al?turi de cei dragi?! Al?turi de Petre ?u?ea, al?turi de Iuliu Maniu, de Gheorghe Br?tianu. Da, a fost un holocaust în România, dar asta dup? august 1944... Au fost ?i mul?i evrei în acel Holocaust, dar nu ca victime, ci de partea cealalt? a baricadei!

De la holocaustul din Transnistria evreii se întorc cu saci de ruble

Cade, potrivit lui Ioan D. Popescu, ?i minciuna cu evreii sco?i la munci istovitoare, extenuante. Antonescu i-a deportat pe evreii suspec?i în Transnistria nu ca s?-i pun? s? munceasc? - cum a fost cazul lag?relor de deportare germane, ci ca s?-i izoleze, s?-i împiedice s? se dedea la acte de sabotaj ?i diversiune în favoarea inamicului sovietic. I-a l?sat pe evrei s? se descurce singuri, s?-?i g?seasc? de lucru, dac? nu le-a pl?cut s? stea cumin?i în România. Astfel c? principala preocupare pentru evreii din Transnistria a fost cum s? g?seasc? de lucru, ca s?-?i poat? câ?tiga existen?a. Acela?i Grotzman declar?, la începutul depozi?iei sale: „Printre evrei se ?tia c? la Tiraspol [...] se poate cî?tiga o bucat? de pâine prin munc? cinstit?" [5] Cum s-au descurcat evreii „prin munc? cinstit?" în Transnistria? Unii foarte bine. Cu ani în urm?, când nici nu se pomenea de vreun holocaust în Transnistria, un domn ne povestea la o cafea b?ut? la Athenee Pallace cum ?i-a f?cut el armata în Transnistria, cum a f?cut avere. F?cea naveta Transnistria - Bucure?ti. Uniforma militar? îl ap?ra de orice control, iar el venea la Bucure?ti cu sume mari de m?rci germane „de ocupa?ie", valabile în teritoriile ocupate ?i administrate de germani. Le aducea de la evrei din Transnistria ?i le ducea unor evrei din Bucure?ti. Aceste m?rci erau acelea?i la Paris ?i la Odesa. Numai c? la Odesa se procurau u?or ?i, via Bucure?ti, ajungeau în Fran?a, iar de acolo veneau, cump?rate pe acele m?rci, bijuterii, opere de art? etc... Nu l-am crezut, sar dup? 1990 a ap?rut confirmarea, documentul, publicat chiar de un evreu: Teodor Wexler. În volumele masive de documente privind situa?ia evreilor din România, r?posatul Wexler, evreu de bun? credin??, a publicat ?i stenograma unei discu?ii despre evrei într-o plenar? a P.C.R. ?inut? în 1945, 5 octombrie. Iat? ce spune Vasile Luca, în deplin consens ?i cu ceilal?i comuni?ti participan?i la discu?ie, majoritatea evrei: „?i ce au f?cut evreii din lag?re? Au venit cu saci de ruble. Au cump?rat ruble cu 5 lei ?i le-au vândut cu suta apoi. [...] În scurt timp au devenit milionari! [...] S-au îmbr?cat în uniforme ruse?ti ?i au luat vitele de la ??rani." [6]

A?adar, de la holocaustul din Transnistria evreii se întorc cu saci de ruble! Cum ar fi oare s? afl?m c? evreii s-au întors milionari de la Auschwitz?... Cine ne-ar crede? Cine ne-ar mai crede c? la Auschwitz a fost holocasut? Iat? îns? c? de la holocaustul din România te puteai întoarce cu „saci" de bani! Atunci cum r?mâne cu acest holocaust, despre care unii, în frunte cu rabinul ?ef Moses Rozen, au afirmat c? a început în România?! Tot ce se poate dovedi cu documente este c? la noi, în România, ?ar? unde tout est pris à légère a început Holocashul, chiar înainte de a se încheia Holocaustul, caz clar, indiscutabil, de protocronism românesc! S? vedem cine ne contest? ?i aceast? prioritate mondial?: Holocashul a început în România. Avem dovezile necesare!

