Revista Art-emis
Succesul preale?ilor no?tri PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Joi, 06 Decembrie 2012 16:01
Money-money-money„Democra?ia, ca ?i socialismul ?i comunismul, e o formul? politic? plantat? în doctrina materialist?. Iresponsabilitatea moral?, proclamat? de materialism e practicat? cu orgie de aceste societ??i anonime pe ac?iuni care sunt partidele politice." (Nichifor Crainic)

Nicio criz? intern? sau extern?, nici un context conflictual de orice natur?, nici o situa?ie dramatic? a?ternut? general, dar vremelnic peste ?ar?, nici un alt r?u în sine, nu poate smulge comunitatea prezent? din r?d?cinile ancestrale ale Na?iunii sale, fiindc? r?d?cinile ei ontologice î?i trag seva din pl?mada teologic? a Crea?iei dumnezeie?ti, care în comuniune cu Ziditorul, d? valoare, sens ?i ve?nicie vie?ii Omului, vie?ii Familiei, vie?ii Na?iunii ?i desigur bucurie ?i admira?ie Creatorului. Lumina neînserat? din sufletele credincio?ilor de azi abia mai pâlpâie într-o sclipire lin? duhovniceasc?, fiindc? t?v?lugul lumesc cu neîncetatele lui patimi-rostogoliri taseaz? omenirea într-o neîncetat? tulburare ?i o cârmuire de sine prin: jigniri, trufii, sminteli, vrajbe, r?zmeri?e, t?g?duiri ale con?tin?ei, ale rânduielilor cre?tine, atentate la credin??, la libertate, la tradi?ie, la adev?r, la cultur?, la istorie, la tot ceea ce este firesc, venerabil ?i onorabil. Lumea ra?ional?, ca o expresie a eu-ului ei multiplicat lupt? f?r? încetare cu omenirea spiritual? cre?tin?, încercând s?-i r?stoarne sensul, pentru a întroniza atotputernicia orgoliului. Pentru acest lucru face efortul disperat, peste putin??, de a-L detrona pe Atotcreatorul a tot ?i a toate.

Adep?i ai unei legit??i universale precum obsesia egalitarist?, C?l?uzitorii pozitivi?ti ai lumii ra?ionale, demasc? Taina existen?ei, acuzând-o de suprema ei autoritate, care atenteaz? direct ?i împotriva topirii omenirii într-o uniformizant? omogenitate, adic? într-un panteism presupus. Neavând criteriile adev?rului, îl neag?, devenind astfel neputincio?i, infirmi în a percepe adev?rul mistic ?i orbi în a vedea frumuse?ea Lucr?rii dumnezeie?ti ca armonie divin? absolut?. În acest sens ?i profe?ii lumii ra?ional, la rândul lor, uzurp? sensul ra?ional al omenirii. ?tiin?a lor pozitivist? îi face prizonieri ai ra?iunii, mutilându-le esen?a mistic?. Promovând doar legile materialiste despre natur? nu ?i taina ei, r?st?lm?cesc valoarea ?i sensul, tr?ind ?i împingând lumea într-o eroare grosolan?. Pretextul c?, orice vreme istoric? î?i concepe genera?ia timpului ei, prin care î?i corecteaz? manierele, tendin?ele, ?inuta ?i atitudinile, precum ?i faptul c? oricare genera?ie se supune responsabilit??ii doar acelui timp este nefiresc, neîntemeiat, f?r? sens ?i ira?ional.

