„Dacă Clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție." (Aurelio Peccei)

„Primul raport al Clubului de la Roma a creat o undă de şoc în toată lumea. [...] Banca Naţională a României şi Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (A.R.C.o.R.) organizează conferinţa internaţională cu tema „The Power of the Mind" în cadrul căreia va fi marcată cea de-a 40-a aniversare a primului raport al Clubului de la Roma, intitulat „Limits to Growth", raport care a iniţiat o dezbatere despre umanitate şi natură ce este continuată şi astăzi. [...] 2012 este un an festiv pentru Clubul de la Roma, având în vedere că sărbătorim 40 de ani de când am lansat „Limits to growth". Când acest raport a fost publicat a creat o undă de şoc în toată lumea, inclusiv în ţările comuniste. Pot arăta acest ultim aspect pentru că am fost într-o ţară comunistă. Eram tânăr în România şi am discutat despre primul raport al Clubului. Prima aparenţă publică în 1973 a fost cu ocazia primului raport al Clubului de la Roma. Astăzi, fiind în recesiune, în special în Europa suntem în recesiune, nu ne place să spunem că trebuie să punem limite creşterii. Poate ne place să punem limite masei monetare". (Mugur Isărescu - Guvernatorul B.N.R. - octombrie 2012)[1]

Clubul de la Roma

- Denumirea „Clubul de la Roma" nu are nimic comun cu oraşul Roma, Vaticanul, sau Biserica catolică. Ovin Demaris a calificat preocupările acestei organizaţii secrete drept o „afacere murdară" (Dirty Business), în spatele său stau „Comitetul celor 300" („Clubul" fiind considerat ca unul din instrumentele de lucru cele mai puternice ale acestuia)"Black Nobility" (în acest sens, unii atribuie ideea „Clubului" reginei luliana a Olandei) , „Marshall Fund" (vom reveni asupra lui) şi clanul Rockefeller care a şi donat, dealtfel, „Clubului" terenul unde-şi are sediul general (Bellago, Italia).

- În fondarea sa în 1968, un rol major i se acordă lui Aurelio Peccei, cel mai vechi preşedinte al concernului Fiat (un multi-conglomerat gigantic, aflat în mâna Comitetului celor 300"), în care „Black Nobility" deţine cote importante din acţiuni şi profit (Ex. Agnellis şi alţii). Spre a-şi realiza „misiunea" Peccei a absolvit cursurile la „Tavistock Institute" (considerat „mama" institutelor de „spălat creierul" din lume, fondat cu sprijinul lordului Bertrand Russel, fratele lui Aldous Huxley, Kurt Levin şi Eric Trist), sub bagheta vestitului general maior John Rawlings Rees. Următorul pas în „finisarea" cunoştinţelor sale 1-a reprezentat „cartierul general al NATO" de unde Peccei a selecţionat oameni de primă mână; n-au lipsit, desigur, nici conexiunile cu celelalte organizaţii ale iluminaţilor, Bilderberg, Trilaterala etc.

Componenţa „Clubului" este identică cu a unui grup internaţional aparţinând „Establishment"-ului, cu membri din 25 de ţări, înglobând între 50 şi 100 de persoane. Ei sunt oameni de ştiinţă, educatori, economişti, industriaşi etc., cu funcţii în guverne naţionale, sau asimilaţi deja de „guvernul internaţional" („international civil servants"), mulţi dintre ei fiind membri ai C.F.R. şi ai familiei Rockefeller.

Obiectivele „Clubului din Roma"