Cei mai mul?i evrei, cu Brucan în frunte, s-au vrut profesori universitari

În fine, c? tot vorbeam mai sus de umorul evreiesc, mi-e u?or de imaginat cât s-a rîs la Bucure?ti, în cercurile evreie?ti cele mai înalte, pe seama evreilor fraieri din Occident! Ace?tia erau bombarda?i cu scrisori prin care li se cerea ajutor material, bani adic?, pentru a între?ine lupta de rezisten?? armat? împotriva asupririi ?i abuzurilor regimului dictatorial al Mare?alului. Acele scrisori vorbeau despre suferin?e evreie?ti inimaginabile - cuvîntul inimaginabil face real ?i credibil orice scenariu -, dar ?i despre faptele de vitejie ale halu?imilor, evrei tineri din forma?iunile paramilitare de auto-ap?rare a evreilor. Poduri aruncate în aer, trenuri pline de muni?ie ?i trupe deraiate ?i mitraliate, depozite de carburan?i transformate în tor?e imense etc., etc. Aceste compozi?ii literare (care au premers literatura realist-socialist? de dup? Eliberare, cu eminen?i reprezentan?i evrei) au avut mare efect în Occident, de pe urma lor veneau din America sume mari, mult peste nevoile Comunit??ii, a?a c? un num?r restrâns de activi?i sioni?ti î?i opreau partea leului din acest ajutor! Gluma a ?inut chiar ?i dup? ce autorit??ile române?ti au intervenit ?i i-au arestat pe escroci. Norocul lor c? au fost aresta?i. Nu au apucat s? fie judeca?i, c?ci a survenit 23 august eliberator din pu?c?rii, a?a c? dup? 23 August 1944 au putut pretinde c? sunt victime ale regimului, lupt?tori anti-fasci?ti neînfrica?i. Cu pensiile ?i onorurile adiacente, de data asta pl?tite de fraierii de români, nu de fraierii de evrei americani. Alte glume, alte hohote de râs în sânul evreimii române?ti. ?i evreii sunt mari me?teri în a lua la mi?to încerc?rile vie?ii, ale istoriei!

Ce s-a mai rîs ?i atunci când, tot dup? 1944, au început evreii s? fie recompensa?i pentru suferin?ele din anii de dictatur? antonescian?, mul?i dintre ei cu diplome universitare ?i cu func?ii intelectuale. Cei mai mul?i evrei, cu Brucan în frunte, s-au vrut profesori universitari! Unul dintre ei a r?mas de pomin? printre ovrei: a cerut s? fie numit conferen?iar universitar, spre mirarea celorlal?i. Dup? ce ?i-a luat patalamaua în mân?, colegii de... catedr? l-au întrebat de ce a?a modest? De ce numai conferen?iar?! ?i ce au mai râs?! Bietul I?ic, care în via?a lui nu c?lcase prin vreo universitate, nici m?car ca student repetent, crezuse, în ingenuitatea sa congenital?, c? rangul de conferen?iar este cel mai mare, doar despre profesori auzi la tot pasul! Iar el nu cunoscuse niciun conferen?iar, a?a c? i-a pl?cut ?i a ales s? fie ceea ce nu în?elesese ce înseamn?. Repet: ce s-a mai râs în Comunitate pe seam? acelui evreu naiv ?i neinformat. Dr?gu?ul de el!