Mentorii ra?ionali nu sesizeaz? c? r?d?cinile crizei lumii moderne se afl? de fapt în programul lor de guvernare (de în?elare): în senzorialismul libertin, în explozia tehnicii nimicitoare pentru lume, în obsesia materialist?, în desacralizarea omenirii prin ateism, anarhism ?i nihilism. Ba din contr?, am?gitorii ra?ionali arunc? cu pietre în spiritualitatea cre?tin? acuzând-o de toate relele din lume, inclusiv na?terea acestei ambi?ioase ?i odioase crize. Negând puterea credin?ei ancorat? în n?dejde ?i dragoste, în?el?torii pozitivi?ti distrug esen?ele, elimin? spiritul, desconsider? harul, substitue purtarea de grij? a P?rintelui ceresc cu cea a legilor vegheate de un judec?tor, adic? o justi?ie care operând cu legi imperfecte se poate mândri la rându-i cu imperfec?iunea sa, aruncând astfel lumea într-o total? dezordine prin nihilismul tor?ionar ?i prin relativismul cel mai cras. Negând ordinea increat?, prestabilit? de Atotcreatorul, sfarm? ancorarea transcedental? a omului din ordinea suprem? a Frumosului, a Binelui, a Adev?rului ?i a Drept??ii, ordine cuprins? în m?nunchiul sublim al Dragostei. Toate speran?ele lor exhatologice se materializeaz? a?adar, în nefiin??. Goli?i de Dumnezeu ei devin materie f?r? spirit, ra?iune f?r? sentiment, p?mânt f?r? cer, lav? devenit? cenu?e astfel pretinsa lor obiectivitate împro?c? în jur erori subiective ?i spirite claustrate. To?i ace?ti învr?jbi?i ai urii, to?i ace?ti uzurpatori ai temeliilor cre?tine se str?duiesc ?i r?u?esc pân? la un punct anume, s? d?râme întreaga rânduial? ortodox? a Neamului: familia, societatea, biserica, pentru a le preface într-o s?lb?ticie a nihilismului lor ateu.

- Cine sunt în spatele acestui r?zboi de nimicire a dragostei pentru Dumnezeu, Neam ori Neamuri, ?tim !
- Cine face din indivizii care ?i-au c?lcat con?tiin?a în picioare, slugi ?i unelte ale r?zvr?tirii, deopotriv? ?tim !
- Cine sunt potrivnicii care au sfâ?iat prin r?zvr?tirea lor s?rmana noastr? Patrie, ieri ?i azi ?i mereu, iar??i ?tim !
- Ceea ce nu ?tim este timpul când oameni devota?i lui Dumnezeu ?i Neamului vor ie?i la lumin? invocând grabnica mângâiere, ajutorul ?i binecuvântarea N?sc?toarei de Dumnezeu, Împ?r?teasa Cerului ?i p?mântului, Aleasa ?i Nebiruita Ap?r?toare a Gr?dinii Sale preaalese, Daco-România, pentru trezirea din aceast? mole?eal? a nep?s?rii de sine ?i de ceilal?i mai ales, pentru ie?irea din aceste catacombe funeste ale pr?bu?irii moral-spirituale.

„Timpul este distan?a dintre chemarea lui Dumnezeu ?i r?spunsul omului". (P?rintele-Teolog Dumitru St?niloae)

Numai împ?rt??indu-se de tot harul divin, omul îi r?spunde lui Dumnezeu, trecând peste timp, peste vreme, dincolo în ve?nicie. Potrivnicii-r?uf?c?tori s?vâr?esc necontenit f?r?delegi în lung ?i în lat, împr??tiind în toat? ?ara duhul anarhiei, al s?r?ciei ?i al deprim?rii. ?i noi privim ca ni?te spectatori neajutora?i ?i chiar dac? nu aplaud?m, r?mânem f?r? ocrotire ca ni?te orfani p?r?si?i, lamentându-ne. De ce atâta tulburare ? De ce nemaisfâr?ita anarhie ? De ce neostoita trufie ? De ce atât de abundenta ur?? Pentru c?, ne r?spunde Sfântul Ioan de Kronstadt: „Duhul în?el?tor i-a prins pe înv??a?ii din vremea noastr?, f?cându-i s? se încread? în ra?iunea omeneasc?, s? se închine ei, s? se încread? în libertatea omeneasc?, în?elegând prin ea libertatea de a s?vâr?i tot r?ul, libertatea de a nu-L cunoa?te ?i de a nu-L cinsti pe Dumnezeu, ca libertatea de orice supunere fa?? de legea lui Dumnezeu, ca libertatea de a face oricum ?i oricând greve, ca libertatea de a nu înv??a. Cu aceste undi?e au fost prin?i to?i intelectualii, iar ace?tia au smintit la rândul lor oamenii simpli care muncesc în ora?e...Trufa?ii savan?i, profesori, dasc?li, au întors ?i ?tiin?ele naturii nu spre l?udarea lui Dumnezeu, ci spre hulirea sfântului S?u nume."[1] Nec?utarea libert??ii duhovnice?ti, pustie?te spiritualitatea comunit??ii na?ionale, a?ternând pe cale f?r?delegea la tot pasul. Dar oare toate aceste nefericiri, nenorociri ori necuvin?e ce ne lovesc una dup? alta, nu î?i au cumva s?la?ul ?i în noi ?