Obiectivele „Clubului din Roma" sunt de-a dreptul terifiante, între ele înscriindu-se:
- Unificarea lumii şi constituirea unui „Guvern Mondial" format dintr-o elită (masonă - n.a.) care va acţiona asupra unui număr de „10 regiuni administrative" (numite astfel în cadrul unui raport al clubului, datat din 1973) care se află în stare de „flux" (adică cu graniţe deplasabile, ceea ce are ca efect conflicte etnice şi războaie aducătoare de bani bancherilor internaţionali ce finanţează confruntările şi vând armamentul părţilor beligerante şi, în al doilea rând, contribuie substanţial la reducerea populaţiei; în sfârşit, introduce în capul oamenilor ideea că naţionalismul şi patriotismul sunt cauza tuturor relelor, inclusiv a războaielor, făcându-i tot mai apţi să renunţe la suveranitatea naţională şi să accepte „noua ordine" şi „guvernul mondial", aducătoare de pace!), în 1973 se chemau „regate" (Kingsdoms), denumire ce ulterior a dispărut, revenindu-se la „regiuni". În teribila lucrare a lui Gary Kah, este redată harta lumii cu cele zece regiuni concepute de „Clubul de la Roma", în cadrul cărora Rusia poartă numărul 5, având înglobate între noile ei fruntarii România şi toate celelalte ţări ex-socialiste satelite.

Conştiinţă globală, cu biserică unică într-o comunitate globală

Funcţionând ca gigantica socialist-iluministă „Think-Tank" şi beneficiind de activitatea unora dintre cei mai buni cercetători din lume, Clubul de la Roma îşi propune să realizeze o „conştiinţă globală" cu o „biserică unică" într-o „comunitate globală", în care fiecare individ să-şi dea seama că: „unitatea de bază a cooperării umane şi a supravieţuirii s-a mutat de la nivel naţional la nivel global" (scrie „Comitetul executiv al Clubului la pag. 147 a lucrării sale, „Mankind at trie Turning Point" - „Omenirea la răscruce"). Din aceeaşi sursă aflăm de asemenea, că ţelul final este „schimbarea fundamentală în distribuirea averii şi venitului, deoarece distribuirea averii şi a venitului nu se va mai face pe baza liberului schimb, când producătorul îşi vinde munca şi produsele la preţul pieţii şi este plătit după cât valorează oferta lui pe piaţa liberă, „noua ordine mondială" prevede ca omul să fie sclavul total şi perpetuu al „guvernului mondial" care-i cere maximum de efort şi, în schimb, îl hrăneşte, îl îmbracă, îl cazează, câtă vreme este producător, după care urmează euthanasia, adică suprimarea lui blândă. „Naţionalismul" este dat pe mâna aşa-ziselor partide extremiste, în realitate creaţii ale regimurilor comuniste repomădate şi socializate, la comanda „mondialiştilor. În sânul populaţiei apar repulsie şi reticenţă pentru elementele menţionate, aceasta aruncându-o mai devreme sau mai târziu în braţele „mondialiştilor".
- Noua religie, cu elemente satanice şi oculte, va fi cea a „erei noi" (New age) în care se vorbeşte de „noosferă", adică „intelectul colectiv"; noosfera poate fi găsită în scrierile oculte ale lui Pierre Theilhard de Chardin, care se pare că au influenţat foarte mult religia „erei noi".
- Un scop important şi nedisimulat urmăreşte să frâneze dezvoltarea industrială şi cercetarea ştiinţifică, în special în S.U.A., distrugând-o în economie şi agricultură, în acest sens, la conferinţa Clubului, din 1980 (imediat după victoria în alegeri a lui Reagan, preşedinte nemason şi neagreat de mondialişti), la Washington D.C., plecându-se de la cartea lui Sir Bertrand Russel („The Impact of Science on Society" - „Impactul ştiinţei cu societatea") s-a formulat un plan concret de „control al activităţilor internaţionale ale S.U.A..
- La aceeaşi conferinţă s-a mai discutat anularea politicii conservatoare a lui Reagan, prin „radicalizarea" (socializarea) partidului democrat; în acest sens, la aceeaşi întâlnire a fost prezent Anthony Wedgewood Benn, şeful socialiştilor britanici, un strateg al „Fabian- Society" şi un adept al „războiului între clase", în formularea cunoscută nouă ca „lupta de clasă". O lună mai târziu, tot în Washington, s-au întâlnit aceiaşi oameni, la care s-au adăugat invitaţii, ajungându-se la 2.000 de participanţi, având şi persoane venite din partea grupului „Heritage-Foundation", finanţat de magnatul berii, Joseph Coors. Această fundaţie a avut ca protagonişti pe şir Peters Vickers şi Alfred Milner (membri ai „mesei rotunde"), Willy Brandt (evreu sefard, alias Herbert Ernst Karl Frahm, unul dintre cei mai importanţi oameni de contact ai K.G.B.-ului în Europa, descendent al unei familii de evrei sefarzi din Lubeck), Olof Palme (cu antecedente de producător porno, dar membru al Comitetului celor 300), Franḉois Mitterrand (şi el membru al „Comitetului celor 300"), Philip Agee (ex-agent CIA şi membru al aceluiaşi comitet), Bettino Craxi (şeful socialiştilor italieni, arestat de câţiva ani pentru corupţie, legături cu mafia şi loja P2), Michael Harrington (de la „Institutul de studii social-democratice din Washington"), necunoscutul la acea vreme, Felipe Gonzales (devenit ulterior primul-ministru al Spaniei şi şeful socialiştilor spanioli), Jerry Rifkin (evreu, ministru de Externe al Angliei, în guvernul conservator ce 1-a precedat pe Tonny Blaire, actualul prim-ministru laburist), Gar Apelrovich (reprezentând cel mai mare institut de studii socialiste din SUA „Institute for Policy Studies"), socialistul american Ron Dellums (din California), Gloria Steinham (organizatoarea „Mişcării libertăţii femeilor" din SUA, vizitată în urmă cu ani de zile de comunista evreică Kollontay, agentă sionistă şi a Comminternului). Remarcabil este că reprezentanţii „Internaţionalei socialiste", ca Brandt, Palme şi Benn, aveau întâlniri zilnice cu reprezentanţii lui „State Departament" (Cyrus Vance, Henry Kissinger), la o adunare ce s-a autodenumit „înmormântarea Statelor Unite". În capitala S.U.A., 2.000 de complotişti internaţionali, de conivenţă cu trădători din „Establishment", conlucrau la ruinarea Americii, sub ochii binevoitori ai serviciilor secrete americane, dovadă peremptorie a formidabilei infiltrări a iluminaţilor. La adunarea următoare, din Lucatti (Veneţia), delegatul Michael Harrington (prezent şi la Washington) îl cita astfel pe Willy Brandt: „Willy Brandt doreşte prăbuşirea sistemului social în Europa, ceea ce va antrena după sine acelaşi lucru în S.U.A.". Prin activitatea iluminaţilor, S.U.A. este oricum, din punct de vedere social, distrusă, cu un moral şi un spirit al esteticii degradate, într-un cuvânt, în decădere; trebuie dată numai lovitura de graţie. În planul „Clubului de la Roma" intrau chiar de atunci măsuri de destabilizare financiară a SUA: dobânzi variabile, dobânzi ridicate pentru împrumuturile contractate de Guvernul American la Federal Reserve Bank (FED); s-au mai propus, în acelaşi scop al destabilizării sociale, stimularea şi declanşarea conflictelor rasiale şi între clase, până la războaie civile, (luptele de stradă devastatoare din California din urmă cu câţiva ani se plasează, cu siguranţă, între aceste acte de provocare şi înscenare).
- Depopularea marilor oraşe, în special din cele supraindustrializate din America de Nord şi dislocarea populaţiei în zonele agricole, vizând scăderea forţei de muncă oferită şi necesare industriei.