Dar cel mai mult s-a râs totu?i pe vremea lui Antonescu! Scosese Antonescu ni?te legi anti-semite de te cruceai! Pentru te miri ce fleac erau bie?ii evrei condamna?i la zile întregi de recluziune, de temni??, uneori chiar ?i o s?pt?mân?. Cel mai pu?in, o zi lumin?, de expunere la stâlpul infamiei. E drept, la acest din urm? supliciu barbar, de inspira?ie medieval?, nu a fost supus decât un singur evreu, Alexandru Spiegel, din Hâr?ova. A fost acuzat - tata zicea c? pe nedrept, pentru stocare de produse alimentare. A?a c? la începutul lunii Ianuarie 1941, evreul nostru ?i trei ??rani, cu aceea?i culp?, au fost expu?i în pia?a mare din Hâr?ova, s?-i vad? lumea ?i s?-i ru?ineze. Seara, la l?satul întunericului, au fost trimi?i acas?. Nu se mai puteau ?ine bine pe picioare, c?ci din cauza frigului mântuiser? tot ce adusese tata de mâncat ?i mai ales de b?ut, transformând locul de peniten?a într-un soi de picnic improvizat în taxiul cu care tata a venit special de la Constan?a, s? nu rateze a?a „oportunitate" de a-?i exhiba anti-semitismul, „funciar la români". (Am citat-o la Lya B.)

„Eu sunt de na?ionalitate const?n?ean!"

Am povestit aceast? întâmplare pe site-ul meu, cu ceva vreme în urm?! Ca urmare, am fost c?utat s? mi se povesteasc? ce se mai întâmpla la Constan?a pe vremea Mare?alului când erau aresta?i evreii pe capete ?i condamna?i, care la trei zile, care chiar la o s?pt?mân? de deten?ie. Pu?c?ria ora?ului era în plin centru, pe Tomis. A?a c? era simplu pentru prietenii ovreiului sau ai ovreilor întemni?a?i s? se prezinte la închisoare ?i s? cear? vorbitor cu condamnatul. Directorul închisorii, const?n?ean ?i el, b?iat de ora? adic?, aproba f?r? nicio re?inere. Mai ales c? pe mul?i evrei îi cuno?tea pesonal. Le era prieten. La vorbitor, pe vremea aceea, se putea veni ?i cu de-ale gurii din b?trâni. A?a se face c? sala de vorbitor se transforma într-una de chef. Chef chef. Numai l?utarii lipseau! Dar nu totdeauna. Când ?i când, printre de?inu?i, se mai nimerea ?i vreun l?utar, doi. C? doar prigoana antonescian? i-a vizat ?i pe ?igani. Împotriva voin?ei lor erau sco?i din celula sordid? ?i întunecoas? ?i pu?i s? le cânte boierilor const?n?eni, greci, turci, români sau armeni, evrei. Trebuie spus c? la Constan?a au tr?it cei mai mul?i evrei care s-au împ?cat bine cu paharul! Nu le-a fost team? c? în vin se afl? adev?rul ?i l-ar putea rosti f?r? voia lor. Nu aveau ce s? ascund?! A?a se face c? evreu este cel care a rostit fraza magic? „Eu sunt de na?ionalitate const?n?ean!" Mi-nchipui ?i ce „mi?to monstru" s-a mai f?cut în cercurile evreie?ti ?i pe seama ideii, de un umor tipic evreiesc, de a se atârna înscrip?ionarea carne cusher pe cadavrele legionarilor de care s-au folosit la înscenarea de la Abator, din ianuarie 1941... cadavrele legionarilor, am zis, nu ale evreilor! Evreii erau cu regia!

„Am fost martor al unor mi?c?toare scene de solidaritate ?i de ajutor între români ?i evrei."