- Nu în locul iubirii dumnezeie?ti am pus r?sadul patimilor de tot felul ?
- Nu în locul preaîn?eleptei voin?e divine am pus fantoma liberului nostru arbitru ?
- Nu în locul Adev?rului Treimic am pus n?luca tuturor am?girilor ?
- Nu în locul sufletului curat, primitor ?i jertfelnic am deschis v?mile oric?ror samavolnicii?
- Nu în locul credin?ei purificatoare am hr?nit stuf?ri?urile ?i h??i?urile trufiei ?
- Nu în locul n?dejdii eliberatoare am altoit provoc?rile atotmolipsitoare ale r?zvr?tirii ?
- Nu în locul frumuse?ii Crea?iei în care a s?l??luit splendoarea lui Dumnezeu am pus schimonosirea la fa?? a fariseului, a fariseismului ?

Dezl?n?uirea evenimentelor cotidiene în haotica lor rostogolire detun? grav fragilitatea oamenilor ?i mai cu seam? a tinerilor, care tr?iesc, de regul?, mult mai intens bulversarea acestor evenimente. Înfiorarea lor e covâr?itoare, asemeni frunzei plopilor care tremur? permanent, chiar ?i în timpul de pace al lini?tei. ?ansele nu pot fi decât dou?: ori tr?ie?ti orbe?te ca un individ oarecare, purtat de mole?eala neputin?ei, ori prive?ti prin limpezimea spiritului, confruntându-le. Numai c?, pentru a birui e imperios nevoie de dreapta credin??, o?elit? în plato?a mistic? a ascezei.

Dup? gândirea marelui teolog Nichifor Crainic, lumea poate fi considerat? prin trei moduri principale:
„- Idealismul, dup? care singura realitate e ideea, iar lucrurile aievea, fenomenele concrete nu sunt decât iluzii ?i umbre proiectate de idee. Sublim? în poezia ei metafizic?, aceast? doctrin? a idealismului e contrazis? la fiecare pas de realitatea dur? a lucrurilor, care ne opun o altfel de rezisten?? decât ne-am a?tepta de la ni?te umbre diafane sau de la ni?te iluzii fine ca p?ienjeni?ul.
- Materialismul, dup? care nu exist? nimic în afar? de materie ?i energie fizic?. Lumea, dup? aceast? doctrin? e opera hazardului ?i e dominat? de întâmplarea oarb?. Ceea ce este monstruos de nelogic în aceast? doctrin?, e c? filosofii materiali?ti se str?duiesc totu?i s? formuleze legile întâmpl?rii oarbe ?i s? organizeze hazardul cosmic dup? concep?ia lor mecanicist?...Întreaga istorie a omenirii e o simpl? lupt? pentru stomac. Determinat de aceast? lupt?, omul e un animal iresponsabil din punct de vedere moral. Toate accesele brutale, toate ororile, toat? nenorocirea vie?ii moderne, toate cataclismele care se repercuteaz? pân? la noi sunt n?scute din aceast? doctrin? satanic? a materialismului, doctrina bestialit??ii.
- În sfâr?it, al treilea mod de a vedea lumea este spiritualismul. Dac? idealismul nu recunoa?te materia, dac? materialismul nu recunoa?te spiritul, nimic din exclusivismul simplist al acestor dou? doctrine nu atinge doctrina spiritualist?. În aceea?i formul? de via??, ea cuprinde dou? doctrine extremiste. Spiritul e afirmat, materia e net?g?duit?. Dar spiritul e primordial ?i exercit? asupra materiei primatul s?u patern. Ordinea cosmic?, în toat? divina ei frumuse?e, nu e opera hazardului, ci opera spiritului care î?i îmbrac? formele în pasta amorf? a materiei. Bucat? vie de Univers, rezumând întreaga minune a existen?ei, omul nu e nici umbra iresponsabil spânzurat? de idee, nici iresponsabilul animal decapitat ?i redus la ritmul mecanic al determinismului materialist."[2]