Programul de asanare rasială

- Un aspect terifiant în activitatea „Clubului" este „programul de asanare rasială" (Rassensanieraufsprogramm), cuplat cu reducerea la circa 2,5 miliarde de oameni a populaţiei globului, ceea ce va permite prezervarea unei elite şi a unei mase de executanţi educate în spiritul „noii ordini" (inutil de relevat caracterul rasist şi fascist al acestor „teze"). În acest scop, mass-media trebuie să întreţină isteria „suprapopulaţiei pământului", ca şi a „crizei energetice" - prezentată, fals, ca insurmontabilă -, pentru a justifica necesitatea măsurilor, punitive şi asasine, recomandate de acest „club". În acest sens, Aurelio Peccei, fondatorul „Clubului" se exprimă foarte clar la adunarea C.o.R. din martie 1982 de la Paris: „Oamenii sunt ca insectele, se reproduc prea mult. Timpul este propice ca, întregul concept al naţiunilor care conduce către cultura mondială, să fie pus în discuţie. Credinţa creştină formează oameni mândri şi o societate de vânzători care nu produc altceva decât o cultură moartă, muzică clasică şi munţi de hârtie. Imaginea C.o.R. este de oameni tot mai puţini, consumând tot mai puţin şi cărora le sunt necesare tot mai puţine lucruri, indiferent în ce anume situaţie sunt" (indiferent de situaţia socială şi de nevoile fiecăruia - n.a.).