În concluzie: s-au petrecut în acei ani scene ?i momente de omenie în?l??toare! La Constan?a, la Bucure?ti, nu mai vorbesc în Ardeal, în Moldova, la Ia?i, în Basarabia ?i Transnistria. Unele patetice, altele, nu pu?ine, de tot hazul. Vestitul haz de necaz românesc! L-au sim?it ?i evreii, chiar în timp de cumplit r?zboi mondial. Pu?ini au fost evreii din România care au avut ocazia s?-l pip?ie cât a fost de cumplit. Privilegiul ?sta l-au avut numai românii, câteva sute de mii, la Cotul Donului, în mun?ii Tatra... A?adar sunt tare ?i definitiv sup?rat pe evreii nemernici, mizerabili, care au scornit basna mizerabil? cu holocaustul din România. Îi iert pentru minciunile inventate, prin care s-ar discredita pentru vecie neamul românesc dac? ar fi luate în serios. E foarte u?or de demonstrat c? sunt minciuni! Nu-i mai crede nimeni! Dar n-am s?-i iert ?i nici Dumnezeu s? nu-i ierte pe evreii care prin propaganda uria?? ?i stupid? dezl?n?uit? pe aceast? tem? mincinoas? au împiedicat s? se afle despre momentele de excelen?? uman? petrecute la a?a zisul holocaust, momente care au ridicat valoarea fiin?ei umane în general, nu numai în ipostaza ei româneasc?. Au împiedicat consemnarea lor, ca momente de excelen?? româneasc?, de omenie rodnic?, în ac?iune! La aceste momente fantastice în ordinea moral? a lumii face trimitere expres? chiar ?i Filderman, liderul evreimii, în Testamentul s?u: „Am fost martor al unor mi?c?toare scene de solidaritate ?i de ajutor între români ?i evrei (s.n.) în anii de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mare?alul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea m?suri dure împotriva evreilor! A? aminti doar câteva exemple:

- Gra?ie interven?iei energice a Mare?alului Antonescu, a fost oprit? deportarea (în Germania - n.n., I.C.) a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
- El a dat pa?apoarte pa?apoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazist? evreii din Ungaria, a c?ror via?? era în pericol;
- Gra?ie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, f?cându-le s? par? pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun." Subliniez ap?sat secven?a „f?cându-le s? par? pierdute", „s? par?"!...
Cum v? spuneam: curat la mi?to! De mântuial?! Treab? româneasc?! Nici de un holocaust ca lumea nu am fost în stare. Ditamai Mare?alul a ajuns „s? se fac?", s? joace teatru, s? mimeze belirea evreilor. S? mimeze holocaustul!... A?adar, mult clamata confiscare a averilor evreie?ti a fost f?cut? de sanchi. La derut?! Numai pe hârtie. Ca s? dea satisfac?ie „comisarilor europeni" de atunci! Ce scandal! Ce situa?ie penibil?! Ce moment în?l??tor, de excelen?? româneasc?! F?r? pereche în acei ani de dezumanizare mondial?!

A?i nesocotit dreptul nostru la adev?rul integral despre omenia româneasc?

Din p?cate, corul impostorilor ?i al calomniatorilor a acoperit glasul evreilor normali, al evreilor cinsti?i. Nu pu?ini, totu?i insuficien?i, din p?cate! Astfel c? la ?apte decenii de la acei ani de cump?n? ne-am ales nu cu inventarul amplu, cuprinz?tor, a tot cuprinz?tor dac? s-ar fi putut, ?i atât de reconfortant al faptelor de solidaritate uman? româneasc? cu evreimea dispre?uit? ?i urgisit? pe tot continentul. Cu chiu ?i vai au r?zbit prin fortifica?iile uit?rii ?i ale ignor?rii, ale minciunii, ici ?i colo câte o m?rturie, cum sunt cele mai sus comentate. Dar celelalte, despre care avem toate motivele s? credem c? n-au fost pu?ine, cine le mai recupereaz? din h?ul uit?rii?.