Omul deci, ca f?ptur? creat? dup? Chipul întru asem?nare cu Dumnezeu privind libertatea spiritului de a se îndumnezei, î?i subordoneaz? materia, determinându-?i responsabil via?a atât în planul imanent cât ?i în cel transcendent. Desigur c?, pentru om, cel mai adecvat climat al vie?ii este natura spiritual?, în care pulseaz? genul spiritualist, atât ca gen? teologic?, cât ?i ca finalitate religioas? (hristic?). Cre?tinismul este a?adar, Chipul adev?rului ontologic a?ezat structural în pecetea f?pturii-ra?ionale. El este circumscris sufletului ?i are nevoie doar de o permanent? mireasm? dumnezeiasc? pentru a str?luci în lumina faptelor sale morale. Dac?, doctrina spiritualist? este Scutecelul de aur al Crea?iei, în care Atotcreatorul îi consfin?e?te logodna prin mirul diafan al surâsului S?u dumnezeiesc, atunci ra?ionamentele preceptelor idealiste ori materialiste, ira?ionale, înv?luie lumea autonom? într-o infirmitate moral? ?i o paralizie spiritual?, aruncând-o în bra?ele disper?rii, în anturajul derutei, în vârtejul panicii, peste care cade zâmbetul sceptic al iluziilor. Toate aceste infirmit??i ?i paralizii î?i a?intesc meduzele spre întreaga fiin?? na?ional?, cu tendin?a de a configura Omul, într-un ins-vremelnic. Orice vreme scoas? din timpul mesianic al urm?rii lui Hristos, îl face pe om sau comunitatea orice alceva decât este: adic? o soart? a hazardului, care prin materialismul exacerbat, pulverizeaz? societ??ile statelor democrate într-un egoism feroce, al a?â??rii tuturor împotriva tuturor: „homo homini lupus".

Materialismul, prin extremele sale: individualismul capitalist ?i egoismele individuale organizate democratic, balanseaz? societatea, care dezerteaz? de la Tradi?ie, între o perpetu? efervescen?? a câ?tigului ?i o deplorabil? agonie a crizei. Iat? ce spunea despre acest aspect unul dintre materiali?tii încarna?i ai doctrinei marxiste, Mihai Ralea în 1931, atât de actual ?i ast?zi: Capitalismul, care în prima lui faz? conservase virtu?iile patriarhale ale vechii noble?i, în partea ultim? a dezvolt?rii sale a desfiin?at cu totul sim?ul de permanen?? ?i prin aceasta ata?amentul fa?? de lucruri ?i de oameni. Azi sentimentalismul respectiv, adic? duio?ia fa?? de trecut, a murit. Nu ne mai intereseaz? decât prezentul în care tr?im exclusiv. Prezentul nu poate îns? nici crea, nici conserva fidelitatea. Epoca actual? e epoca tuturor tr?d?rilor.[3] Cât de izbitoare este asem?narea cu epoca noastr?! Parc? sunt gemene cele dou? epoci.

Materiali?tii, necrezând în nimic, ca ni?te juc?rii ale oarbei întâmpl?ri, iau totul ca un joc al hazardului tr?ind un perpetuu provizorat prezent, în care fidelitatea este detronat? ?i instaurat? cu trâmbi?e ?i osanale anarhia, cu întreaga ei dinastie: antisemitismul (ura împotriva na?iunilor), bol?evismul, c?m?t?ria, demagogia, ecumenismul (suma ereziilor), francmasoneria, genocidul, ho?ia, iluminismul, jaful, la?itatea, marxismul, nihilismul, obscenitatea, panteismul, revolu?ia, slug?rnicia, ?arlatanismul, tr?darea, ?opârl?nia, umanismul, vr?jitoria, xenofobia, yoga, zavistia, etc.

