Revista Art-emis
Toleranţă sau nedreptate? PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 25 Noiembrie 2012 22:19
Cazul Aurel Agache Ipocriţii, inclusiv statele „civilizate" ale Europei occidentale recomandă românilor să fie toleranţi. Parafrazându-l pe Francisco de Goya, putem afirma că, în România, ipocrizia toleranţei impuse naşte judecăţi strâmbe. Mă refer la cazul colonelului (post-mortem) Aurel Agache, ucis bestial la Târgu Secuiesc în zilele de haos ale lui decembrie 1989. Procesul asasinilor s-a desfăşurat în perioada cuprinsă între 9 februarie 1998 şi 26 martie 2001. În urma cercetărilor au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi la închisoare nişte indivizi, dintre care doi au fugit în Ungaria, care a refuzat să-i extrădeze. În urma plângerii depuse de urmaşii ofiţerului Agache, C.E.D.O. a sancţionat statul român pentru că nu a acordat asistenţa necesară urmăririi celor doi ucigaşi fugiţi în Ungaria. Aurel Dionisie Agache, fiul cel mare al maiorului, a explicat că timp de patru ani Ministerul Justiţiei din România nu a trimis documentele necesare în Ungaria, iar C.E.D.O. a constatat „întârzieri repetate în transmiterea de corespondenţă, imputabile autorităţilor române, fapt ce a adus prejudicii familiei Agache". În 2009 C.E.D.O. a obligat statul român la plata unei daune morale de 25.000 de euro către familia ofiţerului român, constatând lipsa de eficienţă a anchetei penale şi tergiversarea cazului.[1] Pentru cei care nu au cunoştinţă de cazul Agache, redăm câteva elemente:

O monedă în ochi şi un şobolan în gură

„În ziua de 22 decembrie1989, maiorul Aurel Agache, fostul şef al formaţiunii economice a miliţiei din Târgu Secuiesc, a fost prins în oras şi bătut în mod bestial. Ofiţerul a încercat să fugă, dar a fost urmărit de un grup de persoane până în centrul oraşului, unde a cerut ajutorul lucrătorilor unei farmacii. Din mulţime s-au desprins patru-cinci persoane care au intrat în sediul farmaciei şi l-au scos afară pe ofiţer. A fost lovit fără mila şi doborât la pământ. Două maşini ale Salvarii au intervenit pentru transportarea victimei la spital, însă acel grup recalcitrant l-a tras afară din autovehicul pe ofiţer, continuând să-l agreseze. În acest timp, pentru salvarea victimei au intervenit medicii Spitalului de obstetrică-ginecologie, dar şi aceştia au fost agresaţi şi ameninţaţi. Multiplele leziuni provocate prin lovire au cauzat moartea ofiţerului, iar după ce s-a constatat că a decedat, cadavrul lui a fost profanat. Astfel, într-un ochi i s-a infipt o monedă, în celalalt emblema de pe caschetă. În gura i s-a pus un şobolan mort, iar în final s-a încercat incendierea cadavrului, prin aprinderea îmbrăcăminţii."[2]

„Persoanele care au determinat în mod decisiv uciderea ofiţerului au exercitat acte de tortură prin lovituri cu mâinile şi picioarele, cu tocul de la pantofi, prin sărituri cu ambele picioare pe cap, piept, burtă, şi organe genitale. După moartea acestuia i s-au pus o monedă şi stema de la caschetă în cavităţile[...] I s-a pus un şobolan mort în gură, a fost dezbrăcat de uniformă şi batjocorit în zona organelor genitale. S-a incendiat în mod parţial corpul neînsufleţit şi a fost scuipat şi lovit cu picioarele de către aproximativ 150 de persoane. Toate aceste acte de barbarie au fost comise pe parcursul a patru ore."[3]

Colonelul Gavril Ardeleanu, şeful Inspectoratului de Miliţie Covasna în 1989, susţine că trupul profanat al maiorului Agache a rămas ore în şir întins pe asfalt, ca trofeu, pe care atacatorii ţineau să-l arate tuturor: „Un număr mare de persoane s-a postat în apropierea cadavrului, nepermiţând ridicarea acestuia. În jurul orelor 18.00 a fost organizat un marş în centrul oraşului, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele. După terminare marşului, când circulaţia pietonală s-a rărit, două persoane au luat cadavrul şi l-au dus la morga spitalului orăşenesc. [...] În aceeaşi seară de 22 decembrie 1989, mai multe persoane necunoscute au pătruns în casa maiorului Agache, pe care au devastat-o, iar în final au vrut să o incendieze, dar au fost opriţi de vecinii ale căror case erau puse în pericol. Familia ofiţerului a reuşit să fugă la timp. Aurel Agache era căsătorit cu o femeie de etnie maghiară şi aveau împreună cinci copii."[4]