I-a?i obligat prin teroare pe bie?ii oameni, evrei sau români, s? le uite, s? le fac? uitate, s? le distrug?. Abia câteva au mai r?mas, salvate ca prin minune. Slav? Domnului, de?i sunt pu?ine, sunt suficiente ca s? putem reconstitui adev?rul. Un adev?r reconstituit din cioburi. Din cioburi atât de curat str?lucitoare! De ce, domnilor evrei degenera?i, activi?ti ai minciunii, de ce a?i nesocotit dreptul nostru la adev?rul integral despre omenia româneasc?, a p?rin?ilor no?tri? Despre faptele lor minunate?
Chiar nu v? sim?i?i bine în fa?a Omului frumos împlinit ca Om? V? deranjeaz? omenia? Cumva nu v? sim?i?i oameni? Nu sunte?i, împreun? cu noi, fiii aceluia?i Dumnezeu? V? indispunea bun?tatea noastr? f?r? de leac, nedezmin?it? nici în cele mai grele clipe? V? umilea? V? complexa? V? umplea de venin? Chiar ?ine?i ca nicio fapt? bun? s? nu r?mân? nepedepsit?? Ce mil? ?i ce sil? mi se face de voi?!...
Sictir din fa?a mea!, cum ar zice orice evreu din Constan?a.

Materialul documentar care infirm? orice supozi?ie de genocid, de holocaust a fost distrus

Spuneam mai sus, despre cartea de care m-am folosit, c? prin titlul ei, „Dosarele suferin?ei", nu mi-a inspirat încredere ?i ani de zile, din p?cate, am l?sat-o neatins?! Iat? de ce: În 1945, imediat dup? Radu Ioanidr?zboi, fiecare familie de evrei din România a primit o carticic?, un chestionar lung, intitulat aproximativ la fel: „Dosarul suferin?elor unei familii evreie?ti", cu aproape 80 de întreb?ri, privind anii de prigoan? prin care au trecut evreii din România. Întreb?ri de genul: ce bunuri materiale v-au fost confiscate? A?i fost dat afar? din servici? Cât timp nu a?i g?sit de lucru dup? ce a?i fost concediat? Etc., etc. Cu privire la evreii ale c?ror suferin?e au fost „încununate" prin moarte, prin exterminare, nu apare îns? nici m?car o singur? întrebare. La pagina 2 este o întrebare vag? despre „victimele ?i disp?ru?ii" din familia respectiv?, iar când întrebarea devine mai detaliat?, afl?m c? prin termenul victim? se refer? la „arest?ri, maltrat?ri, evacu?ri, expulz?ri, pagube". De asasinate, execu?ii în mas? sau exterminare, genocid, pogrom, nici m?car o întrebare. A?adar, la data când s-a întocmit acest chestionar de c?tre însu?i Congresul Mondial Evreiesc, con?tiin?a colectiv? evreiasc? nu avea în vedere, ca suferin?e extreme îndurate de evreii din România, decât „arest?ri, maltrat?ri, evacu?ri, expuz?ri, pagube"!... S-a adunat astfel un material documentar imens: peste 100.000 de „dosare ale suferin?ei evreie?ti". Acest material documentar extrem de pre?ios nu a fost niciodat? adus în discu?ie de sus?in?torii genocidului din România. De ce? Probabil pentru c? prin con?inutul lor faptic infirm? orice supozi?ie de genocid, de holocaust! Mai mult, am primit informa?ia c? acest fond documentar, aflat în arhiva Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România, a fost distrus. Nu mi-a venit s? cred. Drept care am cerut, în temeiul legii, s? ni se dea acces liber la acest fond. Am fost plimba?i cu vorba, cum c? fondul se afl? în reorganizare... Vom reveni cu cererea noastr? apelând la justi?ie! Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România (F.C.E.R.) este bugetat? se statul român ?i este obligat? s? ofere publicului interesat accesul la arhive.