Monstruozitatea moral?, odat? instalat? începe domnia nihilismului, dând frâu liber imediat revoltei sale, satisf?cându-?i bestialitatea feroce, alternat? prin panic?, incertitudine, r?zvr?tire. Haosul este a?adar cauza prim? dar ?i finalitatea materialismului. Pentru doctrina spiritualist?, revelat? printr-o con?tiin?? spiritual? suprem?, atât cauza primar?, precum ?i finalitatea, converg numai în lumina etern? a spiritului. Cre?tinul este astfel ancorat ordinei spirituale, în care prin libertatea harului divin î?i exercit? misiunea, voca?ia ?i m?rturisirea slujirii ?i recre?rii doar în acord, în comuniune, cu Voin?a dumnezeiasc?. Sub autoritatea unicit??ii persoanei, prin darul Chipului primit la Crea?ie, reînnoit în Hristos, fiecare credincios î?i afl? chemarea, alegerea ?i treapta slujirii lui Dumnezeu ?i a Na?iei sale. Numai dreptul cre?tin m?rturisitor, care st? pe grumazul vremii, ar putea s? dicteze istoria, ce s-ar împleti cu menirea sa ?i cu destinul Tradi?iei str?-str?mo?e?ti. Ordinea, a?ezarea lumii în Vatra na?iunilor este l?sat? de Creator întru des?vâr?irea Neamurilor. Cele care conlucreaz? cu Dumnezeu î?i îndeplinesc destinul mesianic al mântuirii, iar cele ce se rup de Ziditorul a toate, excluzând responsabilitatea moral?, s?vâr?esc hegemonia haosului, a dezordinii, a distrugerii a tot ce este firesc ?i frumos în armonia divin?.

„Neamurile - m?rturisea marele Duhovnic Arsenie Boca -, au un destin ascuns în Dumnezeu. Când î?i urmeaz? destinul, au ap?rarea lui Dumnezeu, când îl tr?deaz?, s? se g?teasc? de pedeaps?".[4] Nenorocirea face c? tocmai în aceast? tragic? r?spântie, între haos ?i spirit, între responsabilitate ?i cinism, între demnitate ?i tr?dare, se afl? ast?zi tineretul nostru. Sufletul tinerei genera?ii este terorizat de dezastrele momentului ?i de catastrofele apropiate care se anun?? în continuare. Politicienii preaale?i, universitari în demagogie, academicieni ai manipul?rii, mo?tenitori ai promisiunilor, ca purt?tori de grij? ce sunt, explic? abil apartene?a crizei interne la cea interna?ional?. Cu alte cuvinte vina este de natur? extern?. Deci, nimeni nu e vinovat, ori în cel mai r?u caz ar fi opozi?ia sau mai cu seam? curentele na?ionaliste. Este arhicunoscut faptul c? mentalit??ii democratice îi este specific? tocmai aceast? uman? sustragere de la responsabilitate. Fiindc?,adaug? Nichifor Crainic, democra?ia, ca ?i socialismul ?i comunismul, e o formul? politic? plantat? în doctrina materialist?. Iresponsabilitatea moral?, proclamat? de materialism e practicat? cu orgie de aceste societ??i anonime pe ac?iuni care sunt partidele politice.[5] În sprijinul afirma?iei marelui teolog, vine chiar tân?ra speran?? a democra?iei, Mihai Ralea, care afirm?: Ca s? ai succes, adic? s? fii selectat de societatea în care tr?ie?ti, e necesar s? te înscrii cu orice pre? într-un anumit tip... S? te poat? încadra lumea în una din acele rubrici: r?ut?ciosul, diabolicul, sfântul, machiavelicul, cinicul, violentul etc., etc. Iat? de ce, orice om politic simte nevoia de a juca un rol, de a-?i construi o masc?, care de cele mai multe ori nu-l define?te. Nu import?.[6] Fire?te c?, valorile cre?tine nu import? aproape deloc. Ceea ce import? este doar succesul ob?inut sub masca democratului sub care stau arvunite: participarea tuturor la suveranitatea politic? ?i la bunurile vie?ii, egalitatea, libertatea individual?, alegerile libere, drepturile omului, votul universal, etc.