La subcapitolul dedicat scopurilor Masoneriei, vom da detalii asupra metodelor recomandate pentru reducerea „consumatorilor inutili", spre beneficiul acelui 5%, constituit din elita profitoare. Oricum, pentru vremurile contemporane, campionii „reţetelor" de eutanasie în discuţiile şi conferinţele masonice pe această temă au fost şi vor fi membri C.o.R.. „Credibilitatea" lor nu mai este contestată de nimeni, de când, în „palmaresul" lor şi-au înscris: înlăturarea lui Nixon (folosind organele lor de şoc din presă, ce le aparţin, Washington Post şi New York Times), eficienţa în începutul „erodării" Japoniei prin societatea deschisă de Rockefeller „Japan Geselschaft" şi Suntory Stiftung", prin mijloacele „indirecte" cu sorginte din vremea generalului Douglas Mc Arthur, cum ar fi îndoctrinarea cu idealuri socialiste şi democratice, schimbări culturale în detrimentul tradiţionalului, acţiunile conduse de doi absolvenţi ai lui „Tavistock institute" şi fanatici ai C.o.R., Danieli Bell şi Daniel Yankelovich, răspândirea „Church of SatanT, consumul de droguri, sexul excesiv şi tolerarea până la apologie a homosexualităţii.

„Noi nu doar vorbim, ci şi facem!"

Cel mai „convingător" argument amintit deja este însă cel rezumat în rândurile următoare: Despre C.o.R. s-a turnat în urmă cu câţiva ani un film cvasidocumentar, interzis spre difuzare şi din care s-au mai păstrat vreo 5 copii (videocasete). Acest film, „The Club of Rome" descrie explicit efectele criminale ale măsurilor recomandate de grupul ce stă în spatele acestui club. Toate persoanele, începând cu cei prezenţi la munca de filmare sau având vreo conexiune oarecare cu producerea acestui film, inclusiv personalul necalificat, de serviciu, al studioului de filmare au fost - după încercarea de a-l da publicităţii - omorâţi până la unul. În tălmăcire românească: „Noi nu doar vorbim, ci şi facem". Cu toată sinceritatea, şi din modesta noastră convingere, îi credem, din toată inima.

În final, o listă incompletă a membrilor clubului în care, în afară de europeanul (decedat) Willy Brandt, figurează, probabil cu un anumit tâlc, numai americani: William Whispinger (Asociaţia Internaţională a maşiniştilor), Şir Peter Vickers Hali, Stuart Butler şi Steven Hessler (toţi trei de la „Heritage Fondation), Lane Kirkland (preşedinte A.F.L.-C.I.O.), Irwin Suall (MI6), Roy Maras Cohn (ex-consilier al lui Mc Carthy), Henry Kissinger, Richard Falk (Princetown University), Douglas Frazier (Asociaţia producătorilor de automobile), Max Fisher (United Brands Fruits Company), Averill Harrimann (intim al familiei Rockefeller), Jean Kirkpatrick (ex-ambasador al S.U.A. la O.N.U.), Elmo Zumwalt (Admirai, US-Navy, Michael Novak (American Entreprise Institute), Cyrus Vance (ex-secretar de stat), April Glaspie (ex-ambasador în Irak), Milton Friedman (economis: Paul Volcker (F.R.B.), Gerald Ford (ex-preşedinte S.U.A.), Charles Percy (senator), Raymond Matthuis (senator), Michael Harrington (membru al „Fabian Society" de culoare socialistă), Samuel Huntington (şeful planului de distrugere a naţiunilor), Clairborne Pell (senator), Patrick Leahy...


------------------------------------------------------
[1] http://www.cotidianul.ro/isarescu-primul-raport-al-clubului-de-la-roma-a-creat-o-unda-de-soc-in-toata-lumea-195788/