Revista Art-emis
Un e?ec repetat PDF Imprimare Email
Ec. dr. Radu Golban   
Duminică, 02 Decembrie 2012 20:48
Dr. Radu Golban, art-emis„Îndat? ce un popor ?inut în jug î?i recap?t? libertatea ?i este recunoscut ca de sine st?t?tor, iute a?a numitul Concert European îi g?se?te un principe, pe care-l coco?a pe un tron nou, abia lustruit... A?a, imediat ce Belgia se separa de Olanda ?i este recunoscut? ca stat deosebit i se ofer?, ca dar de independen??, un principe german... ."

Polemica lui Gheorghe Panu de la sfâr?itul secolului al XIX-lea eviden?iaz? faptul c? pentru suveranitatea ?i autodeterminarea unei na?iuni s-a pl?tit mereu un pre? scump. Echivalentul în zilele noastre este nu doar libertatea rec?p?tat? dup? c?derea comunismului, dar ?i un suveran impus de Berlin sau Bruxelles dup? o suspendare e?uat?, p?rta? în defini?ia binelui na?ional dup? a?tept?rile str?in?t??ii, care din adânc? supu?enie condamn? asocierea problemelor economice ale ??rii cu sacrosancta Uniune European?.

Cifrelor ascund modul de integrare a României în structurile europene

Bugetul U.E. pentru anii 2014-2020 ?i aloc?rile pentru România sunt subiectele centrale din aceste zile. În ciuda unui grad de absorb?ie extrem de limitat din fondurile disponibile, de aproape 10%, a?tept?rile Bucure?tiului la suma alocat? în urm?torul buget sunt mai mari decât la m?rirea propriei capacit??i de absorb?ie. Diferitele strategii de negociere ?i jonglerii ale cifrelor ascund îns?, în mare parte, o stare cronic? a gradului ?i modului de integrare a României în structurile europene, mai veche de un secol. Patru decenii de comunism au ?ters din memoria colectiv? încerc?rile ?i consecin?ele integr?rii României în diferitele modele de colaborare european? de dinainte de 1947. Realitatea unei Românii dezindustrializate pe urma integr?rii în U.E. nu este un termen neglijabil care s? fie exclus din ecua?ie, aceasta fiind o problem? recurent? a ??rii, dezb?tut? pe larg chiar ?i de Eminescu pe urma semn?rii unor acorduri comerciale cu Austro-Ungaria ?i alte state în 1876 care au transformat ?ara într-o pia?? de desfacere ?i care au blocat dezvoltarea unei industrii proprii. În sus?inerea acestei idei a exprimat ?i Mihai Kog?lniceanu opinia majoritar? din acea epoc?: „Dac? noi aveam un tarif autonom, când bunii no?tri vecini unguri ar fi zis c? închid grani?ele pentru vitele noastre, atunci am fi zis ?i noi: închidem grani?ele pentru f?inile ?i vinurile ungure?ti".

România nu este o ?ar? net beneficiar?, ci un net contribuabil

Tocmai de aceea op?iunea pentru Bruxelles nu este doar în limitele unor negocieri într-o band? îngust? de la veto la supu?enie total?; România împ?rt??e?te soarta altor state est-europene care prin apartenen?a la UE ?i-au sacrificat întreaga industrie, ?i-au exportat for?a de munc? calificat?, ?i-au deschis frontierele transformându-se în pie?e de desfacere ?i care întru-un timp relativ scurt au revenit la fr?mânt?rile economice de la sfâr?itul secolului al XIX-lea. În 1893, în urma presiunilor financiare interne ?i externe ?i datorit? faptului c? jum?tate din datoria public? a ??rii era fa?? de Germania, s-a prodcedat la semnarea unei conven?ii comerciale cu Berlinul. Efectele conven?iei comerciale cu Austro-Ungaria ?i cu Germania, la cererea lui Bismarck, au fost în privin?a distrugerii me?te?ugului autohton ?i transformarea ??rii într-o pia?? de desfacere, opera?ii similare cu efectele integr?rii României în U.E.. Acordurile vamale au stârnit un val de nemul?umire printre industria?ii români care au protestat vehement, deoarece taxele vamale nu mai erau menite s? protejeze dezvoltarea industriei autohtone. Marele economist român Constantin B?icoianu (1871-1945) a scos în eviden??: „în 1885, când Europa lua drumul autonomiei, noi înclinam spre conven?ionalism". De acela?i conven?ionalism ?i conformism au dat dovad? ?i negocierile proaste ale României din cadrul ader?rii la U.E., dar ?i dorin?a de a fi printre membrii docili ai „uniunii". În ace?ti termeni, pozi?ia ??rii nu mai poate fi negociat? doar în cifre ?i procente ci impune ?i o discu?ie mai larg? pe pre?ul ader?rii ?i sacrificiile necuantificate ale integr?rii ??rii în UE. Astfel privind lucrurile România nu este o ?ar? net beneficiar? a sistemului ci un net contribuabil care asigur?, printr-un consum bazat pe credite, un excedent comercial ?i locuri de munc? pentru centrul Europei.

Dar ce putem înv??a din istorie? România revine în final dup? e?ecul politicii liber-schimbiste - similar? cu cea a integr?rii în U.E. -, la o politica protec?ionist? care dup? câ?iva ani de aplicare a adus la o cre?tere a industriei române?ti f?r? precedent. Pentru economia României perioada 1876-1916 a fost una de cre?tere economic?, în care s-au pus bazele unei industrii na?ionale competitive, a c?rei culmi va fi în anul 1938.

„?efului statului domne?te, nu guverneaz?"

Nu în „Veto!" ar consta a?adar o replic? a României, cât într-o pozi?ie demn? a rezerv?rii dreptului de a explica mai pe larg cet??enilor ceea ce înseamn? integrarea european?. Nici o sanc?iune nu poate fi mai nemiloas? pentru neosovieticii de la Bruxelles decât demascarea unei iluzii. Ne întoarcem la manualele de istorie pentru înc? o dat? ?i citim o alt? paralel? istoric? halucinant? a realit??ii v?zute de Justus în revista Facla din anul 1912 (III, pp. 633-634), cu zilele noastre: „România liber?, ?i cu ea întreg neamul românesc, fost-a z?logit? Germaniei industriale? Fost-a ucis? din punct de vedere economic, politic ?i etnic de dragul marii industrii germane ?i al Triplei Alian?e?" La aceasta întrebare Justus preciza cu exact un secol în urm? c? nu poate s? r?spund? decât „tr?d?torul intereselor vitale ale neamului nostru". Ast?zi ne încadr?m ?i politic pe aceea?i traiectorie nefast? care dup? cuvintele lui Gheorghe Panu cu referire la rolul ?efului statului, acesta „domne?te ?i nu guverneaz?". Cu mult umor arat? cum „la noi, întreg mecanismul constitu?ional complicat era stabilit într-un singur scop: de a men?ine ?i a da via?? unei institu?ii încurc?toare, a c?rei necesitate nimeni nu o simte..." - ast?zi o pre?edin?ie loial? Bruxelluluii. footer