Ca s? afl?m în ce const? acest real succes al democratului, comparativ cu cel al mai democratului de ast?zi, vom apela desigur tot la marele gânditor Nichifor Crainic: „A?i f?cut socoteala cât cost? propaganda pentru un singur scaun de deputat ? Sunt cam cinci candida?i pe un loc. Eu am fost deputat ?i am f?cut aceast? socoteal? la fa?a locului. Ei bine, un scaun de deputat cost? în medie 700.000 lei. Cât aduce un scaun de deputat? 160.000 lei anual! Diferen?a enorm? dintre cheltuieli ?i venitul legal e dezastruoas? pentru omul politic. Atunci în ce const? succesul pe care îl vâneaz? sub masc?, cu o s?lbatic? pasiune, omul politic ? Dac? ar fi corect ?i cu oarecare stare, omul politic, dup? un singur an de practic? s-ar ruina. Observatorul impar?ial distinge îns? o minune în via?a politic?: în loc s? se ruineze, cum ar pretinde implacabil practica cinstit? a democra?iei, tribunii poporului sunt ast?zi simpli golani, iar mâine se trezesc milionari. Iat? adev?ratul ?i misteriosul ?i paradoxul succes al omului cu masca necesar?! Democra?ia este în func?ie de bani. Ea se face numai în vederea banului. Astfel, în realitate, democra?ia e o intreprindere înd?r?tul c?reia st? banca."[7]

Cu siguran?? c? în registrele misterioase ale B?ncilor democrate sunt nume de vaz? ale distin?ilor între?inu?i, care atingând succesul puterii, înlesnesc la rându-le b?ncilor creditoare, afacerile prospere, pe spinarea obiditului popor prea des încercat ?i parc? resemnat. A?adar, votul universal al maselor prea tolerante ajunge garantat sut? la sut?, pentru Marea Finan?? (F.M.I. + B.M.), o veritabil? intreprindere de profit. Panica proiectat? de succesul politic mai ales intern, dar ?i în tandem cu cel extern, se anun?? ca o iminent? pr?bu?ire peste amurgul grijilor ?i s?r?ciei noastre.

Cinica teorie a tuturor partidelor politice asigur? cu succes iresponsabilitatea individual? a liderilor ale?i pe de o parte ?i pr?bu?irea economico-spiritual? la scar? na?ional? pe de alt? parte. Zilnic se pr?bu?esc institu?ii ?i sisteme, democra?ia nu mai poate garanta problema produc?iei, a reparti?iei bunurilor materiale, a refacerii nivelui decent de trai pentru marea comunitate.

Care e rezultatul practic al democra?iei ? Se întreab? ?i ne întreab? acela?i mare român Nichifor Crainic. „Biruri din an în an mai zdrobitoare, proprietatea rural? înc?rcat? de datorii de 70 % din valoarea ei, provenite dintr-o cam?t? exorbitant? la împrumuturi, favorizarea câtorva trusturi industriale, ca zah?rul, hârtia, petrolul, c?rbunele cu pre?uri de dou?, de trei ?i de patru ori mai mari decât cele din str?in?tate ?i o paralizie general? a energiilor creatoare ale acestei ??ri".[8]

