Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Mircea Eliade   
Duminică, 07 Octombrie 2012 19:18
Mircea Eliade
Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lung?, necontenit?, halucinant? hemoragie. Ne-am alc?tuit într-un uragan ?i am crescut în vifor. Popor de frontier?, luptam ?i muream pentru to?i. Muream, mai ales, pl?tind miopia ?i neghiobia altora."
(Mircea Eliade - „Teroarea istoriei" ?i destinul României)

„Printre neamurile f?r? noroc, ne num?r?m în frunte noi, Românii. Ca s? supravie?uim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât s-au cheltuit alte neamuri ca s? cucereasca p?mântul. Nicolae Iorga spunea ca nenorocul ni se trage de la Alexandru Machedon: în loc s?-?i ridice privirile spre Miaz?-noapte ?i s? uneasc? toate neamurile thracice într-un mare imperiu, Alexandru s-a l?sat atras în orbita civiliza?iei mediteraneene ?i, ajuns în culmea puterii, s-a îndreptat spre Asia. Thracii care, dup? spusa lui Herodot, erau «cel mai numeros popor dup? Indieni» au pierdut, prin Alexandru, singura lor ?ansa de a intra în istoria universal? ca factor autonom; ei au contribuit la facerea Istoriei, dar în numele altora: în numele Imperiului Roman sau al Bizan?ului, prin împ?ra?ii pe care i-au dat cu prisosin?? atât R?s?ritului cât ?i Apusului. Dar Nicolae Iorga a în?eles admirabil consecin?ele îndep?rtate ale gestului lui Alexandru Machedon: uria?ul rezervor de oameni, energii ?i mituri pe care îl constituia spa?iul balcano-carpatic, nu ?i-a mai putut g?si de atunci prilej de a intra masiv ?i de-sine-st?t?tor în Istorie. Politice?te Thracii au pierit f?r? urma?i...

O mie de ani în urm?, a avut loc ceea ce putem numi pe drept cuvânt o catastrof? de incalculabile consecin?e pentru istoria Românilor: Slavii au ocupat Peninsula Balcanic? ?i s-au întins pân? la Adriatica. Marea unitate etnic?, lingvistic? ?i cultural? pe care, în pofida tuturor n?v?lirilor barbare, o alc?tuia romanitatea oriental? (care se numea, chiar din secolul IV dup? Christos, România), a fost definitiv sf?râmat?. Neamul Romanesc se va forma pe o întindere imens? - din Balcani ?i pân? în muntii Tatrei - dar destinul lor politic va fi limitat la Dacia. Politice?te, romanitatea sud-dun?reana va fi condamnat?; ca ?i Thracia, dup? Alexandru Machedon, Romania oriental? va servi destinele altora. Posibilitatile unui organism politic unitar, z?mislindu-se în spa?iul întregii Românii, au fost definitiv anulate prin a?ezarea masiv? a slavilor în Peninsula Balcanic?.
De ce am idolatriza, noi, Românii, Istoria ? Descindem dintr-unul din «neamurile cele mai numeroase din lume» ?i praful s-a ales de el, nici m?car limba nu i se mai cunoa?te. Am f?cut parte dintr-o Românie de trei ori mai mare decât Dacia, ?i «vicisitudinile istoriei» au sf?râmat-o definitiv; o mâna de Macedoneni trebuie s? pl?teasc? ?i ast?zi, cu lacrimi ?i sânge, nenorocul de a se fi n?scut Români. Toata lumea e de acord c? Dacii se aflau aseza?i pe p?mântul nostru cu cel pu?in o mie de ani înainte de Christos, ?i cu toate acestea am fost singurul popor european c?ruia i s-a contestat dreptul de a st?pani ?ara pe care au locuit-o mo?ii ?i str?mo?ii lui.

„Timpul n-a avut puterea s? ?tirbeasca for?a, nici s? sl?beasc? speran?a daco-romanilor. R?m?sese aceea?i ras?, rezistent?, r?bd?toare, întrucât se considera nemuritoare: Românul nu piere, sun? un dicton popular în toate regiunile României. Mai e ?i-un altul, aproape la fel de r?spândit: « Apa trece, pietrele r?mân ». Apa era n?v?lirea barbar?, românii erau pietrele." footer