M?rturia profesorului Raoul Volcinschi

Subsemnatul Raoul Volcinschi, domiciliat în Cluj–Napoca, profesor universitar pensionar, membru al Asocia?iei Fo?tilor De?inu?i Politici din România, am de f?cut urm?toarea declara?ie, în fa?a d-lui profesor Ion Coja: Sunt originar din Cern?u?i unde, în 1940, am tr?it drama evacu?rii familiei mele din Cern?u?i. Eram elev la liceul Aron Pumnul ?i f?ceam parte din echipa de fotbal Drago? Vod?. Jucam la pitici. În Cern?u?i erau trei echipe la care jucau tinerii evrei: Macabi, Borohov ?i Hasmonea. Deseori jucam românii cu evreii, meciuri agreabile, f?r? nici o tensiune de natur? rasist?, antisemit? sau antiromâneasc?. Ne cuno?team bine între noi, chiar dac? eram la ?coli diferite ?i tr?iam în cartiere diferite.

Pentru trecut un monument, pentru prezent un glon?!

„În seara zilei de 27 iunie la radio Monte Carlo, pe care familia mea îl asculta cu regularitate, s-a anun?at c? România este obligat? s? cedeze Basarabia ?i Bucovina. La radio Bucure?ti, încercând s? afl?m ce se întâmpl?, se comenta felul cum a decurs examenul de bacalaureat al principelui Mihai... Nimic despre ultimatum ! Tata îns? ne-a pus s? începem împachetarea lucrurilor din cas?, în vederea refugierii noastre în ?ar?. A doua zi, de diminea??, tata m-a trimis s?-mi scot actele ?colare de la liceu, care urmau s?-mi fie necesare înscrierii la ?coal? în septembrie. Drumul meu de acas? pân? la liceu trecea prin Pia?a Unirii ?i prin fa?a Prim?riei. Când am ajuns la prim?rie am v?zut c? în strad? z?ceau cinci cadavre de solda?i români, al c?ror sânge se scursese în praful de pe caldarâm. Câ?iva oameni de pe margine priveau consterna?i ?i deruta?i. Am întrebat ce se întâmpl?, au venit deja ru?ii la Cern?u?i ? Mi s-a r?spuns c? solda?ii au fost omorî?i « de ?ia! » ?i mi s-a ar?tat spre dou? automobile în jurul c?rora se învârteau vreo 12-15 tineri civili, înarma?i, unii aveau chiar dou? automate, unul în mân?, altul la spate ?i se agitau s? încap? to?i în ma?ini. Îi cuno?team pe to?i, pe unii din vedere, pe al?ii personal sau dup? nume: Aufleger Feibi?, Fisher, Abacumov, Eisinger Siegfried. Jucau fotbal în forma?ia de juniori a echipelor evreie?ti amintite. Au plecat strigând « Zum Flugplaz! » (La aeroport!) M–am întors acas? pe un drum ocolitor, c?ci se auzeau focuri de arm? pe alte str?zi. În grupul amintit se afla ?i Sigi Bainer, pe care îl cunoscusem bine c?ci jucasem fotbal împreun?, în câteva meciuri, ca adversari. L-am reg?sit pe la mijlocul anilor '50, la securitatea din Cluj, când am fost anchetat ?i de câteva ori am fost b?tut m?r de acest Sigi Bainer. Am încercat s? vorbesc cu el omene?te, amintindu-i c? ne cunoa?tem bine ?i c? n-are cum s? vad? în mine un agent al puterilor imperialiste occidentale, cum eram acuzat. Mi-a spus de mai multe ori: « pentru trecut un monument, pentru prezent un glon?! ». Îl mai întâlnisem de câteva ori în Cluj, fusese un mic contrabandist înainte de a se angaja la securitate, ca anchetator ?i b?t?u?. Când m-am eliberat am aflat c? plecase în Israel". (Raoul Volcinschi)
--------------------------------------------------------------------------------------------
[1] „Dosarele Suferin?ei", Editura Bucovina viitoare, 1999, p.107
[2] Ibidem, p.126
[3] Ibidem, p.185
[4] Ibidem, p.46
[5] Ibidem, p.184
[6] Ibidem, p.26-28 footer