Dac? pentru spiritualism caracterul fundamental este autoritatea, pentru materialism baza vremelniciei este desigur în?elarea, marea în?elare. În protodaca noastr?, cuvântul autoritate exprim? autorul faptelor bune, responsabilitatea moral?, demnitatea persoanei. Autoritatea spiritual? sanc?ioneaz? drastic toate neregulile, toate erorile, toate nedrept??ile comise în cadrul Na?iunii, în timp ce, materialismul promoveaz? cu ostenta?ie ororile ?i orgiile sale caracteristice în comunitatea prezent?, într-o derut? democratic?. Despre atragerea responsabilit??ii într-o societate predominant materialist? nu poate fi vorba, deoarece ale?ii promulg? dup? fiecare mandat, toleran?a reciprocit??ii. „Orice posibilitate de sanc?ionare a f?r?delegilor - ne arat? Profesorul Nichifor Crainic - e anulat? de faptul c? oamenii politici î?i recunosc reciproc f?r?delegile. De aici aceast? universal? îng?duial?, expresie a unei universale complicit??i".[9]

Enun?ul democra?iei cu privire la incompeten?a reciproc? dintre politic? ?i moral? este unul dezgust?tor ?i pe deplin imoral. Principiile moralei cre?tine sunt interzise politicii Statului, tocmai pentru c? sunt incomode, pentru c? ar deraia experien?a democratic? dezastruoas?, pentru c? ar preveni exploatarea maselor în folosul preaale?ilor lor purt?tori de mandate, de promisiuni ?i de griji. Materiali?tii nu ?tiu c? exist? o leg?tur? organic? între Biseric? ?i Stat, între ortodoxie ?i politic?, între fiii aceluia?i Neam, în baza principiului ontologic fundamental a c?rui structur? este pur teologic?. Aceast? leg?tur? organic? se nume?te na?ionalism. Dup? natura lui na?ionalismul este pre-cre?tin ?i cre?tin. Atât!

Doctrina spiritualist? promoveaz? atât na?ionalismul cre?tin, ca realitate istoric?, cât ?i demofilia, ca stare prezent?. La rândul s?u materialismul afi?eaz? un fals patriotism, precum ?i o democra?ie, care bântuie ca o plag? permanent? a c?m?t?riei recrudescente. Numai în politica amoral? individul are privilegiul de a-?i exercita egoismul în mod democratic. Fariseismul democra?iei const? tocmai în paradoxul ei: pornind de la m?rinimia slobozirii popoarelor de sub jugul nobilimii feudale, a atins apogeul prin ruinarea popoarelor eliberate ?i încorporate apoi robiei sale.

Statul de drept al unei Na?iuni cre?tine trebuie s? fie un Stat cre?tin, în care se promoveaz? arta conducerii ?i ocrotirii poporului sub flamura credin?ei ?i sceptrul moralit??ii. Numai na?ionalistul cre?tin prin misiunea ?i jertfa sa asumat?, lupt? altruist pentru reînnoirea omului, a poporului, a Na?iunii sale, rezidite suflete?te în Iisus Hristos. Salvarea Na?iei, const? tocmai în ancorarea tineretului într-o rena?tere na?ionalist-cre?tin?, conform? cu natura lui umano-spiritual?, singura for?? capabil? s? reinstaureze ordinea spiritual? a Neamului ?i respectiv a lumii. Elita ortodox? na?ionalist-cre?tin? se mândre?te cu poporul din sânul c?ruia s-a n?scut ?i i se d?ruie?te pân? la m?sura ridic?rii lui la sine, la în?l?imea boieriei ei cre?tine?ti (a demnit??ii voievodale jertfitoare întru Dumnezeu ?i Neam). Demnitate nobil? care l-a fascinat, la cucerit ?i l-a înnobilat pe gânditorul evreu, devenit prin aceasta monahul ortodox Nicolae Steinhardt: „Dou? lucruri m-au fascinat pe lume: Boieria lui Hristos ?i Boieria poporului român." Într-o astfel de stare ?i de atmosfer? boiereasc? se adreseaz? ilustrul pedagog Nichifor Crainic ucenicilor s?i teologi ?i prin extensie tuturor studen?ilor ?i tinerilor cre?tini, cu r?d?cinile adânci înfipte în Glia str?bun?, de a deveni purt?tori de destin al Neamului:

„Iubi?i studen?i,
Eu ?tiu c? nici unul dintre voi nu e boier. Boierii României, care au jucat pe vremuri un admirabil rol în via?a ortodox?, au încetat s? mai fie ucenicii lui Hristos din clipa când s-au fran?uzit. Cei care veni?i ast?zi s? v? adânci?i în tainele dumnezeie?ti ale teologiei, sunte?i aproape to?i, vl?stare ale satelor. Din adâncul milenar al acestui neam voi aduce?i credin?a, pe care ei au p?strat-o în Hristos, ca s-o lumina?i de tot orizontul doctrinei cre?tine, fiindc? numai credin?a luminat? integral de sistemul Bisericii ortodoxe poate, la rândul ei, s? devin? înv???toarea ?i c?l?uzitoarea poporului. Pentru voi poporul acesta nu e un obiect de contempla?ie exterioar?. El tr?ie?te în sângele vostru: el e viu în spiritul vostru, a?a cum e viu pe plaiuri ?i pe ?esuri, la munte ?i la mare. To?i câ?i am pornit din sat purt?m satul nu ca pe o amintire sau ca ni?te moa?te, ci ca o prezen?? care str?bate toate moleculele f?pturii noastre. Fie c? vrem, fie c? nu vrem, poporul tr?ie?te în fiecare dintre noi. Noi îns?, care prin cultur? ne-am ridicat cu judecata deasupra lui, îl tr?im în dou? feluri deodat?: îl tr?im a?a cum este în crunta realitate ?i îl tr?im a?a cum ar trebui s? fie, în imaginea lui spiritualizat? ?i perfec?ionat?. A?a cum este, ne contrariaz? ?i ne îndurereaz?; a?a cum ar trebui s? fie, ne fascineaz? ?i ne a?â?? la munc?. De la poporul real pân? la imaginea lui ideal? din spiritul nostru e distan?a pe care vrea s-o str?bat? lupta titanic? a na?ionalismului cre?tin."[10]

Dar oare mai sunt ast?zi vl?stari zelo?i ai satelor?! Cert este c? paralel cu ace?ti vl?stari zelo?i ai satelor sunt ?i cei care se vor altoi?i, spirite pervertite, care se ru?ineaz? de popor dar le profaneaz? credin?a, le batjocoresc datinile, le exploateaz? vlaga, le dispre?uie?te durerea, le simuleaz? patimile prin minciunile electorale. Ace?tia sunt ale?ii ori preaale?ii no?trii, purt?torii marelui succes. A-le?ii (la?ii) egoismului democratic, fac din politic? arta popular? a exploat?rii norodului. Scânteia democratic?, pentru a asigura succesul conduc?torului iubit, aprinde laolalt? patima individului ?i pe cea a colectivit??ii amorfe. Astfel, „Poporul Suveran" devine Sluga devotat? ?i credincioas?. Analizând ast?zi bilan?ul problemelor nerezolvate ale poporului nostru, constat?m r?spicat, dar f?r? stupoare, fidelitatea guvernan?ilor no?tri fa?? de incapacitatea celor de dinaintea lor, care s-au vândut, vânzându-ne apoi str?inilor, Patria drag?.

(Sfântul Apostol Andrei - 30 Noiembrie 2012, Brusturi-Neam?)
Grafica - Ion M?ld?rescu
----------------------------------------------------------------
[2] Sf. Ioan de Kronstadt, Despre tulbur?rile lumii de ast?zi. Edi?ia a II-a. Trad. din lb. rus? de Adrian ?i Xenia T?n?sescu-Vlas, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2011, p. 133.
[2] Puncte Cardinale în Haos. Ia?i, Ed. Timpul,1996, p.18.
[3] Disocia?ii „Adev?rul literar ?i artistic".
[4] P?rintele Arsenie Boca - Mare Îndrum?tor de Suflete din Secolul XX. Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p.120.
[5] Puncte Cardinale în Haos. Ed. Timpul, Ia?i-1996, p. 22.
[6] Mihai Ralea, Disocia?ii, Adev?rul literar ?i artistic. 1931.
[7] Nichifor Crainic, op. cit. p. 22.
[8] Op. cit. p.23.
[9] Op. cit., p.23.
[10] Puncte Cardinale, op. cit. p.36. footer