Manifestările criminale de la Tîrgu Secuiesc din decembrie 1989 pot fi alăturate tragicului eveniment din martie 1990 de la Târgu Mureş - când românul Cofariu a fost mutilat pe viaţă tot de hoardele dezlănţuite ale urmaşilor lui Attila - dar şi atrocităţilor hortiste din anul 1940, toate putând fi încadrate sub îndemnul lui Ducso Csaba: „Nincs kegyelem!" (Fără îndurare).[5]

Femeia-monstru

Dacă faptele condamnabile comise ca urmare a dezlănţuirii instinctelor animalice i-a exclus pe cei patru bărbaţi din specia umană, cu atât mai monstruoasă este fapta comisă de femeia numită Filip Orban Daniella Kamilla, motiv pentru care redăm câteva detalii în legătură cu „prestaţia" ei de după comiterea crimei:

Filip Orban Daniella Kamilla născută în Târgu Secuiesc, la 28 ianuarie 1966, prin „iresponsabilitatea" (sublinierea noastră) Tribunalului Covasna şi a I.P.J. Covasna, după eliberarea din arestul preventiv, la data de 31 decembrie 1991 a fugit în Ungaria, de unde nu s-a mai întors. La data de 20 ianuarie 1992 a solicitat statut de refugiat în ţara vecină, componentă a Uniunii Europene, care i-a fost acordat chiar în aceeași zi, iar la 24 ianuarie 1994 a primit cetățenia maghiară. În prezent lucrează ca profesoară la un liceu din Budapesta.

Prin sentinţa penală nr. 70/15.02.1999 a Tribunalului Bucureşti, Secţia I-a Penală, Filip Orban Daniella Kamilla a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64/a, b cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 183 cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a cod penal şi cu aplicarea art.13 cod penal. Sentinţa a rămas definitivă prin decizia penală nr.1603/26.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a respins recursul declarat de inculpată şi Parchetul Curţii de Apel Bucureşti. S-a emis Mandatul de Executare a Pedepsei cu Închisoarea nr. 129/09.05.2001, ce s-a trimis la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna, care, cu adresa nr. S/89259 a comunicat instanţei faptul că persoana condamnata se sustrage executării mandatului, fiind plecată în Ungaria de 10 ani, şi că se află în Urmărire Generală, conf. Ordinului S/136361/29.06.2001. Cu adresa nr. 190596/28.06.2002 I.P.J. Covasna, comunică instanţei: condamnata se află în Urmărire Generală şi Urmărire Internaţională prin Biroul Naţional Interpol. Ultima menţiune referitoare la punerea în executare a  Aurel Agache-foto autopsieMandatului de Executare a Pedepsei cu Închisoarea 129/09.05.2001 este cea cu privire la punerea în Urmărire Generală, conform Ordinului S/89054/09.01.2007 şi Urmărire Internaţională conf. Ordinului B.I – BNI-/22499/09.09.2001. Prin încheierea nr. 3.B.222/2004/5 din 1 septembrie 2005, Tribunalul Capitalei (Budapesta) a suspendat procedura penală pornită împotriva numitei Filip Orban Daniella Kamilla, pentru preluarea executării pedepsei. La data de 18 aprilie 2007 Tribunalul București a emis mandatul european de arestare nr. 15.

Ungaria - ca şi România - este stat component al Uniunii Europeane!

La data de 05 noiembrie 2007 Curtea de Apel Budapesta a refuzat executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul Bucureşti împotriva numitei Filip Orban Daniella Kamilla. În prezent aceasta este profesoară la un liceu din Budapeste. Oare ce predă copiilor? Incitările la crimă din manualul lui Ducso Csaba?

„Grup de interese" implicat în cazul Agache

Abordând ambele faţete ale executării sentinţei - penală şi civilă -, pe teritoriul României şi Ungariei, precum şi procedurile juridice desfăşurate la C.E.D.O., se poate constata manipularea şi presiunile practicate de către grupul de interese care îi reprezintă pe criminali. Această structură - din care nu lipsesc capii U.D.M.R., extremiştii maghiari Tamas Sandor, Gyorgy Frunda şi Katona Ádám, alături de Laszlo Tökes şi Ion Iliescu - fostul preşedinte care i-a graţiat pe ucigaşii ofiţerului român - s-a aflat la putere în România în mai toate guvernările postdecembriste şi a exercitat presiuni permanente asupra organelor de justiţie. După trecerea a 23 de ani de la abominabila crimă săvârşită de acea bandă de sceleraţi unguri, Curtea de Apel București a respins recent acuzaţia împotriva criminalului, Paizs Octavian. Din dosarul cauzei lipsseşte acum doar menţiunea-sentinţă: „Mortul este vinovat!" Dionisie Aurel Agache - fiul colonelului post-mortem Aurel Agache - ucis bestial la Târgu Secuiesc, informează poporul român:

În cadrul dosarului 37089/3/2009 (1142/2011), la data de 20 noiembrie 2012, ucigașul Paizs Octavian a fost achitat de către Curtea de Apel București, care a respins acţiunea formulată de părţile civile, ca neîntemeiată

În cadrul dosarului 37089/3/2009 (1142/2011), la data de 20 noiembrie 2011 ucigașul Paizs Octavian a fost achitat de către Curtea de Apel Cazul Aurel Agache, asasiniiBucurești. Prin decizia 352/A , în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p admite apelul formulat de apelanţii PAPP ENIKO, PAIZS FERENC, PAIZS MAJOS MARGIT împotriva sentinţei penale nr. 124 din 15.02.2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a. Desfiinţează sentinţa apelată şi rejudecând în fond: În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c Cpp. achită revizuentul inculpat Paizs Octavian sub aspectul infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cp, cu aplic. art. 75 lit. c Cp. În baza art. 14, art. 346 alin. 2 Cpp, respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de părţile civile AGACHE ILEANA (soţia victimei), AGACHE AUREL DIONISE (fiul), AGACHE ILEANA (fiica), AGACHE IOAN (fiul) şi AGACHE ANDREI OVIDIU (fiul). În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare aferente soluţionării cauzei în primă instanţă şi în apel rămân în sarcina statului. Cu recurs în 10 zile. Pronunţată în şedinţă publică la data de 20.11.2012.

„Decizia Curții de Apel București nu este o surpriză, întrucât, încă de anul trecut m-am lămurit cu prestația completului de judecată, care mie personal mi-a provocat greață, astfel că încă de la începutul acestui an am luat decizia de a nu mă mai prezenta la acest simulacru de proces. Nu am avut tăria de a vedea și suporta o judecătoare care trata toate procesele cu zâmbetul pe buze chiar și când se vorbea de violarea unor copii și care intra în sală ca și cum venea la o petrecere, luminoasă și grațioasă, veșnic zâmbitoare. În ceea ce privește abordarea dosarului în care am fost implicat, modalitatea superficială în care trata acest caz m-a făcut să-mi dau seama că nu există auspicii prea îmbucurătoare pentru finalizarea dosarului de o manieră favorabilă cauzei pentru care am pledat.

Dacă Parchetul nu face recurs atunci evident că voi face eu recurs pentru ca dosarul să ajungă la Înalta Curte de Casație și Justiție. Deoarece am lipsit atât de la dezbateri, cât și de la pronunțare, termenul de 10 zile pentru a face recurs curge de la data comunicării copiei de pe dispozitiv. Dar mă aștept ca Parchetul să facă recurs înaintea mea, având la dispoziție 10 zile de la pronunțarea deciziei de achitare.

Aștept cu mare nerăbdare să citesc motivarea deciziei Curții de Apel București prin care ucigașul Paizs Octavian a fost achitat deoarece nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat. Această sentință are și aspecte pozitive în ceea ce privește plângerea penală făcută împotriva martorei Kozma Gizela pentru mărturie mincinoasă.

Un ultim aspect pozitiv al procedurii de la Curtea de Apel București a fost apariția în dosar a unor informații valoroase din perspectiva procedurii de urmărire penală care a fost efectuată în Ungaria, informații care vor ajuta, în opinia mea, la condamnarea Republicii Ungaria la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea drepturilor mele prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Sunt optimist și în ceea ce privește recursul la înalta Curte de Casație și Justiție. Chiar și cu această decizie, slavă domnului că simulacrul de proces de la Curtea de Apel București a luat sfârșit și că am scăpat de acest complet de judecată."
Dionisie Aurel Agache
-------------------------------------------------------------------
[1] http://www.radiomures.ro/stiri/curtea_europeana_a_drepturilor_omului_cedo_de_la_strasbourg_a_condamnat_statul_roman_la_plata_unei_daune_de_5450_de_euro_catre_urmasii_maiorului_de_militie_aurel_agache_ucis_in_decembrie_1989_.html
[2] Detalii puteţi citi aici:
http://www.agache.org/index.php?option=com_content&view=article&id=137:cronologia-evenimentelor&catid=101:evenimente-la-zi&Itemid=28
[3] http://agache.org/index.php?option=com_content&view=article&id=187:gafele-si-caracterizarea-activitatii-avocatului-gyorgy-frunda-in-cazul-agache&catid=77:senatorul-udmr-frunda-gyorgy
[4] Adevărul http://www.adevarul.ro/actualitate/Linsarea_maiorului_Aurel_Agache_0_502750291.html
[5] „Nincs kegyelem!" (Fără îndurare) - de Ducso Csaba. Budapesta, 1939. Conform documentelor, între 1940-1944, autorităţile maghiaro-horthyste din nord-vestul Transilvaniei au exterminat, peste 157.000 de români, evrei, ţigani, slovaci şi chiar maghiari oneşti. footer